Spre sfarsitul anotimpului rece, samanii siberieni ii invatau pe tarani cum sa-si primeneasca trupul pentru a rezista schimbarii de clima si alimentatie.
Rinichii sunt organele care filtreaza toate impuritatile luate din exterior, eliminandu-le prin urina. Orice tulburare la rinichi reprezinta un pericol grav si este evident ca trebuie cerut sfatul medicului in toate cazurile grave. Medicina populara ruseasca folosea un numar de remedii care usureaza suferinta. Vom arata aici cele mai importante dintre ele.
Pentru o curatire generala a rinichilor:
sa se fiarba 1 lingura de seminte de in, intr-un pahar cu apa, timp de 5 minute si sa se raceasca. Lichidul rezultat, destul de gros, se poate dilua cu apa calda. Se poate adauga suc de lamaie cand se consuma, dar niciodata sa nu se manance zahar sau miere. Doza: 1/2 pahar la fiecare 2 ore, timp de doua zile consecutiv.
Piatra la rinichi:
se fierbeau la foc mic un pahar de samanta de canepa trecuta prin masina + 3 pahare de lapte proaspat, pana cand lichidul scadea la un pahar. Se strecura si se bea fierbinte, inainte de micul dejun. Procedeul se repeta cinci zile consecutiv, apoi dupa o pauza de 10 zile, se reia tratamentul. Se continua asa timp de un an. Leacul are o reputatie de mare eficacitate, atat pentru rinichi, cat si pentru ficat.
Infuzie de boabe de trandafir salbatic (fara seminte):
o lingurita de boabe la un pahar de apa clocotita se infuzeaza sase ore. Se bea dupa voie. Infuzie de coji de mere uscate si pisate: o lingura de coji la un pahar de apa clocotita. Doza: un pahar pe zi, impartit in trei parti.
Ficatul
Este un alt organ vital care lucreaza, impreuna cu maduva spinarii, la producerea globulelor rosii din sange. De asemenea produce bila, esentiala pentru digestie. Orice tulburari ale ficatului sunt serioase si trebuie tratate medical. Si aici, regimul alimentar este de prima importanta. La cea mai usoara tulburare, se suprima alcoolul, adesea generator al cirozei, boala foarte grava. Grasimile, fainoasele si zaharurile trebuie evitate, pentru un timp chiar eliminate total. La fel si fasolea, mazarea si varza, iar celelalte legume si carnea se mananca fierte, niciodata prajite. Fructele proaspete, mai ales capsunile, sunt permise, de asemenea produsele lactate, dar din lapte smantanit.
Simptomele tulburarilor la ficat sunt: dureri in partea dreapta deasupra soldului, gust amar in gura, arsuri la stomac.
Este importanta buna functionare a intestinului, folosindu-se la nevoie laxative. Daca apar dureri puternice, trebuie pus bolnavul la pat si i se aplica comprese calde (cu cartofi fierti in coaja si sfaramati, cat de fierbinti se pot suporta), care calmeaza durerile.
Alte medicatii recomandate:
Decoct de matase de porumb -
fiert 15 minute si baut fierbinte, neindulcit.
O ceasca de suc de sfecla pe zi -
pur sau amestecat cu suc de hrean. Se spune ca acest tratament, urmat cateva saptamani, curata bine ficatul.
Este recomandat si urmatorul amestec de sucuri:
3 parti suc de morcov + 2 parti suc de sfecla + 1 parte suc de telina. Se bea de la trei cesti in sus pe zi.
Amestec de saramura de marar proaspat, in cantitate egala cu suc de rosii -
era prescris vara de vechii practicieni rusi. Doza: 1/2 ceasca de trei ori pe zi, dupa mese.
Tulpina si frunze de fragi -
se infuzeaza 15 minute in apa clocotita. Se beau 2-3 cesti pe zi.
Hrean (mare) ras cu lapte cald.
Se lasa hreanul sa infuzeze 5 minute intr-un pahar de lapte fierbinte, se strecoara si se bea lichidul incet.
Pe langa medicatiile de mai sus, se mai foloseau si alte metode:
Se curata seara intestinul printr-o clisma. Apoi se amesteca 1/2 pahar cu ulei de masline cu 1/2 pahar de suc de lamaie (sau grepfruit) si se bea. (Cel putin doua ore dupa ultima masa.) Apoi pacientul mergea la culcare, intins pe partea dreapta. Dimineata se facea alta clisma. Tratamentul se repeta 5-6 zile, daca era necesar.
Urmatoarea metoda era recomandata pentru tulburarile ficatului, rinichiului si stomacului:
un cearceaf udat in apa calduta si bine stors se infasura strans in jurul pacientului, de sub brate pana la genunchi, apoi acesta era acoperit cu ceva cald si trebuia sa se odihneasca nemiscat si fara sa vorbeasca o ora si jumatate. Apoi cearceaful era indepartat, corpul sters, si bolnavul se culca pentru noapte, imbracat in rufe calduroase si uscate. Aceasta practica se repeta saptamanal, sau o data la zece zile, vara si iarna. Printre altele, se spunea ca ar calma si insomnia sau starile nervoase.
Vezica biliara
Formarea pietrelor la vezica provoaca dureri mari si neglijarea acestei boli duce inevitabil la cutit. Pietrele, care pot fi maruntele ca nisipul, ajung uneori pana aproape de marimea unui ou.
Se foloseau urmatoarele metode pentru dizolvarea si eliminarea lor:
in primul rand, intestinul si traseul digestiv trebuiau bine curatite, fie printr-un laxativ, fie (preferabil) printr-o clisma puternica sau chiar mai multe. Apoi se aplica urmatorul tratament: orice hrana solida trebuia complet eliminata pe durata tratamentului, care tinea intre 10 zile si doua saptamani. Pacientul trebuia sa stea in pat. In fiecare zi, bolnavul trebuia sa bea 10 pahare cu apa fierbinte, in care s-a stors zeama de la o lamaie. In plus, trebuia sa se bea 6 pahare din urmatorul amestec: 2 parti suc morcovi + o parte suc de sfecla + 1 parte suc castraveti. Desigur, aceste lichide fac ca pacientul sa urineze des, iar urinatul devine tot mai dureros, pe masura ce nisipul si pietricelele se elimina. (Pot fi necesare calmante pentru dureri.) Dupa o saptamana sau 10 zile, durerile dispar, ceea ce indica eliminarea pietrelor din vezica.
Trei metode de incredere, pentru dizolvarea pietrelor la rinichi, ficat, vezica urinara si vezica biliara (se spune ca sunt infailibile pentru eliminarea pietrelor):
Timp de 24 de ore, se bea apa si numai apa. Apoi se face o clisma (se pune putin ulei vegetal in apa), care se repeta, daca efectul nu este destul de puternic. O ora dupa scaun, se beau un pahar cu ulei de masline si un pahar cu suc de lamaie sau grepfruit si se sta intins. Pentru evitarea vomei, se mananca o felie de lamaie. Nu se bea apa, in caz de mare sete, ci una sau doua inghitituri de apa sarata, preferabil insa deloc. Dupa 15 minute de la luarea uleiului, este necesara administrarea unui laxativ lichid (in Rusia, se dadea un pahar si jumatate de zeama de varza). In lipsa de altceva, se poate bea apa simpla. Dupa 24 de ore, se repeta procedeul. De data aceasta, pietrele dizolvate incep sa apara in urina, sub forma de picaturi verzui-cafenii, care se depun pe fundul vasului. Procedeul va continua, atata timp cat aceste pete vor continua sa apara. Uneori, sunt suficiente numai trei zile, alteori dureaza mai mult. La sfarsitul tratamentului este bine sa se faca o radiografie, pentru a vedea daca toate pietrele s-au dizolvat.
Adesea, o cura cu suc de sfecla - 3 cesti pe zi, timp de mai multe luni - era considerata suficienta pentru dizolvarea pietrelor mici.
Daca nu se putea procura sfecla proaspata, se fierbea sfecla curatata, pana cand se transforma intr-un sirop gros. Aceasta putea fi pastrata la rece toata iarna, doza fiind de cateva paharele mici pe zi. Pentru o mai mare eficacitate, practicienii medicinii populare recomandau diluarea siropului cu o cantitate egala de infuzie de coada-calului (Equisetum arvense). Aceasta planta era folosita ca panaceu, in mai toate formulele medicinale.
Vezica urinara
Pietre la vezica urinara:
tratamentul se baza pe uleiul vegetal, in special uleiul de in si cel de masline. El consta in luarea uleiului cu o jumatate de ora inaintea mesei. Doza: se pleca de la o jumatate de lingurita, crescandu-se cantitatea treptat, cu fiecare masa, pana la un pahar. Tratamentul dura 2-4 saptamani, si multi practicanti il considerau suficient pentru a se ajunge la dizolvarea si eliminarea tuturor pietricelelor mici existente.
Iritarea vezicii urinare:
cel mai bun remediu consta in a bea in fiecare dimineata 1-2 cesti de ceai de matase de porumb uscata. Unii recomandau sa se adauge si cozi de cirese sau visine.
Inureea (Enurezis):
aceasta boala se manifesta prin urinari frecvente, uneori involuntare, mai ales pe timpul noptii. Cea mai buna medicatie pentru a corecta aceasta stare consta intr-un ceai facut din doua plante: dioc (Erythraca centarium) si sunatoare (Hipericum perforatum). Se foloseau in cantitati egale.
Alt remediu:
un cap de stiuca bine curatat si spalat se usuca si se piseaza marunt. Se bea un pahar de apa fierbinte, in care s-a pus pulberea obtinuta. Se spunea ca efectul dura cateva luni, cand tratamentul putea fi repetat.
sursa formula as
0 comments:
Post a Comment