TEHNOLOGIA INIMII-TRADITII SECRETE DIN LEVANT

” De dragul Tau trec grabit peste tarmuri si mari, 
  de dragul Tau trec desertul si impart muntii in doua
  si imi intorc fata de la oricine si orice, 
  pina cind ajung la locul unde sint singur cu Tine.”-Al Hallaj


ORASUL INGERILOR



Primul lucru pe care-l vezi este soarele care te izbeste ca un fagure de miere fierbinte ce ti se prelinge pe fata. Ochii ti se opresc la baza scarii avionului unde infrigurati si piosi pelerinii saruta pamintul sfint.

Ai ajuns in sfirsit in miticul tarim unde curge miere si lapte, unde pasii sfintilor s-au pierdut in nisip, dar nu si in imaginatia celor ce la ceas de noapte le cerceteaza inca vietile, dornici sa inteleaga ce au simtit aceia ce au murit din iubire pentru Christos.

Miroase a mare si sare, iar vintul usor iti rascoleste amintirile copilariei cind ascultai in bratele bunicii povesti despre Iisus.
In curind, dupa un drum de o ora se zaresc serpentinele Ierusalimului, iar steagurile ce iti ureaza 'Bine ai venit' in toate limbile pamintului te fac sa crezi ca cineva drag te asteapta.

Intri in Orasul Sfint si te miri ca soarele apune diferit, cerul se coloreaza ca in cartile de povesti si femei cu ochi negri, scinteietori, te fulgera de sub val; ai ajuns in orasul vechi, ce pastreaza zidurile uriase ale lui Irod, visurile lui Solomon si cintarile regelui David. 

Esti in cel mai sfint loc de pe pamint, locul unde pietrele inca mai cinta povestea lui Iisus, a Maicii Sale si a celor ce au renuntat la tot pentru a-L urma.

Si intr-un moment totul incremeneste in jurul tau; respiratia ti se opreste, vintul cade ca o perdea de muselina ce acopera  modestia unei adolescente, soarele sta agatat pe cer ca un balon ramas fara combustibil, iar ochii incearca lacom sa inghita tot. 

Abia pot sa cuprinda culorile ametitoare ale florilor-galben, portocaliu, rosu, ciclam, carmin intens, de parca toata pasiunea lumii a izbucnit intr-un vulcan multicolor si parfumat, ochii negri ai soldatilor, zimbetul enigmatic al femeilor ce par pierdute intr-o lume obsesiva si de neinteles, si albul stralucitor al pietrei de calcar din care sint plasmuite casele patrate ale Ierusalimului ce ascund pe acoperisuri oaze de verdeata si mii de taine.

Si cind obosit de atitea senzatii iti inchizi ochii linistit ca a venit seara, totul explodeaza din nou odata cu rasaritul lunii; viata secreta a orasului sacru incepe abia noaptea cind luna raceste tot ceea ce  arde in timpul zilei-inimi, ginduri, vendete, luminind fantomatic calcarul caselor, creeind poteci sinuoase pe care pelerini intirziati merg grabit ca sa ajunga la miezonoptica Sfintului Mormint unde psalmodierile crestinilor dintai murmurate de calugarii greci aduc lumina cerului in suflet.

Taina a tainelor, cei ce dorm in Orasul Sfint primesc fiecare un inger noaptea, pe toata perioada in care ramin in incinta sacra, inger sfios dar puternic cu care conversind la ceas de noapte poti afla misterele cerurilor sau poti incerca sa-ti ridici rugaciunile la tronul Tatalui ceresc.

GRADINA EDENULUI DE DINCOLO DE VALURI



Ierusalimul de aur ce este purtat pe sapte coline fermecate ca Roma, este replica paminteasca a Ierusalimului original, tarimul zeilor pe care au incercat sa-l refaca in gradina Edenului, ca un dar adus oamenilor; iar Edenul exista intr-o vibratie diferita chiar aici pe pamintul sfint.

Prin anii '90 imi aduc aminte ca se vorbea despre un pilot israelian ce zbura prin desertul de sud, Negev, cel cu stinci ascutite ce creeaza peisaje selenare impresionante, cind deodata a fost inghitit de o ceata ciudata ce a aparut de niciunde. 

Cind a iesit din ceata, gradina Edenului in toata splendoarea sa a aparut in locul unde inainte fusese doar piatra, stanca si nisip. Socat pilotul a zburat citeva ore in cerc, pina cind a aterizat fortat caci ramasese fara combustibil, moment in care ceata l-a cuprins din nou. 

Cind s-a risipit a vazut ca era tot in Negev...ziarele au scris mult despre aceasta intimplare ciudata punind-o pe seama oboselii acumulate si a antrenamentelor intensive, sau a conditiilor meteorologice nefavorabile. 

Rabinii si credinciosii insa stiau ca acest tarim mitic se afla dincolo de valul ce infasoara aceasta lume in Maya, iluzia-joc a Divinitatii..si pentru o clipa acel pilot a reusit sa vada printre valuri.

De altfel in Israel si mai ales in orasele sale sacre (Ierusalim, Tzfat, Tiberias) nu poti trai ca un om obisnuit, iar Ierusalimul are un efect spiritual pe care multi l-au caracterizat ca fiind o boala-'sindromul Ierusalimului' ce face mii de oameni sa se intoarca aici, sa-si lase slujbele bine platite si sa emigreze sau sa revina an de an in acest oras angelic. 

Aici ori devii pur, ori incepi sa te transformi in intuneric, caci oamenii calduti nu pot supravietui in acest loc.

Asa cum spun traditiile vechi ale isihasmului si Kabbalei, daca dormi in orasul vechi primesti un inger special, numai al tau, cu care poti comunica si care te ajuta....

Daca nu ai inima puternica te smintesti cind simti pe fata atingerea blinda a aripilor sale, iar daca inima ta este pura, nu mai poti trai in lumea intinata si vei simti nevoia sa te intorci mereu la sfat cu ingerul tau. 

Poate de aceea atitia oameni simt Ierusalimul atit de intens in vise dupa ce-l parasesc..

LUMINA, ADEVARUL SI VIATA

Imi amintesc primul meu drum catre Sfintul Mormint si ma simt de parca abia a trecut o ora...vad cum ating pietrele albe ale Ierusalimului si intru in piata araba..simt aromele ce ma izbesc ca valurile sarate ale oceanului Atlantic atit de puternic, incit dorm 12 ore dupa primul impact cu mirosul Ierusalimului, ca si dupa impactul cu energia oceanului la Casablanca.

Parfumat, amar, acru, intens, piperat, condimentat, tamiiat, afumat, aerul este atit de bogat in senzatii incit ai impresia ca un pictor nebun se joaca cu cele mai intense culori doar ca in loc sa le astearna pe pinza le asterne in simturile tale cu un cutit de foc. 

Inima imi arde si imi dau seama ca deodata toate aceste virtejuri de senzatii mi-au pregatit sufletul pentru cea mai intensa emotie-sunt in fata Mormintului Sfint, in curtea din fata bisericii construite de sfintii imparati Constantin si Elena in anul 330.

Ma indrept spre intrare si ating coloana de marmura crapata de Lumina Sfinta in 1579, cind patriarhul armean nu i-a lasat pe calugarii ortodocsi sa sarbatoreasca Pastele, incercind in van prin rugaciune sa aduca focul sacru inauntru.

Lumina s-a pogorit insa incapatinata afara, in curtea unde se ruga patriarhul ortodox, traznind coloana de la intrare ca o avertizare divina si implinind proorocia lui Iisus ce spune ca “Daca voi veti tacea, pietrele vor vorbi“ (Luca 19, 40 ).

Cu lacrimi in ochi intru si cad pe piatra mirungerii parfumata cu mir de nard curat, acelasi pe care Maria Magdalena l-a varsat intr-un act de totala daruire pe picioarele sfinte ale Mintuitorului. 

Ce taina face ca materia atinsa de Iisus sa pastreze mirosul sau divin si dupa 2000 de ani? Toate pietrele atinse de El sint impregnate de energia sa sfinta, asa cum este piatra devenita altar de pe Muntele Ispitirilor, piatra ce a pastrat forma picioarelor Sale.

Ce face inima sa dea in clocot cind intri in incinta sacra? Memoria vie pastrata in piatra a calvarului Sau? Puterea sacrificiului divin? Lacrimile Maicii Domnului ce ma ard ca un fier inrosit in suflet, cind vad capela facuta de armeni pe locul unde Maica s-a prabusit de durere in bratele femeilor mironosite cind si-a vazut Fiul torturat?

 Piatra pe care ingerul a sezut atunci cind i-a spus Mariei Magdalena ca Cel Viu nu trebuie cautat printre morti? Marmura ce acopera sfintul Sau mormint ce miroase ca toate aromele paradisului? Lumina  sfinta? Este tehnologia inimii pastrata in simturi? Sau este ceva mai mult, un secret ocult pe care numai initiatii il stiu?

Raspunsul l-am descoperit abia dupa citiva ani de pelerinaje si practici ale inimii in locuri sacre a Orientului Apropiat.

FOCUL SFINT HRANIT CU LACRIMI DE IUBIRE

 Ce tehnologie este folosita pentru a provoca lumina sfinta, focul viu ce se pogoara in fiecare an in simbata mare in interiorul bisericii Sfintului Mormint? Aceasta intrebare a fost pusa de sute de ori calugarilor ce participa la ceremonia de Pasti.

Multi i-au acuzat pe patriarhii Ierusalimului, de-a lungul timpului, ca provoaca coborirea sfintei lumini cu fosfor, chibrituri sau alte amestecuri volatile chimice. 

Prin anii '90 Vaticanul pornise o cercetare 'stiintifica' dupa ce acuzasera patriarhia greaca de trimiterea prin satelit a unor raze laser ce provoaca focul sacru-uitind probabil ca exista cronici ale Sfintului Mormint ce marturisesc venirea luminii sfinte, inca de prin anii 400, cind nu existau sateliti.

Tehnologia exista, desigur, si datorita acestei tehnologii extrem de avansate focul sfint pogoara in aceleasi locuri de sute de ani-mormintul sfint, piatra mirungerii, candela de pe Golgotha ce se afla deasupra locului unde a fost rastignit Mantuitorul; uneori si lumanarile anumitor credinciosi, extensii ale inimilor lor ce ard in dragostea lui Iisus.

