Un renumit actor dezvaluie mafia masonica si ritualurile secrete din teatre

„Cultura romaneasca e sufocata de masoni si neaveniti!“

POSTAT DE YOGI BLOGGER POSTAT MARȚI, MAI 15, 2012 - NICIUN COMENTARIU

Va recomandam un interviu exploziv in care un actor renumit face dezvaluiri senzationale despre mafia masonica si despre modul in care sunt murdarite teatrele romanesti prin transformarea lor in temple satanice. 

Astfel spectatorii romani ajung sa fie afectati si de ambianta energetica malefica a salilor de spectacol de parca nu le-ar fi fost de ajuns faptul ca zeci de piese de teatru sunt pline de simboluri, aluzii si chiar elemente din ritualistica masonica.

 Pentru prima oara se dezvaluie romanilor faptul ca in teatrele din Romania se realizeaza in mod frecvent ritualuri masonice secrete, adevarul despre coruptia generata de traficul cu grade masonice si de sumele exorbitante pe care masonii le achita drept "taxe" (de protectie). 

Din informatiile pe care le detinem adevarul este chiar si mai crunt decat cel prezentat in articol. In subsolurile unor sali de teatru din Romania se realizeaza chiar si ritualuri secrete rezervate unor grupuri restranse de masoni de grad inalt in cursul carora sunt omorate ritualic fiinte vii. 

Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi de pe scena teatrelor bucureştene unde cucereşte, de fiecare dată, ropote de aplauze. Alţii îl ştiţi din emisiunile de televiziune unde mai apare uneori. Este unul din cei mai iubiţi actori români şi, deşi ţine enorm la publicul său, recunoaşte deschis că deseori l-a dezamăgit şi nu i-a fost aproape aşa cum se cuvine.

A fost membru al masoneriei române timp de 8 ani şi spune că asta i-a adus un spor de celebritate şi o grămadă de contracte extrem de avantajoase pe care altfel niciodată nu le-ar fi obţinut.

Astăzi a acceptat să discute deschis despre viaţa domniei sale şi, mai ales, despre starea actuală a culturii în România.
Redacţia Toate artele

– Pentru început am vrea să spunem cititorilor că am stabilit de comun acord să vă păstraţi anonimatul. Înţelegem că veţi face o serie de mărturisiri care v-ar putea dăuna ulterior…

– Mie mai puţin mi-ar dăuna, am ajuns la vârsta la care nu prea îmi mai pasă de imaginea mea. Dar sunt corect şi nu vreau ca acest dialog să afecteze viaţa celor din jurul meu.

– Ne-aţi spus că aţi citit cele câteva articole ale noastre în legătură cu masoneria…

– Da, v-am citit şi vă citesc.

– Pentru asta aţi decis să ne contactaţi?

– Am decis să vorbim pentru că, în ce aţi publicat, sunt o serie de lucruri omise cu sau fără intenţie. Şi este bine ca ele să fie cunoscute.

– Haideţi să vorbim deschis… Sunteţi mason?

– Am fost. Am cerut intrarea „în adormire“ cum se spune la noi, acum câteva luni.

– Când aţi intrat în masonerie?

– În vara anului 2003.

– Care a fost motivul? Eraţi celebru, aveaţi un public care vă iubeşte…

– Într-adevăr, nu eram dintre cei care se înscriu tocmai pentru a atinge o anumită popularitate. Cei mai mulţi pentru asta intră în masonerie. Eu popularitate aveam, slavă Domnului… Aveam tot ce îmi trebuia. Dar mi s-a propus şi am acceptat.

– Cine v-a propus?

– Un vechi prieten.

– Este persoană publică?

– Da, este ziarist. El mi-a fost şi „naş“ la iniţiere.

– Cum vi s-a părut masoneria? Ştiaţi câte ceva despre ea?

– Ştiam ce ştie mai toată lumea. Nu citisem mare lucru concret dar aveam prieteni şi colegi, unii cu vechime în masonerie, şi de la ei am mai aflat câte ceva. Mi s-a părut fascinantă pentru că, la început, impresia asta ţi-o dă, de ceva elegant şi princiar. Însă apoi m-a dezamăgit…

– De ce?

– Întâi de toate pentru că vedeam cum se fac iniţierile şi mai ales cum sunt făcute recrutările… Ajunsesem să fim „fraţi“ până şi cu unii patroni de măcelării…

– Nu era un criteriu după care se aleg?

– Aparent da, există un criteriu care presupune ca acela ce este iniţiat să fie o persoană respectabilă, educată, potentă financiar… Însă apoi am observat că nu tu contezi ci persoana care te recomandă.

– Cu alte cuvinte important este „naşul“.

– Exact.

– Aminteaţi de faptul că cel iniţiat în masonerie trebuie să fie „potent financiar“. Cât contează partea asta şi de ce?

– Cum să nu conteze?! Păi daţi-vă seama: cotizaţia lunară într-o lojă masonică este de 300 de euro. Cotizaţia pentru diferitele evenimente organizate este de cel puţin 100 de euro pentru o persoană. Ca să faci parte dintr-un atelier ritual iar plăteşti. „Pasajele“ costă şi ele, în funcţie de grad, între 100 de euro pentru un Grad 4 şi 3 000 de euro pentru Gradul 33. Trebuie să scoţi de undeva banii ăştia…

– Păi şi poate un actor să plătească sumele astea? Că tot auzim că se plâng că au salarii mici, că nu sunt bani…

– Cei care au salarii mici să ştiţi de la mine că tac. Nu aceia se plâng. Din păcate…

– Şi cum reuşeaţi să vă achitaţi toate taxele astea?

– La început te descurci, te mai ajută şi ei…

– „Fraţii“?

– Da, loja. Se merge pe sistemul „o mână spală pe cealaltă…“. Ţi se înlesnesc tot soiul de contracte, de spectacole, de apariţii în presă… Vin bani mulţi din chestiile astea. O parte îi păstrezi, alta o dai înapoi celor ce te-au ajutat…

– Merită?

– Pentru unii da. Gândiţi-vă că eu de pildă, timp de 8 ani, am făcut turnee, spectacole, emisiuni la televiziune şi am văzut aproape toată lumea asta doar din aşa ceva. Credeţi că reuşeam asta singur?

– Dar nu-i un soi de compromis?

– Ba sigur că este. Şi trebuie să-mi fie ruşine de asta. Şi îmi este. D-aia m-am şi retras…

– De ce?

– Pentru că nu mi se pare corect să se mai întâmple aşa ceva, să mai particip la aşa ceva.Pentru că am văzut o mulţime de instituţii care ar trebui să servească arta românească şi care astăzi servesc tot soiul de neaveniţi şi loji masonice. Nu mi se pare corect ca în teatre şi instituţii de cultură să fie întâlniri masonice. Dar sunt?

– În Bucureşti?

– În Bucureşti şi în toată ţara asta. Sunt! La Operetă, la Teatrul Mic şi la Odeon se închiriază sălile mai tot timpul pentru întâlnirile lojelor. La Muzeul Ţăranului Român, care este condus de un mason, tot la fel. Asta nu aţi spus dumneavoastră în articole şi este foarte bine să se ştie…

– Nu spune nimeni asta…

– Uite, o spun eu acum. Teatrele româneşti dau sălile nu pentru spectacole ci pentru ţinutele rituale ale masonilor de pildă.Dacă vine la Florin Călinescu sau la doamna Dorina Lazăr un student să-i ceară sala pentru o acţiune o primeşte? Nu cred. Sau, dacă o primeşte, cât trebuie să scoată din buzunar?

– Dar pentru loja masonică nu se cer bani?

– Eu nu am văzut. Poate or da de-un fursec ceva… Dar atât. Este cumplit ce se întâmplă şi nimeni nu face nimic.

– Ce se poate face?

– Păi eu, publicul, m-aş duce să întreb: băi nene, d-aia plătim noi şi stăm cu orele la coadă la bilete? D-aia a murit bietul Horia Bernea, ca să se facă în Muzeul Ţăranului Român spectacole de doi bani puse de „fraţii“ de lojă ai domnului Virgil Niţulescu? Cred că se răsuceşte în mormânt bietul Bernea… Asta ar trebui făcut, nu să mergem ca cireada la emisiunile „fraţilor“ unde spunem bancuri de doi lei şi de dăm mari artişti. Ar trebui să ne trezim şi să respectăm publicul ăsta care ne-a făcut ce suntem.

– Mulţi ar spune că dumneavoastră acum scuipaţi mâna care v-a hrănit…

– Da, poate mulţi ar spune asta şi, într-un fel, ar avea dreptate. D-asta spun că mi-e ruşine şi că îmi cer scuze faţă de spectatorii mei. Pentru asta m-am retras…

Sursa

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

 

Posted in: dezvaluiri despre masonerie,masoneria in Romania,masonerie