La marginea timpului - Duzina de cuvinte
6 hours ago
Showing posts with label icoane facatoare de minuni din romania. Show all posts
Showing posts with label icoane facatoare de minuni din romania. Show all posts
Wednesday, May 25, 2011
Wednesday, May 12, 2010
Sfanta care aduce ploaia
.jpg)
.jpg)
- Icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana de la Bistrita
Afumati insa demni, sfintii de la Bistrita privegheaza lespezile grele de piatra sub care isi afla tihna de veci neamul voievozilor Musatini. O naluca in haine cernite luneca pe sub boltile bisericii domnesti, se apropie sfielnica de catapeteasma, apoi cade in genunchi in fata icoanei Sfintei Ana, cea facatoare de minuni.
Degete subtiri intorc nerabdatoare foile zdrentuite ale unei carti de rugaciuni, apoi un glas intretaiat de suspine destrama linistea naosului.
La sfarsit, fruntea pelerinei atinge pardoseala,
buzele saruta cu evlavie mana argintata a Sfintei, iar trupul i se frange de la mijloc, pentru a trece pe dedesubtul icoanei. Binecuvantarea Sfintei Ana se pogoara atunci asupra omului. O data ajuns de cealalta parte, credinciosul isi paraseste zbuciumul si se inapoiaza la rosturile sale cu sufletul impacat.
Povestea celor trei Ane
Icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana a fost pictata de doi calugari din partile Ierusalimului, zice-se chiar in oraselul in care s-ar fi nascut Sfantul Mucenic Gheorghe. Facerea icoanei a fost datata, cu aproximatie, intre anii 1150-1250.
La o privire fugara, s-ar putea crede ca este o alta reprezentare a Fecioarei Maria cu Pruncul. Icoana sparge insa tiparele epocii: ea o infatiseaza pe Sfanta Ana tinand in brate o copila, nimeni alta decat fiica sa, Sfanta Fecioara Maria, cea aleasa de Dumnezeu pentru a-I aduce pe lume Fiul.
Biblia ne spune ca Ana si sotul ei, Ioachim, nu aveau copii si erau dispretuiti din aceasta cauza. Ei nu si-au pierdut insa nadejdea si s-au rugat pentru ca Dumnezeu sa binecuvanteze si casnicia lor. Ana si-a fagaduit copilul spre slujire templului din Ierusalim. Astfel, ea a nascut la batranete o copila, pe care a numit-o Maria.
Sfanta Fecioara a slujit, in adevar, templul din Ierusalim, de la 3 la 12 ani. Icoana Sfintei Ana le aminteste credinciosilor miracolul biblic, dar si propria ei forta de a face minuni.
Sute de ani, icoana a stat intre odoarele cele mai de pret ale imparatilor de la Constantinopole. Cu timpul insa, puterea bazileilor a scazut sub loviturile paganilor. Unul dintre ultimii monarhi bizantini, Manuel al Ii-lea Paleologul, impreuna cu Imparateasa Ana, au daruit icoana Voievodului Alexandru, zis si "cel Bun".
Familia imperiala isi arata astfel recunostinta pentru felul in care a fost primit fiul lor, Andronic, in vizita lui prin tara Moldovei. Alexandru cel Bun a imbracat icoana in aur si a daruit-o soatei sale, pe care tot Ana o chema. Aceasta va aduce icoana la Manastirea Bistrita, inainte de anul 1418, cand "s-a stramutat la vesnicile locasuri".
Bistrita si-a pazit cu sfintenie ctitorii
Nu se cunosc minunile infaptuite de icoana Sfintei Ana inainte de aducerea sa in Muntii Moldovei. Nu se stie nici cand a fost asezat, pe spatele icoanei, chipul Sfantului Mucenic Gheorghe, patronul si protectorul ostirii moldovene in epoca medievala. Un lucru este cert: odorul cel mai de pret al Manastirii Bistrita a schimbat vietile a mii de oameni, de la vladica la opinca.
Ea si-a pus pecetea si asupra voievozilor, in special asupra dinastiei Musatine: in fata ei au ingenuncheat Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu.
"Aceasta sfanta icoana, la vreme de neploaie, scotandu-sa cu litanie afara de manastire si facand o sfestanie, pana ce sa intoarce in manastire numai ce ploua, da" nu peste tot, ci catu-i hotarul manastirii", scria, pe la 1723, Mitropolitul Gheorghe. Se cunoaste, de asemenea, ca astfel de pastoratii aveau loc cand tara era lovita de epidemii, lacuste si alte primejdii.
Voievodul Petru Rares isi datoreaza, si el, scaparea din mainile paganilor acestei icoane: in 1538 turcii impresurasera Bistrita, unde se refugiase voievodul. Parasit de boieri, Petru Rares parea a nu mai avea scapare: "...am cazut la pamant inaintea sfintelor icoane si mult am plans, asijderea si egumenul si tot soborul plangea impreuna cu mine, cu fierbinti lacrimi. Si am dat fagaduinta lui Dumnezeu si Prea Curatei Lui Maici, ca de ma voi intoarce iarasi la scaunul meu cu bine si biruitor, atunci din temelii voi innoi sfanta manastire...", avea sa-si aminteasca mai apoi domnitorul.
Ca urmare, in zorii zilei de 18 septembrie, voievodul se strecoara, nevazut de turci, pe o poarta dosnica. Dar "n-a avut ragaz a se odihni, deasupra manastirii, in munte, vazu ca un roiu de pretutindenea cum turcii inconjoara manastirea ca sa-l poata prinde. El cunoscand acestea, au incalecat de sarg pe cal si singur au fugit", mai nota cronicarul Grigore Ureche. Ca urmare, domnitorul nu numai ca a scapat cu viata, dar a si revenit in fruntea tarii, tinandu-si fagaduiala data.
Minunile icoanei cu doua fete
Cu toata puterea sa asupra vremii, icoana a avut de suferit cel mai mult de pe urma vremurilor tulburi. Mai intai, in timpul Eteriei de la 1821, ea a fost despuiata de imbracamintea aurita. Actualul vesmant de argint i se datoreaza lui Nicu Albu - prefect si primar de Piatra-Neamt, pe la inceputul veacului.
Dar mai inainte, pe la 1853, icoana Sfintei Ana a fost asezata intr-o noua strana de lemn sculptat si aurit, adusa de ieromonahul Varnava, staretul Manastirii Pangarati. El fusese bolnav de paralizie si s-a vindecat dupa o noapte de rugaciune la icoana facatoare de minuni.
Aceasta n-ar trebui sa ne mire, intrucat icoana se afla in stare sa vindece "aproape orice boala", dupa spusele staretului de la Bistrita, parintele arhimandrit Ciprian Zaharia. Multe cazuri disperate si-au aflat aici leacul: "O doamna a fost depistata de medic cu cancer la colon. A venit si s-a rugat toata noapte la icoana. Dupa o luna, a fost la control si nu i-au mai gasit nimic", isi aminteste parintele staret.
De asemenea, icoana este pretuita si pentru ca ajuta fetele sa-si gaseasca barbati destoinici.
Din pacate, comunistii nu s-au lasat impresionati de harul icoanei si au dezlantuit prigoana. Nu era loc de "misticisme" in "epoca de aur". Calugarii nu aveau voie sa poarte icoana in procesiune. Dar credinciosii continuau sa vina sa se roage, iar minunile se tineau lant.
"Noi ne rugam aici, dar ploua acolo, in locurile chinuite de seceta, de unde venisera oamenii", povesteste parintele arhimandrit, razand. Dupa 1989, procesiunile au reinceput: icoana Sfintei Ana a ajuns sa vada toata Moldova, dupa 50 de ani de izolare silnica. Pe timp de vara, ea se odihneste rareori la casa ei de la Manastirea Bistrita.