'Procesul tehnologic' incepe cu sosirea in simbata mare a grupului de bahayin syriani, tinerii virgini ai unui trib izolat ce locuieste la granita Israelului cu Siria. Acestia comunica inca in arameica considerata limba originara vorbita de toti oamenii inainte de caderea turnului Babel. 

Initial purtau toti tricouri albe pictate cu inima insingerata a lui Iisus deasupra inimilor lor(in ultimii ani se imbraca normal), si intrau in incinta sacra cintind: "Sintem primii crestini, sintem crestini de secole si asa vom ramine in vecii vecilor. Amin!'

In primul an cind am asistat la acest miracol, lumina nu se coborise inca si era deja tirziu, ora 3 dupa amiaza (de obicei miracolul are loc pina la ora 2). 

Indurerati tinerii ce cintasera si batusera la tobe veseli, au venit in centrul bisericii ortodoxe si strigind cu lacrimi 'Dio, Dio, Dio' au inceput sa faca matanii strigindu-si parintele ceresc-singele ce curgea din fruntile lor sa fi facut parte din tehnologiile ascunse ale inimii? 

Cert este ca in citeva minute mult dorita lumina, semn al harului divin s-a pogorit ca un val alb stralucitor ce s-a impartit in sute de scintei, aprinzind candelele si unele lumanari ale credinciosilor.

Minunile credintei generate de inimile ce se mistuie din iubire pentru Dumnezeu sint urmarile dezvoltarii tehnologiei inimii de catre indragostiti.


MYRNA-MIRACOLUL DIN DAMASC

"O Fecioara, Tu esti sursa..."-Myrna

Drumul spre Siria a fost lung. Plecasem cu un prieten spre Damasc, eu pentru a o vedea pe Myrna Nazzour, iar el, interesat de sufism, pentru a participa la una dintre cele mai mari sarbatori ale sufitilor sirieni, Shish.

Ne-am despartit si dupa ce m-am ratacit de citeva ori am ajuns in cartierul crestin Soufanyeh, unde se afla casa lui Nicholas si a sotiei sale Myrna, hulita de unii, iubita de altii, dar in orice caz un recipient al unei minuni contemporane-aparitia stigmatelor pe trup, dupa ce o icoana simpla a inceput sa genereze ulei vindecator la ei in casa.

Auzisem multe despre ea si voiam sa vad cu ochii mei daca este frauda sau autentica, dupa ce o fotografie a ei m-a impresionat atit de mult, incit am simtit nevoia sa o ating, si sa vorbesc personal cu ea.

Totul a inceput pentru Myrna intr-o luni, 22 noiembrie 1982, cind impreuna cu soacra sa o viziteaza pe cumnata ei ce zacea la pat in dureri foarte mari. 

"Deodata am simtit ceva de nedescris, straniu, iar corpul a inceput sa-mi tremure, ca si cum o forta a iesit din mine. O tinara vecina musulmana a inceput sa strige: 'Myrna ce e pe minile tale?' Ulei curat curgea din palmele mele" descrie Myrna primele sale experiente.

Dupa aceasta intimplare ce i-a socat pe toti cei aflati in casa, a inceput sa o maseze pe cumnata sa cu palmele si uleiul ce izvora din ele, iar acesteia i-au disparut toate durerile din trup.

Sotul ei Nicholas, atunci cind a fost chemat, a inceput sa glumeasca, dar seara, dupa ce fenomenul s-a repetat, a inceput sa caute raspunsuri, mai ales dupa ce si mama sa in virsta a fost vindecata de Myrna si uleiul misterios.

Pe data de 27 noiembrie, Myrna a observat cum dintr-o iconita de pe altarul lor, reproducere a unei icoane vechi din secolul 15 a Sfintei Fecioare, incepe sa picure ulei.

Intr-o excursie in Bulgaria facuta in anii '80, Nicholas, crestin ortodox credincios, dar nu practicant, un om absolut obisnuit ce nu mergea la biserica decit de sarbatori, cumparase dintr-o mica biserica citeva iconite ieftine cu rama de plastic, ce o reprezintau pe Sfinta Fecioara.

Ajuns in Damasc le daruise rudelor, dar pastrase una dintre ele, punind-o pe altarul familiei. Aceasta icoana-o simpla reproducere, este cea din care incepe sa picure ulei in mari cantitati, ulei ce va fi strins de Myrna si daruit celor bolnavi.

Din acest moment casa lor va fi deschisa zi si noapte, mai ales dupa ce Myrna are un vis in care Sfinta Fecioara ii apare, si ii cere sa nu inchida niciodata usa credinciosilor si celor aflati in nevoie.

In decembrie 1982 Myrna o vede pentru prima ora pe Sfinta Fecioara, iar mesajul sau este covirsitor:

"Iubiti-va unii pe altii; nu cer sa dati bani bisericilor, cer iubire. Cei ce dau banii bisericilor si saracilor dar nu au dragoste, sint nimic....nu va cer sa-mi construiti biserici, ci un mic altar in inimile si casele voastre. DARUITI! Nu refuzati niciodata pe cei ce va cer ajutorul"

Cu toate ca a fost de repetate ori vizitata de biserica si politie, Myrna si-a pastrat credinta si calmul, iar toti cei ostili au inceput sa creada vazind faptele miraculoase savirsite cu ajutorul uleiului sfint. Acesta a fost dus si analizat si s-a descoperit ca este 100% ulei de masline pur!!!

