Manualul conţine unele noţiuni inerente, ce pot fi dezvoltate în tehnici extrasenzoriale nedorite de autor. Rămâne la latitudinea cititorului cum le va folosi.
Potrivit părerii unui erudit din Comitetul pentru decernarea premiilor Nobel, omul se naşte cu o parte bună şi cu o parte rea. Prin educaţie, se încearcă stabilirea unui echilibru între cele două segmente comportamentale ale omului. La educaţie, aş adăuga şi suferinţă.
Cu ani în urmă, participând la o ţinută a unei organizaţii iniţiatice mondiale în care dobândisem rangul de Principe al secretului regal, am fost întrebat dacă aveam disponibilatea să iert pe duşmanul meu cel mai înverşunat. Am răspuns cu sinceritate că Dumnezeu îl poate ierta, dar eu, ca om, nu îl pot ierta. Şi am procedat în consecinţă, până m-am îmbolnăvit grav în iulie, 2010.
Nu am dat curs unor recomandări venite din sectorul unor servicii de informaţii privind inderdicţia punerii la dispoziţie publică a unor date experimentale asupra abilităţilor extrasenzoriale ale omului, obţinute pe parcursul unor cercetări făcute pentru armată şi imediat ce am terminat de predat primul modul din cursul meu de Protecţie şi autoapărare extrasenzorială, am „făcut” un atac vascular cerebral, ce mi-a afectat total centrul vorbirii, braţul şi piciorul drept.
Iar în primul spital în care am fost internat, a apărut o complicaţie cu un virus necunoscut care m-a ţinut la pat două luni de zile, în dureri peste limita suportabilităţii omeneşti.
În zilele şi în nopţile de chin ce au urmat, am ajuns la concluzia sinceră că nimeni - nici măcar cei mai înverşunaţi duşmani ai mei - să nu treacă prin suferinţele pe care le aveam eu. Şi atunci am simţit că mi se luminează mintea şi m-am detaşat de universul frământărilor omeneşti.
I-am iertat pe toţi cei care mi-au făcut rău, m-am împăcat cu toată lumea. Pentru mine nu mai există inamici. Toţi sunt oameni. Unii indivizi sunt programaţi genetic să facă bine pentru semenii lor; alţi indivizi sunt programaţi să facă rău. Nu este vina lor că s-au născut cu un program cerebral negativ.
Viaţa lor devine un coşmar, fiind nevoiţi să gândească în permanenţă cum să şicaneze pe semenii lor, în loc să-şi canalizeze energiile psihice către ceva cu adevărat notabil; iar plata pentru acest comportament, se află mai sus de vrerea noastră.
România ocupă primul loc în lume în ce priveşte moartea prin atac vascular cerebral. La fiecare 10 minute pierdem pe cineva dintre noi din cauza acestei maladii, inclusiv persoane tinere. Zgomotul şi şicanele zilnice la care este supusă populaţia se află printre cauzele atacului vascular cerebral.
Or, zgomotul ambiant şi şicanele pe care ni le facem noi, românii, indică gradul de civilizaţie la care ne aflăm. La români, rea-voinţa faţă de semeni atinge uneori cote paroxiste, sinucigaşe.
Ura, invidia şi alte tare omeneşti sunt considerate păcate primordiale în budism şi în alte credinţe. Cel ce urâşte, cel ce invidiază pe semenul său se trasformă în killerul propriei sale vieţi şi a vieţilor celor din jur.
Creierul său devine calibrat să emane energii negative, ucigaşe, care pun amprenta asupra sa, a familiei sale şi asupra colectiviţăţii umane în care trăieşte.
Din timpuri străvechi, luminaţii omenirii au ajuns la conluzia că numai faptele bune pot da măsură omului. Reverberaţiile acestor cugetări simple se găsesc în credinţele tuturor popoarelor, de pe toate continentele planetei noastre.
În creştinism se spune că „ceea ce vrei să facă oamenii pentru tine, să faci tu întâi pentru ei.” În mozaism: „Ceea ce nu vrei să-ţi pricinuiască aţii, nu le face nici tu lor.” În islamism: „Nu este bun credincios cel ce nu gândeşte şi nu face pentru fratele său, ceea ce ar face lui însuşi.”
În budism: „Arată-le celoralţi aceaşi iubire, aceleaşi bucurii şi aceeaşi milă pe care tu doreşti să-ţi arate ei.” În hinduism: „Nu pricinui vecinului tău, ceea ce nu vrei să înduri din partea lui.” În confucianism: „Portă-te faţă de ceilalţi, aşa cum ai vrea să poarte ei faţă de tine.”
