CONDIMENTELE O SURSA DE SANATATE

Acum, in miez de iarna, cand intreaga natura a adormit, si o data cu ea si indragitele noastre plante de leac, este momentul cel mai bun pentru a descoperi tainicele puteri vindecatoare ale condimentelor. Orice gospodina are in camari, adesea fara sa stie, o adevarata farmacie. Fiecare condiment este un mic panaceu care, folosit cu arta, poate vindeca cele mai diverse boli, de la micile indigestii pana la reumatism, gripa sau boli de inima.

Puse in mancare, luate sub forma de pulbere sau adaugate in ceai, piperul, dafinul, cuisoarele ori scortisoara sunt plante medicinale la fel de puternice ca oricare altele. In Extremul Orient, nu exista medicament natural care sa nu aiba in el macar un condiment. Aceasta, pentru ca plantele aromatizante amplifica foarte mult absorbtia principiilor active de catre organism. O arta foarte subtila si rafinata, cultivata de milenii in Orient, este aceea de a influenta mintea si psihicul cu ajutorul condimentelor.

Banala nucsoara, de exemplu, in anumite doze, devine un euforizant extraordinar de puternic, iar in doze foarte mari este un... drog halucinogen cu actiune mai intensa decat a morfinei. Condimentele pot induce o putere de concentrare mai buna, un dinamism si o vointa mai puternice, pot fi afrodisiace sau somnifere.

Fiecare dintre ele determina reactii psihologice nebanuit de intense. Iata, asadar, ca avem suficiente motive sa descoperim lumea fermecata ce se ascunde in borcanasele si cutiile cu miros ademenitor din bucatariile noastre.

Piperul (Piper Nigrum)

Este regele neincoronat al condimentelor. In toata lumea sunt consumate anual tone de piper, de diferite feluri: negru, alb, cu bobul lung, rosu etc. In mod traditional, la noi se foloseste piperul negru, motiv pentru care deocamdata ne vom ocupa numai de el. Adaugat in mancare, mai ales pe timp de iarna, piperul negru este un adevarat elixir.

El pune in miscare si digestia cea mai lenesa, face sangele sa circule mai bine si ne incalzeste corpul. Toti cei care au probleme cum ar fi indigestia frecventa, balonarea (produsa mai ales de contactul cu frigul), infectiile frecvente in gat, ar trebui sa foloseasca acest condiment.

Ca planta medicinala, piperul negru este extrem de puternic in tratarea catorva afectiuni.

- Infectiile in gat, guturaiul

- In aceste afectiuni, putine leacuri sunt atat de puternice ca piperul negru. Intr-o cana de ceai fierbinte (nu conteaza de care, poate fi busuioc, menta, cimbrisor etc.) se pun 2-3 varfuri de cutit de piper negru. Se lasa cateva minute, dupa care se bea cu inghitituri mici. Efectele sunt aproape imediate: gatul se descongestioneaza, narile se desfunda, o fierbinteala placuta se raspandeste in intreg corpul. Raceala trece numaidecat.

- Tusea

- Se pun intr-o jumatate de litru de rachiu tare sau, mai bine, de spirt alimentar diluat cu apa, 4 linguri de piper negru macinat, dupa care se lasa la macerat minimum 5 zile. Preparatul obtinut in acest mod se filtreaza, dupa care se administreaza astfel: se pune o lingurita de macerat intr-un pahar cu apa si se amesteca.
De cate ori simtim nevoia sa tusim, luam cate o inghititura mica. Terminatiile nervoase a caror iritare genereaza tusea vor fi in acest fel pur si simplu anesteziate, iar gatul va fi dezinfectat.

- Sensibilitate la frig

- Vreme de o saptamana nu consumati deloc hrana rece (mai ales de la frigider) si la fiecare masa consumati 2-3 varfuri de cutit de piper negru macinat. - Reumatismul - Cu o plamadeala de piper negru in rachiu, obtinuta la fel ca cea de la tuse, masati zonele dureroase de 2-3 ori pe zi.

Piperul negru incalzeste articulatiile si le face sa fie mai elastice, calmand durerile reumatice. Tratamentul este eficient mai ales atunci cand este frig si umezeala afara.

- Astenia

- Venirea sezonului rece si lipsa de lumina ne fac pe multi dintre noi sa devenim inactivi, sa evitam excesiv de mult iesirile afara, "paralizandu-ne" parca initiativa. Poate parea greu de crezut, dar cateva doze de piper ne vor incalzi si la propriu si la figurat, lecuindu-ne pe data.

Introduceti la fiecare masa o doza de piper negru cat de mare puteti suporta (nu trebuie sa apara jena digestiva sau alte stari de disconfort). Acest tratament se face maximum 5 zile la rand, iar efectele sale sunt miraculoase.

Precautii: Piperul negru poate agrava afectiuni cum ar fi: gastrita hiperacida, hipertensiune, starile de nervozitate. In aceste afectiuni va fi deci administrat cu prudenta. Este contraindicat in starile inflamatorii acute si in hipertensiune grava.

