JERUSALEM ADDICTION-DE PASTI

REPOST FOR SHAKUKA

Soarele fierbinte, mare si galben care iti arde ochii atunci cind vrei sa urmezi cararea aurie ce te imbie in timpul zilei.

Vintul parfumat de aprilie ce iti aduce miresmele uitate ale unor flori mitice ce infloresc o data la 7 ani.

Noaptea in desert cu luna nebuna si mare atirnata deasupra capului ce te urmareste obstinat in vis si iti trimite stelele cu praf de zine ca sa te poarte dincolo de zari.

Manastirea Karantaniei care iti arata ca odinioara diavolul lui Iisus, toate imparatiile pamintului.

Marea Moarta cu apele ei blestemate care totusi, daca le suporti, te tamaduiesc de multe boli stiute si nestiute.

Soldatii sexy si nepasatori ce vegheaza ca arabii sa nu te injunghie in piete.

Arabii tineri ce pling si striga in biserica invierii chemindu-l in syriani pe Unicul Dumnezeu; lacrimile lor si siroaiele de singe ce tisnesc spontan atunci cind isi izbesc capul de marmura rece, daca Dio nu trimite lumina sfinta in simbata invierii.

Sunetul obesdant si rapid al tobelor lor, ce te baga in transa si te cheama sa-L slujesti intr-un ritual arhaic pe Dumnezeul Luminii si al Extazului.

Maicile venite din tote colturile lumii si babele romance si grecoaice ce isi fac cruci tifnoase cind ii vad pe tinerii bahayin syrianii cum isi duc imperturbabili la sfirsit ritualul fara de care lumina nu vine de 2000 de ani.

Araboaicele frumoase ce se strecoara din casa prefacindu-se ca se duc la piata, dar venind de fapt sa ia si ele lumina sfinta de la Issa-Iisus.

Tinerii ucenici greci blonzi si cu ochi de azur, pogoriti din picturile lui Fra Angelico. Turistii rusi nesimtiti, galagiosi, ce ii fac pe romani tigani, dar se poarta ca in mahalele vechi ale Bucurestiului.

Mishtaraua, politia israeliana ce patruleaza prin biserica pentru ca nimeni sa nu se bata, dupa ce in prealabil li s-a facut instructajul religios ca nu cumva sa creada ca lumina sfinta e pe bune si sa se converteasca(dar nu reusesc intotdeuna).

Isteria pelerinilor cind li se pare ca vine lumina sfinta si flashurile sutelor de aparate fotografice care te orbesc, dindu-ti impresia ca lumina a venit. Inca o data.

Rugatorii ce dupa postul indelungat au dormit din vinerea mare in basilica pentru a prinde momentele sacre, unice, irepetabile ale pogoririi luminiii sfinte.

Chipurile lor emaciate ce se umplu de duhul sfint in momentul in care lumina se pogoara peste ei ca un porumbel, ca un val, ca o ploie de foc.

Racnetele rabinilui injunghiat intr-o simbata de pasti la poarta Damascului si privirile nepasatoare ale trecatorilor ce fac poze.

Mirosul pregnant, obsedant de mirodenii, aur, menta si singe specific Ierusalimului.

Bucuria Invierii Domnului ce a stat atirnat pe cruce inca o data si inca o data pentru o lume nebuna nebuna nebuna.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

JERUSALEM ADDICTION-DE PASTI

Soarele fierbinte, mare si galben care iti arde ochii atunci cind vrei sa urmezi cararea aurie ce te imbie in timpul zilei. Vintul parfumat de aprilie ce iti aduce miresmele uitate ale unor flori mitice ce infloresc o data la 7 ani. Noaptea in desert cu luna nebuna si mare atirnata deasupra capului ce te urmareste obstinat in vis si iti trimite stelele cu praf de zine ca sa te poarte dincolo de zari. Manastirea Karantaniei care iti arata ca odinioara diavolul lui Iisus, toate imparatiile pamintului. Marea Moarta cu apele ei blestemate care totusi, daca le suporti, te tamaduiesc de multe boli stiute si nestiute. Soldatii sexy si nepasatori ce vegheaza ca arabii sa nu te injunghie in piete. Arabii tineri ce pling si striga in biserica invierii chemindu-l in syriani pe Unicul Dumnezeu; lacrimile lor si siroaiele de singe ce tisnesc spontan atunci cind isi izbesc capul de marmura rece, daca Dio nu trimite lumina sfinta in simbata invierii.

