NOAM CHOMSKY - TOP 10 MEDIA MANIPULATION STRATEGIES

Noam Chomsky, the distinguished American philosopher, political activist and professor emeritus of linguistics at the Massachusetts Institute of Technology (MIT), has compiled a list of the ten most powerful and efficacious strategies used by “masters of the world” to establish a manipulation of the population through the media.

The strategies are so well-elaborated that even the countries with the best educational systems, succumb to the power and terror of those mafias. Many things are reported in the news but few are explained.


The journalistic tendency to balance stories with two opposing views leads to a tendency to ‘build stories around a confrontation between protagonists and antagonists’ (Ricci 1993: 95). Issues such as garbage and sewage sludge only get coverage, despite their importance, when there is a fight over the siting of a landfill or incinerator and the coverage is then on the ‘anger and anguish of affected citizens, or the conflicting claims of corporate spokesmen, government regulators and environmental activists’ rather than the issues and technical background to them (Gersh 1992: 16).

The job of media is not to inform, but to misinform: Divert public attention from important issues and changes decided by the political and economic elites, by the technique of flood or continuous flood of distractions and insignificant information.

Journalists who have access to highly placed government and corporate sources have to keep them on their side by not reporting anything adverse about them or their organizations. Otherwise they risk losing them as sources of information. In return for this loyalty, their sources occasionally give them good stories, leaks and access to special interviews. Unofficial information, or leaks, give the impression of investigative journalism, but are often strategic manoeuvres on the part of those with position or power (Ricci 1993: 99). ‘It is a bitter irony of source journalism … that the most esteemed journalists are precisely the most servile. For it is by making themselves useful to the powerful that they gain access to the “best” sources’ (quoted in Lee and Solomon 1990: 18).


The 10 Strategies:

1. The strategy of distraction

The primary element of social control is the strategy of distraction which is to divert public attention from important issues and changes determined by the political and economic elites, by the technique of flood or flooding continuous distractions and insignificant information.

Distraction strategy is also essential to prevent the public interest in the essential knowledge in the area of the science, economics, psychology, neurobiology and cybernetics.

“Maintaining public attention diverted away from the real social problems, captivated by matters of no real importance. Keep the public busy, busy, busy, no time to think, back to farm and other animals” (quote from text Silent Weapons for Quiet Wars).


2. Create problems, then offer solutions

This method is also called “problem -reaction- solution.”

It creates a problem, a “situation” referred to cause some reaction in the audience, so this is the principal of the steps that you want to accept.

For example: let it unfold and intensify urban violence, or arrange for bloody attacks in order that the public is the applicant’s security laws and policies to the detriment of freedom.

Or create an economic crisis to accept as a necessary evil retreat of social rights and the dismantling of public services.


3. The gradual strategy

Acceptance to an unacceptable degree, just apply it gradually, dropper, for consecutive years.

That is how they radically new socioeconomic conditions (neoliberalism) were imposed during the 1980s and 1990s:

• the minimal state
• privatization
• precariousness
• flexibility
• massive unemployment
• wages
• do not guarantee a decent income,

...so many changes that have brought about a revolution if they had been applied once.


4. The strategy of deferring

Another way to accept an unpopular decision is to present it as “painful and necessary”, gaining public acceptance, at the time for future application.

It is easier to accept that a future sacrifice of immediate slaughter.

• First, because the effort is not used immediately
• Then, because the public, masses, is always the tendency to expect naively that “everything will be better tomorrow” and that the sacrifice required may be avoided

This gives the public more time to get used to the idea of change and accept it with resignation when the time comes.


5. Go to the public as a little child

Most of the advertising to the general public uses speech, argument, people and particularly children’s intonation, often close to the weakness, as if the viewer were a little child or a mentally deficient.

The harder one tries to deceive the viewer look, the more it tends to adopt a tone infantilizing.

Why?

“If one goes to a person as if she had the age of 12 years or less, then, because of suggestion, she tends with a certain probability that a response or reaction also devoid of a critical sense as a person 12 years or younger.” (see Silent Weapons for Quiet Wars)


6. Use the emotional side more than the reflection

Making use of the emotional aspect is a classic technique for causing a short circuit on rational analysis, and finally to the critical sense of the individual.

Furthermore, the use of emotional register to open the door to the unconscious for implantation or grafting ideas , desires, fears and anxieties , compulsions, or induce behaviors …


7. Keep the public in ignorance and mediocrity

Making the public incapable of understanding the technologies and methods used to control and enslavement.

“The quality of education given to the lower social classes must be the poor and mediocre as possible so that the gap of ignorance it plans among the lower classes and upper classes is and remains impossible to attain for the lower classes.” (See Silent Weapons for Quiet Wars).

8. To encourage the public to be complacent with mediocrity

Promote the public to believe that the fact is fashionable to be stupid, vulgar and uneducated…


9. Self-blame Strengthen

To let individual blame for their misfortune, because of the failure of their intelligence, their abilities, or their efforts.

So, instead of rebelling against the economic system, the individual auto-devaluate and guilt himself, which creates a depression, one of whose effects is to inhibit its action.

And, without action, there is no revolution!


10. Getting to know the individuals better than they know themselves

Over the past 50 years, advances of accelerated science has generated a growing gap between public knowledge and those owned and operated by dominant elites.

Thanks to biology, neurobiology and applied psychology, the “system” has enjoyed a sophisticated understanding of human beings, both physically and psychologically.

The system has gotten better acquainted with the common man more than he knows himself.

This means that, in most cases, the system exerts greater control and great power over individuals, greater than that of individuals about themselves.

source international coalition

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Revine epidemia de manipulare porcină

“Este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul că reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor, care ştiau că vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii”.

“Vaccinurile au fost create prea repede, unii adjuvanţi au fost insuficient testaţi. Ceea ce e mai grav, vaccinul creat de Novartis a fost produs într-un bioreactor pe bază de celule canceroase. O tehnică ce nu a mai fost folosită până acum”. Wolfgang Wodarg

Presedintele Comisiei de sănătate a Consiliului Europei, deputatul german Wolfgang Wodarg a obţinut lansarea unei anchete cu privire la implicarea laboratoarelor farmaceutice în campania de panică creată în jurul acestui virus.În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat.

Nu erau nici o mie de bolnavi şi se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecţiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruşi care iau mereu alte forme şi se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip „gripal”.

În realitate nu exista nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiţia pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe ţări odată, ci să aibă şi consecinţe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obişnuite.

S-a eliminat acest aspect în noua definiţie, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Şi s-a susţinut că virusul este periculos pentru că populaţia nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare.

De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnăvească. Şi totuşi, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost aşadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecţii cu vaccin.

Niciodată nu s-a mai procedat aşa. Nu exista nici o justificare ştiinţifică pentru acest lucru. A mai fost şi recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu exista însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în „completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere.

Nu s-a întâmplat aşa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate şi fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Şi procedând astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziţie cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanţi ale căror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiţionale de producţie mult mai simple, mai fiabile şi mai puţin costisitoare. Şi acest lucru fără nicio o raţiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

La episodul gripei aviare din 2005 – 2006 s-au definit noile planuri internaţionale destinate să facă faţă unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice şi state.

Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu îşi mai asuma niciun risc economic angajându-se la alte producţii. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanşării unei pandemii.

dr. Wodarg nu ii e frica de gripa porcina

Este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul că reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor, care ştiau că vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

sursa ionelbaiatbun

Read More

THEY SOLD THEIR SOULS FOR ROCK'N'ROLL

Read More

Operaţiunea «Bosnia», un caz de dezinformare orchestrat în mod «exemplar»

Toată arta războiului se bazează pe înşelătorie – Sun Ţî
Toată arta politicii este aceea de a face să se creadă – Machiavelli
Omul e clădit astfel încât ficţiunile îi fac o impresie mai puternică decât adevărul – Erasmus


În zilele noastre, datorită dezvoltării extraordinare a mijoacelor de informare în masă, informaţia circulă cu mare viteză, putând să fie transmisă şi receptată foarte repede pe întreaga planetă.

Consumul zilnic de informaţie este o parte nelipsită a vieţii majorităţii oamenilor. Ziarele, revistele, radioul, televiziunea şi, mai nou, Internetul – dintre care cele mai importante se află la dispoziţia francmasoneriei mondiale (secta satanică planetară care conduce din umbră această planetă) - sunt mijloace sigure prin care ea influenţează şi dirijează opinia publică după bunul plac, conform cu interesele şi motivaţiile criminale pe care le are, dincolo de graniţele voinţei şi simţurilor oamenilor.

Aproape toată lumea este tot mai dependentă de această reţea globală de informare, pentru a fi la curent cu ceea ce se petrece în lume. În mod automat şi inconştient, oamenii acordă o mare credibilitate trusturilor de informare, aceasta constituind o ocazie foarte propice pentru manipularea perversă a informaţiei de către cei care conduc din umbră această planetă.

În cartea sa Tratat de Dezinformare, Vladimir Volkoff arată foarte clar modul în care pot fi schimbate atitudinile, convingerile, trăirile şi comportamentul oamenilor, doar prin intermediul manipulării mediatice, fără a apela la mijloace violente. Astfel, o realitate evidentă poate căpăta, prin manipularea ei, nuanţe cu totul diferite de cele adevărate.

Volkoff abordează metodic, cu multă rigurozitate şi obiectivitate fenomenul dezinformării, istoria lui, determinările sociale şi psihologice pe care acesta le produce atât la nivel de masă, cât şi la nivel individual, care, de cele mai multe ori, creează, cu o precizie şi o abilitate diabolică, evenimente şi situaţii noi, complet diferite de realitatea lor obiectivă.

