Sunday, December 18, 2011
Wednesday, November 16, 2011
Monday, October 17, 2011
DE CE IESIM IN STRADA PENTRU ROSIA MONTANA


Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual.
Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, arseniu - 5000 grame pe tona, titan - 1000 grame pe tona, molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.
Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.
Va propunem ca pana atunci, doar cu ajutorul dvs. sa strangem 100.000 de semnaturi din toata tara, iar in preajma vizitei CE sa organizam de la Casa Poporului spre sediul Comisiei Europene in Bucuresti cel mai mare mars de protest pentru Rosia Montana, la care vom putea invita toti semnatarii petitiei.
Tinem legatura pentru a va comunica locul si data exacta la care vom colecta semnaturile stranse.
Tel. 0727.769.509 / Fax. 0215.698.840
petitii@rosiamontana.net / ecosemnal@gmail.com
Wednesday, August 31, 2011
DIN NOU DESPRE JAFUL DE LA ROSIA MONTANA
CITEVA DATE IMPORTANTE!
* Rezervele de aur estimate oficial: Proiectul companiei canadiene ‘S.C. Gold Corporation Roşia Montană’ vorbeşte de exploatarea a 300 tone de aur, dar noi credem că este vorba de o cantitate mult mai mare. Rezerva de minereu, spre exemplu, depăşeşte 227 milioane tone…
Dacă în prezent, prin metode curate, fără cianuri, se exploatează 420.000 tone de minereu pe an, compania canadiană doreşte să exploateze 13 milioane de tone/an. Ceea ce s-ar exploata, în sistemul clasic, în 30 de ani, ei vor să extragă într-un singur an! Aşadar, producţia pentru următorii 300 de ani, o şansă pentru generaţiile viitoare, va fi exploatată în 10 ani. O grabă criminală, care va lăsa pustiu în urmă.
MAI MULT AICI, DATE INTERSANTE
Aurul exploatat la Roşia Montană va fi vândut în străinătate căci Banca Naţională a României nu-l cumpără, nu are nevoie (Cel puţin deocamdată)! Ţara noastră rămâne doar cu redevenţa de 2%(acum 4%), cu impozitul pe cele câteva sute de salarii (700 în faza de producţie, după afirmaţia d-lui Timiş) şi cu participarea de 20% din acţiuni.
Şi atunci de ce să scoţi, în grabă, tot aurul din măruntaiele pământului? De ce să nu exploatezi lent şi curat, fără cianură?
“În urma acestei acţiuni criminale iniţiate de S.C. Gold Corp, rezerva strategică de aur a României, solvabilitatea noastră naţională, va deveni un vis…” (Eugen Cornea, topograf, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei “Alburnus Maior” din Roşia Montană)
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Thursday, August 25, 2011
România stă pe un munte de aur, dar nu profită de el Mai mult: România stă pe un munte de aur, dar nu profită de el
Celebrele versuri “Munţii noştri aur poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă” par mai reale ca niciodată, acum, când preţul metalului preţios a ajuns la o valoare-record. Sute de tone de aur aşteaptă să fie exploatate în Alba şi în Hunedoara. Scoase la suprafaţă, ne-ar face una dintre cele mai bogate ţări din Europa.
România are aur, chiar dacă în acest moment nici o mină nu este deschisă. Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în cele patru zone miniere pentru care diverse companii au licenţe de explorare (Roşia Montană - Alba, Rovina, Certej, Băiţa Crăciuneşti - Hunedoara) ar exista circa 354 de tone de minereu. Adică, peste 15 miliarde de euro! Din toată această sumă, României i-ar reveni doar 600 de milioane de euro, pentru că noi luăm doar redevenţa de 4% din valoarea zăcământului care este scos la suprafaţă de companii străine.
Băse vrea încă 100 de tone în vistieria ţării
Preşedintele Traian Băsescu ar vrea ca aurul extras din Munţii Apuseni care revine ţării noastre să se ducă în rezerva BNR, pe care o doreşte îmbogăţită cu încă 100 de tone. La ora actuală, în vistieria BNR există 103,6 tone de aur, după ce, în anul 2000, erau 104 tone. Diferenţa reprezintă aurul pe care statul l-a retrocedat în ultimii ani. Conform Pro tv, în ţara noastră mai există 5 perimetre în explorare, pe care diverşi investitori testează terenul. Se pare că o companie cu acţionari în Marea Britanie a dat peste un zăcământ imens la Brad, însă oficialii statului ţin totul secret.
Hoţii din SUA s-au pus pe furat bijuterii
Din cauza preţului tot mai crescut al aurului, hoţii din SUA nu mai sunt interesaţi de genţi sau de portofele, ci de bijuterii. Astfel, în ultimele zile au fost înregistrate sute de cazuri în care infractorii au smuls pur şi simplu de la gâtul sau de la urechile trecătorilor podoabele din aur, pe care le-au vândut apoi la amanet. Cei mai curajoşi atacă chiar şi marile magazine de bijuterii.
În America se folosesc monede din aur
În primăvara acestui an, Utah a devenit primul stat din SUA care a admis prin lege folosirea monedelor din aur şi din argint, emise de Monetăria americană, ca mijloace de plată la valoarea metalelor din care sunt produse. Moneda “American Eagle” are o valoare inscripţionată de un dolar, însă valoarea reală e mai mare, întrucât este realizată din aur.
Presa americană scria că legea votată în Utah are ca scop încurajarea populaţiei să folosească monede din aur şi din argint ca bani, dar la valoarea metalului preţios folosit. Măsura a fost inspirată de susţinătorii Tea Party, mişcare conservatoare din SUA.
O parte din aderenţii acesteia consideră că dolarul ar trebui să fie garantat prin aur sau prin argint. Legea e prima de acest fel din SUA, însă mai multe state, între care Minnesota, Idaho şi Georgia, analizează decizii similare. Hotărârea americanilor a înflăcărat imaginaţia unor analişti care-şi doresc întoarcerea la banii din aur, aşa cum era în trecut.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Wednesday, August 10, 2011
Cornel Nistorescu - "Au dat petrolul, otelul. Si, imbecilii naibii, acum dau si aurul!"
Un destin compromis in egala masura de slabiciunea statului, coruptia la nivel inalt si mediu, instrainarea resurselor naturale, dispretul fata de tot ce e romanesc.
Un destin croit pe lipsa de caracter si de atasament patriotic, rezultate din versatilitatea si lacomia mereu nesatula a guvernantilor succesivi, care au izbutit cu totii un singur lucru: jaful national. Jaf de resurse, de bani, dar mai ales de identitate nationala.
La 21 de ani de la schimbarea regimului comunist, iata-ne pusi la zid de politicienii care ne aduc pe masa porumb si soia modificate genetic, care ne demoleaza centrele vechi ale oraselor, ne vaduvesc de mostenirile cultural-istorice, ne vand petrolul, cuprul si aurul, ca nu cumva sa mai ramana ceva romanesc...
Pe acest fundal, gestul guvernantilor de a semna vanzarea Rosiei Montane pare "logic", se inscrie in sirul crimelor economice in serie, cu care am fost obisnuiti vreme de doua decenii.
O problema acuta pe care ne propunem sa o dezbatem cu scriitorul si ziaristul CORNEL NISTORESCU, in prezent director al Cotidianul.ro.
"Ne mancam, ne tocam, ne injuram pana la epuizare si insingurare"
- In ultimii 21 de ani, o semnificativa parte dintre politicieni, indiferent de partid, au manifestat un dispret inexplicabil fata de tot ce este romanesc, fata de identitatea nationala, fata de mediu, industrie si agricultura, patrimoniu cultural si istoric, educatie, rezerve minerale;
in general, fata de tot ce este ireversibil si ar fi trebuit sa reprezinte avutie, dezvoltare, civilizatie romaneasca, pentru generatia de azi si pentru cele viitoare. De ce crezi ca s-a intamplat acest cataclism?
- Nu eram pregatiti de o asemenea schimbare precum cea din 1989. As zice ca nu eram pregatiti si organizati sa fim liberi. Nu aveam cultura libertatii si nu ne-am putut organiza pentru ca, in libertate, sa facem din Romania si pentru romani ceea ce am visat si noi, si stramosii nostri. Totul s-a petrecut cu mare repeziciune.
Am gresit cu totii, si din nestiinta, si din lipsa sentimentului de comunitate. Prea fuseseram tocati cu muzica patriotica si cu plugusoare, cu patria si cu zilele istorice sau de nastere. Ne-am grabit sa ne scuturam de tot ce ni se parea comunist, desi unele lucruri erau doar impregnate cu asemenea idei.
In esenta lor, erau totusi valori romanesti, unele chiar universale.
- Neputinta e doar in noi, sau ni se infuzeaza si din afara?
- Toti taranii suparati pe viata, dar vrajiti de politica, zic despre situatia in care suntem ca vine de undeva, din afara noastra. Sunt forte straine, sunt forte oculte, guverne, tari, organizatii, grupuri si paragrupuri, care pervertesc lumea si lucreaza si la Romania.
Hai sa fim seriosi! Nici un popor nu supravietuieste si nu progreseaza pe baza de simpatia altora. Istoria nu cunoaste cadouri si nici amabilitati ieftine. Popoarele se apara singure, isi promoveaza si protejeaza valorile si arata ce pot prin comportamentul lor comunitar.
Noi ne mancam, ne tocam, ne injuram pana la epuizare si insingurare. De fapt, ne ascundem neputinta de a ne uni si zicem ca este din cauza unor vinovati imaginari, evident, din afara Romaniei.
Incercam sa ne ascundem neputinta de a mai fi un popor puternic, unit, patriot, increzator in valorile care l-au calauzit pana acum.
- Crezi in scenariile catastrofice fabricate de unii pentru Romania?
- De ce sa nu cred? Toti isi fac planuri de bataie. Unele de bine, altele de rau. Si noi ar trebui sa facem scenarii, pentru ca Basarabia sa revina la Romania. Scenarii, ipoteze, planuri de lucru. Poate ca se vor incheia peste 100 de ani. Sau mai tarziu.
Dar pana atunci ar trebui sa avem grija de limba romana de dincolo de Prut, de folclorul si cultura romanilor de acolo. De ce sa nu facem cateva scenarii (dar si eforturi), pentru ca, in diversitatea culturala a acestei zone a Europei, spiritul romanesc din Basarabia sa supravietuiasca? Si romanismul celor din Valea Timocului!
Si al celor din Bulgaria sau al aromanilor din Grecia! Cat de rau ar fi un asemenea scenariu de protectie spirituala? Si am putea sa ne gandim la inca vreo cateva care sunt absolut necesare unei Romanii puternice in Europa si in regiune.
Nimeni nu ne face cadou o asemenea pozitie. Si altii fac scenarii pe seama Romaniei. Si pentru dezmembrare, si pentru a o transforma intr-o tara de rezerva, si pentru a o transforma intr-o piata. Uita-te ca piata am si devenit! Dar noi am vrut si am ajutat la asta.
Noi suntem de vina ca nu ne-am protejat. Daca raspundeam intr-un mod destept, alta ar fi fost situatia. Ia sa le fi zis unora: puteti vinde in Romania, dar numai ce produceti aici. Cel putin in primii 10 ani! Aveam mai multe locuri de munca? Salvam mai multe fabrici?
Aveam acum ce vinde pe piata europeana? Adevarul este ca am ratat tranzitia. Cine a condus-o a facut-o prost. Au dat petrolul, otelul. Si, imbecilii naibii, acum dau si aurul!
"In cazul Rosia Montana, miroase a tradare de tara"
- In acesti 21 de ani, s-au pierdut lucruri fundamentale pentru identitatea romaneasca.
Au fost distruse situri dacice si romane, pentru a face loc cablurilor unor companii telefonice; s-au taiat padurile, dupa ce au fost retrocedate ca niciunde in alta parte a Europei; s-au croit drumuri asfaltate in parcuri nationale unice in Europa;
au fost vandute strainilor, barna cu barna, casele vechi maramuresene; pe scurt, am fost martorii unei destructurari a tarii, in favoarea unor interese de partid sau straine. Cum comentezi?
- Mi-e tare frica de un lucru. Ca tot ce ai insiruit sa nu fie cumva lista cauzelor fatale pentru viitorul Romaniei!