Sunetul obesdant si rapid al tobelor lor, ce te baga in transa si te cheama sa-L slujesti intr-un ritual arhaic pe Dumnezeul Luminii si al Extazului. Maicile venite din tote colturile lumii si babele romance si grecoaice ce isi fac cruci tifnose cind ii vad pe tinerii bahayin syrianii cum isi duc imperturbabili la sfirsit ritualul fara de care lumina nu vine de 2000 de ani. Araboaiecele frumoase ce se strecoara din casa prefacindu-se ca se duc la piata, dar venind de fapt sa ia si ele lumina sfinta de la Issa-Iisus. Tinerii ucenici greci blonzi si cu ochi de azur, pogoriti din picturile lui Fra Angelico. Turistii rusi nesimtiti, galagiosi, ce ii fac pe romani tigani, dar se poarta ca in mahalele vechi ale Bucurestiului. Mishtaraua, politia israeliana ce patruleaza prin biserica pentru ca nimeni sa nu se bata, dup ce in prealabil li s-a facut instructajul religios ca nu cumva sa creada ca lumina sfinta e pe bune si sa se converteasca(dar nu reusesc intotdeuna). Isteria pelerinilor cind li se pare ca vine lumina sfinta si flashurile sutelor de aparate fotografice care te orbesc, dindu-ti impresia ca lumina a venit. Inca o data.Rugatorii ce dupa postul indelungat au dormit din vinerea mare in basilica pentru a prinde momentele sacre, unice, irepetabile ale pogoririi luminiii sfinte. Chipurile lor emacite ce se umplu de duhul sfint in momentul in care lumina se pogoara peste ei ca un porumbel, ca un val, ca o ploie de foc. Racnetele rabinilui injunghiat intr-o simbt de pasti la poarta damascului si privirile nepasatoare ale trecatorilor ce fac poze. Mirosul pregnant, obsedant de mirodenii, aur, menta si singe specific Ierusalimului. Bucuria Invierii Domnului ce a stat atirnat pe cruce inca o data si inca o data pentru o lume nebuna nebuna nebuna.

Read More

PARINTELE ARGATU LA EREZ

Ultima dorinta a parintelui Ilarion Argatu

Interviu cu preotul Ioan Argatu de la Asezamantul romanesc din Ierihon-Israel.