La chemarea plaiesilor, "sfintele" ies din altare Matusa Ileana din Bodesti, comuna aflata la cateva zeci de kilometri de Bistrita, isi aminteste:
"Era arsita, zaduf mare, iar noi pe camp la papusoi, la prasit... Dadeam cu sapa in pamant ca-n drum, asa era de uscat. Numai ce vad ca apare Sfanta, cu mare alai. Am ingenunchiat la marginea soselei si mi-am facut cruce, ca nu stiau celelalte femei ce am patit...".
Astfel de aparitii nu sunt deloc straine plaiesilor
Pe timp de vara mai ales, soseaua care leaga Piatra de Targu-Neamt devine promenada "Sfintelor" de la diferite manastiri, harazuite cu darul aducerii de ploaie: icoana Maicii Domnului de la Varatec, Fecioara de la Neamt si, fireste, Sfanta Ana de la Bistrita.
Dar mai multe stie Ioan Hulpoi, "cantaret principal in parohia Bodestii de Sus, cu hramul Sfantului Ierarh Nicolae", dupa cum se recomanda, altfel spus - dascalul din Bodesti.
Pentru ca "Sfanta" sa plece in pastoratie, trebuie indeplinite o serie de conditii, unele naturale, altele legale. Cele naturale sunt "vremurile de stricta nevoie: ploaie necontenita sau deloc", dupa cum explica Hulpoi. Urgenta trebuie sa fie reala, caci "nu ne jucam de-a icoana".
Consiliul Parohial cere parerea enoriasilor, iar vrerea lor este notata intr-un proces-verbal. Isi fac programare la icoana si asteapta, uneori saptamani la randul. Rastimp, credinciosii trebuie sa se roage, sa posteasca si sa tina candela aprinsa. Cand le vine randul, oamenii parohiei merg la manastire, unde li se incredinteaza icoana.
Cateodata, seceta moare la a cincea evanghelie
Odorul este instalat pe o masina decapotabila ornata cu flori, covoare persane si prosoape inflorate. Aceasta purcede la drum ceremonios, fara graba, in viteza intai. Automobilul este flancat de patru "strajeri", alesi pe spranceana de preotul paroh, care trebuie sa aiba grija de icoana ca de ochii din cap. In peregrinarea sa, icoana este salutata de fiecare biserica intalnita, prin batai strasnice de clopot.
Oamenii de prin sate lasa portile deschise si ies la drum: unii cu flori, altii cu galeti cu apa, altii chiar intind covoare pe sosea. Acestea poate nu vor mai fi la fel de curate, insa cu siguranta vor fi binecuvantate de trecerea "Sfintei".
Credinciosii ingenuncheaza la trecerea icoanei, apoi incearca sa o sarute, sa o atinga, barem s-ovada. Cortegiul ajunge in parohie pe inserat, iar icoana este primita in biserica, cu slujba de vecernie. Cantarile si rugaciunile continua apoi pana la miezul noptii.
Peste noapte se alcatuieste un sobor din preotii de la parohiile vecine, iar ceremoniile de a doua zi le va conduce preotul cel mai in etate.
Dimineata incepe cu o slujba de multumire adresata Maicii Domnului, dar si "Sfintei" aduse. Apoi procesiunea porneste, cu toaca in frunte, cu prapuri (odajdii), cu sobor, cu alai. Multimea se opreste la fantani, la izvoare, la rascruce de drumuri, prilejuri cu care preotii adreseaza ectenii de cerere catre Maica Domnului.
Aceasta si-a castigat reputatia de "grabnic ajutatoare" si nu-i lasa pe credinciosi de izbeliste, explica radios dascalul Hulpoi. Tinta procesiunii este un deal, de preferinta in preajma unui izvor, unde se afla, pregatita dinainte, o masa cu evangheliare, sfesnice, pomeni si cele trebuincioase facerii de aghiazma.
"Odata ajunsa acolo, toata suflarea, plecand genunchii, canta
"Odata, eram la a cincea evanghelie - n-ajunsesem inca la a saptea - cand a inceput sa ploua. Ne udase covoarele. Abia am ajuns la biserica, sa o adapostim pe Sfanta", spune Ioan Hulpoi. Altminteri, daca nu este intrerupta de ploaie, procesiunea de intoarcere decurge la fel.
Ca orice minune, ploaia se implineste in trei zile
Inainte de a se intoarce la manastire, icoana Sfintei Ana trebuie sa lase ceva din harul ei bisericii care a gazduit-o. "Sfanta" este purtata pe brate de doi credinciosi pana la catapeteasma, apoi este inchinata la Icoana Sfantului Ierarh Nicolae, patronul bisericii din Bodesti. Drumul inapoi, pana la Bistrita, este la fel de triumfal precum venirea.
Ajunsa "acasa", icoana este primita cu alai, odajdii, si clopote. Se face o scurta vecernie, timp in care Sfanta Ana isi reia locul obisnuit, printre monahi si Musatini.
"Sfanta" nu i-a dezamagit niciodata pe oameni. "In maximum trei zile de la ceremonie, ploua", incheie dascalul Hulpoi, cu un zambet larg. Apoi, pe jumatate bucuros, pe jumatate trist, el arata ca, daca nu va ploua in urmatoarele doua saptamani, Bodestii vor chema icoana: "Atunci sa vedeti minunatie!".
Pana atunci, privirea Sfintei Ana va cadea asupra fruntilor plecate a sute de credinciosi.
"Icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana ajuta orice om bolnav, amarat, care vine cu credinta si se roaga cu evlavie", arata parintele staret de la Bistrita. El stie ca, atata vreme cat printre odoarele manastirii se va afla si aceasta minune, pasii si sperantele pelerinilor se vor indrepta catre zidurile stravechii ctitorii musatine.
Cristian Mihai Popa pt formula as
Tuesday, May 4, 2010
Minuni de la Mănăstirea Celic Dere
În Dobrogea cea arsă de soarele dogoritor, păstorită odinioară de Sfântului Andrei, la o aruncătură de băţ de şoseaua ce trece prin Teliţa, se află Mănăstirea Celic Dere, păzită în linişte de un „pârâu de oţel”, icoane sfinte şi călugăriţe inimoase. „Pârâul de oţel”
O bucăţică de pământ sfânt? Un sătuc tradiţional şi cuminte? Un paradis al florilor şi al naturii? O fărâmă de istorie?
Mănăstirea Celic Dere, din Tulcea, e câte puţin din toate acestea. Drumul ce se rupe din şoseaua ce vine de la Teliţa trece pe lângă biserica mică, din vale, a mănăstirii, cea folosită în perioada de iarnă. Până la biserica cea mare, urcată mai în deal şi străjuită de o veche moară de vânt, străbaţi o alee şi urci trepte de piatră păzite de flori. De o parte e complexul nou de chilii, cu bucătăria mănăstirii, iar de cealaltă, sătucul maicilor, cu căsuţe de poveste şi mici gospodării de ţară, cu păsări de curte şi grădiniţe bine îngrijite. Un sat românesc tradiţional în miniatură, din care nu lipseşte fântâna cu cumpănă.
Numele de Celic Dere s-a tras de la apa care curgea în apropiere. În limba turcă, numele mănăstirii înseamnă „pârâul de oţel”.
Călugării de la Muntele Athos
Începuturile vieţii monahale în acest loc par să fi fost pe la 1835. Pe de o parte „Marele Dicţionar Geografic al României” preciza că în acel an a fost fondat aşezământul de arhiereul Athanasie Lisivencof”. Pe de altă parte, arhimandritul Roman Sorescu stabilea înfiinţarea mănăstirii pe la anul 1840, de călugări români şi alţi doi lipoveni, care se întorseseră de la Muntele Athos: arhimandritul Athanasie Lisivencof şi schimonahul Paisie. Izvoarele istorice mai vorbesc despre călugări ardeleni veniţi de la Athos, care ar fi ridicat o bisericuţă din lemn în poiana de la Celic Dere, unde astăzi se găseşte cimitirul.
La jumătatea secolului al XIX-lea însă, călugării au fost mutaţi lângă balta Şaon, punând bazele Mănăstirii Şaon de astăzi, iar la Celic Dere au fost aduse măicuţe.
Cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”
Începutul secolului al XX-lea a găsit mănăstirea afectată de inundaţii. Astfel că, în 1901, episcopul Partenie al Dunării de Jos are iniţiativa de a construi actuala biserică de la Celic Dere. Lucrările sunt întrerupte după mai puţin de un an şi reluate abia în 1910. În anii 1924-1925 a fost ridicată actuala biserică mare a mănăstirii şi au fost finalizate lucrările de construcţii pornite la începutul secolului. În 1932, biserica a fost sfinţită cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
La Celic Dere se află şi o icoană despre care se spune că ar săvârşi minuni.
Îmbrăcată în argint şi poleită cu aur, icoana are o istorie zbuciumată. A aparţinut unei familii din comuna Narusai, din Ismail. Când casa acestei familii a fost cuprinsă de flăcări, icoana a supravieţuit. Uitând acest fragment din istoria familiei, mai târziu, unul dintre moştenitori a aruncat-o în foc, căci icoana i se părea înnegrită şi veche.
Dar sfânta icoană a supravieţuit şi de data aceasta. A ajuns în Mănăstirea Celic Dere după eliberarea Dobrogei. Se spune că Sfânta a făcut imediat o minune: i-a vindecat pe doi călugări de bolile de care sufereau. De atunci, icoana este căutată de credincioşi şi i se cere ajutorul la necaz, la boli sau în perioadele de secetă.
Tot la Celic Dere se găsesc şi moaştele părintelui arhimandrit Athanasie Lisivencof, dar şi o altă icoană cunoscută pentru puterile ei: cea a Mântuitorului. Aceasta „se curăţă singură”, vestind marile catastrofe.
Mănăstirea aparţine de comuna Frecăţei, din judeţul Tulcea, şi se află la 25 km sud-vest de oraşul Tulcea, la 12 km de Cataloi şi aproximativ 5 km de Teliţa. Se poate ajunge cu maşina personală sau cu un autobuz ce merge pe traseul Tulcea - Cataloi - Teliţa şi are o staţie în dreptul mănăstirii.
Icoana ce se curăţă singură anunţă sfârşitul lumii
Despre icoana Mântuitorului, ce se curăţă singură, circulă o legendă ce supravieţuieşte timpului. Se spune că aceasta va vesti sfârşitul lumii: „În contextul conflictelor ruso-turce, de la începutul secolului al XIX-lea, aproximativ în anul 1816 a sosit pe aceste meleaguri (n.r. - dobrogene) un ostaş din armata austro-ungară, care avea asupra sa această icoană. Găsind aici un grup de călugări, a dat icoana unui părinte, zicându-i:
«Dacă Sfinţia voastră nu veţi trăi până la sfârşit, cei care vă urmează să păstreze această icoană. Să aveţi mare evlavie, că prin ea se va săvârşi o mare minune. Această icoană o vedeţi cât este de neagră, dar până la urmă se va lumina toată, se va curăţi, şi ochii Mântuitorului, care-i vedeţi că sunt închişi, se vor deschide. Când şi acest lucru se va împlini, va fi un semn că se apropie o catastrofă; că va fi un război mare, că va fi sârşitul lumii, nu ştiu. Atât vă spun, să păstraţi cu sfinţenie această icoană». Acum, după aproape două sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curăţit mai mult de jumătate, şi ochii Mântuitorului încep să se deschidă”.