Cuisoarele (Eugenia caryophillata)


Au fost aduse din India in urma cu multe milenii, iar apogeul carierei lor medicale l-au atins in Egiptul Antic. Cuisoarele sunt una din plantele dezinfectante cele mai puternice de pe pamant. O singura cuisoara pusa, de exemplu, intr-o fiertura de carne ii va prelungi termenul de valabilitate cu 24 de ore. De aceea, sunt necesare la conservarea aproape oricarui aliment, dar si pentru combaterea unei multitudini de boli infectioase.

Iata un mic ghid terapeutic al cuisoarelor.

- Colita de putrefactie, disfunctii biliare

- Se pun in salatele de fructe (de mere, grapefruit, lamaie) 1-2 varfuri de cutit de cuisoare pisate. Se fac cure cu astfel de salate, mancate inainte de fiecare masa, vreme de o saptamana.

- Balonare

- Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de pulbere de cuisoare. Gustul vom vedea ca este destul de greu de suportat, dar efectul este mai puternic decat al oricarui medicament.

- Prevenirea racelilor

- Se mesteca 1-2 cuisoare pe zi, mai ales atunci cand intram in contact cu mari aglomeratii umane. - Durerea de masea - Se piseaza o cuisoara si se pune la masea. Efectul anesteziant este aproape instantaneu.

- Mancarimi ale pielii si piscaturile de insecte

- Se amesteca praf de cuisoare cu apa pana se face o pasta, care se aplica pe piele. Va va surprinde puterea efectului lor.

Cardamonul (Elettaria cardamonum)

Este un condiment traditional arab, care relativ curand a ajuns si la noi. Il veti gasi in magazinele naturiste sub denumirea de cardamon si in magazinele arabesti sub denumirea de hell. Este folosit mai ales in condimentarea cafelei si a dulciurilor cu cacao, deoarece neutralizeaza toxicitatea anumitor alcaloizi. Cea mai mare faima si-a castigat-o cardamonul ca reintineritor, fiind pe drept cuvant numit in franceza samanta dragostei.

Sa cunoastem impreuna cateva taine ale folosirii acestei plante aromatizante:

- Intoxicatii diverse

- Se consuma zilnic 10 seminte de cardamon, mestecate pe stomacul gol. Se adauga 4-5 boabe de cardamon in cafea pentru a-i neutraliza acesteia toxicitatea.

- Impotenta si frigiditate

- Se pun peste doua galbenusuri de ou 2 varfuri de cutit de cardamon si 2 lingurite de miere lichida. Se amesteca foarte bine totul, dupa care se consuma cu inghitituri mici acest elixir. Efectele sunt cu atat mai puternice, cu cat tratamentul cu samanta dragostei este facut mai des.

- Eructatii

- Dupa fiecare masa se mesteca cateva seminte de cardamon.

- Digestie lenesa

- Inainte de masa cu 10 minute, se iau cu putina apa cateva seminte de cardamon pisate in piua. Nu doar digestia, ci intreg organismul se vor inviora imediat.

Scortisoara (Cinnamonum ceylanici)



Este un arbore originar din insula Ceylon (Sri Lanka), a carui scoarta are un parfum cu totul si cu totul special, fiind recoltata de secole pentru a fi adusa in Europa. Este folosita inca din Evul Mediu pentru intarirea inimii, combaterea gripei, ca afrodisiac si pentru tratarea durerilor interne. La noi in tara era introdusa de poticarasi (nume dat in Transilvania farmacistilor) in toate remediile administrate contra colicilor gastrice si abdominale.

Iata afectiunile in care se foloseste cu succes scortisoara.

- Probleme circulatorii si cardiace

- Se iau in fiecare zi, dimineata si seara, doua varfuri de cutit de scortisoara cu miere lichida. Acest tratament are si efecte reglatoare asupra activitatii sistemului nervos.

- Sughit, spasme digestive

- Peste trei varfuri de cutit de pulbere de scortisoara se toarna un pahar de apa fierbinte. Se lasa putin la infuzat, dupa care se consuma cu inghitituri mici. Actiunea sa binefacatoare este prompta.

- Sangerari ale gingiilor

- Se face o infuzie concentrata din o lingurita scortisoara si o cana de apa fierbinte. Se fac cu acest preparat clatiri ale gurii de doua ori pe zi.

- Dereglari ale apetitului

- Se fac cure cu salata de fructe si cu dulciuri usoare in care se adauga scortisoara. Aceste dulciuri sunt foarte agreate de cei cu apetit slab, iar pe mancaciosi ii tempereaza.

Nucsoara (Myristica fragans)

Este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari, nucsoara este calmanta si somnifera.

Iata cateva retete cu nucsoara.

- Insomnie

- Se pun la macerat de dimineata pana seara 1-2 lingurite de nucsoara cu o cana de apa. Beti atat cat puteti din acest macerat (cu sau fara miere) inainte de culcare.

- Nevralgii

- Se bea un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara. Durerea va fi alinata considerabil si veti simti o stare agreabila de confort.