El defineşte dezinformarea drept o tehnică ce permite furnizarea de informaţii generale eronate unor terţi, determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori.

Autorul atrage atenţia consumatorilor de informaţie asupra celor şapte feluri în care poate fi prezentat (şi astfel, denaturat) un fapt, în funcţie de scopul care se urmăreşte şi anume: • afirmat; • negat; • trecut sub tăcere; • amplificat; • diminuat; • aprobat; • dezaprobat.

Dezvăluirea mecanismelor de dezinformare poate fi de un real folos publiculuil larg, care este de fapt ţinta acestor operaţiuni, pentru a înţelege modalitatea de acţiune şi metodele pe care le folosesc dezinformatorii pentru a-şi atinge scopurile şi interesele lor abjecte.

Procedurile de dezinformare nu sunt prea complicate, dar sunt foarte eficiente. Iată câteva modalităţi clasice de dezinformare utilizate în mod curent de francmasonerie, prin intermediul mjloacelor din mass-media ce le sunt aservite: negarea evenimentului, inversarea faptelor, amestecul de adevăr şi minciună, modificarea motivului, schimbarea circumstanţelor, estomparea, camuflajul, interpretarea, generalizarea, ilustrarea, împărţirea responsabilităţii sau plasarea ei doar pe seama uneia dintre părţi.

Toate aceste „trucuri” malefice, exploatează abil slăbiciunile umane şi prejudecăţile sociale, iar cunoaşterea lor este foarte importantă pentru înţelegerea mecanismelor de funcţionare a dezinformării şi a efectelor dezorientative, dezorganizatoare, inhibitoare şi chiar traumatizante pe care aceasta le determină la nivelul maselor, conform îndemnului diabolic pervers: calomniază, calomniază, că până la urmă tot rămâne ceva!

Modalităţi de protecţie împotriva dezinformării:

- să nu ne lăsăm sufocaţi de informaţia care abundă aproape peste tot, în toate domeniile vieţii noastre (la locul de muncă, pe stradă etc. şi mai ales în mass-media);

- să nu ne formăm opinii categorice decât în legătură cu subiectele despre care ne putem informa din mai multe surse;

- să urmărim să gândim singuri informaţia şi să o analizăm cu luciditate şi discernământ, fără a o înghiţi pur şi simplu, aşa cum ne este ea servită;

Adică, pentru a fi imuni la dezinformare şi a-i anihila efectele persuasive, fiecare dintre noi trebuie să privească informaţia prezentată, indiferent în ce mijloc de informare (atenţie deosebită la televiziune, care este paradisul dezinformării!!!), cu circumspecţie, ţinând cont de sugestiile de mai sus.

Vă prezentăm în continuare studiul operaţiunii de dezinformare „Bosnia”, realizat de autor în cartea sa, care reprezintă un exemplu concret, cât se poate de elocvent, pe etape, al modului în care a fost orchestrată dezinformarea în rândul maselor, în legătură cu războiul din Bosnia, precum şi a efectelor oripilante pe care aceasta le-a declanşat, conform intereselor criminale ale francmasoneriei.

Clientul
O declaraţie a agenţiei private de relaţii cu publicul Ruder Finn Global Public Affairs, citată de Jacques Merlino în cartea sa Les verites yougoslaves ne sont pas toutes bonnes a dire – ,,Nu e bine ca toate adevărurile iugoslave să fie cunoscute”, arată că, între lunile august 1991 si iunie 1992, clientul acestei afaceri a fost republica Croaţia; din luna mai a anului 1992 până în decembrie a aceluiaşi an, clientul a fost republica Bosnia-Herţegovina (mai exact, fracţiunea musulmană a acestei republici); iar după octombrie 1992, a fost regiunea autonomă Kosovo.

Or, se întâmplă că, parcă accidental, comunitatea mediatică să fi sărit în ajutorul croaţilor, a1 musulmanilor bosniaci şi al kosovarilor, mereu contra aceluiaşi inamic: Serbia.
Totuşi, nu e prea verosimil şi presupunem că aceste două republici nou-născute şi cea de-a treia – care, la ora când scriu aceste rânduri, încă nu are o existenţă legală – au putut achita notele de plată ale agenţiei Ruder Finn. Dincolo de aceste ectoplasme, se văd profilându-se clienţi mai serioşi.

Adevărul este că mizele jocurilor geopolitice din Balcani sunt considerabile:

1. Balcanii controlează drumurile petrolului şi gazelor, nu numai pe cele ale Arabiei, Irakului şi Kuweitului, ci şi, potenţial, pe cele din Marea Caspică şi Kazahstan.
2. Prăbuşirea comunismului ridică problema dominaţiei asupra Europei de Est, care debordează de materii prime şi mână de lucru ieftină şi în curând va primi cu braţele deschise toate exporturile occidentale.
3. Pentru mai multe puteri, printre care Statele Unite şi Germania mai ales, e foarte important să încercuiască Rusia, înconjurând-o cu o ,,centură verde” (islamică), să-i submineze prestigiul, s-o paralizeze cât de mult posibil.
4. NATO, care este chemat să devină jandarmul lumii, are nevoie să se antreneze şi să-şi experimenteze materialele (de preferinţă, pe un teren devotat vendetei universale).
5. Lumea germanică nu a renunţat la ideea de a-şi deschide o ieşire la Marea Mediterană.
6. Islamul arde de nerăbdare să înceapă o ,,cruciadă pe invers” şi dispune de mijloacele fabuloase pe care i le oferă petrolul arab.
7. Ţările islamice vor forma o piaţă cu 700 de milioane de cumpărători – nu peste mult timp, un miliard – oferind şi ele o mână de lucru ieftină.
8. Vaticanul, care a permis să se construiască o moschee la Roma fără a cere o acţiune reciprocă în ţările musulmane, preferă să sprijine prezenţa islamică decât prezenţa ortodoxă pe teritoriile pe care în realitate ar dori să le vadă intrate complet sub influenţa lui.
9. Dunărea este calea naturală care uneşte Estul şi Vestul Europei.
10. Statele Unite doresc ca Europa să se unifice, pentru a slăbi naţiunile europene, dar sub o formă dezavantajoasă şi, de preferinţă, împotriva Rusiei.

Toate aceste puncte sunt piese componente ale unui joc de puzzle. Ca atare, ele nu permit să se conchidă cine este adevăratul client (unul sau mai mulţi), care se ascunde în spatele croaţilor, al musulmanilor bosniaci şi al kosovarilor. Se poate presupune că respectivul nu-şi va lăsa masca să cadă prea curând.

Agentul
În domeniul dezinformării, anii 90 au adus trei mutaţii principale:
- prăbuşirea clientului principal (comunismul);
- triumful imaginii;
- vulgarizarea metodelor.

Practic, în zilele noastre, la fel cum este suficient să se consulte Internetul pentru a şti să se construiască, cel puţin în teorie, o bombă atomică, tehnica dezinformării, de altfel destul de simplă, stă la îndemâna oricui are mijloacele de a o pune în aplicare.
Rezultatul: privatizarea dezinformării, care aduce profit, pentru moment, mai multor societăţi americane ce-şi asumă, fără mustrări de conştiinţă, manipularea maselor, contra unor sume de bani sunători şi zornăitori, împodobiţi, de preferinţă, cu declaraţia In God we trust.

Două dintre aceste societăţi sunt cunoscute publicului, sau ar putea fi, dacă publicul s-ar preocupa de lucrurile de acest gen: agenţia Hill and Knowlton, care a întreprins operaţiunea de dezinformare despre Irak într-un mod cam bâlbâit, şi agenţia Ruder Finn, care a executat un ,,parcurs ireproşabil” în afacerea bosniacă.

Jacques Merlino l-a intervievat pe directorul agenţiei Ruder Finn, în biroul său de pe M Street, la Washington D.C., şi împrumutăm de la el confidenţele acestui personaj, numit James Harff.

,,Societatea, spune el, acţionează cu ajutorul unui fişier, a1 unui computer şi a1 unui fax. Fişierul conţine câteva sute de nume: ziarişti, oameni politici, reprezentanţi ai asociaţiilor umanitare, universitari. Computerul triază acest fişier conform unor teme încrucişate, pentru a găsi teme eficiente. Faxul trimite informaţii precise tuturor ţintelor selecţionate.”

,,Meseria noastră”, spune James Harff, ,,este aceea de a disemina informaţii (...). Viteza reprezintă un element esenţial. Imediat ce o informaţie devine bună pentru noi, trebuie să o ancorăm imediat în opinia publică. Căci ştim perfect că prima afirmaţie e aceea care contează. Dezminţirile nu au nicio eficacitate.”

Între lunile iunie şi septembrie ale anului 1992, în folosul musulmanilor bosniaci, agenţia:
- a avut treizeci de întâlniri cu principalele grupuri de presă;
- a difuzat treisprezece informaţii în exclusivitate;
- a transmis treizeci şi şapte de faxuri de ultim minut;
- a expediat şaptesprezece scrisori oficiale;
- a înaintat opt rapoarte oficiale;
- a dat patruzeci şi opt de telefoane unor membri ai Casei Albe;
- a purtat douăzeci de convorbiri telefonice cu senatori;
- a lansat aproape o sută de apeluri unor personalităţi din mass-media.
Profesionişti, ascultaţi-mă pe mine.

Studiul pieţei
Agenţia Ruder Finn a studiat piaţa, adică starea de spirit mondială în privinţa Serbiei. Situaţia se prezenta foarte prost, de pe urma mai multor factori:
- sârbii luptaseră eroic alături de Aliaţi, în timpul ambelor războaie mondiale;
- naziştii înfiinţaseră un stat croat, pe care croaţii din prezent îl revendicau fără pudoare;
- unii musulmani luptaseră alături de germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, furnizându-le chiar şi o divizie SS: Handschar Division, cunoscută pentru silniciile ei;
- ostaşii croaţi şi musulmanii din solda naziştilor săvârşiseră un genocid contra populaţiilor sârbeşti, evreieşti şi ţigăneşti din Iugoslavia. Numărul victimelor diferă în funcţie de surse (de la 300.000 la 750.000), dar faptul în sine nu este contestat;
- domnul Franjo Tudjman, preşedintele Croaţiei, publicase în 1989 o carte care poate fi considerată antisemită, Deruta adevărului istoric, şi nu-şi ascundea deloc admiraţia faţă de Ante Pavelici, dictatorul nazist a1 Croaţiei;
- domnul Alija Izetbegovici, liderul musulmanilor bosniaci, publicase şi el, în 1970, o Declaraţie islamică în care lua atitudine în favoarea unui stat islamist întins din Maroc până în Indonezia. De asemenea, se pretindea că în fiecare zi îi mulţumea lui Dumnezeu că nu avea de soţie o sârboaică sau o evreică.

Dezinformatorii de la Ruder Finn au apreciat situaţia şi au început să aştepte cu vigilenţă ocazia pentru a o răsturna.
Trebuie să spunem, pentru a le reduce întrucâtva meritele, că ignoranţa opiniei publice mondiale (şi îndeosebi a celei americane) asupra situaţiei din Iugoslavia era stupefiantă, mărturie fiind acest dialog dintre Warren Christopher, Secretarul de Stat al Statelor Unite, şi David Owen, mediatorul britanic, citat de Michel Collon:

CHRISTOPHER: - Dumneavoastră, europenii, sunteţi de vină că i-aţi lăsat pe sârbi să invadeze Bosnia.
OWEN: - Dar acolo locuiau.
CHRISTOPHER: - De mult?
OWEN: - Dintotdeauna.

Primul suport
Primul suport de care s-a folosit agenţia a fost publicarea în ziarul New York Newsday a unor articole despre lagărele de prizonieri unde erau închişi musulmani. Să-i omagiem perspicacitatea căci, în fond, ce altceva dovedeşte un lagăr de prizonieri, decât că nu toţi sunt omorâţi? Dar pretextul se găsise, iar Ruder Finn, care-şi înfipsese colţii în el ca un buldog, n-avea să-i mai dea drumul.

Transmiţătorul
Ideea de geniu a agenţiei Ruder Finn a fost, conform propriei sale mărturisiri, aceea de a-şi asigura un transmiţător evreiesc.
Cuvântul „lagăr” fiind suficient, după cum lesne se poate înţelege, pentru a pune pe jăratic acea comunitate, Ruder Finn a abordat imediat trei mari organizaţii:

B'nai B'rith Anti-Defamation League, American Jewish Committee şi American Jewish Congress. ,,Le-am propus să publice o notă în New York Times şi să organizeze o manifestaţie de protest în faţa sediului Naţiunilor Unite”, declară James Harff, fără niciun echivoc. Acest mod de a specula holocaustul nu îl şochează cu nimic. ,,A reuşit formidabil de bine; intrarea în joc a organizaţiilor evreieşti alături de [musulmanii] bosniaci a fost o lovitură de poker extraordinară.”

Este cât se poate de adevărat, căci dificultăţile dintre Israel şi lumea arabă sunt cunoscute, câtă vreme, în Serbia, evreii au convieţuit întotdeauna în termeni buni cu populaţia autohtonă iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au suferit aceleaşi măsuri de discriminare, sub opresiunea croato-nazistă: evreii purtau steaua, iar ortodocşii, brasarda.

Dar jocurile erau deja făcute. ,,Am reuşit să facem ca, în opinia publică, sârbii să coincidă cu naziştii”, declară James Harff, mulţumit de sine însuşi pe bună dreptate. Da, a fost o lovitură de maestru. De-acum încolo, ,,puteam prezenta o afacere simplă, o istorie cu personaje pozitive şi negative”. Maniheism. O arie cunoscută.

Iar James Harff se felicită cu căldură ,,Am ochit într-adevăr bine, alegând ţinta potrivită, ţinta evreiască. Imediat, s-a observat o schimbare de limbaj foarte netă în presă cu folosirea unor termeni puternic emoţionali, cum ar fi: purificare etnică, lagăre de concentrare, etc., totul amintind de Germania nazistă, camerele de gazare şi [lagărul de la] Auschwitz. Încărcătura emoţională era atât de puternică, încât nimeni nu se putea pune contra, riscând acuzaţia de revizionism.”

În toate acestea există şi un detaliu savuros, şi anume, formula ,,riscând acuzaţia de revizionism”. Practic, sârbii nici măcar nu sunt bănuiţi de a fi folosit camere de gazare, dar e de ajuns să se pună la îndoială anumite atrocităţi care le sunt atribuite, pentru a fi asimilat pe loc celor care se îndoiesc de existenţa lagărelor morţii din Germania – amalgamul fiind unul dintre reflexele spontane ale dezinformatorului.

Se pune problema moralei în afacerile de acest gen?

Jacques Merlino i-a atras atenţia lui James Harff că nu avea nicio dovadă a realităţii celor afirmate în Newsday.
,,Sarcina noastră nu este aceea de a verifica informaţiile. Nu suntem echipaţi pentru aşa ceva. Activitatea noastră (...) constă în a accelera circulaţia informaţiilor care ne sunt favorabile (...) . Nu am afirmat că în Bosnia existau lagăre ale morţii, ci doar am anunţat că aşa afirmă Newsday.”

Procedeul transmiţătorilor funcţionează din plin. „Iar acum”, conchide onorabilul domn Harff, ,,dacă vreţi să dovediţi că sârbii sunt nişte biete victime, n-aveţi decât, veţi fi singur-singurel.” În cazul de faţă, pronumele ,,noi” şi ,,noastră” sunt foarte interesante. Sunt un ,,noi” şi un ,,noastră” avocăţeşti. Domnul Harff vorbeşte în numele clientului său.
Dacă sârbii ar fi avut inteligenţa (şi mijloacele) de a-l plăti, ar fi fost un fidel şi abil purtător de cuvânt al sârbilor, ar fi angajat comunitatea evreiască alături de sârbi, opinia publică mondială ar fi basculat de partea sârbilor şi toţi asasinii, violatorii şi mâncătorii de copii mici ar fi devenit musulmani sau croaţi – la alegere.

Nu, n-a fost deloc atât de simplu: e cât se poate de evident că interesele americane şi germane, de exemplu, nu coincideau cu interesele sârbeşti, că domnul Harff nu a muncit degeaba si că a beneficiat fără îndoială de binecuvântarea sau de ochii închişi ai guvernului său.
Dezinformarea nu poate reuşi cu vântul din prova. Concluzia rămâne aceea că poate efectua nişte manevre foarte abile, iar realitatea faptelor e ultima dintre grijile ei.

Articol preluat din Tratat de Dezinformare, de Vladimir Volkoff


yogaesoteric

Read More

TV-ul "porunceste", iar omul isi tortureaza semenii

O romanca a fost unul dintre putinii participanti la o simulare de concurs televizat organizata in Franta care au refuzat sa isi tortureze adversarii. Emisiunea a tras un semnal de alarma privind respectarea oarba a autoritatii de catre oameni, chiar daca este vorba de torturarea semenilor.

Potrivit romancei, experienta vietii in timpul regimului comunist i-a dat puterea sa se opuna indemnurilor prezentatorului emisiunii si publicului si sa refuze sa isi electrocuteze rivalul.

Un documentar francez, Jocul Mortii, a incercat sa demonstreze cum oameni obisnuiti pot fi manipulati pentru a deveni tortionari sau chiar sa execute persoane. Emisiunea arata 80 de persoane care cred ca iau parte la un joc televizat. In conditiile in care era vorba de o editie pilot, participantilor li s-a spus ca nu vor castiga nimic, dar li s-au dat 40 de euro. De asemenea, ei au semnat contracte prin care au fost de acord sa isi electrocuteze rivalii, relateaza BBC News, citat de NewsIn.

Unul cate unul, ei au fost dusi intr-un studio care semana cu cele pentru concursuri televizate. Apoi, li s-a cerut sa electrocuteze un barbat despre care credeau ca este un alt concurent, de fiecare data cand acesta raspundea gresit la o intrebare.

Asaltati de prezentator si de strigatele publicului, care cerea "pedeapsa", majoritatea participanitilor au respectat ordinele si au administra electrosocuri, desi barbatul tipa si ii implora sa se opreasca. In cele din urma, acesta nu mai spunea nimic, simuland ca este mort sau ca si-a pierdut cunostinta.

Conform Evenimentul Zilei, postul de televiziune francez este France 2. Concurentii nu au stiut ca barbatul respectiv este actor si ca electrosocurile nu erau reale.

Numai 16 persoane s-au oprit inainte de administra ultimul soc, potential letal.

Realizatorii acestui documentar au vrut sa traga astfel un semnal de alarma privind respectarea oarba a autoritatii si sa critice showurile de televiziune in care participantii sunt umiliti sau raniti.