Soarele arde cu putere, ca mai tot timpul anului. Cerul, de un albastru patrunzator, este scrutat zadarnic, cu infrigurare, in cautarea vreunui nor razlet, de cei cativa beduini ce-si mana caprele si magarusul amarat. Pe-acest pamant sterp, un smarc de iarba valoreaza cat o pajiste intreaga...
Drumul prin Pustiul Iudeii duce spre Ierihon, locul in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dupa ce a primit botezul de la Ioan, a postit 40 de zile, s-a rugat si a fost ispitit de diavol.
Ierihonul este cea mai mare oaza din lume. Vazut de departe, dintre nesfarsite dealuri cenusii (in piatra carora se zaresc, din loc in loc, adancituri numite laure, unde mediteaza, nestiuti de lume, calugari), el pare o explozie de miresme si de culori: unduiri de un verde-crud de iarba, arbusti multicolori si flori rosii de bugunvilia. Poate nu intamplator, Ierihonul este asezat la cel mai coborat nivel de pe glob (400 m sub nivelul marii), iar arheologii spun ca zona ar fi fost locuita inca de acum 10.000 de ani. In apropiere, Muntele Ispitelor, al Postului sau Carantania strajuieste si astazi imprejurimile ca un Apostol mut, uitat de mult in ascultare... Si chiar in aceste locuri sfinte, in prezent, se desavarseste ultima dorinta a marelui preot, clarvazator si exorcist roman, parintele Ilarion Argatu - de a se construi o manastire ortodoxa, unde sa se adune toate maicile romance din Israel. Se spune ca, inca din tinerete, parintele Argatu a visat-o pe Fecioara Maria, care i-a dat porunca sa ridice biserica pe-aceste locuri. Parintele, devenit in scurta vreme cunoscut pentru harul deosebit cu care-l inzestrase Dumnezeu, acela de a-i ajuta pe oamenii care alergau din toate colturile tarii, cautandu-si la el vindecarea sufleteasca si trupeasca, n-a uitat nici o clipa visul de odinioara. Asa se face ca, spre apusul vietii, parintele Ilarion afla de existenta in Israel a unui roman batran, mosu Dumitru, originar de prin partile Brailei, stabilit in Tara Sfanta inca din copilarie. Parintii lui cumparasera o bucata de pamant in Ierihon si construisera o casuta, pe care Dumitru, ajuns la batranete, nu o mai putea tine din pricina taxelor mari. Parintele Argatu intelege imediat ca acela era locul pentru biserica din vis... Plateste taxele catre statul Israel si cumpara de la mosu Dumitru terenul. Cum legea nu-i permitea ca persoana fizica sa construiasca o biserica, el doneaza terenul Patriarhiei Romane, care mai cumpara 900 m, astfel incat constructia poate incepe.
Ca-n orice lucrare, si de asta data au fost incercari de a-l impiedica pe parintele Argatu sa-si duca la bun sfarsit visul. Nu putini erau aceia care il dusmaneau si se indoiau de el. Nici palestinienii, nici evreii nu vedeau cu ochi buni construirea unei biserici ortodoxe in acele locuri. Ce sa caute picior de crestin acolo? Parintele a fost amenintat ca, de va ajunge in Ierihon, n-o sa scape cu viata. Si, se pare, ca-n masina cu care se indrepta spre locul ales chiar a existat o bomba. Insa nu a explodat... Lucrarea Maicii Domnului trebuia dusa la bun sfarsit.
In ultima parte a vietii, toate calatoriile sale au avut ca scop strangerea de fonduri pentru Ierihon. Intreaga lui agoniseala era trimisa bisericii. In 1999, parintele Argatu se imbolnaveste si, in spital fiind, afla ca in sfarsit incepe constructia manastirii. Atunci ii marturiseste fiului sau mai mic, parintele Ioan Argatu, ultima dorinta: "Eu nu mai pot merge acolo, in Israel, acum am alt drum de facut; sa mergeti voi si sa terminati ceea ce am vrut sa termin eu...".
Pe fiul parintelui Argatu, Ioan, l-am intalnit in Bucuresti, intre doua drumuri, cu putin inainte de-a pleca spre Ierihon, unde sta mai tot timpul anului. Este un barbat falnic, a carui privire darza aminteste imediat de uitatura patrunzatoare a vrednicului sau parinte. Alaturi de ceilalti frati - si ei preoti (Alexandru si Stefan) - si cu cele doua surori, sotii de preoti, el duce mai departe mesajul parintelui Ilarion: de a-l sluji nemarginit pe Dumnezeu. Insa doar lui Ioan i-a revenit si cea mai generoasa parte a misiunii: de a supraveghea constructia de la Ierihon, spre lauda Maicii Domnului...