- Halena (miros urat al gurii)

- Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de nucsoara, impreuna cu un varf de cutit de cuisoare.

- Ejaculare precoce

- Se ia zilnic jumatate de lingurita de nucsoara pisata, cu apa, in doza unica.

Dafinul (Laurus nobilis)



Era una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mireasma intensa si delicata a frunzelor sale. A fost introdus in alimentatie, mai intai ca un fel de medicament adaugat la hrana zilnica, pentru a creste puterea de digestie si a evita intoxicatiile. Si-a intrat in drepturi o data cu aparitia zacustilor si a celorlalte conserve de toamna, in a caror pastrare si aromatizare este neinlocuit.

Ca leac este foarte puternic (putand fi folosit si ca planta de prim-ajutor) in urmatoarele afectiuni:

- Betie, intoxicatii, otravire

- 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.

- Digestie grea (atonie digestiva)

- Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.

- Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei

- Se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.

- Gripa, bronsita

- Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid.

Precautii: Deoarece in doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus in cantitati mici in mancare, fiindca s-ar putea sa consumati hrana cu placere, dar sa o dati afara imediat. Exista persoane care nu suporta (tot din cauza efectului sau vomitiv) nici cantitati mici de dafin; in cazul lor, mancarea va fi pregatita fara dafin.

• Ilie Tudor

Read More

IENUPARUL, UN PANACEU

Ienuparul(Juniperus communis)

- Pietrele crapa de ger, dar fructele ienuparului se coc in lumina iernii. Putine plante au atata putere, ca boabele rotunde si parfumate, care sfideaza crivatul si zapezile - Jumatate din tara zace sub iarna grea. Zapezile navalnice, care au cazut in Transilvania si Moldova, par sa fi ingropat sub ele nu doar satele si orasele, ci si firul de viata al naturii, care mai tresalta prin vreo tulpina de pom.

Aparentele sunt insa inselatoare. Nici o stihie alba, fie ea cat de puternica, nu poate intrerupe circuitul vietii, pe care Dumnezeu l-a dezlegat in firul de iarba la fel ca in om. Pe langa faptul ca o imensa rezerva de energie se afla ascunsa in plantele si arborii din paduri, exista cateva specii care chiar si acum isi desfasoara o activitate discreta, dar intensa.

In plin ger, la 20¡C, bradul atinge un maximum al secretiei de uleiuri volatile, fructele de catina isi sporesc procentajul anumitor vitamine, fructele de vasc ating maturitatea si sunt consumate de pasari, ceea ce duce la o reinsamantare spontana. Tot acum, fructele ienuparului se afla in plina forta, iar acele pinului secreta, in aceasta perioada, substante cu efecte vindecatoare deosebite.

Pe masura ce ajunge sa fie mai bine cunoscuta, natura se reveleaza a fi o taina tulburatoare. Putinele plante medicinale care pot fi recoltate in aceasta perioada se dovedesc, toate, a fi chiar remediile cele mai potrivite pentru a ajuta oamenii sa reziste frigului si sa se vindece de bolile iernii.

Exista o veritabila inteligenta a naturii, care vine in intampinarea tuturor creaturilor sale, pentru a le proteja si a le ajuta sa reziste. Savantii au descoperit corelatii uimitoare intre diferitele faze ale naturii, plante si oameni. De exemplu, aproape toate plantele foarte bine adaptate la frig, cu rare exceptii, au un potential anticancerigen extraordinar.

Or, procesele biochimice desfasurate in timpul bolii canceroase in organismul uman sunt extrem de asemanatoare cu cele ale expunerii acestuia la frigÉ Tot mai multe asemenea corelatii se stabilesc, pe masura ce arsenalul terapeutic al naturii este mai bine cunoscut.

Descrierea plantei

Putine specii in lume sunt atat de bine adaptate la intemperii ca ienuparul, un arbust oarecum asemanator cu bradul, cu ace mici si extrem de ascutite, cu tulpinile foarte elastice, astfel incat sa poata infrunta cele mai puternice vanturi si cele mai abundente zapezi. Ienuparul rezista deopotriva la caniculele cele mai puternice si la gerurile cele mai crancene, la secetele prelungite si la inundatiile produse de ploile torentiale.

Il intalnim din zona de deal si pana aproape de crestele muntilor. Surprinzator pentru un copacel atat de spinos si "ursuz" (este o adevarata armata de tepi, fiind aproape imposibil de atins), fructele sale violet-negricioase sunt dulci si au un parfum agreabil. Le putem culege chiar si acum, in miez de iarna, cand au ajuns la deplina maturitate.

Ele nu-si pierd proprietatile curative, nici pe cel mai cumplit ger, avand un veritabil antigel natural, constituit de uleiul volatil pe care-l contin. Parfumatele fructe ale ienuparului sunt unele dintre cele mai puternice medicamente naturale cunoscute, fiind utile in peste o suta de boli.

Daca s-ar face un clasament al celor mai eficiente 50 de plante din flora medicinala romaneasca (ce contine in jur de 1000 de specii), cu siguranta ca ienuparul ar intra in acest clasament pentru efectele sale puternice si uluitor de rapide, in infectiile renale si urinare, in bolile cu retentie de lichide si in reumatism.