Emisiunea a fost inspirata dintr-un experimente realizat in anii '60, la universitatea Yale, de psihologul Stanley Milgram. El a folosit metode similare pentru a analiza cum pot lua parte oamenii la crime in masa.
sursa 9am

Read More

SUBJUGAREA LUMII IN 21 DE PASI

Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii de Vlad Petreanu Pentru a ne forma o părere despre amploarea şi omniprezenţa conspiraţiilor care conduc destinele popoarelor lumii, să enumerăm scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii. Acest grup de elită, care îşi mai spune şi “olimpienii” (ei cred cu adevărat că sunt egali ca putere şi statură cu zeii legendari ai Olimpului), plănuieşte să implementeze următoarele: 1. Un Guvern Mondial Unic / O Nouă Ordine Mondială, cu o biserică unificată şi un sistem monetar unitar, toate aflate sub controlul lor. Puţini oameni sunt conştienţi că Guvernul Mondial Unic a început să-şi înfiinţeze „biserica” în anii 1920-1930, dându-şi seama că nevoia de o credinţă religioasă, inerentă umanităţii, trebuia să aibă un debuşeu; prin urmare, au conceput un corp „bisericesc” care să canalizeze acea credinţă în direcţia pe care ei o doreau. 2. Distrugerea completă a oricărei identităţi şi mândrii naţionale. 3. Distrugerea religiei şi, mai cu seamă, a celei creştine, cu o singură excepţie: propria lor creaţie, menţionată mai sus. 4. Dominaţia asupra absolut tuturor persoanelor, prin mijloacele de control al minţii şi cu ajutorul a ceea ce Brezinzski numea „tehnotronică”, spre a crea roboţi umani şi un sistem dictatorial pe lângă care Teroarea Roşie a lui Felix Dzerzinski va părea un joc de copii. 5. Stoparea oricărei industrializări şi a producerii de energie electrică generată nuclear, în „societatea post-industrială cu creştere zero” cum o numesc ei. Vor face excepţie industriile computerelor şi serviciilor. Industriile rămase în Statele Unite vor fi exportate în ţări ca Mexicul - unde se găseşte din abundenţă mână de lucru de tip sclavagist. Indivizii neangajabili în urma distrugerii celorlalte industrii ar deveni dependenţi de opiu, heroină sau cocaină în procesul de eliminare pe care-l cunoaştem azi sub denumirea de Global 2000. 6. Legalizarea drogurilor şi a pornografiei. 7. Depopularea marilor oraşe, conform experimentului executat de regimul lui Pol-Pot în Cambodgia. E interesant de observat că planurile genocide ale lui Pol-Pot au fost concepute în Statele-Unite, de către una dintre fundaţiile de cercetare ale Clubului de la Roma. La fel de interesant este că în prezent Comitetul încearcă să-i readucă la putere în Cambodgia pe măcelarii lui Pol-Pot. 8. Suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, cu excepţia celor considerate oportune de către Comitet. O atenţie specială este acordată stopării utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice. Experimentele cu fuziunea nucleară sunt deosebit de înfierate, dispreţuite şi ridiculizate actualmente de Comitet şi de şacalii presei. Dezvoltarea flăcării de fuziune ar spulbera în cele patru vânturi concepţia de „limitare a resurselor naturale” inventată de Comitet. O flacără de fuziune folosită corect poate crea resurse naturale nelimitate, din cele mai banale substanţe. Întrebuinţările flăcării de fuziune sunt nenumărate şi ar aduce câştig omenirii într-o manieră pe care deocamdată publicul nu poate nici măcar s-o conceapă. 9. Prin intermediul războaielor controlate, în ţările avansate, şi prin foamete şi epidemii în statele Lumii a Treia, s-ar crea posibilitatea suprimării unui număr de trei miliarde de oameni – aşa-numiţii „mâncători inutili”. Comitetul celor 300 l-a angajat pe Cyrus Vance să scrie o lucrare pe această temă, căutând cea mai eficientă cale de producere a unui asemenea genocid. Textul a fost predat sub titlul „Raportul Global 2000”, fiind apoi acceptat şi aprobat pentru punerea în aplicare, de către Preşedintele Carter, pentru şi în folosul guvernului Statelor-Unite, ca şi de către Edwin Muskie, pe atunci Secretar de Stat. Conform termenilor Raportului Global 2000, populaţia Statelor Unite se va reduce până în anul 2050, cu o sută de milioane de oameni. 10. Demoralizarea lucrătorilor din clasa muncitoare, prin provocarea şomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se împuţinează, din cauza politicii post-industriale de creştere zero introdusă de Consiliul de la Roma, muncitorii demoralizaţi şi descurajaţi vor recurge la alcool şi droguri. Tineretul va fi încurajat, cu ajutorul muzicii rock şi al drogurilor, să se revolte împotriva stării de fapt, astfel subminând şi în cele din urmă distrugând unitatea familială. În această privinţă, Comitetul celor 300 a însărcinat Institutul Tavistock să pregătească un plan de punere în aplicare a acestei strategii. Tavistock, prin Centrul de Cercetări Stanford, a dus proiectul la îndeplinire, sub direcţia profesorului Willis Harmon. Ulterior, acest proiect a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de „Conspiraţia Acvatică”. 