- In acest context, aparitia proiectului Rosia Montana, ca si cazul Sterling, de la Marea Neagra, nu ne mai mira. De 12 ani, acest proiect asteapta momentul propice pentru a obtine aprobarile necesare. Guvernul actual pare a fi hotarat sa le acorde.
Descarcarea recenta a varfului Carnic e un prim pas. Cum te simti, ca roman, cand alti romani, pretinsi academicieni, intelectuali subtiri, vand, fara remuscari, valori nationale unice?
- Aici miroase a tradare de tara. Guvernul Romaniei se chinuie sa infrunte populatia, pentru a da aurul in exploatare. Numai un nebun poate sa dea aurul Romaniei unor investitori straini, acum, cand el este noua valuta forte a lumii!
Daca valoarea lui mai urca putin si daca l-ar exploata statul, aurul din Rosia Montana poate acoperi toate datoriile externe ale Romaniei. Asta, pentru ca aur si metale rare sunt in cantitate mult mai mare la Rosia Montana decat ne zic spagarii nostri din guverne si din politica.
Prostii astia ai nostri vand Romania pe nimic, acum, in prag de noua criza economica planetara. Nu e destul ca au vandut petrolul, distributia energiei electrice, productia de otel si de ciment.
Acum vor sa lichideze aurul, si romanii sa ramana cu stransul ciupercilor si al fructelor de padure.
Un lucru se vede de departe: Comisia de arheologi, Guvernul Romaniei si Rosia Montana Gold Corporation lucreaza mana in mana ca exploatarea sa inceapa cat mai repede. Aurul s-a scumpit aiuritor si inca se mai poate scumpi. De aceea, toata lumea se grabeste.
Si cei din Guvern, si Traian Basescu, si Bogdan Baltazar. Ca atare, si primarul din Rosia si ciracii sai, reuniti in tot felul de asa-zise ONG-uri, scriu scrisori deschise unui ministru al culturii caruia i se rupe in paispe de patrimoniul istoric al Romaniei.
- In Rosia Montana se afla doua feluri de aur: unul aflat in subsol, celalalt tezaurizat in istorie. Acolo se afla inceputul daco-roman al istoriei noastre, dar si o perioada de istorie contemporana, insemnata cu efigiile lui Horia si Avram Iancu. Vanzarea Rosiei nu inseamna doar un abandon economic, ci si o executie istorica.
- Pe cei care au ajuns la "slanina" ii inteleg intr-un fel. Dar pe toti ceilalti care se lasa pacaliti, care sunt folositi ca masa de manevra, care se lasa ciubuciti cu doi lei, pe aceia nu.
Si, daca totusi o fac, nu inteleg de ce serviciile secrete, un procuror de nadejde si cativa politisti nu purced la intocmirea dosarului penal al acestei mari vanzari de tara, sustinuta mai ales de cativa ministri corupti.
- Ma gandesc, adesea, la un "zid al rusinii", pe care sa fie inscrise, pentru viitorime, numele tuturor celor care au contribuit la distrugerea Rosiei Montane. Crezi ca vor fi trasi, candva, la raspundere?
- Cei care au profitat ar trebui sa se teama de un asemenea zid al rusinii. Rana asta cu Rosia Montana nu se va inchide peste afacerea cu aurul Apusenilor. Niciodata, niciodata!
Ce pare acum o salvare pentru unii, care n-au de lucru, s-ar putea sa arate cu totul altfel peste niste ani: ca o mare rusine pentru ei si pentru urmasii lor.
Un astfel de zid il vad ridicat undeva, la marginea exploatarii, sau intr-un sat vecin. Si pe el vad trecute numele tuturor celor care au ajutat la pornirea acestei afaceri dubioase.
- Ce crezi ca ar trebui scris pe o asemenea placa, neaparat din marmura neagra?
- Dispretul se poate exprima diferit. Oricum, propozitia aceea care semnifica "scuipati aici" va fi hotarata de generatiile viitoare.