Uleiul de masline pur nu exista in forma sa naturala. Cele mai pure forme de ulei de masline contin toate reziduuri din materiile din care sint compuse utilajele cu care uleiul a fost presat. 

De exemplu in Provence, unde se afla ulei de masline extrem de pur, extras dupa tehnologie antica, dupa ce acesta a fost analizat s-a descoperit ca are urme de piatra (a fost presat cu piatra) si nuiele de lemn(cosurile in care maslinele fusesera transportate).

Incepind cu 4 noiembrie 1983, Myrna incepe sa manifeste gradat ranile stigmatelor, intrind in stari de extaz divin, ce vor continua ani de zile. Un an mai tirziu incepe sa aiba momente de orbire temporara, in timpul rugaciunilor. 

Citiva ani mai tirziu biserica siriana recunoaste oficial faptul ca minunile petrecute in casa Myrnei sint autentice, dupa ce trimite o armata de preoti sceptici, ce toti pleaca convinsi si vindecati.

 De 30 de ani Myrna si Nicholas au usa deschisa in continuu, uneori dormind pe jos din cauza ca in patul conjugal se afla bolnavi. 

Niciodata nu au acceptat nici un ban, iar cind guvernul sirian-dupa cercetari dure-le-a propus sa le dea o casa mai mare unde sa incapa toti pelerinii, au refuzat sustinind ca aici au inceput miracolele si nu au nevoie de nimic in plus.

Nu am putut vorbi din pacate cu Myrna pentru ca avea casa plina de bolnavi, care aveau nevoie de ea mai mult decit mine, dar am vazut-o ingindurata, frumoasa si palida, imbracata in negru, rugindu-se asa cum face in fiecare zi alaturi de toti pelerinii la ora 18. 

M-am rugat insa alaturi de ea si am simtit cum Maica Domnului ne zimbeste ocrotitor din icoana pe care am simtit-o ca o poarta spre cer, deschisa de frumusetea inimii umane.

Si eu ca toti ceilalti am luat o bucata de vata imbibata cu uleiul sfint izvorit din icoana si m-am simtit atinsa de harul si blindetea Maicii Domnului.

Ce tehnologie a inimii face ca un om simplu sa fie receptacolul gratiei divine si sa devina un mare vindecator? Ce putere face ca un simplu om sa primeasca si sa sufere in corp ranile sacre pe care Mintuitorul le-a purtat?


MISTERELE SACRIFICIULUI CA SCARA CATRE CER



"Nu e o gramada de oase, nu e trupul sau ca o umbra.
Cel ce se roteste este un om; devine sufletul lumii..
Cei ce iubesc cu adevarat, devin fluturi de noapte
Si se tot rotesc in jurul lumanarii dragostei divine
Fiindca fiinta lor, trupul lor, a fost faurit din lut
insa inima e din foc, din flacara."-RUMI


Prietenul meu se foieste linga mine asteptind nerabdator parada scolilor sufite ce incep sa se perinde prin fata noastra intr-un spectacol uluitor. Sintem pe strazile Damascului si asistam la Ashura, sarbatoarea ce comemoreaza martiriul familiei Profetului.


Muzica ascutita a alamurilor combinata cu cea a tobelor hipnotice este uneori imblinzita de sunetul rugaciunilor, dar ritmul lor devine din ce in ce mai frenetic pe masura ce ceremonia avanseaza.

Citiva participanti incep sa se roage si sa-si introduce tepuse in diferite parti ale corpului. Singele nu curge, durerea nu pare sa-i atinga pe cei ce ne arata ca prin puterea rugaciunii carnea cea slaba este infrinta. 

Sabii ascutite taie carnea ce se incapatineaza si nu se desprinde de trup, incercind sa caute singele ce pare ca s-a ascuns undeva in adincul corpului. Acestia sint cei ce prin practica personala si ritul exterior demonstreaza ca cea mai mare forta din univers este credinta ce desfide legile naturale.

Alte grupari se flageleaza cu sabii duble cautind sa-si verse singele pentru ca, pentru ei singele ce curge este o dovada de pocainta, si de identificare cu imamul Husseyn-nepotul Profetului, a carui moarte martirica pentru omenire, adevar si pace este comemorata in aceste zile. 

Aceasta practica mi-a adus aminte de flagelarile pe care le-am vazut pe strazile Ierusalimului in Saptamina Mare, dar si de crucificarile ce au loc in Vinerea Mare in multe tari din America Latina si Filipine. 

Iubirea pentru figura sacrificiala careia ii preiau durerile, transforma trupul devotilor dintr-un invelis de carne si oase, in recipientul unei puteri mistice mai presus de intelegerea umana.

Desigur exista tendinta unor exagerari in sinul unor comunitati religioase si ritualurile singeroase de Ashura din anumite tari islamice sint condamnate chiar de sheicii lor....acestia uita ce spunea profetul Muhammad: "Adevaratul jihad este jihadul interior"; razboiul cel mai dur pe care il are credinciosul de dat este cu propriul sau nafs-ego inferior. 

De aceea, in special in aceasta perioada ce coincide cu ziua iertarii-Yom Kippur a evreilor, se tine si un post aspru si riguros pentru purificarea corpului, elevarea sufletului si taierea egoului.

