REMEDII CELTICE* Ierburile Sfantului Ioan Botezatorul *

Sunatoarea

(Hypericum Perforatum)

Semn planetar: Soarele

Florile galben-aurii ale plantei, cu staminele lor drepte ca niste raze, sunt o imagine vegetala a soarelui. Din cauza asta, druizii au si pus Sunatoarea sub semnul astrului zilei, care trezeste in oameni constiinta de sine, stapanindu-le inima si sistemul imunitar.

Rostul acestei plante asa de luminoase ca infatisare este sa incalzeasca sufletul si sa limpezeasca boala, oriunde s-ar afla.

In plus, culoarea rosie a ceaiului si a uleiului de sunatoare a fost interpretata ca semn de similitudine cu sangele si cu puterea de a vindeca infectiile si inflamatiile.

Cu atatea talente, nu e, deci, nici o mirare, ca in vremurile crestine, Sunatoarea (numita si iarba Sfantului Ioan) a fost pusa sub puterea acestuia.

Insusiri medicale

Devenita astazi un panaceu aproape universal, pe vremea celtilor, Sunatoarea se folosea mai ales pentru alungarea depresiilor si calmarea migrenelor, iar pe cale externa, contra arsurilor, ranilor, cicatricelor rezistente si contra reumatismului.

Indicatii terapeutice

Uz intern:

* Depresii, dureri de cap, migrene acute
Reteta: 2 lingurite de planta uscata se oparesc cu 200 ml apa. Se lasa la infuzat 15 minute, in vas acoperit. Se strecoara. Se beau trei cani pe zi, inainte de mesele principale.

* Cistite, congestii hepatice, insuficienta cardiaca si circulatorie, boli infectioase
Reteta: o lingurita de planta, bine maruntita, se opareste cu o cana de apa clocotita. Se lasa 15 minute, apoi se strecoara. Se beau trei cani pe zi.

Uz extern:

* Reumatism, inflamatii ale membrelor - sciatica, nevralgii
Se fac masaje ale zonelor dureroase cu ulei de sunatoare (vezi reteta mai jos).

* Pericol de "ruperi" la nasteri
Uleiul rosiatic de Sunatoare este extrem de util si la nasteri, pentru a evita rupturile de perineu.

Inca inainte de a le veni sorocul, femeile se masau, in vechime, in zona genitala, care devenea mai elastica. Dar chiar si daca nasterea era grea si ruptura inevitabila, folosirea locala a uleiului de Sunatoare inchidea rana si stergea urmele.

* Cicatrice
Chiar si cele mai rezistente urme de taieturi sau de rani dispar, in timp, daca sunt sistematic masate cu ulei de Sunatoare.

* Arsuri, arsuri solare, iritatii ale pielii prin iradieri, furuncule, acnee, dureri vulvare (aparute in urma unui herpes genital) cedeaza, de asemenea, la tratamentul cu ulei de Sunatoare.


Ulei de Sunatoare

�

Reteta adoptata de preotul german Johann Kunzle, dupa formula vindecatorilor celti:

"Ia cativa pumni de flori proaspete de Sunatoare, piseaza-le pana sangereaza, pune-le in untdelemn curat si aseaza-le 10 zile la soare, pana ce uleiul se face rosu.

Mai ia o data aceeasi cantitate de flori, pune-le in acelasi ulei si lasa-le, iarasi, la soare 10 zile. Repeta lucrul asta de 3-4 ori, pana ce uleiul devine rosu inchis. Atunci puterea lui este maxima."

Observatie: in mod traditional, pentru prepararea uleiului de Sunatoare se folosesc, dupa ziua de 24 iunie (nasterea Sfantului Ioan Botezatorul) flori de Sunatoare inca nedeschise.

Efectul lor este mai puternic, daca ele sunt adunate in trei-patru duminici la rand, la vremea pranzului, pe soare puternic. Uleiul devine mai repede rosu, daca este pus intr-o sticla alba, curata, intr-un loc insorit.