"Pentru practicarea santajului asupra guvernarii, UDMR ar trebui pedepsita cu desfiintarea"
- In mod paradoxal, cei doi ministri cu drept de viata sau moarte asupra Rosiei Montane fac parte din UDMR: Laszlo Borbely, mai marele mediului, si ministrul culturii, Kelemen Hunor.
Desi politica Budapestei, spre care privesc cu respect, se opune exploatarilor cu cianuri, ei par sa fi batut palma cu pro-goldistii romani. Oare "europenii" maghiari sunt tot niste "mitici de pe Dambovita"?
- Diferenta dintre mine si un maghiar, azi si acum 10 ani, este ca, din 1996, maghiarul are un partid care este la putere si il apara. Eu n-am decat partide care ma urasc si ma vaneaza, pana ajung la putere.
Maghiarii sunt mereu la guvernare, si vor fi, in vreme ce jumatate dintre romani trebuie sa se multumeasca doar cu asteptarea. Numai jumatate pot cere sprijin si pot beneficia de ajutorul guvernului.
Este nedrept, chiar dezechilibrat. Iar pentru santajul exercitat asupra puterii, UDMR-ul ar trebui pedepsita. Asta, daca n-ar fi in politica. Pentru practicarea santajului asupra guvernarii ar trebui pedepsita cu desfiintarea. In "civilie", santajul se pedepseste cu inchisoarea.
Ce face acum UDMR depaseste orice limita. Forteaza lucruri pe care romanii nu sunt dispusi sa le accepte, pe unele pur si simplu nu le inteleg sau nu au fost ajutati sa le inteleaga, nu au fost negociate si nu au fost dezbatute de populatie.
Cei de la UDMR sunt si mai responsabili pentru dezastrul din Romania. Prin sprijinirea guvernului, amana inceperea reconstructiei. In plus, incep sa vad cum se orchestreaza cu guvernul maghiar de la Budapesta.
Se vede de la o posta ca noua Constitutie a Ungariei prevede exact ce boscorodeste Laszlo Tokes. Nenorocirea este ca actualul regim de la Bucuresti, de teama prapastiei in care ar putea ajunge, o scalda si cedeaza mereu.
Aici e nenorocirea si, pe un asemenea fond, planurile diabolice ar putea sa izbuteasca. Din pacate, intr-un moment cumplit de greu, Romania s-a intamplat sa fie prinsa cu nadragii in vine !
Lui Cornel Nistorescu ii puteti scrie la email: office@cotidianul.ro
Wednesday, September 1, 2010
REVOLTĂTOR: Istoria României aruncată la gunoi (Atenție: imagini șocante!)
28 august 2005. New Orleans. Dimineața, primarul Ray Nagin a emis ordinul de evacuare a orașului, la puțin timp după ce uraganul Katrina a fost clasificat la gradul 5. Puțini dintre locuitorii New-Orleans-ului l-au luat în seamă. Un ordin asemănător fusese lansat cu un an mai devreme, din cauza uraganului Ivan. Și efectele acestuia nu au prevestit nimic din dezastrul pe care urma să-l provoace Katrina. Au fost, totuși, și persoane care au lut ordinul de evacuare în serios. Studii ulterioare dezastrului au arătat că printre extrem de puținele lucruri pe care le-au luat cu ei au fost fotografiile de familie, cu părinți, copii, prieteni, iubitul, iubita sau chiar cu… cățelul. Au fost și singurele lucruri cu care au rămas. Cu amintirile.
***
7 august 2010. Roșia Montană. La începutul săptămânii, o prietenă m-a sunat să-mi arate niște fotografii revoltătoare. Sâmbătă mi-am făcut timp pentru a urca în mașină și pentru a ajunge la Roșia.
Mai exact la fosta școală a satului, construită, așa cum aveam să aflu de la arhitectul-restaurator Ștefan Bâlici, la 1896. Împreună cu fosta clădire a Primăriei (centru de plasă în perioada Imperiului Austro-Ungar). Pe atunci, autoritățile Imperiului mai construiau școli și primării din aurul scos de aici.
Pe dinafară, clădirea abandonată, poartă urmele zbuciumului din ultimii ani: bucăți de acoperiș rupte de vânt, geamuri sparte, tencuiala căzută pe porțiuni mari. Și, totuși, nimic nu prevestește dezastrul din interior.
