Showing posts with label inedia. Show all posts
Showing posts with label inedia. Show all posts

Monday, February 28, 2011

AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Share/Bookmark


AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Zeita Amba sau Durga

- In lume exista peste 3000 de oameni care traiesc fara sa consume hrana solida, multi dintre ei si fara sa consume lichide. Sunt numiti "autotrofi", o denumire data organismelor capabile sa transforme energia solara in hrana, prin fotosinteza. Numai ca specialistii nu pot explica mecanismul prin care autotrofii umani supravietuiesc -


Zeita Amba si hrana divina


Indianul Prahlad Jani are 83 de ani, dar nu a mai mancat si nu a mai baut nimic de la varsta de 8 ani, cand, spune el, a fost binecuvantat de Zeita Amba. Jani este numit Mataji - un adept al Zeitei Mama a Tuturor, Amba sau Durga, foarte populara in Gujarat, locul lui natal.

Zeita este o aparatoare a razboinicilor, dar cea mai importanta functie a ei este de a aduce si de a mentine fertilitatea terenurilor agricole. Ea aduce ploaia binecuvantata care uda ogoarele, hranind pamantul. De aceea si Mataji Jani este convins ca pe el il hraneste Amba cu apa divina, tinandu-l in viata.



In 2010,
Jani a fost supus unei atente supravegheri medicale, la Spitalul Sterlin din Ahmedabad. Timp de zece zile, o echipa formata din 30 de medici specialisti i-au monitorizat functiile vitale. Rezultatele i-au naucit, desi in India sunt multi yoghini care fac tot felul de demonstratii ce anuleaza legile fizicii, dar si pe cele fiziologice. Lui Prahlad Jani i s-a interzis sa faca baie, stiut fiind ca apa hidrateaza si prin piele.

Oamenii normali pot trai fara apa doar trei, patru zile, dar cu urmari uneori foarte greu de ameliorat. Jani nu a avut nici o complicatie. In ciuda faptului ca nu consuma nici un mililitru de lichide, urina se forma in vezica, dar, cu totul inexplicabil pentru medicii care l-au asistat, era absorbita ulterior de peretii vezicii. Cat a durat experimentul, Jani nu a mancat, nu a baut si nici nu a avut necesitati fiziologice.
AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Mataji Jani

Insa functiile organelor interne nu s-au modificat in nici un fel si nu a manifestat nici o afectiune. Prahlad Jani este un om sfant, care traieste ca un pustnic, intr-o pestera, de la varsta de 8 ani, cand i s-a aratat Zeita Amba. El sustine ca este hranit cu apa divina printr-o gaura in bolta pesterii, si ca nu a simtit niciodata nevoia de a manca, de a urina sau defeca. Nu incearca sa explice in nici un fel conditia sa, lasandu-se total in grija zeitei protectoare, pe care o slujeste cu rugile sale si meditatii zilnice.

Dr. G. Ilavazahagan, directorul Institutului Apararii Nationale din India, care a participat la examinarea lui Jani, nu intelege cum un om poate supravietui in intregime ca o planta. "Pare evident ca mai exista o sursa de energie care poate fi procesata de corpul uman, in afara caloriei, dar va dura pana o vom descoperi".


"Fenomenul HRM"


Hira Ratan Maneck, in varsta de 67 de ani, este tot din India. Este inginer si a renuntat la mancare in mod deliberat, in urma cu opt ani, vrand sa demonstreze ca organismul uman are mai mult de suferit prin consumul de mancare solida, decat prin nealimentare. Ratan se hraneste cu apa, sucuri si energie solara.
AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Hira Ratan Maneck


Invitat de specialistii NASA pentru un studiu, a trait doar cu apa si absorbtie de energie solara, pe toata durata supravegherii, timp de 130 de zile. Nestiind cum sa denumeasca procesul prin care supravietuia, specialistii NASA l-au numit "fenomenul HRM", de la initialele subiectului.


Ratan a incetat sa consume hrana solida dupa un pelerinaj in Himalaia. "In fiecare dimineata, statea la soarele ce rasarea, cate o ora, fara sa clipeasca", spune sotia sa, Vimla.

