A CAZUT UN DAC DE PE COLUMNA

Cărţile cărate peste munţi de Badea Cârţan au fost arse de autorităţile austro-ungare într-o cărămidărie din Braşov

BADEA CÂRŢAN, PĂSTORUL CĂRŢILOR În noaptea de 4 iunie 1907, cerul Braşovului a fost luminat de o mare vâlvătaie. La cărămidăria lui Lajos Schmidt, focul a mistuit zeci de mii de cărţi şi ziare. Toate erau ale ciobanului Gheorghe Cârţan. 76.621 de volume, operele unor clasici precum Eminescu, Coşbuc, Şincai, Bariţiu, Bălcescu s-au făcut scrum. Românii braşovenii au fost îngroziţi de barbaria autorităţilor maghiare care au distrus miile de cărţi. Înrolat în razboiul de independenta Badea Cârţan s-a născut în anul 1847 într-o familie de ciobani din Cârţişoara, sat de la poalele munţilor Fagărăşului. Primii ani din viaţă i-a petrecut păstorind turma parinţilor prin munţi. Transhumanţa l-a dus în câmpiile Bărăganului. Aici va deprinde tainele cititului şi scrisului de la un student din Săcelele Braşovului, Ion Cotiga. În 1877 s-a înrolat ca voluntar în armata română, pentru a lupta în războiul de independenţă. A trebuit să treacă pe ascuns munţii pentru a ajunge în trupele române. După terminarea războiului s-a întors în satul natal. Imediat s-a încorporat în Compania 19, regimentul 2 din Făgăraş. A dezertat, dar s-a întors la unitatea militară după câteva săptămîni. Pentru că a fugit, a fost închis trei luni. 100.000 de carti pentru ardeleni După eliberarea din armată, între anii 1881-1890, a făcut mai multe drumuri peste Carpaţi şi chiar a vrut să deschidă o bibliotecă. În 1896 a cumpărat de la un căpitan două căruţe cu cărţi şi ziare. Pentru a-şi procura cît mai multe cărţi şi-a vândut cele 1.000 de oi pe care le avea. A vizitat şcoli, universităţi, biblioteci, mănăstiri, redacţiile unor ziare. S-a întîlnit cu oamenii de cultură ai vremii, printre care Caragiale, Coşbuc, Nicolae Iorga şi Take Ionescu. Scopul lui era să adune cărţi în limba română pe care să le răspândească în Transilvania ocupată. A reuşit să aducă peste 100.000 de volume. „A cazut un dac de pe Columna“ La 3 ianuarie 1896, pe ger şi viscol, Gheorghe a ieşit din bordei cu straiţa în spate. Timp de 43 de zile a mers neîntrerupt. Pentru a ajunge la Roma şi-a rupt patru perechi de opinici. Mânca pîine uscată înmuiată în apă. În cele din urmă, şi-a văzut visul cu ochii. Columna lui Traian. Din traistă a scos un pumn de pamînt românesc, unul de grâu şi unul de sare. Le-a pus la baza impozantului edificiu. Vlăguit şi flamând, a adormit. A fost trezit brusc de strigătele unui jandarm italian. „Excelenţă, un dac a căzut de pe Columnă“, s-a adresat jandarmul primarului Romei. Asemănarea cu dacii de pe monument era izbitoare. Banchet în cinstea sa dat de un marchiz Timp de doua săptămâni, a fost primit cu mare fast de oficialităţile locale. Marchizul Pandolfi a dat un banchet în onoarea sa. Scriitorul Duiliu Zamfirescu, care era pe atunci ministrul României la Roma, l-a prezentat personalităţilor italiene. La Vatican, întrebat fiind care-i este naţia, răspunde: „civis Romanus sum”. La Roma este din nou încãrcat cu cărti, i se dă bilet de tren ca sã se întoarcã acasă, dar el mai vizitează înainte Neapole, Pompei, Bologna, Padova şi Veneţia. Considerat agitator de guvernul de la Budapesta După călătoria la Roma, Badea Cârţan a fost arestat de o patrulă de jandarmi din Arpaşul de Jos, sub acuzaţia că răspândeşte cărţi interzise de autorităţi. A fost eliberat, dar autorităţile au rămas cu ochii pe el. Guvernul de la Budapesta vedea în el un „agitator, un conspirator şi un aţâtător“, o primejdie pentru existenţa statului. Politia austro-ungară nu-i permite să răspândească cărtile în Transilvania. Supărat îşi vinde oile: nu mai e cioban, a devenit om politic. Pe afişul reprezentaţiei circului din Bucureşti stă scris drept reclamă: „Va asista ciobanul român care a mers pe jos până la Roma”. Carte cu autograf de la Regina României Se duce din nou la Viena, dar nu obţine