Cei ce prefera sa interiorizeze Ashura jelesc trista stare spirituala a omenirii si se roaga pentru un viitor mai bun si iertarea pacatelor tuturor oamenilor. 

Ritualul incepe cu bautul unei guri de apa (ultima apa pura ce este bauta in urmatoarele 10 zile), ce semnifica apa salvarii si intentia credinciosului de a lupta pentru Adevar in conditii oricit de grele.

Practicantul va posti in aceste 10 zile bind doar apa amestecata cu ceai (pentru ca in desert nu exista apa) si mincind dupa apusul soarelui doar hrana vegetariana (deoarece prin uciderea animalelor le provocam tristete si exista deja prea multa tristete in lume).

Postul se termina in a zecea zi cind o interpretare dramatica a evenimentelor ce au dus la uciderea familiei Profetului se desfasoara pe strazi.

Aceasta este ceremonia la care asistam-prietenul meu ce face parte dintr-o proeminenta familie din Israel, si eu, o crestina ratacita in Damasc.

Simtim mirosul patrunzator ce provine dintr-un urias cazan in care se gateste hrana specifica zilei-de obicei acestea sint cazane de bronz imense, multe dintre ele fiind vechi de sute de ani ce se scot special cu aceasta ocazie din muzee. Felul de mincare gatit se numeste tot ashura si are origini mai vechi. 

Se spune ca atunci cind apele marelui potop au inceput sa se retraga, profetul Noe a adunat toate resturile de hrana ce ramasesera pe arca si a facut din ele o budinca delicioasa. Aceasta s-a intimplat in ziua de Ashura. 

Tot acum Moise a impartit marea in doua si a inecat armatele faraonului, Adam si Eva au fost creeati si Avram a fost scapat de foc.
Ashura este considerata si ultima cina a familiei Profetului, ce va fi ucisa la aceasta data.

 In amintirea acestei zile ce are un substrat mai vechi decit cel islamic, se gatesc cantitati uriase de hrana ce apoi va fi impartita tuturor membrilor comunitatii ce impartasesc aceeasi hrana dulce care simbolizeaza legatura dintre toti membrii omenirii, dar si legatura lor cu Creatorul divin.

Orez, griu si fulgi de ovaz se amesteca cu miere, serbet, zahar brun, cocos, curmale, stafide, nuci, si fistic, in timp ce sheicul ce supevizeaza hrana rosteste rugaciuni. 

Amestecarea budincii se face in forma dublei litere Waw ce este litera de conexiune intre om si Dumnezeu si este forma caligrafica a cuvintului HU-partea esentiala a Numelui Divin ce acompaniaza fiecare suflare a noastra. 

Prin amestecarea budincii in forma lui HU prepararea hranei devine o forma a rugaciunii inimii si reprezinta rememorarea esentei divine ce exista in interiorul fiecarei molecule de hrana, si este multiplicata de comunitatea credinciosilor.

Mirosul delicios al hranei ne gidila narile in timp ce dervisi cu ochii de onix trec pe linga noi pierduti in extazul litaniilor mistice, iar ucenici razboinici ii inconjoara in dansuri ametitoare.

 Prin fata noastra trece parada anuala a scolilor Alawy, Hanafi, Qadiry, Shadhili, Rifa-i si a altor scoli ale caror denumiri exotice ma fac sa cred ca am nimerit intr-una din povestile celor 'O mie si una de nopti'.

Steaguri colorate, sau negre impodobesc parada si sunetul intens si asurzitor ma face sa intru intr-o stare de usoara transa.

Un moment si timpul ingheata, strafulgerat de privirea unui dervis cu barba alba ce se opreste in fata noastra si ii face un semn prietenului meu, iar apoi porneste mai departe in sunet de alamuri, invaluit in praf. 

Ii dau un ghiont si il imping in directia grupului ce abia se mai vede. Socat amicul meu refuza sa-l urmeze pe sheic, crezind ca intr-un mod magic originea lui fusese descoperita, ca si faptul ca participa la un ritual strain de credinta sa. 

Il incurajez sa mearga mai departe si ii explic ceea ce stia deja, ca este un miracol ca a fost chemat.

Cu inima plina de emotii, ii urmeaza si ne despartim pentru citeva ore. Ce urmeaza mai departe este povestirea sa.

"Ca intr-un vis l-am urmat pe dervisul ai carui ochi m-au patruns ca un cutit pina in inima, agitind in mine emotii vechi, uitate, din alte timpuri. Cind au intrat intr-o cladire aflata pe o strada laturalnica am sovait sa intru, gindindu-ma ca imi voi gasi moartea probabil, daca afla ca sint evreu, dar o forta de atractie mai mare decit puterea mea de impotrivire m-a facut sa-i urmez.

Am intrat in cladire si dupa un hol am ajuns intr-o camera complet goala; doar intr-un colt erau citeva covoare de rugaciune si un piedestal de lemn sculptat pe care se afla Qoranul.

Unul dintre ucenici a venit la mine si mi-a spus ca dervisul m-a invitat sa particip la un ceremonial secret, pentru ca intr-o alta viata i-am fost elev. M-a avertizat ca va fi socant si ca nu am voie sa vorbesc, sa ies, sau sa comentez ceea ce vad, si mai ales sub nici o forma sa nu intrerup ritualul. 

