Unii dintre noi cred că tatuajele sunt pentru ciudaţi. Pentru teribilişti ori pentru motocicliştii fioroşi pe care-i vezi în filme. În România comunistă, tatuajul era semnul clar c-ai petrecut ceva vreme "la răcoare".
În România de azi ţine foarte mult de modă şi moft. Istoria tatuajului e mult mai veche, mai onorabilă şi mai profundă de-atât. Ea are o componentă feminină extrem de interesantă.
În societatea modernă, cea occidentală mai ales, simbolurile scrise cu cerneală colorată au explicaţii simple: posesoarele lor au vrut să-şi decoreze corpul cu lucrurile care le plac ori au vrut să marcheze momente importante din viaţa lor. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul femeilor tatuate din Orient.
Populaţia "ainu" din Japonia: tatuaje doar pentru femei
În Japonia, de pildă, când vorbeşti de tatuaje te gândeşti, mai întâi, la mafioţii din "Yakuza". Nu le-au inventat ei. Nici pe departe. Tatuajele cu semnificaţie spirituală datează încă din anul 10.000 î. Hr. S-au răspândit, de-a lungul secolelor, atât printre japonezi, cât şi printre reprezentanţii populaţiei indigene "ainu", în cadrul căreia erau tatuate doar femeile.
Desenul specific, o bandă neagră care înconjoară gura şi se întinde pe obraji către urechi, are mai multe roluri. Primul - de a proteja femeia de spiritele rele care i-ar putea pătrunde în trup.
Apoi, cel de a arăta că respectiva a ajuns la maturitate şi că se poate mărita. Cea mai importantă dintre toate, însă, pentru populaţia "ainu" este misiunea tatuajului de a-i asigua posesoarei viaţa de după moarte, alături de înaintaşii ei. În afara tatuajului din jurul gurii, femeile "ainu" mai purtau desene cu motive geometrice, pe braţe şi mâini, pentru a le proteja de forţele malefice, sau la încheieturi, împotriva reumatismului.
Beduinii au o lungă tradiţie în materie de tatuaje, atât printre bărbaţi, cât şi în rândul femeilor. Desenele realizate în stilurile străvechi se mai pot întâlni astăzi doar pe mâinile şi chipurile bătrânilor, puştii preferând să preia modelele şi tehnicile moderne.
Pe undeva, e explicabil: tatuajele "înţepate", pentru care pielea era ruptă cu instrumente ascuţite, sunt mult mai dureroase decât cele realizate cu utilaje electrice. Aşa se face că modelele simple, monocrome, despre care ştii imediat că au fost făcute cu vechea tehnică, se mai regăsesc doar pe mâinile şi feţele femeilor trecute de prima tinereţe.
Pe vremuri, beduinele erau cele mai tatuate din întreaga populaţie tribală a Asiei de sud-vest. Scopurile împodobirii cu desene erau variate: de la cele pur decorative până la unele curative (tratarea durerilor de cap, a afecţiunilor ochilor şi a infecţiilor la nivelul pielii) sau chiar magice: femeile care aveau tatuat în palmă un triunghi punctat erau convinse că vor păstra, astfel, devotamentul bărbatului. Dacă s-ar fi dovedit eficenţa metodei, probabil că acest tatuaj ar fi fost, astăzi, cel mai răspândit în showbizul de la noi...
Orissa este un stat indian situat pe coasta de est. În această zonă, femeile în vârstă au chipurile brăzdate nu doar de riduri, ci şi de o reţea de linii desenate cu precizie. Tatuajele lor au o poveste unică: părinţii obişnuiau să recurgă la această metodă pentru a-şi proteja fiicele de eventuali răpitori, care ar fi vrut să le ducă departe de locurile natale. "Marcarea" tinerelor cu însemne specifice zonei natale le făcea recognoscibile chiar şi la mare distanţă de casă.
De asemenea, populaţia tribală avea convingerea că semnele distinctive îşi prelungesc eficienţa şi după moarte: fac mai uşoară identificarea spiritelor. Mai exista şi o altă "decriptare" a tatuajelor din Orissa: ele ar fi reprezentat un simbol al castităţii şi un mijloc de a le proteja pe fete de zeităţi răuvoitoare.
Bosnia şi Herţegovina: tatuajele care au salvat catolicismul
Cu sute de ani în urmă, croaţii îşi tatuau copiii şi femeile pentru a-i feri de turci, care îi luau prizonieri pe teritoriul lor, în timpul ocupaţiei otomane. Chiar dacă pericolul turcesc e de mult îndepărtat, mai poţi întâlni şi astăzi în Bosnia şi Herţegovina aceste tatuaje. Femeile din zonă poartă, încă, pe piele simboluri creştine, aceleaşi ca în perioada războiului cu turcii, când se temeau că vor fi răpite, violate ori convertite cu forţa la islam. Le poţi observa crucile şi ornamentele specifice pietrelor funerare medievale, pe mâini, pe gât, la încheieturi sau chiar pe obraji.
Femeile tatuate din Myanmar - atracţie turistică
Acum câteva generaţii, femeile minorităţii etnice Chin din Myanmar erau supuse unui ritual de trecere extrem de dureros: erau tatuate cu modele care le acopereau întreaga faţă, ca nişte pânze de păianjen. Cum practica a încetat, cu o jumătate de veac în urmă (interzisă de regimul comunist), bunicile care mai poartă pe chip desenul ar putea fi ultimele martore ale acelei epoci. Din fericire, însă, interesul vesticilor pentru obiceiurile locului ar putea prelungi viaţa tatuajelor. Fotografi occidentali vin în sătucurile de aici pentru a imortaliza femeile. Mai mult, au început să se organizeze chiar şi excursii pentru turiştii străini amatori de exotism pe cale de dispariţie.