audienţă la Impãrat. Trece apoi în Italia, viziteazã Franţa şi la întoarcere se opreşte la Zurich, „cel mai frumos şi mai chibzuit oraş din lume”. La Sigmaringen este primit de mama Regelui Carol I şi de fratele acestuia. Întors în ţară este primit de Rege şi Regină la Peleş. Carmen-Sylva îi dăruieşte un volum din operele personale cu dedicaţie. Se fotografiază între Rege şi Regină, el cu un pas mai înainte, sprijinindu-se în bâtã. S-a scaldat în Iordan Cum ajunsese la originele latinităţii noastre, aşa vrea să ajungă şi la începuturile crestinătăţii. Pleacă la Ierusalim. Până la Tarigrad are bilet de vapor, mai departe munceşte pe un vapor rusesc care-l duce până la Yaffa. Pornind spre Ierusalim, apostoleste, cum îi era obiceiul, e atacat de niste banditi cãrora nu are ce le da decât o sfântă de bătaie cu ciomagul lui ciobănesc. La Ierusalim îl aşteaptă o mare deziluzie: dărâmături şi mizerie. Se scaldă în apa Iordanului. În apă până la gât se trezeste cântând: „În Iordan botezându-Te Tu Doamne…” Carţi cu coperti înlocuite La revenire în satul natal, aduce în desaga de cioban noi cărţi în limba română. Pentru a înşela vigilenţa grănicerilor, cărţile de cultură şi istorie românească erau trecute peste munţi sub coperţi false. „Neamul Românesc“ a purtat pe rând numele de „Iarna“ sau „Primăvara“, iar „Istoria Românilor“ a lui Iorga era ascunsă sub coperta unei cărţi de agricultură „Cultura cartofilor“. Încercând să stopeze cu orice preţ răspîndirea culturii româneşti, autorităţile din Ardeal interziseseră pînă şi foiţele de ţigări care purtau numele de producator „Cuza“. Aruncat în temnita de doua ori, la Brasov În 15 septembrie, 1903, trecând prin oraşul Braşov cu cărţile în spate, Badea Cârţan a fost văzut de căpitanul oraşului Braşov, Farkas Lup, care l-a arestat şi aruncat pentru două luni în temniţă. În timp ce era întemniţat la Braşov, prim-pretorul din Predeal, Simon Béla, l-a sesizat pe prefectul de Braşov, care a ordonat şi organizat o percheziţie în Cârţişoara. Autorităţile venite de la Braşov au spart uşa casei ţărăneşti şi au intrat înăuntru. Numeroasele cărţi aduse de Badea Cârţan au fost încărcate şi aduse la Braşov. După două luni, ieşit din temniţă, s-o dus la autorităţi să-şi ceară drepturile. Din nou a fost aruncat în temniţă pentru încă o lună de zile. Peste 76.000 de carţi inventariate la Brasov A stat închis până la sfârşitul anului 1903, în timp ce organele poliţieneşti din Braşov începeau o complicată muncă de inventariere a impresionantului număr de peste 76.000 de cărţi şi tipărituri confiscate. Operaţia înregistrării cărţilor găsite la domiciliul său a durat până în octombrie 1905; din ea au rezultat trei registre compacte într-un volum de 275 de file, în care sunt consemnate „4.858 de cărţi în 76.621 de volume, foi volante şi alte tipărituri”. Inventarierea a fost făcută de Orz György, un funcţionar al Ministerului de Interne venit din Budapesta. Sub supravegherea jandarmilor La 12 octombrie, acelaşi Simon Béla, prim-pretorul din Predeal, localitatea de graniţă pe unde erau traficate cărţile, atrage atenţia prefectului că „Gheorghe Cârţan are în magazia căilor ferate române circa 10 maji (1000 kg – n.n.) de cărţi pe care le-am ţinut sub continuă observaţie. În lunile din urmă m-am convins că jumătate din stocul acesta lipseşte din magazie pe care, probabil, le-a trecut prin contrabandă în Ungaria”. În continuare, arată că patrula de jandarmi care-l urmărea nu l-a putut surprinde asupra faptului. La rândul său prefectul raportează Ministerului de interne această veste, adăugând că prin jandarmerie va asigura o severă supraveghere”. „Conţinut instigator” În 28 februarie, 1905, delegatul ministerial, Huszár Antál, raportează primului ministru, Tisza Istvan, că a examinat cele 76 de mii de tipărituri depozitate la căpitănia oraşului Braşov, din care a ales, 268 de exemplare de cărţi „al căror conţinut instigator după toate probabilităţile e