Pentru ca preparatul sa nu mucegaiasca, gura sticlei si dopul trebuie sterse zilnic cu o carpa uscata. Cele mai recomandate uleiuri sunt cel de masline (are miros mai puternic) si cel de floarea-soarelui (rancezeste mai repede).



Alifia Cavalerului

De data asta este vorba de un unguent realizat de farmacistii francezi din secolul 17, pornind tot de la reteta druizilor.

Ingrediente: ceara galbena de albine (3 lingurite), ceara alba (10 g), ulei rosu de sunatoare (45 ml), tinctura de galbenele (5 ml), ulei eteric de lavanda (6 picaturi), ulei eteric de trandafiri (3 picaturi).

Mod de preparare: ceara de albine si ceara alba, impreuna cu uleiul de sunatoare, se incalzesc intr-o craticioara, pe baie de aburi.

* Cand continutul se lichefiaza complet, se scoate vasul din apa, se amesteca intruna si se pun in el tinctura de galbenele si uleiurile aromate.

Se amesteca mai departe, pana ce compozitia se raceste, dupa care se pune in recipiente mai mici. Bine inchis si tinut in frigider, preparatul rezista cateva luni.

Mod de folosire: se aplica prin ungere, de doua ori pe zi, in caz de hemoroizi, psoriazis, ulcere ale gambelor, arsuri provocate de laser, iradieri.

Avertisment:

Un tratament de lunga durata cu Sunatoare nu li se recomanda persoanelor cu pielea deschisa, carora le sporeste sensibilitatea la lumina si pot ajunge la arsuri, atat pe plaja, cat si in solarii. Ceaiul de sunatoare nu trebuie administrat nici alaturi de medicamentele antidepresive, carora le poate anula sau spori in exces efectul.

SALVIA
(Salvia Officinalis)

Semn planetar: Soarele.
* Este a treia planta druidica sacra, ce face parte si din ierburile Sfantului Ioan *

�

Caracteristic pentru Salvie este mirosul ei asemanator cu cel al sudorii, similitudine ce a si dus la folosirea ei in cazurile de transpiratie excesiva. Vanatorii celti se frecau pe piele cu frunze de salvie, pentru a se putea apropia mai usor de animale.

Continutul in uleiuri eterice ii confera Salviei capacitatea de a intari nervii, precum si trupul si sufletul, impotriva semnelor batranetii.

Apropierea s-a facut tot prin similitudini, pornind de la culoarea verde-cenusie a frunzelor, care aminteste de caruntete, si de la faptul ca Salvia rezista si iarna, deci are, asa cum isi doreste si omul, durata in timp.

In antichitate, Dioscoride o considera diuretica, iar druizii o foloseau pentru a vindeca muscaturile pestilor si serpilor veninosi. In secolul 18, era utilizata contra epilepsiei, letargiei, paraliziei, in bronsite si raceli cronice.

* Infuzata in vin rosu, Salvia da un vin aromatic folosit in dezinfectarea si pansarea ranilor.

* Tinctura de Salvie, amestecata in parti egale cu rom, fortifica pielea capului si favorizeaza cresterea parului.

Indicatii terapeutice
Uz intern:

* Transpiratie, infectii, ciuperci
Reteta: 1 lingurita cu varf de salvie uscata se opareste cu 200 ml apa clocotita. Se lasa la infuzat 10 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi.

* Energizant pentru toate functiile organismului
Reteta: 1 lingura de planta uscata se pune la fiert cu 1 litru de apa ce clocoteste. Se lasa sa fiarba 7 minute. Se lasa la infuzat pana ce se raceste. Se bea cate o cana, dupa fiecare masa principala.

Uz extern:

* Dureri in gat, miros urat al gurii - gargara cu ceaiul preparat dupa reteta de mai sus.
* Infectii vaginale cu candida si alte ciuperci

Retete:
- Ulei aromat de salvie (se gaseste la farmacie si in pravaliile naturiste). Se pun 3-5 picaturi de ulei intr-un litru de apa calduta si se fac spalaturi vaginale.

- Tinctura de salvie (se gaseste la magazinele naturiste) - se dilueaza in ceai de salvie (in proportie de 10% si se fac spalaturi vaginale).

Gradina cu plante (gravura germana din sec. 16)

�

* Bai de sezut cu frunze de salvie
Reteta: 10 linguri de salvie se oparesc cu 2 litri de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 20 de minute. Se strecoara, se amesteca cu un sfert de litru de zer si se fac bai calde de sezut.

* Transpiratie nocturna, bufeuri la menopauza
Se pun comprese calde cu otet de salvie, cu care se freaca trunchiul si bratele. Nu se spala. Se lasa pe piele, sa-si faca efectul.

Reteta otetului de salvie
Intr-un borcan cu filet se pun 4 linguri de frunze si flori proaspete de salvie, peste care se toarna 750 ml otet de mere casnic (se gaseste la piata, produs de apicultori). Se lasa bine inchis, vreme de doua saptamani, apoi se strecoara. Ca sa dureze mai mult, se adauga si 250 ml alcool.

• Gilda Fildan/formula as
  

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Cand magii erau tarani

Noii cei Mari.

Leac arhaic din Maramures, menit sa vindece epilepsia si farmecul rau

Citita si interpretata ca atare, expresia "Noii cei Mari" n-are nici un fel de inteles. In Maramures, unde se foloseste, pare a fi pluralul fortat al cifrei 9. Cei intrebati n-au putut sa raspunda ce-nseamna acest cuvant, dar cand se sting in apa 9 carbuni pentru a descanta de deochi, cel ce o face spune ca "potoleste noii", adica stinge 9 carbuni in apa. Dar mai exista o posibila explicatie. Avand in vedere ca Noii cei Mari este un leac puternic de vindecare, nu descantecul axat pe cifra noua este cel mai important, ci procedeul de adunare a elementelor leacului, care porneste de la un lucru nou, neinceput, actiunea pornindu-se inainte de rasaritul soarelui, cand toata natura este noua, neinceputa, ca la facerea lumii.

Originea "Noilor"

Cu cateva decenii in urma, cea mai frecventa si mai de temut boala inregistrata atat la oameni cat si la animale, era epilepsia, numita Baiu-cel-rau, Betesugu, Pozna-ce-Re, pentru care doctorii nu aveau leac. Medicina magica avea insa, si remediul se numea Noii cei Mari, un leac complex, care trebuia adunat obligatoriu de un barbat. Lecuitorul (vrajitorul) pornea cu roua-n picioare, intr-o calatorie initiatica, pe care o facea in lumea vazuta si in cea nevazuta, in sufletul elementelor pe care le aduna la un loc: apa, vietuitoare (furnici), pamant, crengute de copaci, pietre.
Noii cei Mari nu sunt consemnati nicaieri, fiindca nu se vorbea despre ei decat in soapta, si nu existau decat rari barbati care se incumetau sa-i adune, ceea ce presupune ca vraciul se expunea unui pericol cu buna stiinta, poate se daruia chiar pe sine, in schimbul vindecarii celui bolnav, punandu-si sufletul si trupul la dispozitia lui Dumnezeu, care in marinimia Sa il transforma intr-un mesager care aducea vindecarea. Intr-un sat, era cel mult un singur vraci, dar uneori, abia de aflai unul la sapte sate.

Reteta

In 1985, am auzit prima relatare despre Noii cei Mari, de la mama mea, Luchiana Fat. "Exista pe lume un om anume care stie deochea. Acel om are sprancenele adunate laolalta. Apoi, pa omul care-l deoache, ori il doare capu si varsa ori il bolnaveste ca de Baiu-cel-Rau (epilepsie). Capata Baiu-cel-Rau; ase zac batranii. Ieste care moare din dediochi - creapa inima-n el, si moare. Ieste care ramane cu Baiu-cel-Rau pa veci, da ieste si om la care-i trece, care stie ce-i musai sa faca, stie potoli Noii si-i tapa pa mat si pa streasana casii".
"Noii cei Mari sa ieu cu noua linguri mari de lemn din noua vaduri - pa unde trec carale - din noua furnicare cu furnici, din noua mosaroaie de cartita si din noua feliuri de lemn cate-o crenguta. Trebe o oala mare, de lut cu cerc. Cu aceie pleca la adunat sa incapa tate, ca tare din multe locuri o trebuit sa adune de leac. Tata zua o umblat, pana cata asfintat. Lua cate noua linguri de apa din noua vaduri si daca pierdea o singura lingura, murea omu. Si murea omu, ori marha (vita), ca boala se lua si la ea. Cat umbla si lua si baga inlaontru, in oala, nu graie cu nime. Si era tare scump vrajitoriu. Cat o zi de coasa (cea mai platita munca) ii plateau oamenii. Zaceau ca daca nu-i platit, nu-i primit."

"In apa ceie din oala punea din musuroi lut cu furnici, betasoare mici, de-acele cum duc furnicile-n gura; apoi lua lut din noua mosaroaie fara furnici (argila), apoi crengutele. Si tate le punE laolalta. S-apoi da la om, sau la vaca, sa beie in noua zile cate-o lingura de apa de-aceie si arunca crucis, pasta vaca o pasta om, si-i descanta. Da vezi, io descantecu nu-l stiu. La om descantecu era pentru Baiu-cel-Rau, la vaca se descanta, daca era beteaga, ori daca-i fura laptele cineva."
Dupa doi ani, in 1987, am auzit inca o relatare despre Noi, in care se spunea si descantecul. Cea care-l stia era sora mamei, Ioana Sacalas. Ea traieste in Tautii de Sus si are in prezent 83 de ani. Era nora ultimului barbat care mai adunase Noii in Desesti. Socrul ei murise demult. Inainte sa moara, stiind ca nu are voie sa duca aceasta mare vraja in mormant, a tot incercat s-o lase unui barbat, numai ca nici unul nu se arata dispus, nu voia s-o invete. Cel care nu se dezleaga de o taina pe care o detine, nu poate sa moara sau nu-l "primeste" pamantul. Asa s-a facut ca atunci cand si-a simtit sfarsitul aproape, batranul i-a incredintat descantecul norei sale Ioana, peste valceaua de la poarta, stand el in curte si ea in ulita. Iata relatarea:
"Din noua feliuri de lemn iei cu un cutat de arama cate o crenguta; mai intai iei din pomi fructiferi: din mar, par, prun, cires, apoi din alun, stejar, carpen, gorun, rug. Lemnul avea rostul sa rumpa, sa intepe (boala). Apoi te duci in camp, la mosaroaie, si iei din mosaroiu cu furnici de noua ori cate o furnica si cate-on ptic de lut. Meri mai departe, la altu, fara furnici, si iei de noua ori cate-on picurut de pamant. Le aduni laolalta intr-un vas (cofa de lemn) si te duci la o valcea si iei noua pietricele din noua locuri si cate noua linguri de apa (din noua locuri) si le pui laolalta. Cat umbli dupa ele, nu graiesti nimic si nu mananci. Nu graiesti nimic pana nu t-ai gatat lucru, pana nu descanti omul pentru care ai umblat si ai adunat noii. Zaci: "Sa luara Ioana, sa dusara/ De la casa, de la masa/ Mandra si frumoasa/ Grasa, sanatoasa/ S-o dus pana la miez de miez de cale/ S-o-ntalnit cu noua muroi, noua muroaie/ Noua deochitori, noua deochitoare/ In fata o sagetat/ In strai de moarte o lasat/ Nu te canta Ioana, nu te vaieta/ Ca io cu un cutat de arama t-oi descanta/ Inapoi Betesagu toi indarapta/ In mare duce-l-oi/ S-acolo tapa-l-oi/ Acolo sa pieie/ Acolo sa raspieie/ Ca roua de Sfantu Soare/ Ca stoptitu in carare/ Ptu!". Apoi se stropeste omu si-i dai sa beie o gura de apa din oala! Leacu ii bun pentru vite, pentru oameni, pentru Baiu-cel-Rau, si la dediochi. Betesugul venea prin dediochi la copii si multi mureau.
Orice descantec mare se invata peste o apa. Si Noii cei Mari, pasta o valcE i-am invatat, pasta valceaua de la poarta mi i-o spus socru-meu, fie iertat. Si numa o data mi i-o spus. O trebuit sa-i invat atunci, pa loc. Si mi-o intrat in cap una-doua. Daca nu i-as fi invatat, s-ar fi dus cu descantecu in pamant."

