Adrian Bucurescu
Romania Libera
In mitofolclorul romanesc, serpii sunt albi si negri, adica buni si rai, curati si necurati. Dintre serpii binevoitori cel mai pretuit este sarpele Casei. I se mai spune sarpele Strajer sau stima Casei, fiind descris ca alb sau “cu solzi de argint curat”. Sarpele Strajer este pazitorul gospodariei si traieste sub pragul, sub talpa sau in peretele casei.
De multe ori isi paraseste locul si ia parte la jocurile copiilor, care isi impart si hrana cu el. De obicei se hraneste cu lapte. Uneori se aude ticaind - vechi simbol al Timpului! - si, din aceasta pricina, mai este numit si Ceasul Casei. Locuinta parasita de sarpele ei este necurata si atrage asupra-i spiritele malefice.
El nu trebuie in nici un caz ucis, caci poarta noroc membrilor familiei; ii pazeste de certuri, boli, incendii, cutremure si alte nenorociri. In gospodariile rustice, sarpele Strajer apare si astazi sculptat pe unul din stalpii pridvorului, pe rama usii sau pe grinda mare din camera pentru musafiri, adica din “Casa Mare”.
Sarpele Casei este sculptat uneori si pe stalpul sau pe crucea de mormant a ultimului stapan al casei, ca sa ii vegheze acestuia calatoria spre Celalalt Taram. In unele legende chiar stima Apelor este inchipuita cu partea superioara a corpului de zana, iar cu cea inferioara de sarpe.
Simbolul sarpelui, incolacit pe o cupa, era la geto-daci o ipostaza a lui Apollon-Zalmoxis; intr-un dialog platonician Socrate il aminteste, cu al doilea nume, ca zeu trac al medicinei.
Tracii il mai numeau pe acest sarpe divin si S-kepte-casas, talmacit prin “Cel ce sustine (intareste, sporeste) casa” (cf. rom. a capata, a capatui, a ghiftui, copt, copita; casa).
In acelasi sens, denumirea celebrului sarpe descoperit la Tomis, Glycon, se traduce si prin “Spornicul” (cf. rom. galigan; gologan).
Serpii negri, adica malefici, sunt indeosebi cei veninosi, printre care aspida sau naparca. Serpilor, si celor buni si celor rai, le este dedicata sarbatoarea populara Alexiile, la 17 martie, zisa si Ziua sarpelui.
La aceasta data, se crede ca se dezmortesc serpii ascunsi in pamant, si caldura incepe sa se raspandeasca prin tara. In ziua aceasta, femeile nu au voie sa toarca, sa depene, sa teasa ori sa umble cu acul sau foarfeca, totul spre a fi ferite de muscatura de sarpe.
Inca din zori, se aprind focuri prin livezi, ca sa fie ferite casele si imprejurimile de insecte daunatoare si de serpi veninosi. Femeile fac o turta pe care o rup si o arunca la hotarul din gradina, ca “serpii sa aiba de mancare toata vara si sa nu se apropie de casa”.
Sarbatoarea se numeste si Alexiile, iar in calendarul bisericesc este ziua Sfantului Alexie.
Popular, sfantul e numit si Alexii, Alexa, Alexa cel Cald, Omul lui Dumnezeu si Omul lui Dumnezeu cel Cald, si in legatura cu el circula multe legende, spunandu-se ca a fost fecior de imparat, apoi cioban la o manastire, unde traia in rugaciuni si in post, ajutorandu-i pe cei sarmani si nevoiasi.
De ziua lui, pescarii se duc dis-de-dimineata la rau, parau sau iaz, prind un peste, si mancandu-l de viu, cer ajutorul sfantului:
“Alexie, Omul lui Dumnezeu, / Eu am venit la parau, / Sa prind un peste / Sa-l mananc / Cum este el din parau; / Iar tu sa te rogi lui Dumnezeu / Totdeauna pentru mine, / Sa pot prinde peste bine!”
In general, Alexiile se tin ca sa nu sangereze vitele si mai ales sa nu le muste serpii sau nevastuicile si sa nu se sfartece alte dihanii.
In aceasta zi se dezmortesc si ies la iveala toate vietatile pamantului, si fiecare, dupa ce invie, trebuie sa dea macar o data dintr-o laba sau dintr-o aripa. Iar oamenilor care nu le dau pace in aceasta zi nici ele nu le dau pace tot anul.
Ba, mai mult, in ziua aceasta nu e bine nici macar a te gandi la ganganii si jiganii, a le pomeni sau a vorbi despre ele si a le pronunta numele, caci daca le rostesti numele tot anul iti vor iesi inainte si te vor musca.
Iar daca e musai sa vorbesti despre ele, trebuie sa le zici celor de partea barbateasca domn, iar celor de partea femeiasca doamna sau cucoana. Iar daca e vorba de broaste, nu li se spune pe nume, adica broaste, ci li se zice iepe.
Si daca vreunul a uitat sau a gresit si a rostit cuvantul sarpe in ziua de Alexii, atunci, ca sa nu-l muste, trebuie sa descante “de idita” sau “de iudita”.
Unii prind de Alexii un carabus, il strapung cu un ac si-l pun intr-un par. Daca nu moare carabusul pana dimineata, atunci se presupune ca anul nu va fi manos; daca piere, atunci va fi manos.
Dupa credintele poporului, in ziua de Alexii trebuie sa inceapa broastele a canta. Daca vor canta mai inainte de aceasta zi, primavara va fi lunga si rea si vor mai urma zile reci si viforoase; iar daca incep sa cante in aceasta zi, atunci vor urma zile calduroase, nu va fi mai mult frig, nu va mai ninge, nu va mai ingheta.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
0 comments:
Post a Comment