Cele mai valoroase leacuri pe baza de ienupar

- Cura cu boabe de ienupar

Se incepe prin a se lua patru boabe de ienupar pe zi; boabele de ienupar se consuma intotdeauna pe stomacul gol, mestecandu-le incet. Se creste doza zilnic, cu cate o boaba 5, 6, 7, 8, pana se ajunge la 15 boabe, cand administrarea ienuparului incepe sa scada, tot cu o boaba pe zi, adica 14, 13, 12É, pana se ajunge din nou la patru.

Pe parcursul curei, nu se consuma deloc carne si se reduce consumul de prajeli, alimente conservate, cu aditivi alimentari etc. (in cazul bolilor canceroase, acestea vor fi eliminate complet).

- Tinctura de ienupar

Boabele uscate de ienupar se maruntesc fin, cu ajutorul rasnitei electrice de cafea sau in piua. Se pun 15 linguri de pulbere intr-un borcan cu filet, adaugandu-se apoi un pahar de spirt alimentar si un pahar de apa, amestecandu-se totul cat mai bine. Se inchide borcanul si se lasa totul la macerat, vreme de zece zile, dupa care tinctura obtinuta se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.

- Baile cu ienupar

Se pun o mana de boabe de ienupar si doua-trei maini de ramuri de ienupar cu ace cu tot, tocate bine, in jumatate de caldare de apa, si se lasa sa se macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile si boabele sunt puse sa dea in clocot, in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza.

In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, asa incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active.

Boli care se vindeca prin tratamentul cu ienupar

- Cistita, nefrita, pielonefrita, uretritele Un leac extraordinar in aceste afectiuni este tinctura de ienupar. Se ia o lingurita de tinctura in jumatate de pahar de apa, pe stomacul gol, de trei ori pe zi (atunci cand afectiunea este acuta, se pot lua si sase lingurite pe zi). De-a lungul anilor, am avut ocazia sa vad la treaba acest remediu de zeci de ori, mai ales in cazurile de cistita recidivanta.

Personal, nu cunosc nici o alta planta comparabila ca forta terapeutica cu ienuparul, in bolile reno-urinare. El face sa dea inapoi si cea mai rezistenta forma de cistita, care nu raspunde nici la cele mai puternice antibiotice. Rezultate exceptionale se obtin prin asocierea tincturii de ienupar cu cea de rasina de pin, in proportii egale.

Cu aceasta combinatie, chiar asociata tratamentului alopat, pot fi invinse si infectiile genito-urinare, cum ar fi cele cu infrabacterii chlamidya sau stafilococi. De asemenea, tinctura de ienupar este un remediu foarte puternic in tratarea orhitelor si epididimitelor.

- Pietre la rinichi si la vezica (mai ales urati)

Se foloseste tinctura de ienupar in acelasi mod descris mai sus (la cistita). Interesant este ca aceste afectiuni raspund numai la tratamentul cu tinctura, ramanand aproape "indiferente" la administrarea de decoct, infuzie sau pulbere de ienupar, precum si la cura cu boabe de ienupar. -

Infectii intestinale (enterite, colite, dizenterie adjuvant)

Se face cura cu boabe de ienupar. Pentru o eficienta mai mare, se poate lua, alaturi de boabele de ienupar, care sunt un antiinfectios extrem de energic, o lingurita de pulbere de iarba de cretisoara sau coada-racului, care sunt absorbante si astringente puternice.

- Supraponderabilitate, obezitate, retinere de apa in tesuturi (inclusiv cea generata de folosirea anticonceptionalelor)

Este indicata cura cu boabe de ienupar, repetata de trei-patru ori. Pentru a obtine o scadere rapida in greutate, se va lua, trei zile la rand, cate o lingura de tinctura de ienupar, intr-un pahar cu apa, de doua-trei ori pe zi. Apa va fi astfel eliminata prompt din tesuturi, care-si vor pierde rapid aspectul "pufos". Cantitati ceva mai mari de boabe de ienupar taie pofta de mancare.

- Boli de piele (alergie, acnee, psoriazis)

Se face un tratament de 21 de zile cu tinctura de ienupar: o lingurita de tinctura, diluata intr-un pahar de apa, se ia de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru a amplifica efectul detoxifiant al ienuparului, este bine sa fie facuta si o cura cu ceai laxativ (se gaseste in magazinele Plafar).

- Cancer, boli virale grave

Se face cura cu boabe de ienupar de doua-trei ori la rand, cu pauze de sapte zile intre ele. Pe termen lung, ienuparul activeaza sistemul imunitar, induce procese de purificare profunde, restabileste echilibrul nervos. Desi cura cu boabe de ienupar are in aceste afectiuni rol de adjuvant, este mentionata si folosirea ei cu succes in limfom malign Hodgkin, cancer de piele si al organelor genitale, precum si in afectiuni virale, cum ar fi meningo-encefalita sau infectia cu Hiv.