Daca dupa aceasta voi dori sa intru in scoala lor sint bine venit, daca nu, voi putea pleca linsitit cu conditia sa nu discut despre ceea ce s-a intimplat. Totusi, aceasta este o oferta unica si daca aleg sa plec nu voi putea sa ma intorc si nu ii voi mai gasi niciodata.

M-am asezat in colt si am inceput sa observ cum cei noua ucenici se aseaza in cerc in jurul dervisului lor. 

Unul cite unul, ascultind probabil muzica sferelor, pentru ca nu exista nici un instrument ce cinta vreo melodie, s-au desprins si au inceput sa se roteasca, executind dansul sacru Sema, ce transforma fiinta umana intr-o coloana de lumina ce uneste cerul si pamintul. 

Miscarile lor erau atit de fascinante incit am inceput sa cad in transa. La un moment dat, dervisul a intrebat ceva ce am aflat ulterior ca insemna: "Cine vrea sa fie astazi sacrificat?".

Unul dintre ucenici se desprinse din dans, in timp ce ceilalti s-au asezat inapoi in cerc. Cu o lovitura fulgeratoare dervisul il decapita cu o sabie ascutita, si ii puse capul pe o tava de argint, moment in care am simtit ca lesin si ca sigur eu o sa urmez ca victima.

Ceilalti erau surprinzatori de calmi si rosteau rugaciuni cu ochii pe jumatate inchisi. Apoi dervisul incepu sa poarte capul la urechea celorlalti participanti rind pe rind, iar capul rostea ceva in soapta, la urechea fiecaruia. 

La sfirsit dervisul a luat capul, l-a pus pe gitul ucenicului decapitat, a rostit citeva vorbe si dupa ce a suflat peste el, uceniculs-a ridicat ca si cum nimic nu se intimplase. Am lesinat.

Cind m-am trezit eram in curtea interioara a casei alaturi de ucenicul ce ma invitase si care ridea. Mi s-a spus ca daca vreau sa intru in ordin trebuie sa vin fix peste trei luni intr-un anumit loc unde voi fi asteptat. Daca nu vreau, sa daca nu voi fi capabil 
sa-i intilnesc la data precizata, nu ii voi mai vedea niciodata."

Intimplarea aceasta are un sfirsit interesant: prietenul meu a fost dezmostenit de familia sa pentru ca a devenit sufi, este exilat din tara sa si s-a intors la maestrul sau pierzindu-se citiva ani in desertul sirian.

Intr-o zi insa, a reaparut cind, la cererea dervisului sau, a filmat acest ritual care cu ajutorul unui alt prieten a fost difuzat pe canalul francez TV5, stirnind multe discutii aprinse contra, si multe explicatii despre psihologia hipnozei, trucuri si magie gen Las Vegas. 

In mod uluitor cel ce a atacat cel mai vehement autenticitatea practicii a fost seicul sef al Parisului, iar cel mai blind a fost rabinul sef care a povestit ca exista anumite practici kabbaliste ce nu pot fi explicate prin intelegerea umana, deoarece credinta genereaza miracole.

Micul nostru pelerinaj s-a terminat citeva zile dupa aceasta miraculoasa intimplare, dar nu inainte de a vizita moscheea Umayyazilor, in interiorul careia se afla altarul dedicat capului sfintului Ioan Botezatorul ce se afla ingropat acolo.

 Si atunci, acolo in fata celui ce L-a vestit pe Mintuitor fara frica, fiind martorul Adevarului si Vietii, mi-am adus aminte de ceea ce scrie in evangheliile apocrife despre capul sfintului ce fusese folosit dupa moarte, adus pe o tipsie de argint in fata lui Irod si a Irodiadei pentru a fi intrebat anumite lucruri de taina...si cum in Halima, culegerea de povestiri sufite inititatica se vorbeste despre aceasta practica veche si intimplari asemanatoare.

Sa fie vreo legatura intre toate aceste practici, exista vreun fir rosu ce uneste anumite ritualuri extrem de vechi ce sint pastrate cu gelozie de initiati?

Nu mai stiu nimic despre prietenul meu de ani de zile, nisipurile desertului protejindu-l de ispitele si durerile omenirii, dar acest miracol in care cred cu tarie, dupa tot ceea ce am vazut in acea zi pe strazile Damascului, este generat de rugaciunea inimii, acea tehnologie spirituala pe care o gasim in majoritatea religiilor ce cred in esenta divina a sufletului si posibilitatea omului de a-si depasi conditia limitata si de a se uni cu Dumnezeu absorbindu-I calitatile divine.




COPIII DESTINULUI

'Dumnezeu ii da fiecaruia dupa masura inimii sale'-proverb libanez

In ziua in care am fost invitati, norocosi copii ai destinului, de catre prietenii nostri druze sa le vizitam fieful (elusiva zona Shouf ), toate cunostintele noastre din Liban au inceput sa ne avertizeze sa avem grija.

Ba ca druze sint canibali, ba ca or sa ne omoare, ba ca au ritualuri de magie neagra...toti erau surescitati si poate si invidiosi pentru ca vom intra intr-o zona in care ei, chiar daca erau libanezi, nu intrasera niciodata. 

Pina nu am trecut de semnul pe care scria 'Bine ati venit in Shouf' nu am inteles de ce facusera atita tamtam pentru o simpla invitiatie.

Ghidul nostru a inceput insa sa ne explice ca nimeni nu poate trece de acest semn daca nu este invitat de un localnic, altfel risca sa fie impuscat de gardienii (invizibili) ce pazesc strasnic zona.

Istoria recenta a acestei provincii independente este scrisa mai ales de comunitatea druze ce a fost un tampon in timpul razboiului civil intre crestini si musulmani, reusind sa pastreze zona aproape neutra si sa adaposteasca refugiati.

 Satele ascunse printre flori, cascade si copaci au nume desprinse parca din cartea raiului- Locul Binecuvintarii, Satul Iubirii, Casa Credintei, Manastirea Lunii.

Deir Al Qamar (Manastirea Lunii  in araba) numit  si Capitala Printilor  este un loc cu o veche traditie artistica, printii druze fiind cunoscuti sponsori ai artelor frumoase.

Moscheea din sec 15, sinagoga din sec 17 si bisericile mai noi stau una linga alta, asteptindu-si credinciosii, ca trei surori cuminti.

Legenda locului ne povesteste ca in sec 15 unul dintre printii druze privind dealurile din Deir Al Qamar a vazut o lumina stralucitoare tisnind din interiorul pamintului.

Uimit si-a trimis soldatii sa vada despre ce e vorba, si le-a poruncit ca daca vor gasi un simbol islamic sa construiasca o moschee, iar daca vor gasi un semn crestin sa construiasca o biserica.

Ajungind la locul respectiv soldatii au gasit o stinca pe care era inscrisa o cruce, sub care se afla luna si simbolul planetei Venus. Aceasta insemna ca demult aici fusese un templu dedicat Lunii si planetei Venus, pe care ulterior se construise o biserica. 

Asa ca printul a reconstrui biserica, iar piatra insemnata poate fi vazuta si astazi deasupra portii vechi a bisericii. 

In interior credinciosii se roaga icoanei facatoare de minuni a 'Maicii Domnului din deal', care este adorata atit de crestini cit si de musulmani.

Adormit intr-un permanent amurg al sec 17, micul sat 'Manastirea Lunii' te poarta intr-un basm perpetuu, unde liliecii inca iti mai zboara deasupra capului seara, si ingerii iti soptesc la ureche.

La 5 km, se afla Beiteddine (Casa Religiei) ce adaposteste magnificul palat unde se organizeaza  unul dintre cele mai fastuoase festivaluri de muzica clasica din Orientul Apropiat.

Palatul este o imbinare de stiluri-maur, italian, baroc si a fost construit timp de 30 de ani dupa un vis al printului Bashir Chebab al doilea in 1788.

Pentru a deruta dusmanii, palatul este absolut obisnuit pe dinafara, piatra galbuie neimpresionind cu nimic. 

In interior insa, arata ca si cum visele Sheherezadei s-au manifestat sub forma unor vitralii ametitor colorate ce filtreaza lumina purtindu-te in lumi magice, panele de lemn pretios pe care este suflata o baza de aur pictata de mana cu imagini din lumi demult uitate, tavane gaurite artistic pentru a lasa lumina sa patrunda in odaie ca o dantela fina, usi sculptate si pictate conform traditiei din Damasc, galerii cu arcade elegante suportate de coloane suple si logii marmorate din care se vad gradinile superbe.

 

Mozaicurile bizantine ce sint pastrate intr-o camera speciala din palat formeaza cea mai mare colectie de acest fel din Orientul Mijlociu si sint spectaculoase.



Tehnologia inimii a ascuns in aceste mozaicuri simboluri ale credintei si iubirii ce nu pot fi descifrate decit de initiati: colivii goale ce reprezinta spiritul liber; pasari ce ciugulesc grauntele ce reprezinta credinciosii primind Impartasania; pasari zburind din colivii ca un simbol al eliberarii sufletului de inchisoarea trupului; o cruce intr-un cerc inscris intr-un patrat (patratul este creatia inscrisa in limitele perceptiei, cercul reprezinta eternitatea si misterul, iar crucea este copacul vietii ce uneste cerul cu pamintul, de asemenea gloria divina atinsa de crestini); pesti ce poarta in pintece ideograma lui Christ si reprezinta iubirea Sa divina-principiul activ al tuturor lucrurilor; pasari cu penaj colorat ce sint asociate cu invierea si nemurirea, lei majestici ce isi etaleaza puterea; rodii de rubin ce binecuvinteaza cu fertilitate si abundenta si pantere salbatice asociate cu pericolul simturilor si libertatii necontrolate. 

Limbajul simbolic al vechior crestini a reusit sa ascunda intregi mesaje si povesti in imagini aparent neutre ce mi-au bintuit visele mult timp.

 Covirsiti de acest virtej de imagini, simboluri si culori am fost si mai impresionati cind am aflat ca surpriza pe care ne-o pregatisera prietenii nostri druze era de fapt participarea la festivalul de muzica din Beiteddine. 

Festivalul imbina muzica clasica cu dansul modern, expozitiile de arta si happeninguri de poezie si multimedia.

