Iluzia ca terapie: realitatea virtuală în medicină

Foto (6)

Mult timp asociată cu jocul, cu divertismentul, realitatea virtuală a fost, în ultimii ani, înhămată la carul utilităţii practice: mai întâi, s-a dovedit utilă ca mijloc de antrenament pentru piloţi, paraşutişti... Apoi, a intrat în muzee şi expoziţii, cu un scop educativ, reconstituind vizual interioare ori peisaje, dând vizitatorului prilejul şi impresia unei unei imersii în amosfera locului.

Dar posibilităţile oferite de această elaborată iluzie sunt departe de a fi epuizate: mai nou, realitatea virtuală îşi găseşte un câmp de aplicare tot mai larg în medicină, de la pregătirea chirurgilor până la tratarea, prin simulări atent concepute, a unor afecţiuni dintre cele mai diverse.

La începutul anilor 1990, un psiholog american, dr. Ralph Lamson, a avut ideeea de de a încerca să-şi trateze frica de înălţime - acrofobie, în termeni medicali - de care suferea cu ajutorul acestei noutăţi tehnologice: realitatea virtuală. A adunat în jurul său un grup de pacienţi care sufereau de aceeaşi fobie şi a început să experimenteze, cu ajutorul lor, terapia prin realitate virtuală.

În simularea computerizată creată de dr. Lamson, pacienţii se vedeau pe ei înşişi intrând într-un local (o situaţie lipsită de risc), în cele din urmă trebuind să traverseze (tot în realitatea virtuală) un spaţiu gol, mergând pe o scândură aşezată sus, deasupra podelei - situaţie care le punea mari probleme, datorită fobiei lor specifice.

În mintea lor, senzaţia pericolului şi spaima asociată acesteia (pe care le percepeau ca şi cum ar fi fost vorba de ceva real) coexistau cu conştiinţa faptului că se aflau, totuşi, "cu picioarele pe pământ", în mediul sigur al laboratorului de experimentări. Iar această idee a siguranţei şi obişnuirea cu senzaţia înălţimii, prin repetări frecvente ale imersiei în realitatea simulată, i-a ajutat pe mulţi să scape de acrofobie, iar pe dr. Lamson să pună bazele acestui nou domeniu de experimentare şi tratament: terapia cu ajutorul realităţii virtuale - VRT (virtual reality therapy).

Un articol publicat în 1994 în revista de specialitate Psychology Today consemna succesul remarcabil obţinut de dr. Ralph Lamson: cca. 90% dintre pacienţii săi, trataţi prin această metodă, au izbutit să-şi depăşească teama de înălţime şi să facă lucruri pe care nici nu şi le-ar fi putut imagina înainte de tratament:

să se suie pe acoperişul casei ca să cureţe jgheaburile streşinilor, să urce 15 etaje cu un lift cu pereţi de sticlă, instalat pe exteriorul unei clădiri, să facă ascensiuni montane sau să conducă maşina pe un pod lung, aşezat la mare înălţime deasupra apei.

Pe urmele acestor experimente şi ale indicaţiilor formulate de Lamson în cartea sa Virtual Therapy, publicată în 1997, în care explică bazele medicale ale acestei metode, VRT e folosită astăzi cu succes în tratamentul tulburărilor anxioase şi al mai multor fobii, foarte diverse:

• agorafobia - teama de spaţii largi şi/sau aglomerate, ce poate declanşa atacuri de panică şi afectează viaţa socială şi profesională a pacientului.
• claustrofobia - teama de spaţii strâmte, închise, ce duce la refuzul de a merge cu liftul, de a călători cu metroul etc.
• diferite zoofobii - teama intensă, iraţională, de anumite animale; de pildă arahnofobia (teama de păianjeni)
• frica de zbor, care îi impiedică pe cei afectaţi de ea să călătorească cu avionul, cu repercusiuni, uneori, asupra vieţii de familie şi profesionale.
• frica de a conduce maşina
• "frica de doctor" - o teamă disporporţionat de mare de procedurile medicale, de la injecţii până la intervenţii stomatologice.

Toate aceste fobii pot fi tratate cu şanse mari de succes, prin expunerea, în spaţiul virtual, a pacientului la ceea ceea ce îi declanşează frica; obişnuirea treptată cu stimulul perceput ca periculos îl ajută pe pacient să îşi controleze reacţiile şi să îşi depăşească teama iraţională.


Durerea - fizică şi sufletească

Cu toţii ştim că, atunci când ne gândim la ceea ce ne doare (cu alte cuvinte, când ne concentrăm asupra durerii) parcă ne doare mai tare, iar când ne este distrasă atenţia, intensitatea senzaţiei neplăcute scade. Pe această reacţie umană se bazează alinarea durerilor prin intermediul terapiei virtuale; metoda s-a dovedit utilă atât în cazul durerii cronice, cât şi în cazul unor proceduri medicale dureroase.

În mod particular, terapia prin realitate virtuală a fost experimentată cu succes în cazul pacienţilor cu arsuri, pentru care atât exerciţiile fizice (necesare pentru recuperarea capacităţii de mişcare), cât şi schimbarea pansamentelor reprezintă o tortură, căci le provoacă dureri cumplite.

O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Washington a creat, în sprijinul acestor pacienţi, "SnowWorld", o lume virtuală destinată să le distragă atenţia de le procedura medicală dureroasă la care sunt supuşi. Scufundaţi în iluzia captivantă a unui peisaj tridimensional înzăpezit, cu bulgări de nea şi pinguini, pacienţii au constatat că intensitatea senzaţiilor de disconfort în timpul manevrelor terapeutice era mult redusă.

O situaţie în care terapia virtuală şi-a dovedit marea utilitate este stresul post-traumatic, căruia îi sunt victime, printre alţii, numeroşi militari întorşi de pe front. Martori la întâmplări sângeroase, apăsaţi permanent de povara răspunderii faţă de misiune şi de camarazii lor, victime ei înşişi, uneori, ai unor răniri fizice, uneori invalidante, ei suferă, odată întorşi acasă, de pe urma unor răni sufleteşti care le spulberă, adesea, capacitatea de readaptare la viaţa obişnuită.

Sănătatea mintală zdruncinată aduce după ea distrugerea vieţii normale de familie, a vieţii sociale, a celei profesionale, făcând uneori din foştii combatanţi adevărate epave umane.

Deşi soldaţii formează "grosul" cazurilor diagnosticate cu tulburare de stres post-traumatic, problema e frecvent întâlnită şi la alte care persoane care au fost victime sau martori ai unor întâmplări traumatizante, cu impact individual sau colectiv, de pildă la supravieţuitori ai unor dezastre naturale sau atentate. În SUA, cei care au scăpat din atacul terorist din 11 septembrie 2001, precum şi martori ai acestui eveniment cumplit, au suferit în proporţie ridicată de această tulburare.

RESTUL ACESTUI EXCELENT ARTICOL PE DESCOPERA.RO

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Matricea vie - Ştiinţa vindecării

Publicat de Matt la 22:41

"The Living Matrix, este un film ce trebuie neapărat văzut, de oricine este interesat să-şi deschidă mintea către posibilităţi de vindecare, pe care medicina alopată nu le poate explica. Succesul său, încă de la primele vizionări, laolaltă cu un puternic curent de opinie în favoarea medicinei alternative, demonstrează importanţa acestui film în promovarea unor idei revoluţionare pentru publicul larg."

Richard Cohn,

Publicist

Acest film - produs de Harry Massey, fondator al Nutri-Energetics Systems şi regizat de Greg Becker, preşedintele companiei mediatice Emaginate - aruncă o provocare medicinei convenţionale, de a-şi extinde orizontul cunoaşterii biologiei umane, invitându-ne într-o călătorie fascinantă, condusă de unii dintre cei mai respectaţi experţi în medicina bioenergetică sau alternativă.

În perspectiva apropiatei intrări în vigoare a unei aberaţii, numită Codex Alimentarius, care-şi propune să legifereze obiceiurile noastre alimentare, prin scoaterea în ilegalitate a unor plante şi impunerea unei îndepărtări, accentuate, de orice remediu natural, care a însoţit omenirea în lunga-i călătorie de la Geneză şi până în prezent, punctele de vedere, prezentate în documentar, sunt chiar subversive, demonstrând fără putinţă de tăgadă, impotenţa aşa-zisei medicine alopate de a înţelege adevărata natură umană, scopul ei evident fiind de a croniciza o întreagă suită de boli, incurabile numai în paradigma curentă.

Deşi, fizica cuantică, se apropie rapid de aniversarea a 100 de ani de existenţă, pentru medicina curentă Pământul a rămas plat, aceasta fiind incapabilă să abandoneze modelul mecanicist newtonian, ale cărui limite în explicarea Universului şi a naturii vii, au devenit tot mai evidente, oricărei persoane căreia nu-i este frică să gândească.

Am explicat şi cu altă ocazie, că această opacitate a partizanilor defunctei medicine alopate, nu este deloc întâmplătoare, complicitatea cu lacoma industrie farmaceutică fiind una dintre cauzele primordiale.

Din cauza acestei evidente lipse de onestitate, este inutilă promovarea unui dialog, care să releve suita interminabilă de dovezi în favoarea medicinei holistice, cu toate ramurile ei, de a căror existenţă medicii alopaţi sunt perfect conştienţi, dar pe care preferă să le ignore, din pură rea-voinţă.

Otrăvirea chimică a populaţiei terestre, care s-a amplificat odată cu ascensiunea primului vânzător de ulei de şarpe şi leacuri pe bază de petrol, din funesta familie Rockefeller, a condus în ultima sută de ani la dispariţia noţiunii de vindecare şi înlocuirea ei cu statistici măsluite şi cu ideea convieţuirii cu boli, pentru care medicina alternativă oferă soluţii viabile imediate, cu rezultate spectaculoase.

Ca un minus al documentarului, recunosc că m-a surprins neplăcut teoria propagandistică a distrugerii fostei Iugoslavii, de către sârbii malefici şi intervenţia "bunilor americani", pentru a-i vindeca prin terapii neconvenţionale pe membrii familiilor afectate.

Mă tem că, un adevărat bioterapeut, ar fi trebuit sa ştie adevărul privind masacrul organizat de administraţia Clinton, în complicitate cu NATO, în ţara vecină, care, prin poziţia ei de nealiniere, a fost ani de zile o ameninţare la adresa ambelor blocuri militare majore, pe vremea războiului rece.

Un studiu al National Center for Complementary and Alternative Health, din SUA, a descoperit un număr crescând de americani, ce utilizează tehnici medicale alternative, care încorporează principiile medicinei informaţionale ca: meditaţia, respiraţia controlată, masajul terapeutic şi yoga - numai în ultimii cinci ani înregistrându-se cifre record.

Date fiind efectele secundare, invalidante, ale drogurilor chimice - pe care cineva le reboteza efecte primare, fiindcă sunt sigurele garantate din start - dependenţei şi costurilor prohibitive ale "tratamentelor", este mai mult decât logică reorientarea către medicina alternativă, chiar şi pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu noile principii ale comunicării cuantice şi ale câmpurilor energetice umane.

Examinarea fiziologiei umane prin lentilele fizicii cuantice, ne depărtează, tot mai mult, de modelul maşinii biochimice, prin dovezile copleşitoare privind comunicarea interatomică şi chiar intercelulară şi a mecanismelor energetice de control ale stării de sănătate, care răstoarnă toată anatomia tradiţională, prin negarea rolului de procesor central al creierului şi reatribuirea lui unui organ mult mai competent, inima.

Proiectul Genomului Uman iniţiat de Ari Patrinos în 1989, anunţa, în 2003, finalizarea cartografierii genomului uman, cu identificarea a circa 25.000 de gene, de aproape cinci ori mai puţine decât numărul impus de teoria predeterminării genetice a naturii umane.

Acest eşec predictiv, nu pare să jeneze pe nimeni, fantasmele iniţiate de Watson şi Crick în 1953, privind rolul fundamental al ADN-ului uman, în determinarea comportamentului şi a fiziologiei, rămânând în vigoare şi astăzi.

Teoria ciocnirilor moleculare, ca mod de a transmite informaţia la nivel microscopic, rămâne de asemenea validă, deşi este la fel de aberantă ca teoria astronomică a genezei lunare, din ciocnirea Terrei cu un alt corp ceresc, deşi există dovezi că Luna este mai veche decât întregul sistem solar.

Absurditatea unei astfel de teorii newtoniene, chiar dacă Pământul nu prezintă, nicăieri, semnele dispariţiei unei asemenea cantităţi de masă planetară şi nici nu se explică cum de a revenit, miraculos, la forma sa aproape sferică, nu pare să-i deranjeze pe cei ce se cred astronomi, aşa că glaucomul ştiinţific al celor ce ar trebui să se ocupe cinstit de studiul fiziologiei umane şi ignorarea unor dovezi la fel de evidente, nu trebuie să ne mai şocheze.

Studii tot mai profunde, demonstrează funcţionarea sistemului nervos şi a creierului, într-un mod ce sugerează nelocalizarea fizică a proceselor neurologice, ce au loc la viteze ce depăşesc limitele fiziologice de transmitere a influxului nervos, întreg sistemul biologic uman, fiind reglat de metronomul cardiac, ce dovedeşte şi surprinzătoare capacităţi intuitive.

Rupert Sheldrake, unul dintre savanţii intervievaţi, este un binecunoscut biochimist britanic, absolvent al Universităţii Cambridge, ce a efectuat cercetări extinse în domeniul parapsihologiei, fiind însă celebru pentru teoria câmpurilor morfogenetice sau morfice, ce stau la baza funcţionării tuturor sistemelor vii.

Deşi este tratată cu ostilitate de comunitatea ştiinţifică, teoria lui Sheldrake a fost dovedită printr-o serie de experimente deosebite, care revelau transmiterea de informaţii la diverse generaţii de şoareci de laborator, prin intermediul acestor câmpuri, datorită unui fenomen de rezonanţă morfogenetică, un gen de feedback ce afectează un întreg grup de fiinţe.

Sheldrake, defineşte câmpul său morfogenetic, ca pe o bază de date universală, aflată atât la dispoziţia fiinţelor vii cât şi a formelor abstracte, mentale, accesul concomitent la aceste înregistrări, putând explica, pe de altă parte, multe cazuri de inventatori ce au dezvoltat soluţii tehnice aproape identice, în condiţiile unei izolări geografice de necontestat.

Ca mod de transmisie şi partajare a unor tipare informaţionale şi arhetipuri, ce a fost cumva acceptat în mod tacit, teoria lui Sheldrake seamănă izbitor cu cea a inconştientului colectiv, imaginată de psihiatrul Carl Jung, teorii pe care britanicul le consideră complementare, câmpurile morfice conţinând suficiente informaţii pentru a modela, în cazul unei fiinţe vii: forma fizică, comportamentul individual şi cel coordonat, de grup, în cazul fiinţelor sociabile.

El admite, de asemenea, similaritatea cu noţiunea de arhivă akashică - un termen vedic ce desemnează o bibliotecă a tuturor experienţelor şi memoriilor înregistrate de fiinţele umane în cursul vieţii fizice - care a fost popularizat, în cadrul culturii occidentale de teozofi celebri, ca Helena Petrovna Blavatsky sau Rudolf Steiner.