- Diabet, hepatita, ciroza

In toate aceste afectiuni, ienuparul se foloseste pentru rolul sau drenant si purificator, alaturi de remediile specifice acestor afectiuni. Se fac doua cure succesive cu boabe de ienupar, la distanta de trei-cinci zile una de cealalta. In hepatita si ciroza, efectele spectaculoase le au mladitele de ienupar, culese primavara si conservate cu miere.

- Boli nervoase, nevroza, depresii, stari de angoasa, anxietate

Cura cu boabe de ienupar, asociata unei alimentatii naturale si unor schimbari de atitudine, catalizeaza procesul de vindecare al acestor afectiuni si tulburari. Pe termen lung, ienuparul se dovedeste a fi psiho-stabilizant si anxiolitic, asigurand un climat propice vindecarii, atat a bolilor fizice, cat si a celor psihice.

Utilizari externe ale ienuparului

- Reumatismul

Se fac bai saptamanale cu ienupar, conex cu o cura interna cu macerat la rece de ienupar, preparat astfel: patru lingurite de boabe maruntite se pun intr-un litru de apa sa se macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se consuma pe parcursul unei zile intreaga cantitate de macerat obtinuta.

- Afectiuni neuro-musculare, astm

Se fac bai cu ienupar, corelate cu masaj cu un unguent (poate fi si din comert), in care s-au adaugat cateva picaturi de ulei volatil de ienupar (se gaseste la Plafar).

Precautii la tratamentul cu ienupar

- In literatura de specialitate, este adesea contraindicat tratamentul cu ienupar la persoanele cu infectii renale si urinare acute, deoarece produce iritatii. In practica, s-a remarcat insa ca efectele adverse la ienupar (resimtite sub forma unor usturimi) apar foarte rar si numai la persoanele cu o sensibilitate innascuta la acest remediu.

Pentru a va verifica sensibilitatea la ienupar, incepeti tratamentul cu un sfert de doza si mariti progresiv cantitatea pana la doza normala, oprind tratamentul daca vedeti ca s-au intensificat foarte mult usturimea si senzatia de iritare.

- In uretritele gonococice, epididimite, ienuparul este un remediu foarte rapid, care inlatura simptomele in cateva zile, dar care poate favoriza si o evolutie discreta si foarte periculoasa a bolii. De aceea, este bine sa va faceti in prealabil o analiza, luand medicatia prescrisa de catre medicul specialist si facand, in paralel, si tratamentul cu ienupar.

Cand au disparut toate simptomele, este, de asemnea, bine sa fie facuta o noua analiza.

- In infectiile urinare si renale, tratamentul cu ienupar are efecte imediate in 24-48 de ore dispar aproape complet simptomele suparatoare. Este important insa ca tratamentul sa nu fie oprit, deoarece boala poate reaparea. De asemenea, efectul antiinfectios al ienuparului nu tine loc de sistem imunitar, care este factorul esential pentru ca cistitele, nefritele, uretritele sa nu recidiveze.

Pentru a afla metode de intarire a sistemului imunitar, puteti studia programele de revigorare a imunitatii, publicate in revista noastra, in lunile de toamna ale anului 2001.

Ilie Tudor pt,formula as

Read More

IARNA IN BUCURESTII DE ALTADAT'

Da, asa era in fericita mea copilarie - Iarna. Era o sarbatoare care incepea cam pe la sfarsitul lui noiembrie, cand se pornea ninsoarea. Cazuta peste asfaltul inghetat, zapada nu se topea si nici nu apuca sa se murdareasca, pentru ca stolurile de fulgi - uneori mari cat nuca, alteori cat bobul de sare - se asezau randuri-randuri,pana pe la Sfantul Nicolae.

Mie atunci mi se parea - iar mama mea binecuvantata ma incuraja in parerea asta - ca zapada este trimisa anume de Dumnezeu ca sa apere Pamantul de frig, ca sa-i astupe ranile si sa-i ajute pe ursii din paduri sa doarma cat mai bine. Ba chiar sa si sforaie.

In vremea aceea,gospodarii sau maturatorii tocmiti de Primarie maturau zapada asternuta pe trotuare si-o adunau pe marginea drumurilor, in mormane albe, ca niste munti mici si ascutiti, numai buni sa te cateri pe ei si sa te dai de-a dura pana pe sub ferestre, spre disperarea mamelor noastre.

Si ale paltonaselor care, adesea, se faceau la repezeala ferfenita. Si tot din zapada asta curata, adunata pe la marginea trotuarelor ori prin curti si prin gradini, tatii nostrii ori bunicii ne construiau niste "derdeluse" strasnice, pe care, haulind de fericire, noi, copiii, cu mic cu mare - dar mai ales cei de-un cot - ne "avantam" cu saniutele noi-noute ori mai vechi, pastrate, bine-bine, in pivnita de-a lungul verilor fierbinti ale Bucurestilor de odinioara... Era o intrecere nemaipomenita! Si de saniute, unele mai "dichisite", cu spatar si "talpite" inconvoiate ca spranceana de greiere, altele mai modeste, "incropite" de "mesterii" din familie. Dar era o intrecere si intre "stiluri" de coborare pe burta, culcat pe spate, de unul singur, ori cate doi, de-a curmezisul ori chiar in picioare, si cate si mai cate!

Si mai era si o intrecere de... rezistenta: care putea sa stea mai mult afara, care nu ingheta, care nu racea, care mai putea rabda de foame, pe care-l lasa mama lui sa stea pana se "prabusea" derdelusul...

Pentru noi, cei care nu aveam inca varsta de gradinita, joaca asta dura cat era ziua de lunga - intrerupta doar de "orele de masa". Ba, vegheati de mame ori de bunici, ne mai dadeam cu sania si seara, la lumina dulce, aurie a felinarelor dese - aprinse inca de la primele ceasuri ale inserarilor timpurii.

Zapada sclipea atunci in stele mici si eu eram incredintata ca astfel Mos Nicolae - incarcat cu daruri, cu nuci si mere - va gasi mai usor drumul spre casele noastre unde asteptau cuminti, pregatite cu multe zile inainte, ghetutele anume cumparate, pentru ca el sa le umple in toiul noptii pe furis...

La inceputul copilariei mele, Iarna venea nu doar cu zapada. Venea si cu forfota din casa, adusa de "curatenia mare", de pregatirea bunatatilor de tot felul, de mirosul bradului cumparat din timp si infipt in zapada din curte, pentru ca, impodobit in Ajun, Mos Craciun sa-l gaseasca asa cum se cuvine. Adica, plin de globuri, de beteala si de jucarii.

Si avand, desigur, Steaua in frunte. In copilaria mica, una din marile bucurii era sa merg cu mama mea pe Lipscani. Strada aceea era in ochii mei un fel de imparatie lunguiata, in care gaseai orice: jucarii, bomboabe, fel de fel de minunatii asezate in vitrinele care sclipeau de atatea lumini, ori pe rafturile din magazinele cochete, placut mirositoare...

Ce-i drept, inainte de a porni pe Lipscani, eu ii puneam mamei conditia sa mergem si la un "cinema cu Sirli" - asa ii ziceam eu lui Shirley Temple - sau la o "completare cu " (adica Mickey Mouse). Mamei ii convenea, desigur, "conditia" mea, asa ca porneam pe jos, chiar si iarna, chiar si pe viscol, spre imparatia numita Lipscani. Mama era parca mai frumoasa iarna... Avea paltoane negre sau maro, impodobite cu gulere inalte de blana scumpa, asortate la culoare. Purta - asa era moda pe-atunci - toca si manson din aceeasi blana, si cizme de cauciuc cu toc inalt, incaltate peste pantofi din piele fina - tot cu toc inalt, fireste... Aveam vreo trei sau patru ani, venea Craciunul si noi plecaseram in oras sa cumparam sosonei.

Ispraviseram de colindat jumatate din Lipscani, fuseseram si la pravalia plina de oglinzi si fosnet de matase care mie imi placea atat de mult: "La belle Jardiniere" - sucursala cu acelasi nume a marelui magazin parizian. Fuseseram si pe la "Hachette" - sora mai mica a faimoasei librarii din capitala Frantei.

Imi amintesc ca mirosea tare placut acolo, iarna mai ales. Mirosea a cerneala, a ghiozdane de piele si a lipici... O tineam de mana pe mama mea si priveam, minute in sir, cartile cu poze sau cu desene, in care erau infatisate fel de fel de animale de pe la noi ori de prin jungla. Cartile astea erau decupate in forma de inima sau de pitic.

Intr-un tarziu, am ajuns la locul dorit, adica la capatul dinspre Calea Victoriei al strazii Lipscani, unde se afla actualul magazin "Victoria", pe atunci somptuosul "Galeries Lafayette". Mama stia prea bine ca aici, la "Lafayette", noi doua vom gasi cei mai buni si cei mai frumosi si mai... moderni sosonei din lume.

Dar nici chiar ea, cea cu imaginatie numai buna de faurit povesti, nu avea cum sa stie ca, in seara aceea dedinaintea Ajunului, noi vom vedea la "Lafayette" prima "coada" alcatuita in Bucuresti. ...Magazinul, inalt cat un vapor, era luminat de sute si sute de becuri colorate - aurii, galbene, rosii si verzi, ce formau chenarele unui brad urias.

Pe sub coloanele de la intrare (care nu difera prea mult de cele aflate azi in fata aceluiasi magazin numit, decenii de-a randul, "Victoria"), se putea vedea un lung sir de copii bine infofoliti, tinuti de mana de mamele lor. La inceput, noi doua nu am priceput deloc de ce se alcatuise "coada" asta. Oricum, dupa ce ne-am apropiat, ne-am asezat si noi, disciplinate, la rand. Copiii stateau, pur si simplu, la coada in fata lui Mos Craciun. Ei bine, Mosul venise!


