PARINTELE PORFIRIE, UN SFINT al vremurilor noastre

Parintele Porfirie din Grecia

Parintele Porfirie, in lume Evanghelos Bairaktaris, se tragea din Evvia. S-a nascut in anul 1906, in satul Sf. Ioan din Karystia, din parinti saraci. De la varsta de 10 ani a fost nevoit sa lucreze la o bacanie in Pireu. Pe cand avea 12-14 ani a citit cu mare atentia viata Sf. Ioan Kalivitul si, fiind atras de invataturile sale, a incercat sa le urmeze in viata. Astfel s-a incredintat iubirii lui Hristos si, parasindu-si pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia la Sfantul Munte, pentru a-si pune in aplicare inaltele idealuri.

Legat de acest moment, noteaza urmatoarele in 'testamentul duhovnicesc': "De mic copil ma aflam tot in pacate, caci tatal meu, fiind saraci, plecase in America, sa lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii sai, pe cand pasteam vitele, citeam silabisind viata Sfantului Ioan Kalivitul. Si l-am indragit mult pe Sfantul Ioan si ma rugam indelung ca un copil de doisprezece-cincisprezece ani cred, nu-mi mai amintesc bine. Si, vrand sa-l imit, cu foarte multa lupta am plecat de la parintii mei pe ascuns si am ajuns la Kafsokalivia la Sfantul Munte si am intrat in ascultare la doi Batrani ce erau frati buni, Pantelimon si Ioanichie. S-a intamplat sa fie foarte evlaviosi si plini de virtuti, asa ca i-am indragit foarte si, de aceea, cu rugaciunile lor, faceam deplina ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult si simteam o mare iubire pentru Dumnezeu."

Foarte devreme Harul cel dumnezeiesc a inceput sa impodobeasca aceasta figura adolescentina aprinsa de dragostea pentru Hristos, daruind-o cu harisme inalte si cu cele mai alese calitati duhovnicesti. In scurt timp s-a imbolnavit grav, iar Batranii sai l-au trimis inapoi la parinti sa-si trateze boala. Odata intors acasa, s-a inatlnit cu Arhiepiscopul Sinaiului, Pofirie al III-lea, care i-a intuit de indata nivelul moral, sfintele harisme si, mai ales, darul stravederii. Astfel, in anul 1927, desi parintele avea pe atunci doar 21 de ani Arhiepiscopul l-a hirotonit preot, punandu-i numele de Porfirie.

In anii ce au urmat, a slujit ca parinte duhovnicesc, spovedind si sfatuind la Sfanta Manastire a Sfantului Haralambie din Lefka.

Cand a izbucnit al II-lea razboi mondial, in octombrie 1940, a fost numit paroh la Paraclisul Sfantului Gherasim de la Policlinica din Atena, langa piata Omoniei.

Timp de 30 de ani cuviosul Batran a infaptuit acesta lucrare pastorala de tamaduire a oamenilor ce sufereau. Era un ascet care, in loc sa se nevoiasca "in pustia de la Sfantul Munte, se nevoia in 'pustia' Omoniei".

La policlinica era un caine la care Batranul tinea foarte mult, asa cum tinea la toate celelalte animale, pasari si plante. Bunicutul tinea mult la acest caine pe care il socotea "prietenul" sau.

La un moment dat a venit in Grecia un grup de oameni de stiinta americani, care, in colaborare cu personalul stiintific al policlinicii, urma sa faca anumite experimente, in care aveau de gand sa se foloseasca de acest caine, de "prietenul" Batranului. Asadar, in ziua experimentului, Parintele Porfirie a plecat din policlinica. S-a intors abia seara si, imediat, s-a indreptat spre laborator. A deschis congelatorul in care se afla animalul mort, l-a privit plin de tristete si i-a spus: "Ce ti-au facut, bietul de tine?". Atunci, dupa cum parintele insusi ne-a povestit, minunandu-se, cainele a mai dat o data din coada, in semn de salut, asa cum facuse prima data. Dupa cum vedeti, inainte sfinteniei, chiar si natura se inclina, iar limitele firii dispar!

Ucenicii Parintelui si cei care l-au cunoscut indeaproape dau marturie de minunile de care a fost invrednicit acesta prin harul Duhului Sfant, dobandit prin smerenia si practicarea celorlalte virtuti dumnezeiesti, facandu-l inca unul din sfintii acestor vremuri, ce asteapta sa fie proslavit canonic si de sinodul Bisericii Greciei.

"Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau."

"Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu."

"Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta pentru a adormi la loc. Sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Celui Rastignit si a Sfintilor si sa te rogi smerit si cu iubire. O jumatate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cat poti."

"Sa te rogi fara neliniste, in pace, cu incredere in grija si iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni cand te rogi.[...] Sa-l rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] Sa faceti cate metanii puteti in rugaciune, chiar daca asta va oboseste. Cand rugaciunea este insotita de sacrificiul nesilit, se face mai placuta si mai roditoare in fata lui Dumnezeu."

"Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte."

"Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune 'sunt cel din urma, sunt nimic.' Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant."

"Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[...] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[...] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti."

"Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun."

"Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!"

"Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume."

"Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit."

"Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] In rugaciunea te sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos."

"Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza."

"Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire."

"Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta."

"Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata."

"In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare."

"Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine"

"-Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
-Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
-Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
-Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut."

"Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza."

"Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama."

"Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii."

"Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic."

"Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui".

"De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor".

"Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate".

"Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine".

"Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti", imi spunea Bunicutul.

"Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El".

"Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea".

"Trebuie sa-ti spui mereu acestea: "Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd." Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles."

"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos."

"Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti."

"Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte."

"Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne rugam."

"Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule."

"Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul."

"Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva."

"Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu."

"Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat."

"Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie."

"Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara."

"Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos".

"Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator."

"Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi."

Cand i-am spus ca nu tin minte tot ce citesc, Par. Porfirie mi-a spus acestea: "Sa stii, fiule, ca toate ni se depoziteaza in memorie, iar cand Hristos socoteste ca a venit ceasul potrivit, le dezvaluie."

"Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte."

"Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba."

"Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva."

"Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti."

"Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic."

"Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc."

"Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului.'

Read More

OUR WORLD A HOLOGRAPHIC UNIVERSE

The idea that we live in a hologram probably sounds absurd, but it is a natural extension of our best understanding of black holes, and something with a pretty firm theoretical footing. It has also been surprisingly helpful for physicists wrestling with theories of how the universe works at its most fundamental level.

The holograms you find on credit cards and banknotes are etched on two-dimensional plastic films. When light bounces off them, it recreates the appearance of a 3D image. In the 1990s physicists Leonard Susskind and Nobel prizewinner Gerard 't Hooft suggested that the same principle might apply to the universe as a whole. Our everyday experience might itself be a holographic projection of physical processes that take place on a distant, 2D surface.

The "holographic principle" challenges our sensibilities. It seems hard to believe that you woke up, brushed your teeth and are reading this article because of something happening on the boundary of the universe. No one knows what it would mean for us if we really do live in a hologram, yet theorists have good reasons to believe that many aspects of the holographic principle are true.

Susskind and 't Hooft's remarkable idea was motivated by ground-breaking work on black holes by Jacob Bekenstein of the Hebrew University of Jerusalem in Israel and Stephen Hawking at the University of Cambridge. In the mid-1970s, Hawking showed that black holes are in fact not entirely "black" but instead slowly emit radiation, which causes them to evaporate and eventually disappear. This poses a puzzle, because Hawking radiation does not convey any information about the interior of a black hole. When the black hole has gone, all the information about the star that collapsed to form the black hole has vanished, which contradicts the widely affirmed principle that information cannot be destroyed. This is known as the black hole information paradox.

Bekenstein's work provided an important clue in resolving the paradox. He discovered that a black hole's entropy - which is synonymous with its information content - is proportional to the surface area of its event horizon. This is the theoretical surface that cloaks the black hole and marks the point of no return for infalling matter or light. Theorists have since shown that microscopic quantum ripples at the event horizon can encode the information inside the black hole, so there is no mysterious information loss as the black hole evaporates.

Crucially, this provides a deep physical insight: the 3D information about a precursor star can be completely encoded in the 2D horizon of the subsequent black hole - not unlike the 3D image of an object being encoded in a 2D hologram. Susskind and 't Hooft extended the insight to the universe as a whole on the basis that the cosmos has a horizon too - the boundary from beyond which light has not had time to reach us in the 13.7-billion-year lifespan of the universe. What's more, work by several string theorists, most notably Juan Maldacena at the Institute for Advanced Study in Princeton, has confirmed that the idea is on the right track. He showed that the physics inside a hypothetical universe with five dimensions and shaped like a Pringle is the same as the physics taking place on the four-dimensional boundary.

According to Hogan, the holographic principle radically changes our picture of space-time. Theoretical physicists have long believed that quantum effects will cause space-time to convulse wildly on the tiniest scales. At this magnification, the fabric of space-time becomes grainy and is ultimately made of tiny units rather like pixels, but a hundred billion billion times smaller than a proton. This distance is known as the Planck length, a mere 10^-35 metres. The Planck length is far beyond the reach of any conceivable experiment, so nobody dared dream that the graininess of space-time might be discernable.

That is, not until Hogan realised that the holographic principle changes everything. If space-time is a grainy hologram, then you can think of the universe as a sphere whose outer surface is papered in Planck length-sized squares, each containing one bit of information. The holographic principle says that the amount of information papering the outside must match the number of bits contained inside the volume of the universe.

Since the volume of the spherical universe is much bigger than its outer surface, how could this be true? Hogan realised that in order to have the same number of bits inside the universe as on the boundary, the world inside must be made up of grains bigger than the Planck length. "Or, to put it another way, a holographic universe is blurry," says Hogan.

This is good news for anyone trying to probe the smallest unit of space-time. "Contrary to all expectations, it brings its microscopic quantum structure within reach of current experiments," says Hogan. So while the Planck length is too small for experiments to detect, the holographic "projection" of that graininess could be much, much larger, at around 10^-16 metres. "If you lived inside a hologram, you could tell by measuring the blurring," he says.

When Hogan first realised this, he wondered if any experiment might be able to detect the holographic blurriness of space-time. That's where GEO600 comes in.

Gravitational wave detectors like GEO600 are essentially fantastically sensitive rulers. The idea is that if a gravitational wave passes through GEO600, it will alternately stretch space in one direction and squeeze it in another. To measure this, the GEO600 team fires a single laser through a half-silvered mirror called a beam splitter. This divides the light into two beams, which pass down the instrument's 600-metre perpendicular arms and bounce back again. The returning light beams merge together at the beam splitter and create an interference pattern of light and dark regions where the light waves either cancel out or reinforce each other. Any shift in the position of those regions tells you that the relative lengths of the arms has changed.

"The key thing is that such experiments are sensitive to changes in the length of the rulers that are far smaller than the diameter of a proton," says Hogan.

So would they be able to detect a holographic projection of grainy space-time? Of the five gravitational wave detectors around the world, Hogan realised that the Anglo-German GEO600 experiment ought to be the most sensitive to what he had in mind. He predicted that if the experiment's beam splitter is buffeted by the quantum convulsions of space-time, this will show up in its measurements (Physical Review D, vol 77, p 104031). "This random jitter would cause noise in the laser light signal," says Hogan.

In June he sent his prediction to the GEO600 team. "Incredibly, I discovered that the experiment was picking up unexpected noise," says Hogan. GEO600's principal investigator Karsten Danzmann of the Max Planck Institute for Gravitational Physics in Potsdam, Germany, and also the University of Hanover, admits that the excess noise, with frequencies of between 300 and 1500 hertz, had been bothering the team for a long time. He replied to Hogan and sent him a plot of the noise. "It looked exactly the same as my prediction," says Hogan. "It was as if the beam splitter had an extra sideways jitter."

Incredibly, the experiment was picking up unexpected noise - as if quantum convulsions were causing an extra sideways jitter

No one - including Hogan - is yet claiming that GEO600 has found evidence that we live in a holographic universe. It is far too soon to say. "There could still be a mundane source of the noise," Hogan admits.

Gravitational-wave detectors are extremely sensitive, so those who operate them have to work harder than most to rule out noise. They have to take into account passing clouds, distant traffic, seismological rumbles and many, many other sources that could mask a real signal. "The daily business of improving the sensitivity of these experiments always throws up some excess noise," says Danzmann. "We work to identify its cause, get rid of it and tackle the next source of excess noise." At present there are no clear candidate sources for the noise GEO600 is experiencing. "In this respect I would consider the present situation unpleasant, but not really worrying."

For a while, the GEO600 team thought the noise Hogan was interested in was caused by fluctuations in temperature across the beam splitter. However, the team worked out that this could account for only one-third of the noise at most.

Danzmann says several planned upgrades should improve the sensitivity of GEO600 and eliminate some possible experimental sources of excess noise. "If the noise remains where it is now after these measures, then we have to think again," he says.

If GEO600 really has discovered holographic noise from quantum convulsions of space-time, then it presents a double-edged sword for gravitational wave researchers. One on hand, the noise will handicap their attempts to detect gravitational waves. On the other, it could represent an even more fundamental discovery.

Such a situation would not be unprecedented in physics. Giant detectors built to look for a hypothetical form of radioactivity in which protons decay never found such a thing. Instead, they discovered that neutrinos can change from one type into another - arguably more important because it could tell us how the universe came to be filled with matter and not antimatter (New Scientist, 12 April 2008, p 26).

It would be ironic if an instrument built to detect something as vast as astrophysical sources of gravitational waves inadvertently detected the minuscule graininess of space-time. "Speaking as a fundamental physicist, I see discovering holographic noise as far more interesting," says Hogan.

Read More

ATENTATUL DE LA BRASOV-O CACIALMA?

http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/

duminică, februarie 01, 2009

Insomnia de Duminica - Intrebarile ma Chinuieste

Intrebarea care ma chinuieste azi este daca materialul primit azi-noapte prin e-mail este real sau doar intoxicare. De fapt, sunt curios cat este real si cat intoxicare ... Cititi si judecati singuri :

1. INTENTIA A FOST DE A UCIDE, NU DE A FURA!
2. "OPERATIUNEA SUD"- TARGOVISTE!!!

In recentul "caz Brasov" apar elemente clare care arata ca intentia nu a fost furtul banilor, cu uciderea unor cetateni. Ramane de vazut daca era vorba despre ANUMITI cetateni (neintrand, aici, in discutie, soarta lui Gheorghe Lala) sau despre un pretext pentru declansarea actiunilor fortelor de ordine - patrularea cu arme si munitie de razboii. In ceea ce ma priveste, cred cu tarie in a doua varianta.

Nu am auzit, pana acum, sa fi fost ridicat consemnul in acest sens.

In filmul evenimentelor apar, brusc, date care confirma ipoteza ca NU recidivistul Serghei Gorbunov ar fi autorul asasinatelor.
In schimb, apare un alt personaj, Adrian Marius Berceanu, om de afaceri din Craiova, stabilit (pentru moment) in Brasov care "REUSESTE" sa transmita, pe un post TV niste date foarte ciudate despre Gorbunov.
Astfel, aflam ca, desi dat in urmarire generala (pentru a nu se fi intors in penitenciar dupa intreruperea executarii pedepsei) acesta "iesea la o cafea" in "oras" unde se intalnea cu diversi.
Mai aflam ca a participat la concurcuri de K1, nu demult (care sunt publice- unele dintre ele fiind difuzate si de posturile TV).
Mai aflam, indirect, ca acesta frecventa cercuri in care se aflau si oameni de afaceri (de exemplu, Adrian Marius Berceanu - iau cu rezerva afirmatia acestuia ca nu stia de faptul ca Serghei Gorbunov era dat in urmarire generala).

Toate acestea indica, fara doar si poate, ca SE STIA unde se afla Gorbunov (care, dat fiind trecutul lui, prezinta pericol social- asta, pentru a nu mai discuta ca se eschiva de la executarea pedepsei) si ca nu a fost luata vreo masura pentru a fi incarcerat din nou, cum era firesc.
Mai indica faptul ca insusi Gorbunov STIA ca se afla in libertate prin "bunavointa explicita" a celor care ar fi trebuit sa il incarcereze. Altfel spus, ca exista un "acord" intre cele doua parti.

In astfel de situatii, explicatia este (o realitate sinistra): Gorbunov era parte a "gruparii de rezerva" asupra membrilor careia ar urma sa fie puse pe seama asasinate (sau diverse alte fapte penale grave) "calitatea" lor de recidivisti (si, si sau de indivizi care se sustrag executarii pedepsei) fiind un element de credibilitate atat in prezentarea cazului (potential), in fata opiniei publice, ca fiind (fals!) rezolvat cat si in mod efectiv, prin "incarcarea" respectivului (in mod fals!) cu noua infractiune ceea ce ar atrage o noua hotarare judecatorasca.

Unii dintre acestia (precum asa-zisul ucigas al lui Sasa Disici, in 2001) se "sinucid" dupa ce se lanseaza stirea ca ar fi comis nu-stiu-ce fapta penala (cu care, in fapt, nu au legatura). Cel mai probabil, este vorba despre cei care, in momentul respectiv, se arata necooperanti sau despre care se stie (sau se afla) ca ar spune adevarul in fata instantei.

In cazul de fata, la Brasov, pentru comiterea crimelor (nemaifiind nevoie sa detaliez de ce spun ca mobilul nu a fost jaful- acela a fost doar pretextul, si, inca, foarte precar instrumentat) a fost folosita o persoana (insist asupra ideii ca e vorba despre o femeie) in directia careia NU s-ar indrepta, cel putin intr-o prima faza, banuielile si cercetarile (in plus, prin bulgarele mediatic, totul se dirijeaza in alta directie).
Intentia a fost, in mod evident, lichidarea fizica a celor din "campul de actiune". Subliniez ca a tras in zone vitale (inima, cap)- or, in general, cei al caror scop este jaful, incearca, pe cat posibil, sa nu ucida, ci doar sa raneasca (motivatia este atat de simpla, incat nu are sens detalierea).
Felul in care a actionat si zonele vitale tintite arata ca nu e vorba despre "o intamplare" (ca in cazul jafurilor in care, infractorii, fara a avea aceasta intentie, provoaca moarta victimelor in urma tratamentelor la care le supun) ci de intentia evidenta de a ucide.

Cel mai probabil, femeia folosita in acasta actiune criminala (insist asupra faptului ca e o femeie) NU se mai afla in Brasov.
De altfel, cum nimeni nu a parut a se "gandi" la faptul ca autorul ar fi o femeie, toti incrancenandu-se sa lanseze ca ar fi vorba despre un barbat, aceasta a avut (si are) toata libertatea necesara de miscare.

Mai fac o legatura pe care, in mod ciudat, nu o face nimeni.
In afara motivului justificativ pentru dotarea fortelor de ordine cu armament si munitie de razboi, s-a dorit ATRAGEREA ATENTIEI asupra Brasovului (ceea ce, inr-un anumit sistem logic, presupune distragerea atentiei de la alta directie!).
AICI SE POATE FACE LEGATURA (pe un plan mai subtil, subliniez insistent ideea planului subtil) cu disparitia armamentului de la acea UM din Ilfov.

O SINGURA DATA pe un post TV a fost difuzata harta pe care erau marcate judetele in care sunt filtre (perchezitionarea masinilor).
Acestea formau,FOARTE INTERESANT, un "inel" in jurul judetului Dambovita (unde NU se organizeaza- sau nu se organizau- filtre).

Daca am retinut totul, judetele "parte a inelului" erau (chiar in ziua "cazului Brasov)- in ordine alfabetica: Arges, Bucuresti, Buzau, Calarasi, Giurgiu, Ilfov, Prahova, Teleorman.
"Inelul" (prin asta nu spun neaparat ca era vorba de un cerc, in sensul geometric) se "deschidea" catre Brasov (acum, s-a "inchis", cel putin PRIN patrularea fortelor de ordine in orasul Brasov?).
Zonele limitrofe (de "dincolo" de inel) erau: Brasov si Covasna; Constanta si Braila; Olt (s-ar putea ca, inspre Vest, sa nu fi retinut toate judetele; oricum, ideea este cea expusa, chiar daca imi vor fi scapat anumite "locuri geografice").

Intrebarea pe care mi-am pus-o este cat se poate de legitima si de fireasca: DE CE NU SE ORGANIZEAZA (sau nu se organizau, in acel moment) filtre si perchezitii in Dambovita, aflata chiar "in centrul" cercului?
Raspunsul imi pare elementar: pentru ca DE ACOLO e(ra) coordonata diversiunea, "scenaristii si regizorii" neavand suficienta imaginatie pentru a organiza filtre si in acea zona (pentru acoperire), pe de o parte si, pe de alta parte, pentru a nu "supara" "varfurile".

Ce se afla in Dambovita care sa prezinte interes in context?
O minte mai sofisticata ar face legatura cu faptul ca la Targoviste (resedinta judetului Dambovita) se afla o UM de "tanchisti" (folosesc special un nume generic) de-a dreptul legendara.
Nu este un secret pentru nimeni ca, pana la ACTUALUL sef al Statului Major General al Armatei (care vine de la Marina) ceilalti au fost "tanchisti" (ultimul- cel inlocuit, de fapt- fiind Badalan, despre care s-a vorbit intens ca, sub aparenta aprobarii vanzarii unor utilaje militare ca fier vechi- in vremea cand ocupa functia necesara pentru a da astfel de aprobari, deci inainte de a deveni sef al SMG- se ascundea "altceva", caci utilajele respective erau perfect functionale).
Pentru unii nu este un secret nici faptul ca, in momentul in care s-a pus problema (foarte bine!) a schimbarii lui Badalan, cel care ar fi fost cel mai in masura sa-i ia locul, era generalul Croitoru, seful Statului major al Aviatiei. Acestuia i-au fost "atarnate" de "epoleti" niste prostioare, care nu-i erau imputabile, si asa s-a intamplat ca nu a ajuns sef al SMG (desi, repet, opinia majoritara era ca ar fi meritat din plin).

Sintetizand, "tanchistii" au pierdut functia de sef al SMG care, intr-un fel, considerau ca le revine prin traditie.
Cei cu relatii in cadrul unor "zone sensibile" ale Armatei stiu ca "tanchistii" nu s-au impacat niciodata cu acest lucru.

(O PARANTEZA INTERESANTA. Imediat dupa izbucnirea scandalului de la Ciorogarla, a aparut pe posturile TV generalul Badalan, care a avut o "scapare psihanalitica". A afirmat, aparent hodoronc- tronc, desi nimeni nu se gandea la asa asta, ceva de genul "sa nu se gandeasca cineva ca actiunea a fost facuta special pentru a-i lua cineva locul altcuiva in posturile importante". In acel moment, inca NU fusese destituit generalul Croitoru, seful Aviatiei- iar voci din Armata spuneau ca ar trebui destituit seful SMG al Armatei!!! Or, tocmai acest post e vizat de "tanchisti"!).

Coroborand aceste elemente de natura psihologica (determinanta, in acel caz) cu tot ce s-a petrecut si cu intentia de a crea stari de tensiune care sa justifice atat actiuni in forta cat si starea de necesitate, scenariul apare astfel (subliniez ca regizorul si scenaristul principal au ramas aceeasi- nu mai are sens sa-i numesc din nou):
-a fost ratata actiunea "partidul generalilor" (actiune care trebuia sa aiba, initial, "cartierul general" in Ilfov);
- a fost ratat efectul "absurditatilor stridente" lansate PRIN Emil Boc;
CA ATARE:
-s-a pus la cale "actiunea Ciorogarla", manipulandu-se psihologic reprezentanti ai unor anumite "zone" ale Armatei (frustrati de a fi pierdut functiile cele mai inalte in Armata, despre care considerau ca le revin prin traditie);
- actiunea s-a desfasurat "sacrificand" o UM a Aviatiei (logic, data fiind cutuma militara, se stia ca vor cadea si "capii" acestei arme); "ocolirea" zonelor de "infanterie"- generic vorbind- atrage atentia (daca s-ar fi intamplat intr-o UM a "infanteriei", "capii" ar fi avut soarta celor de la Aviatie; in rest, este inutil sa mai detaliez legaturile logice);
-sustragerea armelor cu "acoperirea urmelor" (atat cat e nevoie- apoi, cu "descoperirea" lor la momentul oportun) NU AVEA CUM SA FIE FACUTA DECAT DE "reprezentanti" ai trupelor de desant (ma refer la trupele de uscat); SUBLINIEZ ca fiind absolut logic ca este vorba despre "experimentati" (deci, cu armata facuta in urma cu ceva vreme buna!).

Cel mai probabil, armele se afla in judetul Dambovita (unde, foarte "ciudat", nu le cauta nimeni).

Se observa cu usurinta ca s-a avut in vedere declansarea tensiunilor (cu scop final, starea de necesitate) in zona de sud INCLUZAND Capitala -translatat psihologic, acest lucru ar insemna presiuni asupra factorilor de decizie, in urma "obligarii" lor de a asista, practic, la preconizatele (previzibilele, in scenariu!) "actiuni stradale" cu folosirea armamentului si munitiei de razboi.
Factorii de decizie ar urma sa fie persuadati (pentru a "coopera" in vederea instituirii starii de necesitate) ca sunt atacate institutiile statului (translatie: sediu, care se afla in Bucuresti- institutie a statului).

"Inchiderea inelului", la Brasov (prin acel asasinat, care a dus la patrularea pe strazi, cu armament si munitie de razboi) este semnalul ca operatiunea se pregateste sa inceapa.

Traian Basescu si factorii politici de decizie sa nu cada in aceasta capcana!
Inca mai poate fi demontat totul- pana la termenul limita mai este timp- putin, e drept, dar inca mai este!

Reamintesc ce a spus Virgil Ardelean de curand, cand a demisionat :"In servicii sunt multi A(a?)rdeleni si multe V(v?)ulpi".


P.S.
(Poate fi foarte important)

Mi-am amintit ce mi-a spus un vechi amic (care facuse armata la desant) IMEDIAT dupa moartea generalului Guse.
Subliniez, asta se intampla dupa 1990, cand generalul Guse NU mai detinea functii in armata!!!
Mi-l amintesc ca acum spunandu-mi ca, odata cu moartea generalului Guse, a ramas "sub consemn" dar "fara comandant".
Cum nu prea intelegeam despre ce e vorba, mi-a spus- destul de alambicat- ca "ei" (cei de la desant- acel amic facuse armata inainte de 1989, subliniez) nu sunt "demobilizati" vreodata (asta le intrase "in sange") si ca asteaptau, oricand, un eventual ordin de la Guse (pe cai discrete, stiute doar de ei) pentru a executa o misiune, oricare ar fi fost aceea.
Poate parea fantastic ce spun, dar este real!!!
Asta inseamna (am aflat explicit, atunci) ca, indiferent de "postura" oficiala sau nu in care s-ar fi aflat generalul Guse ("chiar si in puscarie", cum mi-a spus acel amic) el era recunoscut de respectivii ca sef!

INTREBARE: CINE A PRELUAT "MORAL" autoritatea generalului Guse (subliniez, nu ma refer la pozitia oficiala in Armata caci, in anul in care a murit generalul Guse, acesta era "liber de contract")?

Cel care a preluat acea "autoritate morala" (subliniez din nou, indiferent de faptul ca nu ocupa nici o pozitie formala!) este cel care ii poate chema, oricand, "la ordine" (discret) pe cei din vechile trupe de desant.
Toate indiciile duc la concluzia ca "operatiunea Ciorogarla"- esentiala in intregul evenimentelor, ca fiind declansatoare- a fost facuta cu ajutorul "veteranilor" de la desant (tipi de 40-50 de ani).

Cel care a preluat acea "autoritate morala" este parte importanta a operatiunii generale.
Odata identificat, ghemul se va desfasura de la sine iar mecanismul va fi demontat pe loc.

Read More