11. Împiedicarea oamenilor de pretutindeni să-şi hotărască singuri destinele, cu ajutorul crizelor artificiale succesive, urmate de „administrarea” lor. Acest fenomen va deruta şi va demoraliza populaţia, în măsura în care, de pe urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, va rezulta o stare de apatie pe scară generalizată. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor. Se numeşte Federal Emergency Management Agency (FEMA) – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor. 12. Introducerea de noi culte şi stimularea în continuare a celor existente, inclusiv gangsterii „muzicii” rock, ca scârboasa şi degenerata formaţie „Rolling Stones” a lui Mick Jagger (o bandă de gangsteri foarte dragă Nobilimii Negre europene) şi a tuturor grupurilor rock create de Tavistock, începând cu „The Beatles”. 13. Continuarea construirii cultului fundamentalismului creştin fondat de Darby, sluga Companiei Britanice din India de Est, în detrimentul creştinismului. 14. Insistenţa pentru răspândirea cultelor religioase, ca Frăţia Musulmană, Fundamentalismul Islamic, Sikh şi desfăşurarea de experimente din categoria crimelor lui Jim Jones şi a „ Fiului lui Sam”. Merită să remarcăm că răposatul Ayatollah Khomeini a fost o creaţie a Diviziei a VI de Informaţii Militare din Intelligence Service, cunoscută ca MI6. 15. Exportarea ideilor de „eliberare religioasă” în întreaga lume, pentru a submina toate religiile existente, dar în special religia creştină. Aceasta a început cu „Teologia Iezuită de Eliberare” care a dus la căderea familiei Somoza în Nicaragua, apoi cu „războiul civil”de douăzeci şi cinci de ani din El Salvador, apoi alte astfel de acţiuni în Costa Rica, Honduras, etc. În aşa-zisa teologie a eliberării e implicată foarte activ Misiunea Mary Knoll, de orientare comunistă. Aşa se explică atenţia mediatică extensivă acordată uciderii a patru dintre aşa-numitele călugăriţe ale lui Mary Knoll în El Salvador, acum câţiva ani. Cele patru călugăriţe erau agente subversive comuniste, iar activităţile lor fuseseră dovedite cu documente de guvernul statului El Salvador. Mass-media audio-vizuale din Statele-Unite au refuzat să acorde spaţiu de tipar sau de emisie multitudinii de documente aflate în posesia guvernului salvadorian, documente ce dovedeau ce anume făceau călugăriţele Misiunii Mary Knoll în acea ţară. Mary Knoll acţionează în multe ţări şi joacă un rol hotărâtor în aducerea comunismului la putere în Rhodesia, Mozambic, Angola şi Africa de Sud. 16. Provocarea unui colaps complet al economiilor mondiale şi generarea haosului politic total. 17. Preluarea controlului asupra tuturor politicilor interne şi externe ale Statelor Unite. 18. Sprijinirea la maximum a instituţiilor supranaţionale, ca Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca de Acorduri Internaţionale (BAI), Curtea Mondială şi, în măsura posibilului, reducerea eficienţei instituţiilor naţionale şi locale, prin eliminarea lor treptată sau prin aducerea lor sub umbrela Naţiunilor Unite. 19. Penetrarea şi subminarea tuturor guvernelor, acţionând, în continuare, din interiorul lor, pentru a distruge suveranitatea naţională şi integritatea naţiunilor pe care le reprezintă. 20. Organizarea unui aparat terorist de amplitudine mondială şi negocierea cu teroriştii ori de câte ori au loc acţiuni teroriste. Să ne reamintim că Bettino Craxi a fost cel care a convins guvernele italian şi american să negocieze cu răpitorii din Brigăzile Roşii ai primului ministru Aldo-Moro şi ai Generalului Dozier. Ca un apropo, Generalul Dozier a primit ordine să nu vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. Dacă rupe tăcerea, şi din el se va face „un exemplu îngrozitor”, la fel cum a procedat Kissinger cu Aldo Moro, Ali Bhutto şi Generalul Zia ul Haq. 21. Preluarea sub control a învăţământului, cu intenţia şi scopul de a-l distruge complet şi definitiv. În mod alarmant, o mare parte dintre aceste planuri globale ale conspiratorilor au fost deja realizate ori sunt pe cale să se îndeplinească. Cu fonduri nelimitate, cu câteva sute de grupuri de gândire şi mii de ingineri sociali, cu controlul asupra mass-media, băncilor şi majorităţii guvernelor devenit aproape o realitate, putem vedea că ne confruntăm cu o problemă de proporţii imense. sursa yogaesoteric

Read More