Era asezat chiar in vitrina! Cineva, langa noi, poate ca un tata, fredona refrenul care ma urmareste si azi cand vad prin casele oamenilor sclipind beteala in bradul impodobit: "Din batrani se povesteste ca-n toti anii, negresit...". ...Si iata ca Mos Craciun venise si la "Lafayette", statea tantos intr-un fotoliu mare, ca de rege, si vorbea la telefon.

Vorbea cu noi, cu copiii care asteptau la coada. Vorbea, nu cu toti odata, ci pe rand, pentru ca afara exista un telefon ca de jucarie, cu ajutorul caruia chiar stateai de vorba cu el. Tu ii spuneai ce jucarie ai dori sa-ti aduca, si el dadea din cap si zicea in telefon: "Da, da...".

Desigur, nu intamplator, in iarna aceea, sub bradul nostru aparusera o multime de jucarii cumparate de la "Lafayette". Dar asta era "vina" mamei, ea trasese cu urechea la telefon. De altfel, acesta fusese, desigur, si rostul telefonului instalat acolo, la nasul copiilor.

De pe urma lui, proprietarul magazinului, domnul "Lafayette", va fi avut, probabil, pomul de Craciun mult mai bogat decat al nostru, al tuturor copiilor care formasera cu acel prilej, poate prima "coada" la Mos Craciun. Oricum, dupa parerea mea, domnul "Lafayette" merita - sau ar fi meritat - toate rasplatile din lume, de vreme ce, cu un ingenios gest comercial, el izbutise sa faca fericiti sute de copii si - neindoios - sute de mame.

• Silvia Kerim

Read More

LEACURI RUSESTI

Practicate de sute de ani, din Siberia si pana in Cuban


Boli Stomatologice

Dureri de dinti

• Pe dintele dureros se aplica un tampon de vata imbibat cu suc de ceapa.
• Se prepara un amestec din suc proaspat de morcovi si vodca, in cantitati egale. Pe dinte si pe gingie se aplica un tampon de vata imbibat cu lichidul rezultat. Amestecul se pastreaza intr-o sticlut

a intunecata, bine inchisa.

Intarirea gingiilor si combaterea retractiei acestora

Se mesteca zilnic cate o bucatica de radacina de hrean.


Se prepara un amestec din 250 ml apa, 2 linguri de miere de albine si zeama de la o lamaie.

Bolile Sezonului Rece


Gripa

• Peste doua cepe de marime mijlocie taiate marunt se toarna 500 ml apa clocotita si se lasa sa se infuzeze timp de 20 de minute. Se administreaza indulcita cu miere de albine, cate 200 ml infuzie de trei ori pe zi, intre mese si inainte de culcare. Tratamentul dureaza 10 zile.

• Pentru a combate gripa indelungata care se incapataneaza sa nu treaca, se recomanda sa consumati numai mere proaspete, date pe razatoare, cate 1-1,5 kg/zi. Tratamentul dureaza 2-3 zile.

Tuse convulsiva

• Peste 30 g flori de gutui (sau 50 g frunze de gutui) se toarna 1 l de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze timp de 15 minute. Infuzia se strecoara si se administreaza cate 100-200 ml de trei ori pe zi sau in timpul accesului de tuse, care va fi calmat rapid.

• Peste cateva radacini de hrean taiate in rondele se presara zahar si se lasa sa stea peste noapte in loc intunecos. Siropul rezultat se administreaza cate 1-2 linguri pe zi.

Astm, tuse convulsiva, digestie lenta, spasme intestinale

Peste o lingurita de seminte de anason se toarna 100 ml apa clocotita si se lasa sa se infuzeze timp de 10 minute. Se administreaza cate 100 ml infuzie, de trei ori pe zi, dupa masa.

Guturai si sinuzita

• De cateva ori pe zi se toarna in nas cateva picaturi de zeama de lamaie.

• Se prepara un amestec dintr-o lingurita de suc proaspat de ceapa si o jumatate de lingurita de miere de albine (de preferat miere de salcam). Cu o pipeta se toarna in fiecare nara (fosa nazala) cate 2 picaturi, iar restul compozitiei se bea. Doua-trei proceduri sunt suficiente pentru insanatosirea completa.


Faringita

Peste 1 l de apa clocotita se toarna o mana de fructe de afin si se lasa sa fiarba pana scade la jumatate. In caz de stomatite si faringite se clateste gura si se face gargara. Acelasi decoct se foloseste sub forma de comprese in caz de hemoroizi sau la spalarea eczemelor.

Boli De Stomac Si Intestine

Constipatie

Peste 30 g cicoare uscata si maruntita se toarna 1 l apa clocotita si se lasa sa se infuzeze timp de 10-15 minute, dupa care se strecoara. Infuzia se administreaza cate 200 ml dimineata sau cate 100 ml de doua ori pe zi, inainte de masa.

Diaree

Intr-un litru de apa clocotita se pune o mana de foi maronii de ceapa si se lasa sa fiarba timp de 10 minute. Se administreaza cate 500 ml pe zi.