"Acesta era meniul principal. Ocazional, mai consuma cate o cafea, ceai sau alte lichide". Ratan crede ca aceasta metoda reda corpului abilitatea naturala de a trai, fara sa fie ingreunat de toxinele generate de hrana solida. "Si creierul se simte mai bine astfel hranit", spune Ratan. "Este o metoda straveche, practicata de ascetii Hindu si Jina. Este chiar demonstrabila stiintific".



Mic dejun cu soare


Ceea ce s-a si facut. In urma unor cercetari efectuate de "British Royal Medical Institution", s-a constatat ca, intr-adevar, energia solara este ideala pentru viata. In prezent, se face o publicitate negativa Soarelui, din cauza exploziilor solare, care afecteaza tehnologia, in primul rand. Dar, din punct de vedere al vietuitoarelor, mult mai multe efecte negative sunt cauzate de lipsa expunerii la soare. Dimineata, la rasarit, soarele este o adevarata hrana energetica.

"Consumand legumele care sunt dependente de energia solara, ca sa se dezvolte, oamenii traiesc, practic, dintr-o sursa indirecta de energie solara", este de parere Ratan. "Noi ne hranim cu ceea ce a fost deja procesat de plante. Trebuie sa reinvatam sa absorbim energie solara din sursa directa".

Metoda lui Ratan de a "gati" energia solara e simpla: incepi prin a privi cateva secunde la soarele care rasare dimineata; treptat, se prelungeste sedinta pana la 30 de minute. Cand se ajunge la 15 minute de privit soarele diminetii, deja se diminueaza necesitatea de a manca. La 30 de minute, creierul dezvolta capacitatea de a stoca energia solara si de a o transforma in energia necesara activitatilor umane.

O plimbare de 40 de minute, cu picioarele goale in soarele diminetii, incarca "bateriile" umane si inlatura orice afectiune psiho-somatica. Cel mai important, spun ascetii indieni, este faptul ca se formeaza in jurul trupului o coroana de energie, care alimenteaza organismul toata ziua. Cu cat aceasta coroana este mai puternica, riscul de imbolnavire scade, pana la a fi eliminat definitiv.
AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Solarian

Neurofizicianul Sudhir Shah, care i-a monitorizat si pe Jani, si pe Ratan, in cursul unui experiment ce a implicat mai multi subiecti, desfasurat la Health Care International Multitherapy Institute, nu poate da o explicatie stiintifica fenomenului. "I-as spune, mai degraba, "adaptarea cronica" a unui organism la conditii vitrege impuse.

Astfel, organismul isi reduce voluntar necesarul de energie, pentru a procesa reactiile chimice, fenomen ce intervine cam dupa a 16-a zi de post a ascetilor. Organismul slabeste dramatic, chiar si 40 de kilograme in 200 de zile, dar, in ciuda asteptarilor medicilor, nu se observa nici o dereglare a functiilor vitale.

Dupa acest "hop", organismul se adapteaza. Este posibil si sa se activeze acel lob temporal unde credem ca s-ar afla sediul celui de-al saselea simt, responsabil de proprietatile parapsihice. Celelalte parti ale creierului, inclusiv hipotalamusul, glanda pituitara si medulla oblongata, nu sufera nici o modificare".


Ratan, practicant jainist, este ferm convins ca procentul foarte mare de functii ale creierului inhibate la oamenii ce consuma hrana solida se activeaza cu hrana solara. Si ceea ce resimte imediat orice subiect care renunta la hrana solida este inclinatia spre sfere spirituale, uitand de grijile materiale.



Organismul uman este dotat ca si plantele



In conditii de experiment similare, la unii subiecti s-a constatat o scadere dramatica a nivelului de zahar in sange, pana la limita de risc letal maxim, dar ascetii nu prezentau nici un simptom. Ratan nu a mancat si a baut doar apa fiarta, in timpul zilei, pe durata experimentului, ce a durat 200 de zile, dar, in viata de zi cu zi, consuma noua tipuri de lichide, pe langa sedintele solare.


Un grup de calugari jainisti, care fac parte din Societatea Energiei Solare, s-au supus testarilor medicilor pentru a demonstra ca postul ascetic regleaza tensiunea, pulsul, sistemul urinar, sistemul digestiv, sistemul circulator, practic, toate functiile organismului si ale creierului in special.

Medicii se straduiesc acum sa dezvolte o strategie de vindecare a anumitor boli prin post, o metoda practicata de animale, care cand se imbolnavesc renunta la mancare si reduc consumul de energie, dormitand tot timpul.


Un studiu de nutritie destul de recent arata ca vitamina B12, absolut necesara organismului uman, se regaseste doar in hrana de origine animala, deci vegetarienii n-ar putea sa supravietuiasca doar cu legume. Si totusi, in organismul autotrofilor se gaseste, inexplicabil, o cantitate suficienta de B12. Continuand cercetarile, s-a descoperit ca in intestinul uman exista o bacterie care genereaza componentele vitaminei B12.

Un alt studiu a aratat ca intestinul uman este capabil sa produca o bacterie ce intra in compozitia aminoacizilor, deci omul este dotat cu o microflora capabila sa-l intretina, fara aport din afara. Pana la urma, mitologiile care vorbesc despre cei dintai oameni, ce nu consumau hrana solida, se vor dovedi a fi fost adevaruri demult uitate.


A renuntat la pizza pentru... nimic



Dar nu numai indienii, practicanti ai unor culte diverse, pot deveni autotrofi. Doctorul Michael Werner, din Brunswick, specialist in chimia cancerului, traieste de patru ani doar cu hrana solara. Werner are 60 de ani, alearga in fiecare dimineata peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu sotia sa, Angelica. Ea mananca
destul de consistent, el bea doar o ceasca de cafea.

La serviciu, are un program incarcat, dar tot isi face timp si pentru o partida de tenis, sportul lui preferat. Dupa ce se intoarce acasa, cei trei copii, fiecare cu problemele lui, il tin ocupat. Viata lor pare absolut normala.
AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Doctorul Michael Werner


Asa si este, doar ca Angelica nu trebuie sa gateasca pentru Michael. Deloc.

Michael Werner n-a mai consumat hrana solida de la Revelionul din 2001, cand a mancat o uriasa portie de salata de cartofi si o bucata mare de tort, dupa care i s-a facut rau. A fost doar o indigestie, dar Michael, doctor in chimie, s-a hotarat sa renunte la mancare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietena de familie care experimenta hrana solara, renuntand la mancarea solida.

Treptat, Michael a trecut si el pe hrana solara. I-au trebuit doar trei saptamani sa se adapteze la noua conditie, care ii confera infinit mai multa vitalitate. "E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideala!", spune Werner. Dieta lui zilnica este formata din patru cesti de cafea si doua sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin.

In rest, ...soarele diminetii. "Sunt o persoana absolut normala, fericita si in deplinatatea sanatatii", spune Werner. "Inainte eram dependent de pizza, eram supraponderal si ma simteam epuizat dupa o zi de munca. Multi colegi doctori mi-au spus ca e o nebunie ceea ce incerc sa fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat sa vorbesc cu un psiholog".


Foamea din minte



Adevarul este ca transformarile care se produc in primele 21 de zile par ingrijoratoare, mai ales slabirea dramatica si aspectul de "pruna uscata" al pielii. Dupa care organismul incepe sa proceseze noua dieta. Nu toti reusesc sa se adapteze. "Cei mai multi dintre cei care renunta o fac pentru ca nu reusesc sa-si scoata foamea din minte", spune Werner.

Ca specialist in reactii chimice, a observat ca organismul capata o rezistenta uluitoare si o putere de regenerare mult mai mare decat inainte, fapte dovedite de el prin analize si radiografii. Sistemul imunitar pare o reduta de necucerit. Doarme doar cinci ore pe noapte, suficient cat sa se odihneasca pe deplin.

O alta functie care a suferit modificari considerabile este memoria, care acum pare un "stick" modern, cu o capacitate de stocare uriasa. Cand reporterii l-au intrebat daca dieta sa nu e cumva o forma de anorexie, dr. Werner a raspuns prompt: "Eu nu mananc, pentru ca imi iubesc corpul, nu pentru ca-l urasc! Si asta schimba toate reactiile din organism, fiind un catalizator".



Dr. Werner nu lipseste de la mesele copioase date de prietenii de familie, desi nu simte nevoia sa consume nimic. Mintea lui nu mai are nici o relatie cu hrana solida. Corespondeaza cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiasi regim. Foarte invocat este si numele lui Wiley Brooks, cel care in 1983 a infiintat, in America, "Institutul Celor ce se Hranesc cu Aer".