- Parinte Ioan Argatu, ultima dorinta a tatalui dvs. a fost ca, in locul unde Iisus Si-a petrecut o perioada foarte importanta a vietii Sale, sa se inalte o biserica romaneasca. In ce consta acest proiect?
- Eu cred ca in lume nimic nu este intamplator. Vad chiar o legatura intre acest loc deosebit, Ierihon - unde Mantuitorul a postit si a fost aprig incercat de diavol - si insusi parintele Ilarion, cu postul sau, cu ispitele si cu toate cate le-a avut... Zicem ca, atat cat a trait pe pamant, a patimit foarte mult si poate ca bunul Dumnezeu a vrut ca aceasta constructie sa-i fie multumire sufleteasca. Parintele Ilarion si-a dorit ridicarea in Ierihon a unei manastiri, in care sa fie adunate toate maicutele romance - cred ca sunt cam 70 - cate traiesc in Israel. Proiectul, generos, a fost bine gandit de d-l Sorin Vasilescu, decanul Institutului de Arhitectura din Bucuresti, si de d-l arhitect Horia Gavris. El cuprinde cladirea staretiei cu paraclisul, clopotnita si biblioteca, un minispital, un cabinet stomatologic, sala de mese si o constructie cu trei etaje, in care, in camere cu tot confortul necesar, vor putea fi adapostiti aproape 70 de pelerini. Asezamantul monahal romanesc are doua hramuri: biserica are hramul Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, iar paraclisul - pe al Sfantului Ioan Hozevitul-Romanul si al tuturor sfintilor romani, morti in Palestina. In prezent, lucrarile sunt destul de inaintate: biserica mare este ridicata si s-a trecut acum la turnul din mijloc. Tot ansamblul va fi din fier-beton si ciment, placat mai apoi cu piatra alba, specifica Israelului. Va fi o biserica in care se va simti puternic spiritul romanesc.
- Ati intampinat, probabil, si o serie de greutati in ridicarea acestei constructii...
- Sigur ca am intampinat, ca-n orice lucrare data de la Dumnezeu. Dar, inainte de greutati, vreau sa pomenesc de echipa de muncitori romani, toti foarte harnici si credinciosi, condusi de un inginer de exceptie - d-l Constantin Teodorescu, care cred ca a fost alesul lui Dumnezeu pentru acest proiect. Toata munca depusa de dansul a fost fara bani, ci doar cu mare credinta. Am mai fost ajutati, tot benevol, si de multi alti muncitori romani, raspanditi prin Israel, care veneau sambetele si duminicile. Dar, de cand cu conflictele dintre arabi si israelieni, drumurile sunt blocate, iar muncitorii nu mai ajung la noi... Greutatea adevarata insa o constituie strangerea de fonduri pentru terminarea constructiei. Pana acum, am strans bani prin donatiile venite din tara, de la muncitorii romani din Israel si de la pelerinii adusi de agentiile de turism. Sumele adunate sunt modeste si nu acopera nici pe departe costurile lucrarilor. De aceea, ii rugam si pe cititorii revistei "Formula As", care vor sa contribuie cu cat de putin, sa ne ajute in aceasta lucrare. Orice banut venit intru credinta va insemna o picatura de prinos pentru efortul de a ridica, departe de casa, loc romanesc de popas si de rugaciune. Astfel, visul parintelui Ilarion Argatu va prinde viata. Tuturor le vom citi acatistul si vom incerca sa le dam un semn de multumire.
Daca se va putea, vom trimite - spre publicare in "Formula As" - numele tuturor celor ce vor dona bani, ca sa se stie ca au fost primiti. Dumnezeu sa ne ajute!Ruxandra Constantinescu

Persoanele care vor sa contribuie cu sume (cat de mici) in valuta, pot sa depuna bani in Bank Leumi le Israel - Main Branch, 21 Jaffa Street, 94141 Jerusalem, Israel, in contul Romanian Ortodox Church in Jerusalem, nr. 91624/95-070/3, cu explicatia: "For new Romanian establishment in Jericho".Preotului Ioan Argatu i se poate scrie pe adresa: Biserica Ortodoxa Romana din Ierihon - str. Shiftei Israel nr. 46, Jerusalem, Israel, mentionand pe plic "Pentru preotul Ioan Argatu".

sursa formula as

Read More