Diaree, scorbut si afectiuni catarale

Peste 100 g afine se toarna 1 l de vodca si se lasa sa se macereze in loc intunecat si racoros timp de doua saptamani. Se administreaza cate 15-20 g de tinctura.

Ulcer gastro-duodenal

• Timp de o luna se bea de patru ori pe zi cate 100 ml suc de cartofi cruzi. Se poate adauga suc de morcovi sau miere de albine dupa gust. Sucul se administreaza cu 10 minute inainte de masa.

• Timp de o luna se consuma suc de varza proaspata, cate 150 ml de trei ori pe zi, cu 10 minute inainte de masa.

Alte Afectiuni

Migrene

• Se aplica pe frunte cataplasme cu felii de ceapa cruda. Migrena dispare in cel mult 30 de minute.

• Pe tample se pun comprese cu zeama de lamaie.

Otita

O data pe zi se toarna in ureche cate 1-2 picaturi de zeama de lamaie.

Menstruatii insotite de dureri

Peste 30 g radacini de anason se toarna 1 l de apa clocotita si se lasa sa fiarba timp de 15 minute. Decoctul se strecoara si se administreaza cate 100 ml, de trei ori pe zi, dupa mesele principale.

Remediu vermifug

Se zdrobesc coaja, pulpa si semintele unei lamai. Lamaia zdrobita se lasa sa se macereze timp de doua ore in 300 ml de apa fiarta, la care s-au adaugat 2-3 lingurite de miere de albine. Lichidul rezultat se strecoara si se bea inainte de culcare.

Guta

• Se bea zilnic cate 0,5 - 1 l de compot din mere, indulcit cu miere de albine dupa gust.

• Se coace in cuptor un nap cu tot cu coaja. Dupa ce s-a racorit putin, napul se taie in doua si cu jumatatile lui se frictioneaza locul afectat de guta.

• Se iau flori de musetel uscate si maruntite si ulei de masline in proportie de 1:8. Ingredientele se incalzesc prin metoda "bain-marie" timp de o ora sau se toarna intr-o sticla, care nu se inchide ermetic, si se lasa sa se macereze la soare timp de 4 zile, dupa care se strecoara. Uleiul rezultat se foloseste la frectii.

Dureri reumatice

Peste o capatana de usturoi data pe razatoare se toarna 200 ml ulei de masline si se lasa sa se macereze timp de 2-3 zile. Maceratul rezultat se utilizeaza la frectii ale locurilor dureroase.

Dureri reumatice, litiaza urinara, menstruatie neregulata

Peste 50 g seminte sau radacini de patrunjel se toarna 1 l de apa clocotita, se lasa sa fiarba timp de 5 minute, dupa care se mai lasa 15 minute sa se infuzeze. Se administreaza cate 100 ml de doua ori pe zi, inainte de masa.

Frumusete

Crapaturi ale sanilor

Peste o mana de samburi de gutui se toarna 150 ml apa clocotita si se lasa sa se infuzeze timp de 25-30 de minute. Infuzia se aplica pe sanul afectat sub forma de compresa.

Pistrui

• Pielea se frictioneaza cu suc proaspat de ceapa.

• Peste o ceapa taiata marunt se toarna 100 ml otet de mere si se lasa sa se macereze timp de 2-3 zile. Cu maceratul rezultat se frictioneaza pielea de 2-3 ori pe saptamana.

• Peste 2-3 castraveti de marime mijlocie, taiati in cubulete, se toarna 500 ml lapte crud si se lasa sa se macereze timp de trei zile. Maceratul rezultat se aplica de cateva ori pe piele si pistruii vor disparea fara urma.

Negi

• Negii se ung de doua ori pe zi cu zeama de papadie.

• Coaja de la doua lamai se lasa sa se macereze timp de 8 zile in 500 ml otet de fructe. Negii se umezesc de doua ori pe zi cu maceratul rezultat. Procedura se repeta pana la disparitia lor.

Masca pentru pori dilatati

Se prepara un amestec din seminte macinate de castravete, dovleac si pepene galben, luate in proportii egale. Peste 2-3 linguri de amestec se toarna doua linguri de smantana si se amesteca pana devin ca o pasta. Masca se aplica pe fata si se lasa sa actioneze timp de 30 minute, dupa care fata se clateste cu apa calduta.

Leac pentru unghii sfaramicioase, care se exfoliaza

De doua ori pe zi, timp de 10 zile, unghiile se ung cu zeama de lamaie sau suc de ceapa.

Lotiune astringenta pentru ten gras si pentru combaterea ridurilor

Cojile de la doua gutui se lasa sa se macereze cateva zile in 300 ml vodca. Se aplica pe fata de doua ori pe saptamana.

Leac pentru combaterea acneei

Peste 75 g frunze de laptuca se toarna 1 l de apa clocotita si se lasa sa fiarba timp de 20-30 de minute, dupa care se strecoara. Decoctul rezultat se aplica pe fata si se lasa sa actioneze timp de 20 de minute, dupa care se clateste cu apa calduta.

Violeta Ciubotaru
(Traducere din revista Lecebnik)

• Redactia

Read More