Din pacate, a fost surprins cand tocmai ingurgita o placinta de pui, dupa ce sustinuse in public ca nu consumase hrana solida de 19 ani! De atunci, multi dintre cei care traiesc cu aer sunt supusi unor teste de control.

In 1999, o alta adepta renumita a dietei cu aer, australianca Ellen Greves, a picat testul medicilor, dupa numai patru zile de hrana solara. Sanatatea ei s-a deteriorat atat de sever, incat medicii au pus capat testarii. Dr. Werner a participat insa la doua experimente, de cate zece zile fiecare, si a reusit cu succes sa demonstreze ca prana este hrana ideala.


De ce exista foamete in Africa?!



Problema pe care o ridica acesti oameni nu este una usoara. Cum reusesc ei sa traiasca si sa fie sanatosi, cand in lume exista tari unde oamenii mor literalmente de foame, mai ales in Africa, unde, se spune, soarele este mai stralucitor?!

Si pentru aceasta problema, dr. Werner are un raspuns, dar nu o explicatie: "Mor de foame, pentru ca sunt convinsi ca asta se intampla daca nu mananca. A trai cu energie solara este un concept pe care creierul, in primul rand, trebuie sa si-l insuseasca. Sunt convins ca metoda folosita de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred ca omenirea este gata sa treaca la acest mod de viata, care este foarte spiritual.

Eu, personal, n-as indrazni sa sfatuiesc pe nimeni sa faca ceea ce fac eu". Chiar si el, care si-a "calit" creierul, mai pofteste uneori la pizza si ciocolata. Si chiar vrea sa-si satisfaca pofta, dar imbucatura i se opreste in gat. "Mentalitatea omului guverneaza. E cel mai aprig razboi s-o invingi!".



Expertii nutritionisti nu accepta aceasta idee si au si ei dreptatea lor. Cum ai putea, de exemplu, sa convingi copiii ca pot trai cu soare si aer?! "Poti sa tii un bebelus in soarele diminetii cat vrei, dar, daca nu-l hranesti, va muri", spune dr. Helmut Oberritter.

"Numai plantele traiesc cu hrana sintetizata din energia solara, dar vorbim de alt regn". Admite, totusi, ca cei care se hranesc ca dr. Werner au o mentalitate aparte, dar cum poate aceasta mentalitate sa-i tina sanatosi, fara sa se hraneasca cu mancare solida, nu poate explica stiintific.

"Sunt inclinat sa cred ca acesti oameni fac parte dintr-o alta rasa umana, foarte restrictiva, care a fost in trecut si a lasat mostenire anumite gene, pe care, cu metodele din prezent, inca nu le-am detectat", spune dr. Oberritter, mai in gluma, mai in serios. "In orice caz, sistemul prin care autotrofii umani supravietuiesc este prea complicat sa se fi dezvoltat intr-o scurta perioada de timp".


Alaptare pana la 7 ani, apoi... soare



Si in Rusia cea plina de cercetatori ai fenomenelor neobisnuite se gasesc autotrofi. Avand o tara greu de hranit, conducatorii au finantat multe studii de nutritie, insa doar filosofii au reusit sa se apropie de "fotosinteza" autotrofilor.

Verdanski, de exemplu, era convins ca omul este o fiinta energetica si trebuie sa fie capabil sa se hraneasca doar cu energie din spatiul cosmic. In Rusia, exista un grup de autotrofi, care se intalnesc cu regularitate la Muzeul Konstantin Vasiliev din Moscova. Acestia cred ca au descoperit si solutia pentru copiii autotrofi.
AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Zinaida Baranova


"Un copil trebuie alaptat pana la varsta de 7 ani, dupa care este perfect capabil sa devina autotrof", spune Zinaida Baranova, din Krasnodar, cea mai renumita dintre acestia. "Mama, chiar daca nu consuma hrana solida, are suficient lapte pentru a hrani copilul pana la 7 ani".

Zinaida a lasat clar sa se inteleaga ca exista femei din grupul lor care au facut acest experiment. Zinaida s-a supus testarii sub supraveghere medicala. Cercetatorii de la Institutul Bauman au constatat ca varsta biologica a femeii pare a fi de 20 de ani, desi e trecuta de 65. Explicatia: ea nu consuma hrana solida de peste patru ani.

