RAIN

Ploua afara. Mirosul crud de frunze strivite imi intra in nari ca un drog usor ce te lasa golit de suferinta si cu capul plin de vise letargice. Ploaia, opium dulce cu gust de balarii nestiute imi patrunde carnea spalindu-mi urmele iubirilor trecute.
Ploua a dulceata noilor saruturi.Ploua cu stele in seara asta cind luna mare si grea ma trage in sus pe firmament pentru a-mi arata incintata inca o data fata semi-adormita a Pamintului.
Vrajile lente de dragoste vor izbucni odata cu seva pamintului la primele raze de soare.

'Cele rele sa se spele
cele bune sa se-adune'

Ploaia imi spune ca si noi, zeii cazuti din paradisul placerilor permanente trebuie sa luam trup aici, in manussa loka, si sa traim printre oameni, sa simtim fiorul despartirilor, durerea extazului nerepetat, sagetarea nasterilor, sfisierea copiilor, pentru ca altfel nicodata, dar niciodata nu vom putea sa dorim eliberarea, orbiti in beatitidinea si extazul uniunii sublime a trupurilor noastre de lumina.

Posted in: buddhism,ploaie,rain madonna