EROILOR NOSTRI DE LA REVOLUTIE

Magickal Graphics


Cuvintele dor si pagina arde aprinsa de strigatele fratilor mei. Imi amintesc monede varsate pe jos, usi inchise si rafale purtate de crivat.
O singura biserica a ascuns in pintecele sale copiii cu chipuri de inger.

Am luptat am murit.
Am murit n-am fost liberi
Pina cind Soare, pina cind?
Lupii au pierit, corbii in ceruri
Ne duc eroii plingind.

Uneori mai aud, scrisnit, doar pe seara
cum vintul ce atirna de o stea
in cadere imi striga-ntr-o limba bizara
sa le cint tuturor povestea
celor mici si curati si cuminti si fierbinti
ce-au iesit intr-o seara de mit
si-ntr-un rit vechi si uitat au zburat catre munti
prinsi in suliti de vechii parinti.

Si-mpreuna spre cer
si-mpreuna calare
cu dragonii cei albi chiuind
au deschis pentru noi de lumina carare
sa-i urmam cind o fi s-adormim.

S-adormim in poveste eroi, faurari
si dascali, parinti, si poeti
si cu stele pe frunte sa ne-mpodobim
cind in fata le-om da bineti.

Si in cartea cea mare sa scriem si noi
o poveste ce-o incheie pe-a lor
si la masa lui Mos sa poftim in zavoi
unde corbii ne-nvata un nou zbor.

Iar frumoasele moarte, frumoasele vii
Cu aripi de argint pe platosa
sa ne-aduca al vietii elixir rubiniu
chiuind sa chemam din neant bucurii
iar nori albi troznind sa se rupa

Si sa ploua cu spume, cu valuri sa ploua
cum n-a fost de la potop urgie
si din singe si lacrimi o patrie noua
sa ne fie sfinta glie.





Magickal Graphics





cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Lumânări împotriva uitării

by dragos bucurenci

În decembrie 2005 am organizat prima dată, împreună cu Dragoş Muşat, “Lumânări împotriva uitării”. Nu e nici flashmob, nici marş, nici protest. E doar o comemorare. Ne adunăm pe 22 decembrie la 7 seara la Fântâna de la Universitate şi aprindem candele pe ghizdul fântânii. Stăm 5 minute şi mergem acasă.

Acum 21 ani în Bucureşti s-a murit pentru libertate. Ştiu că expresia asta a ajuns pentru mulţi dintre voi un clişeu, dar eu am luat-o întotdeauna ca pe ceva foarte personal. Eroii din decembrie au murit pentru ca şi eu să fiu liber să-mi urmez propriul drum spre fericire. Ei au murit pentru ca şi tu să poţi face acelaşi lucru. Asta nu e ceva ce scrie în cărţile de istorie. Asta e ceva ce simt oricând trec pe la Piaţa Universităţii şi văd crucile şi troiţele.

Nu-mi plac marşurile, depunerile de coroane, slujbele. Dar cred că fiecare trebuie să le poată mulţumi eroilor din decembrie în felul său. Unii pur şi simplu prin felul în care trăiesc. Alţii mergând la marşuri. Alţii la biserică.

Eu merg de ani buni de zile pe 22 decembrie seara la Piaţa Universităţii să aprind o lumânare. O vreme am mers doar cu sora mea. De la un timp, am început să-i chem şi pe alţii. E un sentiment bun atunci când ne adunăm în jurul fântânii şi vedem că oamenii nu uită aşa uşor cum se spune. Şi ne gândim că eroii mai trăiesc în felul acesta o clipă împreună cu noi şi apucă să bucure şi ei de toate lucrurile pentru care ei au murit şi cu care noi acum ne-am obişnuit de mult.

Veniţi să le dăm şi lor puţină libertate. Tare mult şi-au dorit-o…

Dacă vrei să ni te alături, te aştept miercuri, 22 decembrie, la ora 7 seara, la fântâna de la Universitate. Adu o candelă cu tine, aprinde-o pe ghizdul fântânii, păstrează 5 minute de tăcere şi mergi acasă.

sursa dragos bucurenci

Read More