"Organele ei parca s-au regenerat", a constatat profesorul Spiridonov. Inainte de a renunta la mancare, avea chiar si o boala cronica, la stomac, plus diverse simptome specifice varstei. Acum nu mai are nimic. Nu i-a fost usor sa se adapteze la dieta cu aer. A suferit de epuizare, avea crampe si gura uscata. Starea de bine a inceput sa se instaleze dupa o luna.


Biologii sustin ca orice organism viu are nevoie de energie ca sa supravietuiasca. Plantele, prin fotosinteza, proceseaza energia solara. Mai sunt organisme care isi procura energia din anumite reactii chimice proprii, dar ambele procese necesita enzime sofisticate. Omul nu are asemenea enzime, deci ar trebui sa nu supravietuiasca fara mancare. Totusi, peste 3000 de oameni dovedesc contrariul!

Thursday, May 13, 2010

Postul misticilor – La masa cu Dumnezeu

Share/Bookmark


Postul misticilor – La masa cu Dumnezeu Foto (4)

"Iar cand postiti, nu fiti posomorati ca fatarnicii: ca ei isi manjesc fetele ca sa le arate oamenilor ca tin post; adevar va graiesc, isi iau plata lor. Tu insa cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, pentru ca nu oamenilor sa le arati ca postesti, ci Tatalui tau Care este intru ascuns; si Tatal care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare" [Matei 6, 16-18]

"Iar cand postiti, nu fiti posomorati ca fatarnicii: ca ei isi manjesc fetele ca sa le arate oamenilor ca tin post; adevar va graiesc, isi iau plata lor. Tu insa cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, pentru ca nu oamenilor sa le arati ca postesti, ci Tatalui tau Care este intru ascuns; si Tatal care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare" [Matei 6, 16-18]

Practica spirituala inter-religioasa

Departe de toate curele de slabire si grevele foamei care infloresc intr-o omenire obsedata de apocalipse hollywoodiene pe banda rulanta, gripe ale tuturor animalelor de prin cotete si false standarde ale frumusetii impuse de "rechinii" care fac jocurile in fashionul inceputului de secol XXI, postirea omului din considerente religioase s-a situat intotdeuna in acea zona a miracolului religios care ilustreaza perfect ca materia nu este indispensabila vietii, cu atat mai mult vietii spirituale. Postul constituie una dintre componentele principale ale ascezei in multe dintre religiile sau traditiile spirituale ale lumii. Il gasim sub forme distincte in majoritatea cultelor crestine, in iudaism, islam, hinduism, jainism, sikhism si budism.

In context strict medical, postul se refera la starea metabolica care se instaleaza la orice persoana care nu a mancat nimic in decursul a 24 ore. Din punct de vedere religios, credinciosul care urmeaza o cale spirituala apeleaza la post pentru limpezirea mintii, eradicarea viciilor si patimilor, cresterea puterii de concentrare si chiar alungarea unor demoni, dupa cum ne asigura Iisus in Evanghelii.

Postul este mentionat in cele mai vechi texte sacre ale omenirii. Scrierile stravechi ale Upanishadelor, Vechiului si Noului Testament, Mahabharatei si Coranului aduc marturie despre dorinta de apropiere a lui Homo religiosus fata de Divin prin intermediul restrictiilor unor functii biologice care mentin viata. Actul mancatului si cel al bautului sunt de importanta maxima, dupa procesul respiratiei, in vederea mentinerii oricarui organism viu. Tocmai de aceea, marilor sfinti si mistici li s-a revelat ca prin transcenderea acestor nevoi de baza, spiritul lor se va detasa de cele lumesti, se va curati de pacate si va avea o viziune mai clara asupra Divinului.

Cercetarile moderne nu au facut decat sa confirme beneficiile cunoscute din vechime ale postului religios. O sumedenie de boli si de afectiuni dispar, toxinele si grasimile sunt topite, bolile de inima, diabetul, cancerul si procesul de imbatranire al celulelor sunt mult intarziate si in putine cazuri dispar cu desavarsire. Totusi, excesele, mai ales cele facute fara indrumarea si controlul unui duhovnic sau maestru spiritual, trebuie evitate. Asta deoarece postul negru care se intinde pe mai mult de 25 de zile poate duce la probleme serioase de sanatate. Doar Iisus, Buddha si Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe au putut face cele 40 de zile de post negru complet. Vibratia lor divina le-a permis aceasta realizare imposibila pentru omul obisnuit.

Nu trebuie uitat ca postul ramane o metoda foarte dura de plata a greselior si pacatelor. Facut fara discernamant, duce la epuizarea resurselor fizice si psihice ale omului. Intr-o perioada de post negru, fara pregatire, corpul incepe dupa cateva zile sa isi consume si rezervele de proteine, nu doar cele de grasime. Prin urmare metabolismul va ataca muschii, pentru a sintetiza din ei zaharul necesar functionarii creierului. Cand se posteste pe o perioada mai lunga de timp, exista riscul de a fi afectat muschiul inimii.

La toate acestea, teologii adauga atacul hoardelor de demoni care sunt atrasi precum niste roiuri de muste de catre noul spirit care incearca sa se desavarseasca. Vibratia individului care posteste creste in fiecare zi, deranjand toate entitatile negative care populeaza Universul Astral din apropierea omului in cauza. Demonii si spiritele inferioare incearca, asadar, sa se agate de aura sufletului celui care posteste peste puterile sale si nu beneficiaza de binecuvantarea si rugaciunile unui sfant care sa il sustina pe drumul greu al devenirii sale spirituale.

Postul la romani

Practica postului la romani exista din cele mai vechi timpuri. Pe fondul spiritual mostenit de la daci, fond caracterizat de predispozitia pentru un mod de viata elevat-sattvic, s-a dezvoltat crestinismul adus pe taramurile noastre de unul dintre ucenicii lui Hristos, Apostolul Andrei.

Dimitrie Cantemir (1673-1723), in a sa Descriptio Moldaviae, ne relateaza ca in vremurile sale existau numeroase taranci care, in afara de zilele traditionale de miercuri si vineri, posteau dupa tipicul calugaresc si o a treia zi pe saptamana, respectiv lunea. Marele etnograf Simion Florea Marian observa in lucrarea sa. Sarbatorile la Romani:

Poporul roman este foarte scrupulous in privinta tinerii posturilor. Mai degraba va comite o fapta rea, decat se va infrupta in post. Cel ce se infrupta, acela se spurca pre sine, se pangareste, si numai in scaunul marturisirii se poate curati de pacatul ce l-a comis prin infruptare. Iar cel ce mananca anume de frupt sau de dulce in post, nu numai ca e considerat un calcator de lege si prihanitor al asezamintelor bisericesti, ci e totodata privit si tinut mai rau ca un pagan sau un capcan ce n-are lege”.

Totodata, merita observat cum credinta populara prevedea o serie de alte posturi care nu intrau in pravila bisericeasca. Unul dintre exemple este constituit de asa-numitul Post al Maicii Domnului, tinut pentru indeplinirea unor dorinte deosebite. Un alt tip de post foarte respectat si practicat de poporul roman, era postul negru care se tinea intotdeauna pentru un necaz important.

Astazi lucrurile stau putin diferit. Dorinta de a posti este mai puternica in randul romanilor din Bucovina si Moldova, precum si in Oltenia de nord, regiuni mai fervente din punct de vedere religios, in care manastirile si marii duhovnici au vegheat la pastrarea randuelii spirituale. Nu la fel stau lucrurile in Transilvania si Banat unde secolele de prigoana impotriva romanilor si ortodoxiei au dus la slabirea credintei stramosesti.

Campia imensa dintre Dunare, Mare si Carpati nu sta nici ea mai bine la acest capitol, deoarece influenta marilor orase, cosmopolitizarea galopanta si lucrarea nefasta a colectivizarilor au fost inca mai intense si mai distructive in egala masura. Postul nu este atat o restrictie, cat mai degraba un alt fel de a manca. Postul adevarat este afirmativ, nu neaga natura umana, ci o desavarseste. Asadar postul intruneste un minunat paradox al crestinismului, deoarece postul este liber si elibereaza in acelasi timp. In postire trebuie evitata cu orice pret gloria sau mandria de sine. Cel care posteste nu trebuie sa devina judecatorul celui care mananca, dupa cum intareste si un verset din Noul Testament.

A trai fara a manca

Sintagma de mai sus este una dintre cele mai mari sfidari la adresa stiintei sceptice si a materialismului atotcuprinzator din zilele noastre. Orice tratat de medicina, alaturi de simtul intern al realitatii prezent la marea majoritate a oamenilor afirma ca orice om care nu manaca mai mult de o luna de zile se emaciaza si moare negresit. Asa sa fie oare?

Numeroase documente istorice, atat vechi, cat si noi spun cu totul altceva…

Acestea nu se refera la fachiri dubiosi si escroci exotici de pe intreg pamantul, ci aduc argumente verificabile in privinta unor mari mistici si sfinti din diferite religii care au trait fara sa manance pentru perioade incredibile de timp, unii dintre ei pornind in tinerete un post si nemaimancand nimic pana la sfarsitul vietii. Faptele lor demonstreaza ca exista si exceptii de la ipoteza stiintifica conform careia omul este doar trup material care moare in lipsa apei si hranei. De altfel, pe langa marii mistici postitori exista si unele cazuri bizare care relateaza despre o serie de oameni obisnuiti care din senin sau in urma unor afectiuni, au devenit capabili sa traiasca fara sa manance pentru perioade mari de timp.

Royal Society, nimeni alta decat Academia Britanica de Stiinte, a documentat si studiat cazul unei adolescente din Scotia, pe nume Janet McLeod, care de la varsta de 15 ani, din anul 1769, a suferit de un tip de crize de epilepsie, in urma carora nu a mai ingurgitat nimic pana la varsta de 28 de ani, cand a murit. Un alt caz, mai recent, este acela al unei tinere catolice din Elvetia, Josephine Durand. Interesant este ca raportul acesteia a fost intocmit de o echipa de medici calvinisiti, rivali ai catolicismului. Acestia, impresionati, noteaza ca tanara elvetiana nu mai manca de 4 ani de zile, traind paralizata la pat.

Josephine nu putea inghiti decat ostia sfintita; orice alt aliment administrat fortat, era vomit instantaneu. Alt caz vine din Franta anului 1896, cand Zelia Bourriou, o sateanca din Peigord a fost tinuta sub observatie medicala timp de 125 de zile consecutive, de pe 9 martie pana la 12 iulie 1896. In acest rastimp, Zelia nu pute ingurgita decat putin pesmet inmuiat in apa, pe care stomacul sau il respingea imediat. Alte cazuri, care au avut in rol principal, in mod ciudat, tot femei, au bulversat opinia oamenilor de stinta din secolele XIX si XX, acestia declarandu-se incapabili sa le explice; Luise Lateau, Katerina Emmerich, Therese Neumann si Mollie Fancher au facut sa curga multa cerneala atat in paginile jurnalelor vremii, cat si in tratatele de medicina.

Documente istorice mai vechi amintesc si de cazul numeroaselor femei sfinte, precum Safanta Lidwina, decedata in 1433, care nu s-a hranit cu nimic timp de circa 28 de ani sau Elisabeth Von Reute, decedata in 1420, dupa ce nu mancase nimic timp de 15 ani; iar venerabila Domenica del Paradiso a decedat in anul 1553 dupa un post negru intins pe o perioada de 20 de ani. Urmeaza cazul sfintei Ecaterina din Siena a carei viata a fost un sir neintrerupt de minuni.

Nascuta in 1347, intra la manastire in 1363, impunandu-si cele mai drastice mortificari. Ecateriana din Siena era o persoana perfect echilibrata, sanatoasa, cu o intensa activitate intelectuala. Prezentand stigmate incepand de la varsta de 28 de ani, Ecaterina nu se limiteaza la a fi o fire contemplativa, ci desfasoara o neintrerupta si energica activitate publica: predica, scrie, calatoreste si, mai ales… nu se hraneste. De la intrarea ei in manastire pana la varsta de 33 de ani, cand a decedat, cei din jurul sau notau ca nu a mancat nimic decat mica bucata de ostie sfintita.

Numeroase marturii din acele timpuri atesta ca toate aceste sfinte prezentau groaza si oroare la vederea mancarii. Daca aceste cazuri au fost autentice sau doar inventate de Vatican in scopul oferirii unor exemple ideale si a cresterii numarului de credinciosi, nu vom sti probabil niciodata.