În jainism: „La bucurie şi fericire, ca şi la suferinţă şi nevoie, trebuie să tratăm pe ceilalţi ca pe noi înşine.” În parsism: „Lumină şi generozitate este cel care nu pricinuieşte celorlalţi, ceea ce nu face bine pentru el însuşi.”
În taoism: „Consideră fericirea şi suferiţa semenului tău, ca propria ta fericire şi suferinţă şi dă-ţi silinţa să sporeşti binele ca şi cum ar fi al tău.”
Şi nu sunt raţionamente întâmplătoare, ele sunt bazate pe o atentă observare a mediului în care trăim. Să luăm de exemplu, aerulpe care îl respirăm. Acelaşi aer respirăm noi, pe care un vecin bolnav îl expiră încărcat cu microbi şi cu energii subconştiente negative.
Prin urmare, interesul nostru este ca toţi oamenii să fie sănătoşi, mulţumiţi şi fericiţi. Pentru că şi energiile negative pe care le emană semenii noştri în urma îmbolnăvirilor şi nemulţumirilor de tot felul, cad asupra noastră sub formă de radiaţii nocive dătătoare de boli, adesea incurabile.
Acelaşi aer intră în plămânii noştri, pe care îl expiră un animal flămând sau bolnav, aceleaşi energii negative pe care le emană cad asupra noastră. Energiile subtile negative – ca şi cele pozitive - se propagă pe distanţe nedeterminate.
Singura pavăză pentru menţinerea sănătăţii fizice şi pshice rămâne comportamentul nostru constructiv, în raport cu biosfera terestră.
Psihismul omului poate deveni sursă de poluare a mediului în care trăim. Omul, concluzionează savanţii, este suma gândurilor sale. Iar gândul, se ştie, înseamnă energie şi informaţie. Gândul zideşte şi dărâmă. Gândul bun poate vindeca boli incurabile; gândul rău poate îmbolnăvi un om sănătos.
Gândurile rele au efecte malefice atât asupra individului care le generează, cât şi asupra celor din jur. Să fim atenţi la gândurile noastre, pentru că după cum stă scris şi în cărţile sacre ale omenirii, ele vor fi destinul nostru.
„Fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor fi cuvinte. Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor fi fapte. Fii atent la faptele tale, pentru că ele vor deveni obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, pentru că ele vor deveni caracterul tău. Fii atent la caracterul tău, pentru că el va fi destinul tău.” (Talmud)
Toate organismele vii – prin urmare şi oamenii – sunt conectate energetic între ele şi nu pot supravieţui în deplină sănătate fizică şi mentală decât în armonie reciprocă desăvârşită şi în rezonanţă pozitivă cu energiile subtile ale mediului înconjurător. În Universul nostru totul este legat de tot. Popoarele care trăiesc în contradicţie cu aceste cerinţe universale, sunt sortite dispariţiei.
Noi, ca specie, ne aflăm în pragul extincţiei. Pe data de 12 decembrie 2012 începe să se deruleze un fenomen cosmic cu implicaţii terestre majore, ce se repetă la fiecare 26.000 de ani. Soarele se aliniază, împreună cu planeta noastră, pe nucleul galaxiei Calea Lactee.
Potrivit descoperirilor ştiinţifice recente, nucleul galaxiei este o gigantică gaură neagră, cu efecte devastatoare asupra corpurilor cosmice din jur. Găurile negre din Univers sunt eminamente paranormale. Nu pot fi explicate prin legile fizicii actuale, au gravitaţie infinită şi pot să „înghită” planete, stele şi sisteme solare.
În viitorul apropiat vor fi bulversate magnetosfera solară, magnetosfera terestră, atmosfera şi biosfera, însoţite de o sumă de alte femonene cosmice şi terestre ce ne vor pune viaţa în grea cumpănă.
În prezent, au loc fenomene precursoare marelui eveniment cosmic, cum ar fi inversarea polarităţii magnetice a planetei noastre - fenomen cu efecte incalculabile asupra atmosferei şi organismelor vii terestre - şi cutremure, erupţii vulcanice şi uragane violente.
Potrivit ultimelor măsurători făcute de geofizicieni, polul magnetic Nord se deplasează în direcţia Rusiei cu 64 km pe an. Asta înseamnă mai mult de 175 metri în 24 ore. Se aşteaptă bombardamente cosmice cu asterozi şi comete la suprafaţa Terrei şi alte fenomene cu urmări previzibile şi imprevizibile.
Magnetosfera terestră este suportul atmosferei, e ca o umbrelă ce ne fereşte de radiaţii nocive venite din cosmos (radiaţii cosmice) şi de la Soarele nostru (vânt solar, radiaţii ultraviolete, infraroşii, gama, X).
Magnetismul planetei Pământ este influenţat de magnetismul Solar şi de magnetismul Lunar; iar magnetismul planetei noastre este în legătură indisolubilă cu componenta magnetică a biocâmpului tuturor vieţuitoarelor terestre, prin urmare şi a omului.
Prin ruperea echilibrului dintre magnetosfera terestră şi componenta magnetică a biocâmpului, vor avea loc importante dezorganizări ale funcţiilor psihice şi organice ale omului şi a altor vieţuitoare de pe Terra.
Un alt motiv de îngrijorare constă în accelerarea rezonanţei Schumann, fenomen ce interferează cu bioritmurile cerebrale umane şi afectează procesele de generare a undelelor celebrale, reglării homeostazei şi vindecării, abilităţilor extrasenzoriale ale individului şi perceperea subiectivă a trecerii timpului.
Vibraţiile naturale Schumann, cu frecvenţa medie 7,8 cicli pe secundă, se manifestă în cavitatea rezonantă dintre suprafaţa planetei şi baza ionosferei, situată în medie la altitudinea de 60 – 80 km.
Echilibrul energetic al ionosferei fiind deteriorat sistematic cu radiaţii electromagnetice emise de miliarde de instalaţii tehnologice terestre, inclusiv de experimente militare, rezonanţa Schumann a ajuns la frecvenţa medie de 11 Hz şi este în continuă creştere.
Din cauza acestui fenomen, începând cu mijlocul anilor ’70 are loc o bulvesare a biorimurilor cerebrale umane şi animale. Noi ca specie, în prezent trăim subiectiv durata unei zile în doar 16 ore, în loc de 24 ore.
Bioritmurile cerebrale umane sunt corelate de milenii la vibraţiile naturale ale planetei noastre. Orice modificare a frecvenţei Schumann determină dezorganizarea funcţionalităţii organismelor vii, până la nivel celular.
Perceperea subiectivă a spaţiului şi a timpului este importantă pentru organisme vii evoluate. De exemplu, statura noastră subiectivă o putem percepe în două moduri diferite.
Dacă ne apropiem de un plan orizontal situat mai jos de linia privirii noastre - de pildă, chiuveta din bucătărie sau cada din baie - şi ne impunem să o privim de la „înălţime”, vom avea senzaţia că suntem mai înalţi de cât ştiam. Dacă o privim de „aproape”, vom constata că suntem mai scunzi. Repetând acest exerciţiu, riscăm să pierdem cotrolul asupra spaţiului în planul vertical.
Important pentru viaţa unei fiinţe nu este timpul calendaristic, cimodul individual în care percepe trecerea timpului cu simţurile sale. Omul poate neutraliza efectul pshihic indus de accelerarea frecvenţei Schumann, încât să trăiască subiectiv ziua de 24 ore, într-un interval de timp echivalent cu două până la 28 zile calendaristice.
Există o metodă verificată din punct de vedere experimental, de realizare a extensiei subiective a timplui. Dar trebuie să ne gândim bine dacă dorim acest lucru. Pe lângă factorul benefic de prelungire a vieţii, apar efecte nedorite. În cazul îmbolnăvirii de o boală grea sau a altor împrejurări nefavorabile, extensia timpului devine greu de suportat.
Secolul XX a fost secolul marilor realizări tehnico-ştiinţice. Secolul XXI, apreciază oamenii de ştiinţă lucizi, trebuie să fie secolul dezvoltării psihismului uman – capitol pe care omul l-a neglijat nepermis de mult. Şi această scăpare are implicaţii profund negative la nivelul întregii specii homo sapiens.
Comparativ cu lumea animală şi vegetală, omul şi-a pierdut insuşirile extrasenzoriale fundamentale, care erau o garanţie de supravieţuire pe planeta noastră, frământată de fenomenologii telurice şi de altă natură.
Potrivit concluziilor exprimate de geofizicieni, geologi, vulcanologi, cosmologi, ne aşteaptă fenomene telurice, meteorologice şi cosmice incomparabil mai intense de cât cele care loc în prezent.
