Wednesday, December 9, 2009

LA PIATA













































































































Dupa ce m-am sculat-nu scularea aia de 2 ori pe noapte de la strigarile muezinilor, cu aia m-am obisnuit-de dimineata si mi-am baut cafeaua hyper cu hel, am plecat spre piata araba din Jerusalem faimosul souk.


Mirosuri pe care papilele olfactive ale europeanului suprasenzitivizat doar de Vegeta si Macdonaldisme este shocat de dulceata, amareala, ascutimea si intensitatea ierburilor de toate culorile, formele, texturile si felurile, ale caror utilizari medicinale, culinare si afrodisiace ramin un mister pentru neinitiatul in bucataria beduina sau palestiniana.

Femei cu fata brazdata adinc stau pe jos si isi aduc marfa de dimineata de prin cine stie ce sate de munte din nord, sheicii barbosi imbracati complet in alb ce isi privesc marfa dragastos ca pe un copilas nou nascut te scaneaza inainte de a-ti explica-daca te afli printre norocosi-la ce serveste o anume miere culeasa de albinele desertului sau o alta din menta, ori ce sa faci daca te doare capul, vrei sa ai copii, ai probleme feminine sau pur si simplu sa scapi de un vecin binevoitor ce iti arunca prin casa cu diverse kestii magice.


Printre vinzatorii de minuni de care am vorbit, din doi in doi metri un magazin stralucitor de bijuterii de aur-22k nu metal, cum denumesc araboaicele orice aur ce este sub 21k-iti ia ochii cu lucraturile lor fine filigranate migalos de mina, dantele in aur pregatite pentru cine stie ce mireasa mofturoasa, sau vreun bebelus nou nascut atit de mult asteptat, sau pur si simplu pentru vreo frumusete est/europeana ce a cucerit inima si portofelul vreunui arab bogat.

Linga ele, negustorii de argint expun obiecte exceptionale, culese de pe la cine stie ce beduini scapatati care si-au deschis lazile de zestre pentru ei, printre chilimuri mestesugit lucrate de mina, margele grele de chihlimbar sau agata, corale greoaie amestecate cu perle sau clopotei de bronz ce au stat cindva agatati la gitul camilelor ce au infruntat desertul.

Valurile de cap, se gasesc iarasi in majoritatea magazinelor din piata, inflorite cu mici perlute sau brodate cu fir de aur sau argint, dantelate fin de mina sau brodate cu paiete stralucitoare de-ti iau ochii. Linga ele valurile beduine pentru fata, minunatii impodobite cu piese mici de argint, aur sau arama, groase si nestravezii permit barbatilor ce vad femeile care le poarta, sa viseze la nopti fierbinti alaturi de cele ce isi scot in evidenta singurul lucru ce le este permis-ochii, puternic subliniati cu khol-pudra de antomoniu pe care insusi Profetul o purta pentru a-si proteja ochii de nisipurile desertului.

Vraja souk-ului ma paraseste pe masura ce ma indepartez de el, fara sa ma lase insa sa ma desprind complet -in fond, buchetul imens de Nana-menta verde araba ce este diferita de a noastra prin marime si intensitatea mirosului-imi va tine de urit toata ziua si noaptea.

0 comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites