Doamne, cât de prosti ne cred
9 hours ago
Ana-Maria Dorde
Având la bază niște repere reale, dar răstălmăcite și într-un mod pervers schimbate, Halloween-ul a devenit o sărbătoare ce evocă cele mai rele, urâte și infernale elemente posibile: schelete, stafii, vrăjitoare, demoni, vampiri etc. Din prostie și ignoranță, oamenii moderni, asemeni unei turme fără pic de conștiință, au acceptat aceste rezonanțe malefice, care vor aduce ca răspuns manifestarea în propriul lor univers lăuntric a aceloraşi manifestări evocate: violență, lipsa controlului de orice fel, sexualitate perversă, hidoșenie și urâțenie fizică și, cel mai trist, înlănțuirea spiritului în diverse planuri ale infernului.
„Diavolul este autorul confuziei” Robert Burton
Anul acesta, pentru prima oară în România, a fost organizat şi promovat, de către un consorțiu media şi financiar mondial, concursul „Cea mai sexy vampiriță din lume”! Selecția „fetelor sexy și cu atitudine” a început în 18 august 2010, iar finalistele românce, în număr de 13, vor participa în noaptea de Halloween, „la ora potrivită”, pe 31 octombrie 2010, la Marea Finală din Las Vegas, unde va fi stabilit clasamentul final și va fi încoronată „Regina vampirițelor din întreaga lume”.
Pretendentele au prestat numeroase interviuri, declarații și au avut nenumărate discuții pe tema concursului în cadrul emisiunilor televizate. Este curios faptul că participanetele la concurs, unele dintre cele mai renumite pe scena mondenă românească, cunosc detaliile concursului doar în linii mari, doar ceea ce a fost lansat în presă. Analizând limbajul non-verbal, ne dăm seama că nu este vorba doar despre o simplă ezitare, pentru a nu anticipa elemente de publicitate și entertainment ale concursului, ci respectivele fete pur și simplu nu cunosc mai multe detalii despre această competiţie.
„Inima oamenilor nu e decât un câmp de bătălie în care se luptă Dumnezeu cu diavolul” Fiodor Mihailovici Dostoevski
Așa cum ne putem da seama, participantele la eveniment vor avea ocazia să intre într-o lume nouă, o lume evocată de Halloween. Practic, entităţile malefice au numai de câştigat şi, aşa cum spune un vechi proverb, ele înlănţuie sufletul care nu crede în existenţa Diavolului. Doar proştii, ignoranţii şi imbecilii pot crede că lumea infernului nu există, că este doar o invenţie. Din păcate, societatea contemporană a îmbrăţişat cu o mare toleranţă aproape toate manifestările tenebroase care sunt prezente, ca niciodată, peste tot, indiferent de clasa socială, nivelul de viaţă sau vârstă. Acest lucru putem spune că se datorează convingerii şi încrederii oamenilor că Totul este permis! Un vechi proverb plin de înţelepciune spune: „Totul este posibil, dar nu totul este permis!”
În spatele tuturor lucrurilor se află ţesătura subtilă a destinului, care nu este deloc întâmplătoare şi care este în conformitate cu voinţa tainică şi misterioasă a lui DUMNEZEU TATĂL. Orice lucru făcut sau vorbit, orice gând şi orice intenţie pe care o avem reprezintă în sine un act de manifestare a liberului arbitru, o alegere între bine şi rău, între lumină şi întuneric.
Sărbătoarea Halloween-ului îl prezintă pe Diavol şi pe demoni din ce în ce mai înspăimântători, dar şi din ce în ce mai prezenţi, peste tot pe pământ. Şi poate veni şi momentul când se va trece de la o angoasă latentă la o veritabilă psihoză colectivă.
„O, duh nevăzut al vinului! Dacă n-ai nume, după care să fii cunoscut am să te botez eu cu numele de diavol” William Shakespeare
Infiltrându-se la toate nivelurile sociale, Diavolul devine din ce în ce mai prezent realizându-se printr-o alterare mentală şi spirit diabolic. Dar ne întrebăm, de ce „cea mai sexy vampiriţă” şi nu „cel mai sexy vampir”? Poate acest concurs macabru reprezintă o etapă a procesului de deriorare lentă a statutului femeii? Ţinând cont de o dimensiune psihologică, sociologică şi culturală în care rolul inconştientului nu este neglijabil, putem spune că mesajul subtil al acestui concurs vine să întărească afirmaţia şi imaginea femeii asociată Diavolului, păcatului şi sexualităţii. Pentru a participa la acest concurs nu se cere, însă, ca femeia să fie umilă şi castă ci, din contră, i se cere să fie superficială, ispititoare şi cochetă.
În numeroase scrieri găsim referiri despre consoarta Diavolului. În lucrarea „În predica celor căsătoriţi” Jacques de Vitry, condamnând desfrâul face potretul consoartei Diavolului: „Ne-am obişnuit să povestim că diavolul a făcut nouă fiice cu o femeie foarte urâtă, Concupiscenţa, care din pricina arsurilor provocate de dorinţele rele este neagră ca un cărbune stins, puturoasă din cauza infamiei, cu ochii umflaţi de orgoliu, nasul lung şi răsucit din pricina maşinaţiilor şi invenţiilor sale întru păcat, cu urechile mari, îngrozitor de lărgite de curiozitate, ascultănd nu numai zvonurile vanităţii, dar şi vorbele nedrepte şi răuvoitoare, are mâinile încovoiate de rapacitate şi de o extraordinară avariţie, buzele căscate, gura fetidă de câte ticăloşii şi nedreptăţi i-au ieşit prin ea, picioarele răsucite, semn al stării mentale dezordonate, sânii voluminoşi umflaţi, purulenţi, băloşi: dintr-unul îşi alăptează pruncii cu otrava concupiscenţei carnale, din celălalt cu vântul vanităţii mondene. Şi-a împărţit opt dintre fiicele sale la tot atâtea categorii de oameni: Simonia, preoţilor şi clericilor, Ipocrizia, burgheziilor, Dol (frauda), negustorilor, Sacrilegiul, ţăranilor care fură de la slujitorii bisericilor zeciuielile cuvenite Domnului, Munca-Prefăcută (simularea), muncitorilor, Orgoliul, veşmânt superfluu, femeilor. Dar pe a noua, Luxura, nu a vrut să o mărite cu nimeni; ca o curtezană perversă ce este, ea se prostituează cu toate categoriile de oameni, amestecându-se cu toţi, necruţând niciun om, de orice fel ar fi el. Şi bărbaţii se scaldă în duhoarea parfumurilor sale, dau buzna nesocotiţi la bordelul ei ca nişte păsări prinse în lanţ, ca şoarecii la brânză, ca peştii la cârligul undiţei. Îi e greu unui bărbat să scape de ea odată ce drăcoaica a pus mâna pe el.”
Teolog şi istoric francez, Jacques de Vitry, a prezentat cu o deosebită acurateţe cele mai grele vicii şi păcate: făţărnicia, orgoliul, bârfa, avariţia, mintea perversă, sexualitate perversă, vanitate mondenă şi frauda. Am putea adăuga în această listă următoarele: egoismul, laşitatea şi blasfemia, luarea în derâdere sau defăimarea sfinţilor sau a ritualurilor sacre.
Teolog şi istoric francez, Jacques de Vitry, a prezentat cu o deosebită acurateţe cele mai grele vicii şi păcate: făţărnicia, orgoliul, bârfa, avariţia, mintea perversă, sexualitate perversă, vanitate mondenă şi frauda. Am putea adăuga în această listă următoarele: egoismul, laşitatea şi blasfemia, luarea în derâdere sau defăimarea sfinţilor sau a ritualurilor sacre. „În general, în zilele noastre sarcasmul e privit drept limbajul diavolului” Thomas Carlyle
Diavolul îmbracă în esenţă două aspecte: persecutor sau seducător, de unde şi necesitatea de a se deghiza. Începând cu secolul XX oamenii au început „să uite” de Diavol în asemenea măsură, încât acesta nu mai apare direct nici în artă, nici în literatură. Seducător şi subtil, îşi ia înfăţişarea unei tinere frumoase sau a unui tânăr frumos. Dar această frumuseţe este rece şi adâncă.
De la patologic şi comportament deviant, derapajul se realizează uşor către acadie (termen din latina veche cu semnificaţia de apatie spirituală). Acest dezgust generalizat, această toropeală care invadează sufletul până a-l lipsi pe om de orice interes important, este numit de Sfântul Toma tristitia, un gen de „vid al sufletului” sau „plictis sufletesc”. Acestea sunt simptomele unei societăţi bolnave în care lipsa de speranţă a unei vieţi împinse la extrem trezeşte o vinovăţie care nu pare să-şi găsească iertarea. Privind dintr-un alt punct de vedere am putea remarca cu uşurinţă presiunea socială deosebit de mare pe care o au persoanele aşa-zise VIP-uri. Această presiune socială impune (din exterior) o anumită ţinută, un anumit mod de a fi, de a dezvolta relaţii. Astfel, individul nu îşi crează propriile modalităţi şi principii, ci aderă, prin imitare şi fără discernământ la unele existente. Acest mod de viaţă în care individul se ascunde în spatele a nenumărate măşti duce inevitabil la o îndepărtare sau înstrăinare de spirit şi de divin. Asemenea persoane sunt caracterizate prin profunde stări depresive. Fenomenul aşa-zisului „geniu neînţeles”, melancolia, tristeţea şi dezgustul de viaţă provocat de un dezechilibru mental, manifestat la nivel de trup prin îmbătrânire accelerată, influenţează sufletul. Dar melancolia mondenităţilor contemporane nu înseamnă doar plictis, descurajare, frustrare, anxietate continuă, dezinteres, ea conduce spre întemniţarea totală a spiritului care provoacă stări psihopatice, delirante (manifestate prin nevoia iraţională şi absurdă de a bea, de a fuma, de a înjura) şi tendinţe maniacale şi/sau suicidale.
Pentru a îndepărta oamenii şi mai mult de tot ceea ce este frumos şi divin, numeroşi autori contemporani prezintă activitatea entităţilor malefice ca pe o lume care nu mai există şi exclamă „Satana... un biet diavol” (Colette Arnould), că „satanismul conştient mai are azi câţiva adepţi... persoane frustrate, deziluzionate, pervertite” (J. Caro Baroja). Ori nu este aşa!
Este important să spunem că demonii se apropie de persoanele izolate, de cei slăbiţi, de bolnavi sau de muribunzi. Întotdeauna ca urmare a izolării fizice sau morale, fără principii şi orientări spirituale, un individ devine vulnerabil faţă de forţele malefice. Aşadar, doar comunităţile care evocă neîncetat mila şi puterea divină pot deveni securizante.
„Mai mult ne ajută Dumnezeu în mântuire decât ne strică diavolul în pierzanie, pentru că dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât ura diavolului” Origene
Citiţi şi:
Ce caută Sărbătoarea Demonilor în ţara noastră?
Halloween-ul şi pervertirea unor străvechi mistere
yogaesoteric
28 septembrie 2010