Apare în acest context simptomatică hotărârea a peste 70 de miliardari americani de a dona jumătate din averea lor – unii chiar în proporţie de 95% - în scopuri de binefacere. Nu ne rămăne decât să credem că miliardarii americani au intrat deja în posesia unor informaţii ferme, relativ la ce ne aşteaptă în viitorul apropiat.
Are loc totodată, dezvoltarea fără perecedent în istoria scrisă a omenirii a focarelor geopatogene, ce devin din ce în ce mai virulente. Şi nu există nici o aparatură tehnică capabilă să ne avertize de acest lucru.
Să reţinem faptul că animalele sunt dotate din naştere cu abilităţi extrasenzoriale ce le permit să anticipeze calamităţi locale sau regionale şi să procedeze în consecinţă.
De exemplu, uriaşul val tsunami din 22 decembrie 2004, declanşat de cutremurul cu magnitudinea de peste 9 grade pe scara Richter, care a făcut peste 250.000 de victime umane în zonele de litoral din Asia de sud-est, nu a ucis nici un animal.
Animalele, prin supersimţurile lor primordiale, au sesizat fenomenele precursoare structurării cataclismului, au delimitat zonele supuse riscului şi s-au refugiat în interiorul continentului, pe platourile înalte, cu câteva zile înainte de a avea loc marele cutremur din oceanul Pacific.
Oamenii de ştiinţă care au studiat acest comportament paranormal al animalelor, au ajuns la concluzia că fenomenul este normal pentru lumea animală.
Grosul speciei umane trăieşte în duşmănie cu celelalte specii biolologice terestre, de pe poziţia de dominatori ai planetei Pământ. Prin eludarea drepturilor speciilor care au fost înaintea noastră pe Terra, specia umană a făcut o greşală pentru care vom plăti în viitorului apropiat.
În finalul acestui prolog, semnalez o altă problemă, interzisă discuţiilor publice. În prezent, omenirea se confruntă cu o criză profundă în cadrul speciei. Dominaţia bărbaţilor în conducerea treburilor Terrei, trebuia să înceteze de milenii. În mod firesc, trebuia să urmeze epoca matriarhatului.
Morminte găsite pe teritoriul Ucrainei, datând de peste patru milenii, sunt fără echivoc: femeile deţineau prerogative de conducere şi au fost îngropate cu arme, iar bărbaţii au fost înhumaţi cu podoabe, în morminte separate.
La fel stăteau lucrurile şi cu amazoanele de la Dunărea de Jos şi cu amazoanele din pădurile ce mărginesc fluviul Amazon, din America de Sud. Fluviul sud-american, cu cel mai vast bazin hidrografic de pe Terra, poartă numele femeilor luptătoare şi conducătoare, ce stăpâneau un imperiu despre care nu se mai vorbeşte. Papa Paul al II-lea a emis ipoteza potrivit căreia Dumnezeu ar putea fi femeie.
Din punct de vedere funcţional, creierul feminin este diferit de creierul masculin. De pildă, la analiza detaliilor, în creierul femelior se activează nouă centri nervoşi, dispuşi în ambele emisfere cerebrale, ceea ce permite o analiză multilaterală a fenomenelor din mediul înconjurător.
În creierul masculin la analiza detaliior se activează numai doi centri nervoşi, într-o singură emisferă cerebrală.
Dominaţia bărbaţilor a trasformat planeta într-un câmp de luptă perpetuă pentru putere şi subordonare, fără responsabilitate pentru generaţiile viitoare. Manipulând mass-media mondială, conducătorii bărbaţi au redus femeia la un simplu obiect sexual, privând-o de prerogativele fireşti de conducere a societăţii.
Iar efectele negative ale acestei stări de fapt se văd cu pregnanţă în unele ţări care au anulat, prin religie, participarea femeilor la viaţa societăţii.
Omenirea a rămas la acest capitol în contradicţie cu legile firii. La animale sociale, femela conduce familia. La elefanţi, lupi, lei, hiene, manguste, etc., femela are rol conducător, iar masculii se ocupă de protecţia familiei.
Lucrurile de pe planeta noastră tind să scape de sub control. Recent, NASA şi-a avertizat angajaţii să-şi pregătescă familiile, pentru a face făţă evenimetelor apocaliptice cu care se va confrunta în viitorul apropiat omenirea.
Avem şanse de supravieţuire, numai prin reconsiderarea pozitivă a relaţiilor cu semenii noştri şi cu celelate specii biologice terestre. Şi prin activarea abilităţilor extrasenzoriale ale omului, aflate în stare latentă în subconştietul său din vremi ancestrale.
SURSA VASILE RUDAN
0 comments:
Post a Comment