Intru într-o încăpere despre care bănuiesc că ar fi fost odată bibliotecă. Mă întâmpină un morman de cărți prăfuite și scorojite. Citesc câteva titluri: ”Riscând mai mult decât viața”, ”Rio Bravo.
La un pas de neființă”, ”Legenda continuă”, ”Poezii”, de Al. Philippide. În liceu a fost unul dintre poeții mei preferați. Deschid la întâmplare cartea: ”Mi-era pustiu în suflet. Plin de trudă/ Mergeam pe malul unei ape,/ Și blestemam în gândul meu cu ciudă/” (”Ceasul greu”).
Îmi fac curaj și merg mai departe. Într-o altă sală au fost depozitate hărțile, planșele și materialele didactice pentru orele de geografie și biologie. N-au scăpat nici ele de la distrugere. Un manechin folosit pentru studierea corpului uman, ciuntit și cu organele interne smule, e imaginea perfectă a momentului: un loc mort, fără inimă și suflet.
Dar nu pentru aceste imagini m-am întors la Roșia Montana. Într-una din clase, printre băncile rupte și balegă de cal, găsesc 12 saci din folie de plastic, cu bucăți de piatră, cărămidă și țigle.
Dar nu orice fel de bucăți. Ștefan Bâlici îmi confirmă: e vorba de bucăți de istorie, vechi de aproape 2.000 de ani, din timpul exploatării romane a aurului de la Roșia Montană: decoruri și capiteluri ale unor monumente funerare sau altare romane. O bucată de stelă funerară.
Țigle groase, din cărămidă, a locuințelor romane. Bucăți de tegulae mamatae (”mamate”) – mai exact urme ale unui ingenios sistem de încălzire și circulare a aerului cald, prin podea și pereți, folosit de romani în casele lor.
Ștefan Bâlici îmi explică și care e particularitatea descoperirilor arheologice din zona Roșiei Montane: faptul că în curțile templelor scoase la iveală de cercetări s-a găsit o diversitate uluitoare de zeități venerate, ceea ce sugerează că la Roșia Montană au venit coloniști din mai toate colțurile Imperiului Roman. Temple asemănătoare s-au mai găsit doar în Galia.
De asemenea, faptul că exploatarea romană a durat aproximativ 50 de ani (ultimele necropole fiind datate în perioada războaielor marcomanice, în jurul anului 170) reflectă un efort excepțional depus în zonă, care a dus la săparea celor 7 kilometri de galerii romane, unice ca dimensiuni și vechime. Îmi spune că nu știe să se fi făcut vreo estimare a populației localității din acea perioadă. ”Era, încă de atunci, o așezare cosmopolită”, afirm, în glumă.
Ștefan Bâlici nu găsește însă nicio explicație sau justificare ca asemenea obiecte arheologice să fie depozitate (sau aruncate, abandonate, cum doriți) într-o școală părăsită, printre bănci rupte și balegă de cal. ”Obiectele găsite în timpul cercetărilor arheologice sunt depozitate în locuri special amenajate, unde pot fi cercetate și/sau restaurate.
Cele care merită sunt expuse în muzee, celelalte constituie obiecte de studiu, care pot oferi informații importante pentru cercetători”, spune el, după care arată spre bucățile ce par a fi decorațiunile unui templu: ”își merită locul într-un muzeu”.
Pe unul dintre saci apar notații cu marker negru specifice cercetărilor arheologice. Inscripția ”MNIR” (Muzeul Național de Istorie a României?) și anul 2001, sugerează anul și instituția care a făcut săpăturile care au scos la iveală obiectele în discuție.
Cum au ajuns, după 9 ani, sacii respectivi în școala părăsită din Roșia Montană e o întrebare la care răspunsurile țin de domeniul absurdului ori ale unei neglijențe crase. Cine are interesul ca asemenea dovezi istorice să dispară ori să se degradeze?
În ipoteza conspiraționistă, conform căreia respectivele obiecte au fost găsite de persoane neavizate și duse în școală, de unde au fost ele luate? RMGC (compania canadiană care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană, și care este deranjată de valoarea patrimoniului de aici, care îi încurcă planurile) se laudă cu investiții majore, de milioane de euro în conservarea patrimoniului.
RMGC are în custodie astfel de rezultate ale cercetărilor din zonă, dar, de asemenea, a afirmat anterior că deține audituri internaționale care certifică calitatea și siguranța modului în care acestea sunt depozitate și protejate.
Misterul devine și mai mare când Ștefan Bâlici susține că, în urmă cu un an, împreună cu studenții lui au realizat desenele și schițele necesare pentru ca școala să fie inclusă pe lista monumentelor istorice. Și, spune el, nu-și amintește să fi văzut acești saci.
Acestea nu sunt însă întrebări la care (doar) presa să caute răspunsuri. Fotografiile realizate ieri le voi pune la dispoziția Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și a Ministerului Educației Naționale, instituții avizate să inteprindă cercetări atât legate de situația degradantă a școlii din Roșia Montană, cât și referitoare la proveniența vestigiilor arheologice și a modului în care au ajuns să fie abandonate într-o școală părăsită.
…
Părăsesc clădirea școlii. Soarele de vară se revarsă asupra Roșiei Montane. O adiere răcoroasă, de munte, încearcă să transmită ceva din liniștea atât de cunoscută a satelor românești, într-o zi de odihnă. Doamna Rodica ne invită la o ciorbă de fasole verde, cu smântână și ardei iute. Am mai mâncat ciorbă de fasole făcută de doamna Rodica.
Vă asigur că o asemenea invitație nu poate fi refuzată. Întrebările rămân însă. Îmi minte îmi vin acei locuitori ai New-Orleans-ului care, fugind din calea dezastrului, și-au luat cu ei fotografiile de familie. Înainte de a-și salva bunurile și-au salvat amintirile. S-au salvat pe ei înșiși. La Roșia Montană amintiri de 2000 de ani sunt aruncate la gunoi, împreună cu balega de cal.
Încerc să-mi imaginez o societate fără istorie. Fără amintiri. Fără educație. Cu școlile devastate și abandonate…
***
… ciorba de fasole e fierbinte. Doamna Rodica, fiica, ginerele și nepoții ei sunt printre cei care refuză să plece din Roșia Montană. Trăiesc de pe urma turiștilor care vin aici. Și trăiesc bine, nu fac față solicitărilor de cazare pe care le primesc, motiv pentru care au și stârnit invidia și amenințările celor care nu fac nimic și trăiesc din iluzia că va veni cineva care să le dea ceva de pomană.
Nu s-au speriat și susțin că dacă cineva le va atinge o singură floare din grădina cu trandafiri din curtea casei, sunt hotărâți să ajungă până la Haga. Determinarea lor e reconfortantă. Și, după cum v-am mărturisit, ciorba de fasole e de nerefuzat.
***
P.S. Între 13 și 15 august sunteți așteptați la Roșia Montană, la ediția a 5-a a FânFest. Puteți să vă convingeți singuri cu această ocazie, dacă Roșia Montană merită sau nu să fie inclusă pe lista monumentelor de patrimoniu UNESCO. Detalii aici:
***
Școala din Roșia Montană. Degradarea vizibilă în exterior, e doar un mic semn al dezastrului din interior
Cândva, școala din Roșia Montana avea o bibliotecă:
Mamate de aproape 2000 de ani, ”conservate” cu balegă de cal:
Cei 12 saci cu vestigii arheologice, abandonați în școala din Roșia Montană
Notații pe un sac: RM 2001 și MNIR (în partea de jos). În 2001, arheologi de la Muzeul Național de Istorie al României (MNIR) au cercetat siturile de la Roșia Montana
Bucată de stelă funerară, aflată în școala abandonată din Roșia Montană
Fragmente de altar, ”depozitate” în școala din Roșia Montană
Ornament sub formă de spirală, din același ”depozit”
Încuiată cu lacăt, o clasă din școala abandonată din Roșia Montană mai păstrează încă dovada scopului ei de odinioară
Imagini de pe șantierele arheologice din Roșia Montană din 2001, un altar și o piatră funerară descoperite cu această ocazie
sursa voxpublica