Valurile de culori ce se pravaleau deasupra noastra din vitraliile colorate amestecate cu trilurile lui Monserrat Caballe sau cu dansul sublim al trupei lui Maurice Bejart- Karakalla, acordurile de flamenco pe care Antonio Canales a dansat, betia vizuala generata de arta lui Isabel Munoz, Misia cintindu-si sufletul in fado si Magida el Roumi infigindu-si vocea inegalabila in inimile noastre ca un pumnal purificator, totul amestecat cu mirosul unei nopti in care am stat la o convorbire de taina cu arhanghelii intr-un munte de legenda, ne-au facut sa Il simtim pe Dumnezeu activ in lume si in suflete, caci numele lui Dumnezeu pe pamant este Frumusete...



Peste citeva zile aveam sa pornim entuziasti intr-o mica excursie catre faimosii cedrii ai Libanului.

Rezervatia naturala din Shouf este considerata cea mai mare rezervatie de cedrii din lume. 



Faimosii cedrii libanezi sint cunoscuti inca de acum 5000 de ani, epopeea lui Ghilgamesh povestindu-ne cum cunoscutul erou trece pe aici in cautarea imortalitatii. 



Mai tirziu regele Solomon isi trimite supusii sa negocieze cu regele Tyrului, pentru a-i fi trimisi cei mai frumosi cedrii pe care ii si foloseste la constructia faimosului sau templu din Ierusalim. Chiar si biblicul Iov are o pestera dedicata, in care se pare ca a locuit cind a pasit pe muntele Barouk.

Ajungem  pe la amiaza in fata unei porti uriase de metal, in fata careia ne asteapta doi razboinici-padurarii. Unul dintre ei incepe sa vorbeasca cu ghidul nostru, al doilea se sprijina de un copac si isi aprinde tacticos o tigara rulata de mina. 

Imbracat in haine de camuflaj, pare extrem de fioros, nu numai datorita staturii sale uriase-peste 2 metri, dar si datorita fetei bronzate, ridate, batute de vint si brazdate de o cicatrice uriasa.

 Prietenii mei il evita elegant dupa ce il saluta, si se duc sa asculte prezentarea ecosistemului facuta de celalalt padurar. Aveam sa aflam ca aceasta parte a rezervatiei apartine familiei lor de 5000 de ani!!!!

Eu sint atrasa magnetic de acest razboinic ce poarta pe spate o pusca imensa si nu prea moderna, si il intreb daca este adevarat ca bustenii pentru templul din Ierusalim au fost luati chiar din acest loc. 

Brusc fata i se lumineaza si se transforma din omul dirz si aspru intr-un dascal blind, ochii incep sa-i joace in lumini chihlimbarii si incepe sa-mi povesteasca zimbind mindru, cum in padurea LUI mai exista inca cedrii din acelasi pilc din care au fost taiati cei ai regelui biblic.

Ma trage de mina si incepem sa coborim, dar brusc ne oprim. Incordat asculta fosnetul frunzelor si ierburilor de sub copaci, si imi cere sa ma opresc citeva clipe. Intr-o secunda dispare printre ierburi si cind revine, fata lui pare ca cea a unei mame ingrijorate pentru copilul ei.

 Imi spune ca vom merge sa vedem cedrii antici, dar ca ma roaga sa pasesc exact pe urmele pasilor lui si sa nu depasesc conturul lor. Dupa citeva minute de panta abrupta se aseaza in iarba si imi cere sa tac si sa vin linga el. 

Citeva femele de fazan isi construisera cuiburile in mijlocul florilor si ierbii inalte, ascunse de privirile curioase, si isi ingrijeau puisorii abia iesiti din ou. 

Tandretea incredibila zugravita pe chipul celui mai fioros razboinic pe care l-am vazut vreodata, m-a invatat in acele momente ca secretul ce deschide si cele mai incercate inimi poate fi, in afara de rugaciune si frumusetea divin inspirata, iubirea fata de cei mici si neajutorati, iubirea Mamei Cosmice ce poate inflori chiar si in sufletul plini de cicatrici al vreunui razboinic imbatrinit in lupte.

Inainte de plecare, m-a condus in fata unuia dintre vechii cedri, si ca in fata unei biserici, savirsind o straveche taina, a rupt cu grija o mica crenguta pe care mi-a inminat-o solemn. 

Lemnul albicios a fost apoi inmuiat in rasina tamiioasa cu parfum imbatator ce a inceput sa curga pentru citeva clipe din locul de unde o rupsese. Expresia sa serioasa m-a facut sa inteleg ca asist la o impartasanie solemna si ca sint norocoasa posesoare a unei bucati de istorie sacra.

Poate ca aceasta intimplare ce dezvaluie tehnologia inimii a fost cea care m-a impresionat cel mai mult din toate minunatiile pe care le-am vazut si experimentat in periplul meu in aceasta zona mistica. 

Rugaciunile inimii, sedintele fachirice, uleiul ce izvoraste din icoane de plastic, singele ce curge din palmele unor oameni aparent obisnuiti, vindecarile spectaculoase, nu m-au impresionat atit de mult ca minunea iubirii ce apare dupa o viata de lupta in inima incrincenata a unui razboinic druze pentru o mica pasare, undeva sus, pe un munte pierdut in nori din Liban.


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

 

Posted in: CALATORII VIRTUALE,cedrii libanului,liban,personale,tehnologia inimii