îndreptat împotriva statului”… În 13 ianuarie 1906, arestat din nou pentru instigare, a fost trimis în faţa Tribunalului Braşov. La 18 iunie 1906, Procuratura din Braşov, cu adresa nr. 4737 cere tribunului din localitate să dezbată şi problema distrugerii publicaţiilor care au un conţinut instigator şi răzvrătitor. „Ratiuni politice” Apărătorul ţăranului din Cârţişoara este avocatul Eugen Lemeni. „De mic copil am învăţat de la parinţii mei să respect întotdeauna legile ţării şi să nu mă judec cu nimeni. Mie nu mi-a spus nimeni că nu este admis să am cărţi. Dimpotrivă, pretorii care mi-au văzut biblioteca mi-au spus că fac un lucru bun, folositor, adunând cărţi”, spunea ciobanul în faţa instanţei. N-a fost condamnat, guvernul de la Budapesta invocând „raţiuni politice“. În schimb, cărţile au fost arse. Carti arse la o caramidarie din Brasov La 4 iunie 1907 şeful chesturii poliţiei, căpitanul Farkas M. raporta stăpânului său, groful Mikeş Zsigmond: „toate cărţile şi imprimatele de la Gheorghe Cârţan au fost transportate sub pază şi în prezenţa mea de către căruţaşul Schmidt Lajos la fabrica de cărămizi «Schmidt şi soţii”, unde au fost arse”. O mică parte a cărţilor aduse cu desaga de Badea Cârţan, precum şi opincile sale călătoare şi alte obiecte interesante, se află astăzi la muzeul înfiinţat în casa memorială de la Cârţişoara. Înmormântat la Sinaia În toamna anului 1910, la o vârstă de peste 60 de ani, îşi mai încearcă opincile pe munţi. Îl prinde însă iarna şi străbate cu greu nămeţii. Era pentru prima dată că nu purta cărţi. Ajunge în sfârşit acasă. „M-oi spovedi creştineşte, spune el, dar tot n-oi muri aici. Vreau să mor dincolo în ţara liberă”. În vara anului 1911, porneşte cu un nepot să treacă munţii dincolo. Avea să fie pentru ultima oară. Ajuns la Poiana Tapului e cu totul sfârsit. Internat în sanatoriul din localitate, a murit de plămâni pe 7 august 1911. „Doarme visând la înfrăţirea neamului“, scrie pe mormântul său din Sinaia. In august 2011 s-au împlinit 100 de ani de la moartea sa, evenimentul trecind neobservat la Bucuresti. „Eu cerşesc lumină, pentru cei ţinuţi în întuneric” Gheorghe Cârţan „Un fanatic taran român“ Gheorghe Cârţan a fost numit de Nicolae Iorga „un fanatic ţăran român al romantismului naţional“. Ciobanul din Cârţişoara a călătorit pe jos până în Italia, Franţa, Germania, Grecia, Spania, Belgia, Macedonia, Viena şi Ierusalim, aducând în satul natal zeci de mii de cărţi scrise în limba română. „Precum adunam oile, adunam slovele. Tare-mi plăcea să citesc, de credeam că-s împărat“, avea să se confeseze Gheorghe unui ziar din România. Data de nastere controversata La Muzeul Ţării Făgăraşului, anul naşterii lui Badea Cârţan este trecut 1847. În schimb, la muzeul din Cârţişoara el figurează ca născut în 1849. Ştefan Suciu, fost director la Arhivele Statului Braşov, a găsit documentul prin care preotul Victor Vulcan atesta că Gheorghe Cârţan s-a născut în anul 1847. Ştefan Suciu a scris cartea „Procesul lui Badea Cârţan“. Muzeu si casa memoriala În satul Cârţişoara, locul de unde Badea Cârţan a plecat în pelerinajele sale, este amenajat un muzeu şi o casă memorială. Primele obiecte pentru muzeu au fost strânse începând din 1960 de către secretarul primăriei şi preotul local. Muzeul cuprinde o colecţie de icoane pe sticlă ale pictorilor populari, cărţi rămase de la Badea Cârţan, gospodăria ţărănească de la mijlocul secolului al XIX-lea, compusă din casă şi şură, dotată cu mobilierul specific zonei şi perioadei, o colecţie de fotografii vechi reprezentând portul popular din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, lăzi de zestre executate de meşteri locali în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, ceramica lucrată de meşteri olari din comună.

PRIMIT PE EMAIL, DACA STITI SURSA VA ROG SA MI-O COMUNICATI!!!


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Posted in: BADEA CARTAN,daci,istoria romanilor adevarata