Indiferent de denumirea utilizată, conceptul unui câmp informaţional universal, ar putea fi singura explicaţie validă, pentru multe fenomene ce dovedesc localizarea extracorporală a memoriei fiinţei umane şi, pentru partizanii lui Nassim Haramein, pe care mă văd nevoit să-l reamintesc, evoluţia psihică a fiinţelor umane poate fi explicată prin deplasarea spaţială şi temporală a sistemului solar, către zone mult mai dense din punct de vedere informaţional, cu care am putut intra astfel în rezonanţă.

"Un nou film fenomenal, cu informaţii incredibile, care vă vor schimba modul de a gândi despre corpul şi mintea voastră şi despre medicină... Constituie o declaraţie izbitoare, că fiecare fiinţă vie are capacitatea de a se autovindeca, aducând dovezi ştiinţifice, privind realitatea câmpului informaţional care ne înconjoară."

Jewels Johnson, CHT ,

Prezentator "The Law of Attraction Radio"

Download rapid (valabil 10 zile)

The Living Matrix

link2


link3


link download

sursa dezvaluiri

Read More

THE WORLD IS JUST A STAGE

Read More

Planeta la rascruce de drumuri

Suntem din nou la "punctul din inima" exprimat si actualizat prin fizica cuantica: "Acum stim ca exista un camp de energie care se afla la baza intregii existente fizice. Acest camp este descoperit de curand, astfel incat oamenii de stiinta nu au cazut de acord asupra unui nume; el este denumit pur si simplu „campul”, sau „mintea lui Dumnezeu”, „matrice”, „mintea naturii”, etc.
In 1944 Max Planck, parintele teoriei cuantice, l-a numit „Matricea - the Matrix”.

R: Asa este. Dar punem totul la punct, pentru ca asta sa se petreaca; nu putem sa stam cu bratele incrucisate. Dar trecem de la un mod pur newtonian de a rezolva problemele – in care credem ca totul este separat si trebuie sa muncim catre scopul nostru – la un mod de gandire cuantica – in care ne identificam cu rezultatul, in mod clar si puternic.

Iata concluzia: lumea noastra este alcatuita din camp electromagnetic de informatii. Daca vreti sa schimbati ceva in lume, trebuie sa comunicati cu acest camp electromagnetic.
Este interesant ca stiinta a descoperit recent ca inima umana este cel mai mare generator de camp electromagnetic din corp.

I: Deci limbajul nostru era corect! Este o chestiune de inima!

R: Creierul nostru genereaza un camp electric si unul magnetic, dar acestea sunt relativ slabe, prin comparatie cu cele ale inimii. Campul electric al inimii este de aproximativ 100 de ori mai puternic decat al creierului, iar campul magnetic al inimii este de aproximativ 5000 de ori mai puternic decat cel al creierului.

In manualele noastre de fizica se spune ca daca se doreste schimbarea atomilor de materie, trebuie sa fie schimbat fie campul electric fie cel magnetic. Inima le face pe amandoua. Asta ne readuce la „Planeta la rascruce de drumuri”.
Suntem pusi in fata unor provocari fara precedent, care vor fi rezolvate doar recunoscand ca suntem parte dintr-o comunitate mai mare, ca suntem o familie si avem nevoie unii de altii, chiar daca asta ne place sau nu. Oricat de complexa pare lumea noastra si oricat de mult incercam sa separam serviciul de viata, de univers, ne dam seama ca toate acestea se bazeaza pe aceleasi principii fractale – exact acelasi model, la diferite scari.

Un broccoli este un exemplu perfect de model fractal. O mica ramura arata identic cu ramura mai mare din care s-a nascut. Se pare ca intreaga viata functioneaza asa, inclusiv corpul uman. Ceea ce este bine pentru o celula din corp, va sustine viata intregului corp. La fel este si in societate: ceea ce este bun pentru individ, este de asemenea bun pentru toti. Cand ii ajutam pe altii, ne ajutam pe noi insine.
In 2004 am scris in „Codul lui Dumnezeu” despre principiile unificatoare care ne unesc ca o familie pe planeta."

sursa editura foryou

Read More