Tuesday, April 28, 2009
Manastirea Ghighiu si icoana Fecioara Neagra facatoare de minuni
 |  | |
La mai putin de cinci kilometri de Ploiesti se afla unul dintre cele mai cunoscute lacasuri de cult din Prahova, Manastirea Ghighiu. Vatra monahala situata la Barcanesti este una dintre putinele care au ca hram "Izvorul Tamaduirii". Ridicata acum mai bine de patru secole, in mijlocul unei paduri care facea parte din legendarii Codrii ai Vlasiei, manastirea atrage credinciosi din toata tara. Doua sunt motivele pentru care oamenii vin sa se roage aici: icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa tocmai din Siria, si un faimos izvor tamaduitor. Manastirea Ghighiu - de-alungul anilor Pe vatra unei biserici din lemn zidita la sfarsitul secolului al XVI-lea de logofatul Coresi si sotia sa jupanita Slavita, unde se gasesc si monumentele lor, s-a ridicat in anul 1817 o biserica tot din lemn, de ieromonahul Arsenie de la Cernica, in timpul domnului Ioan C. Caragea si al mitropolitului Nectarie. Terenul pe care s-a cladit a fost donat de Uta Rafoveanca, banii fiind dati de familia boierilor Rucareanu.
Actuala biserica a fost zidita intre anii 1858-1866 (si sfintita la 31 martie 1866), de catre staretii Eftimie si Antonie, ajutati de mitropolitul Nifon, pe temelia fostei biserici de lemn (construita in 1817), care nu se stie cand a fost daramata si in ce imprejurari. Biserica manastirii Ghighiu a avut de suferit multe stricaciuni, atat in timpul marelui cutremur din 1940, cat si in timpul bombardamentelor aliate asupra campurilor petroliere din Prahova, din 1944. In urma cutremurului si a bombardamentelor, biserica si chiliile au suferit mari stricaciuni. In anul 1952, Prea Fericitul intru adormire, Patriarhul Justinian, a transformat manastirea pentru calugari in manastire pentru maici, iar intre 1954-1958 a facut renovarea intregului ansamblu, cand s-a inchis pridvorul si s-a turnat si mozaicul. Tot atunci s-a construit ansamblul de chilii in stil brancovenesc, acoperite cu tigla. Un mare necaz s-a abatut asupra manastirii prin cutremurul din 4 martie 1977, care a cauzat bisericii alte mari stricaciuni, ce au necesitat consolidari masive si restaurarea picturii, lucrarile durand pana in august 1990, cand biserica a fost resfintita. Manastirea Ghighiu - ansamblul monahal si elementele arhitecturale Arhitectura bisericii aminteste de stilul brancovenesc: forma de trefla, o singura turla pe naos si pridvor deschis in fatza. Biserica Manastirii Ghighiu inspira stabilitate si greutate. Biserica este in forma de trefla, construita din caramida, pe temelie din blocuri masive din piatra. Interiorul este compartimentat in altar, naos si pronaos. Initial a avut pridvor deschis, in stil brancovenesc, care la renovarea din 1954-1958 a fost inchis cu zid si in parte de mari ferestre cu geamuri. Are plafonul si peretele dinspre pronaos pictat. La intrarea in pronaos sunt pictati Sfintii apostoli Petru in dreapta usii, Pavel in stanga ei. Usa de la intrarea in pronaos este din lemn, sculptata, avand pe Sfintii Apostoli Pavel in stanga si Petru in drepata ei. Catapeteasma este din lemn, foarte frumos sculptata. Are o singura turla pe naos, octogonala. Acoperisul este din tabla, iar pardoseala are turnat mozaic. Clopotnita este mare, din zid si pe sub ea se intra in incinta. Acum intrarea se face pe o poarta alaturata, la nord de biserica. Chiliile din sud fac corp comun cu clopotnita. Pictura a fost lucrata in ulei de Gheorghe Tattarescu in anul 1865, sub influenta scolii italiene, exceptand pe cea a cupolei. Aceasta a fost restaurata intre anii 1954-1958 si 1984-1990, cand au fost facute si unele reparatii bisericii. Sfanta Manastire Ghighiu, situata in proximitatea municipiului Ploiesti, are hramul Izvorul Tamaduirii. Curtea este ingrijita avand multa iarba, flori, buxus si arbori. Manastirea poseda o colectie de arta bisericeasca. In incinta manastirii gasim lucruri de pret in colectia de arta religioasa, intre care, la loc de cinste este icoana Maicii Domnului cu pruncul - Icoana Facatoare de minuni - o culme a artei sacre, venita din partile crestinilor sirieni, din secolul al XVI-lea. Manastirea Ghighiu - Paraclisul cimitirului "Invierea lui Lazar" Pe langa biserica mare a manastirii, in partea stanga se afla un agheasmatar, iar in cimitirul manastirii a fost construita in 1832 o mica biserica cu hramul "Sfintii Lazar, Spiridon si Haralambie". Ctitorul acestei biserici este setrarul Panait Marunteanu cu sotia sa Ecaterina. Paraclisul existent in cimitir este un paraclis construit din piatra si caramida, ridicat intre anii 1832-1833, care are hramul Invierea lui Lazar. Si acesta a fost afectat de bombardamentele din 1944. Din pictura originala au ramas doar catapeteasma si peretele de la intrare. Restaurarea generala a fost facut intre anii 1954-1958. Manastirea Ghighiu - Agheasmatarul "Izvorul Tamaduirii" Pe langa biserica mare a manastirii si cea mica a cimitirului, in partea stanga se afla si un agheasmatar devenit deja foarte cunoscut in randul credinciosilor. Se spune ca in spatele manastirii era inca din vechime un izvor tamaduitor, cu o apa rece si bogata, care a tasnit chiar pe locul unde ar fi calcat Maica Domnului, poruncind logofatului Coresi sa ridice din nou manastire. Izvorul mai exista si astazi, dar, parca pe masura credintei noastre, si-a imputinat treptat-treptat debitul, dojenindu-ne fara cuvinte. De hramul bisericii, la marea sarbatoare a Izvorului Tamaduirii, curtea manastirii se umple pana la refuz de credinciosi, iar aleea care duce la izvor este parcursa de oameni in genunchi, in semn de recunostinta pentru jerfta lui Iisus. Manastirea Ghighiu - icoana siriaca a Maicii Domnului La Ghighiu, la loc de cinste sta icoana "Maica Domnului cu pruncul", o icoana facatoare de minuni, o culme a artei sacre, venita din partile crestinilor sirieni si datand din secolul al XVI-lea. In anul 1958, icoana a fost adusa din Siria, de catre episcopul Vasile Samaha si daruita Patriarhului Justinian Marina. Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni a fost depusa la Catedrala Patriarhala. Icoana, zugravita pe lemn de santal, savarsise deja prima minune, cerand in vis sa fie adusa in Romania. Icoana i-a cerut in vis Prea Fericitului Patriarh Teoctist sa fie dusa la manastirea Ghighiu. Cei doi ierarhi au hotarat ca icoana sa fie dusa la Manastirea Ghighiu, unde a inceput sa faca minuni. Si in prezent icoana se gaseste in biserica acestei manastiri. Maicile mai in varsta din manastire isi amintesc si acum ce s-a intamplat, un episod care a ramas viu in mintile si in inimile lor. In data de 25 februarie 1958, cand alaiul arhiereilor, in frunte cu Patriarhul Justinian, a intrat in Biserica, maicutele au incremenit de uimire. Brusc, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans. Cu lacrimile siroind pe obraz, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria. Icoana a sporit faima manastirii, fiind inca o marturie despre indurarea lui Dumnezeu si demonstrand inca o data ca in acest loc "Si-a facut biserica pentru a locui intr-insa". La icoana, dupa o straveche moda athonita, se insiruie puzderie de lantisoare aurite - in semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile Sfintei Fecioare. Manastirea Ghighiu - localizare si cai de acces Situata in satul cu acelasi nume - Ghighiu - in comuna Barcanesti din judetul Prahova, Manastirea Ghighiu se afla la o distanta de 6 kilometri sud-est de Ploiesti, pe soseaua de centura Ploiesti-Buzau. Credinciosii care n-au mijloace proprii de transport pot folosi autobuzele pentru Buda Palanca, cu statie chiar in fata manastirii. De asemenea, pot folosi autobuzele locale ale orasului Ploiesti numerele 11,12 sau 16 de la gara Ploiesti pana la dispensar - Liceul Agricol - si apoi la stanga 2 kilometri pe drum pietonal, manastirea fiind pe dreapta soselei. | ||