Vraciul

Ce facea vrajitorul? Pleca de acasa, cand "se zare de ziua", primenit, nemancat si nevorbind cu nimeni, inarmat cu noua linguri mari de lemn, un cutit de arama si o oala mare de lut cu cerc, ori o cofa de lemn. Va practica postul negru, postul tacerii si se va ruga tot timpul drumului. Un om pur intra intr-o lume noua, care inseamna lumea inceputurilor, continand toate darurile si puterile innoitoare ale vietii. Pentru ca lumea se naste in fiecare zi. Colinda campul si padurea pana gaseste noua vaduri de apa, din care ia cu cate una din cele noua linguri cate noua linguri de apa, cerandu-i lichidului vital ajutor. Apoi ia din noua furnicare cate o furnica, si pamant (argila) din noua furnicare fara furnici (musuroaie de cartita). Ia noua crengute din noua feluri de copaci, cerandu-si iertare fiecaruia pentru rana pe care i-o face: "N-am venit sa-ti fac durere/ Am venit sa-mi dai putere si sanatate pentru cutare". Pune in vas si cate o pietricica din fiecare vad. Taie crengile cu un cutit de arama sa nu se oxideze si le pune in vasul cu apa. Pana spre sfarsitul zilei, cand va ajunge la omul bolnav, o parte din seva crengutelor se va amesteca in apa, rezultand un macerat. Abia dupa ce va stropi bolnavul crucis, rostind descantecul si dandu-i o gura din acel amestec, vraciul este dezlegat de post.
Adunand Noii, vindecatorul face o lume noua, prin numararea elementelor de la noua la unu, din acel prezent spre inceputuri, intorcand tot raul provocat de boala, pana la momentul zero, cand ea nu exista.
Daca incercam sa vedem cum se combina elementele adunate, observam ca apa are ponderea cea mai mare: 9x9=81 de linguri de apa, noua furnici (vietuitoarele), noua linguri de pamant, noua crengute, noua pietricele. In vasul sau, vrajitorul a incropit in mic un glob terestru. El are in mana o lume fizica noua, curata, perfecta, in care nu exista boala, disperare si moarte, integrandu-se si pe sine in randul elementelor, fiindca el este creatorul coborat din Marele Creator, capabil sa treaca prin sufletul si trupul sau suferinta si boala celui pentru care a plecat in Calatorie.
Consider Noii cei Mari o culme a gandirii arhaice populare, a frumusetii sufletului omenesc si a iubirii de semeni. Daca medicina moderna ar privi spre medicina magica si fiecare medic ar trece prin sine suferinta bolnavului, daruindu-se in schimbul vindecarii - n-ar mai exista pe lume nici o boala incurabila, ci numai Speranta fara moarte, Speranta fara de care viata se pierde.

sursa formula as

Read More