Giri Bala, sfanta din India

La inceput de secol XX, cand yoghinul hindus Paramahamsa Yogananda a prezentat lumii occidentale conceptele caii Krya Yoga, acesta a tinut sa dea exemplul figurii si personalitatii unice a unei femei simple din India, o femeie adorata de milioane de credinciosi drept o adevarata sfanta in viata.

Un profesor universitar din India, Sthiti Lal Nundy a fost cel care i-a marturisit lui Paramahamasa Yoganada despre femeia din Bengal care ducea o viata la marginea miraculosului. Yoghinul a vizitat-o in anul 1950, iar batrana, pe numele ei Gili Bala, era in varsta de 60 ani si nu mai inghitise absolut niciun fel de mancare, solida sau lichida de la varsta de 12 ani si 4 luni, deci vreme de 56 de ani. Bala fusese remarcata la inceput de insusi Maharaja din Burdwan, Bijai Chand Mahtab, care a supus-o unui control riguros pentru a observa daca triseaza si se hraneste pe ascuns. Acesta nu a descoperit nimic in acest sens si investigand rudele si cunoscutii lui Giri Bala a atestat ca femeia traia fara sa manace nimic de peste 50 de ani!

Marturia lui Giri Bala este absolut impresionanta si certifica modul in care credinta sincera primeste gratia divina, astfel luand nastere miraculosul:

“M-am nascut in tinutul impadurit din Nawabganj. Cat am fost copila nu am prezentat nimic remarcabil, decat poate faptul ca eram o pofticioasa si mancam destul de mult. Parintii m-au logodit de foarte tanara. « Fata mea, m-a avetizat mama, trebuie sa-ti controlezi lacomia cand vei trai printre straini, in familia sotului tau. Ce vor zice acestia cand vor vedea ca tu mananci tot timpul? » Temerile mamei s-au adeverit: la varsta de 12 ani am intrat in familia sotului meu. Atunci a inceput calvarul, soacra mea isi batea joc tot timpul de lacomia mea. Era foate greu sa indur ironiile si jignirile sale. Intr-o buna zi i-am strigat in fata ca nu ma voi mai atinge de mancare pentru tot restul vietii.

M-am retras in camera mea si m-am rugat foarte puternic. Imi aduc aminte ca am intrat in extaz in momentul in care am vazut o fiinta de lumina care mi-a spus ca Dumnezeu a raspuns rugaciunilor mele si ca din acea clipa voi trai doar cu lumina astrala, toti atomii corpului meu fiind ancorati in curentul infinit. Apoi, mesagerul divin mi-a aratat o tehnica yoga care elibereaza trupul de nevoia de a absorbi alimente . Tehnica consta dintr-o anumita mantra coroborata cu exercitii de respiratie mult mai complicate decat clasicele Pranayama. Totul este Krya Yoga, fara medicamente sau magie! Fiinta divina mi-a interzis sa divulge secretul oamenilor, deoarece asta contravenea cumva planurilor lui Dumnezeu. Multi agricultori m-ar omori daca as invata oamenii sa traiasca fara mancare…”

Giri Bala a continuat sa traiasca monitorizata de zeci de medici din lumea intreaga. Nu a avut niciodata copii, iar sotul i-a murit de tanar. Femeia nu dormea aproape deloc, noaptea medita, iar ziua muncea in gospodarie. Nu a fost niciodata bolnava; daca se ranea accidental, nu resimtea deloc durerea. La incheierea intervievarii sale, Paramahamsa Yogananda a intrebat-o pe Giri Bala care este rostul existentei sale si de ce a ales sa se deosebeasca in acest mod de restul oamenilor. Batrana i-a raspuns ca in acesta reincarnare trebuia sa dovedeasca omenirii ca omul este spirit. Iar pentru a progresa pe calea care duce la Dumenzeu, omul trebuie sa invete sa traiasca cu Lumina Divina, nu doar cu mancare.

Batrana din Bengal a murit acum 40 de ani. De atunci incoace nimeni nu a reusit sa explice in termeni stiintifici fenomenul miraculos care i-a marcat viata.

sursa descopera.ro


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites