Wednesday, January 28, 2009
CE MA MAI ENERVEAZA-CAMERE ASCUNSE VOR FI MONTATE IN AVIOANE
Sa inteleg ca io care cind ma urc in avion ii dau cu BISMILLAHIRAHMANIRRAHIM o sa fiu automat bagata la pirnaie ca terorista?
Camere ascunse spionează comportamentul pasagerilor din avion
Camere ascunse spionează comportamentul pasagerilor din avion
| | de George Preda Un nou sistem de tip Big Brother se află în teste pentru a fi implementat în avioanele europene, cu scopul de a-i identifica pe “potenţialii terorişti”. Proiectul „Uniunii Europene pentru Siguranţa Zborurilor în Viitorul Mediu European” (SAFEE) prevede instalarea de camere video, nu mai mari decât suprafaţa unei unghii, pe spătarele scaunelor avioanelor. Acestea vor înregistra fiecare tresărire, clipire, expresie facială sau mişcare a pasagerilor, după care vor trimite informaţiile într-un computer, care va analiza datele şi va verifica profilul psihologic al fiecărei persoane. În plus, scaunele vor fi dotate şi cu sisteme audio, capabile să înregistreze conversaţiile dintre aceştia, până la cele mai mici şoapte. Motivul? Oamenii de ştiinţă de la SAFEE pretind că teroriştii (asimilaţi de regulă unor musulmani) au obiceiul să se roage în şoaptă înainte de atac şi că mişcările faciale infinitezimale le trădează nervozitatea. Sistemul s-a comportat foarte bine la testele realizate în ianuarie 2008, când a fost simulată prezenţa unui pasager terorist într-un zbor Airbus A380, spun cei care l-au construit. „Era o persoană care se tot mişca, mergea deseori spre zona care dă spre cabina piloţilor şi prezenta toate combinaţiile de semne, care sugerează o ameninţare,” a declarat James Ferryman de la University of Reading, Marea Britanie, unul dintre autorii sistemului. Tot el dă asigurări că se poate face distincţia dintre semnalele false, generate de frica de zbor sau stres şi semnalele cu potenţial terorist. În ultima categorie intră: clipitul des, mişcările rapide ale ochilor, umezirea frecventă a buzelor, transpiraţia excesivă, atingerea frecventă a feţei, nasului sau a urechilor. Dezvoltarea acestui sistem, care sub pretextul combaterii terorismului este de fapt un nou instrument de supraveghere a populaţiei, costă 25 de milioane de lire, bani ce ar fi putut fi utilizaţi într-un mod mult mai eficient. |
Blogurile vor fi cenzurate de legislaţia UE
| | Ele sunt considerate o ameninţare de către cei care vor să deţină controlul total asupra informaţiei de Mihai Vasilescu Informaţia este putere, iar mass-media este considerată pe bună dreptate „a patra putere în stat”. Internetul, şi mai ales apariţia blogurilor, au făcut însă ca informaţia să scape tot mai mult de sub controlul celor care, până acum, au deţinut monopolul asupra mijloacelor de comunicare în masă. Aceasta i-a făcut pe parlamentarii europeni să apeleze la o soluţie cel puţin discutabilă: sub pretextul asigurării unei mai mari libertăţi de exprimare, se dezbat acum o serie de măsuri care îngrădesc exact libertatea de exprimare. Oricine doreşte îşi poate construi astăzi un site sau un blog unde să îşi exprime în mod necenzurat punctul de vedere. Faţă de un ziar, o revistă sau o televiziune, care necesită investiţii uriaşe, site-urile şi blogurile sunt foarte ieftine şi asigură vizibilitatea pe întregul glob. În plus, acestea câştigă o tot mai mare credibilitate, întrucât cititorii s-au săturat de cenzura şi minciunile din mass-media tradiţională. O fostă jurnalistă estoniană, astăzi europarlamentar în grupul socialiştilor, Marianne Mikko a redactat recent un raport, care a fost adoptat spre dezbatere de Comitetul pentru Cultură al Parlamentului European. „UE are nevoie de o implicare mai puternică pentru a reglementa media, astfel încât aceasta să asigure mai multă libertate de exprimare”, arată ea. Un pretext, fără îndoială, din moment ce prima măsură propusă este crearea unor organisme care să controleze blogurile, adică exact acele mijloace de comunicare care asigură cea mai mare libertate de exprimare. Toată argumentaţia conţinută în acest raport exprimă de fapt cele mai negre temeri ale celor care văd cum informaţia le scapă acum de sub control. Marianne Mikko îşi plasează propunerile legislative sub semnul rolului de „câine de pază al democraţiei”, pe care trebuie să îl joace presa. Apar aici mai multe întrebări importante: ce păzeşte câinele, de cine şi mai ales cine este stăpânul lui? Căci, după cum dovedesc numeroasele exemple de ştiri cenzurate, presa pare mai degrabă să vegheze ca nu cumva informaţii-cheie să ajungă la public, sau dacă acest lucru se petrece, să ajungă într-o formă şi pe canale bine controlate. Una din temerile exprimate de Marianne Mikko este faptul că „utilizatorii” au început să genereze conţinuturi mediatice. Aceasta este într-adevăr o problemă spinoasă pentru cei ce vor să deţină controlul total asupra informaţiei. Publicului, utilizatorilor sau consumatorilor, cum sunt numiţi în general oamenii, le-a fost atribuit din start acest statut pasiv, ei nu au deci voie să creeze, să genereze informaţie. „Creşterea conţinuturilor mediatice generate de utilizatori, cum ar fi imaginile sau înregistrările video, pune sub presiune mass-media profesionistă şi pe jurnalişti”, scrie Marianne Mikko. Despre ce presiune vorbeşte Marianne Mikko? Oare despre faptul că postarea de înregistrări video sau de fotografii de la faţa locului îi împiedică acum pe jurnalişti să ignore sau să relateze distorsionat evenimentele? Aceasta nu este o presiune, ci din contră ar trebui privită ca un fapt îmbucurător, care îi obligă pe jurnalişti să fie din ce în ce mai profesionişti. Poate fi o presiune sau o ameninţare, doar în măsura în care intenţia jurnaliştilor este din start aceea de a cenzura şi distorsiona. Un alt aspect semnalat de raportul Mariannei Mikko este faptul că blogurile câştigă o tot mai mare credibilitate. Nu doar persoanele private, ci şi jurnaliştii, redactorii şi editorii le folosesc drept surse de informare. „Statutul autorilor si editorilor (acestor bloguri), inclusiv cel juridic, nu este nici stabilit, nici indicat in mod clar cititorilor acestora. Acest lucru cauzează incertitudini referitoare la imparţialitate.” De parcă, faptul că mass-media oficială este reglementată şi controlată de mari corporaţii sau trusturi de presă îi asigură acesteia imparţialitatea! Următorul paragraf dezvăluie adevăratele intenţii ale acestui raport. „Mass-media rămâne un instrument politic influent”, contină Mikko, „care nu trebuie abordat doar din perspectiva economică. Unii bloggeri ţin un jurnal al gândurilor şi evenimentelor personale. Alţii promovează deschis platforme politice sau candidaţi prezidenţiali. Altele au agende ascunse. Confuzia este imensă. Cred că publicul încă percepe blogurile ca pe o mass-media sinceră. De aceea avem nevoie de calitate, de informaţii despre cine scrie şi de ce. Nu cred ca bloggerii reprezintă o ameninţare. Dar ei pot polua spaţiul virtual. Deja avem mult spam, informaţii greşite şi intenţii rele în acest spaţiu. Până acum, blogurile au avut intenţii bune şi au fost oneste, dar acum, când acestea sunt din ce în ce mai utilizate, ar putea fi folosite de oameni mai puţin corecţi pentru a-şi îndeplini scopurile. Cum problemele pot fi prevăzute, este mai prudent să acţionăm decât să aşteptăm.” Pasajul de mai sus pune la îndoială capacitatea publicului de a-şi selecta singur informaţiile şi chiar de a discerne. Singura alternativă, dacă ar fi să ne luăm după Marianne Mikko, pare să fie aceea de a-i lăsa pe alţii să aleagă şi să prezinte informaţii gata selectate, adică cenzurate! Utilizatorul trebuie să rămână doar utilizator şi să se lase expus manipulării şi cenzurii. Deşi neagă că ar vedea în bloguri o ameninţare, Marianne Mikko îşi pune totuşi această problemă. Europarlamentarul Jorgo Chatzimarkakis, din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Germania, raportor din partea Comisiei Europene pentru Afaceri Economice şi Monetare îi susţine punctul de vedere: „Bloggerii nu trebuie consideraţi automat ca reprezentând o ameninţare, dar să ne imaginăm cum pot folosi blogurile grupurile de interese, pentru a-şi transmite mesajul. Blogurile sunt instrumente puternice, care pot reprezenta o formă avansată de influenţare, formă ce poate fi o ameninţare.” |
