FILMUL DE DUMINICA-DRACULA UNTOLD

CEL MAI BUN FILM STRAIN FACUT DESPRE VLAD
AICI SUBTITRAT

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Towards Poienari fortress (Dracula's home)

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Vampirii, adevăr sau fantezie? VAMPIRES TRUTH OR FANTASY?

Mistere Download

MOVIE HERE

Fiinţe mitologice, vampirii trăiesc hrănindu-se cu sângele creaturilor vii. Cu toate că entităţi vampirice sunt menţionate în multe culturi de încă din preistorie, termenul de „vampir” a devenit cunoscut abia în secolul XVIII, după ce legendele vampirilor din Balcani şi Europa de Est au fost preluate de culturile Occidentale.

Superstiţiile legate de vampiri au produs isterie în masă, iar romanul „Dracula”, al lui Bram Stoker, este cel mai important roman care stă la baza poveştilor moderne cu vampiri.Acest film documentar, realizat de National Geographic, încearcă să răspundă la întrebarea:

„Sunt vampirii adevăraţi sau sunt ei doar rodul imaginaţiei noastre?” şi să elucideze mitul vampirilor. De la profanări de morminte şi culte ale vampirilor până la băutori de sânge – toate acestea sunt rezumate în acest film documentar.

Vizionare online film documentar subtitrat Vampirii, adevăr sau fantezie?-

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

DESPRE DRACULA SI BALTA VRAJITOARELOR

Aceasta a fost relatarea lui nea Ilie, dar pe data de 30 iulie 1990, pe când Cătălin Mancafa, un alt locuitor al Voluntariului, se afla cu vaca la păscut în pădurea de lângă “Balta Vrăjitoarelor”, a avut loc o altă întâmplare ciudată.
Iată cele povestite de Cătălin :

“Era ora unsprezece dimineaţa şi brusc, am simţit o răcoare ciudată, iar atmosfera a devenit foarte apăsătoare. S-a creat un vacarm şi am văzut animalele şi păsările pădurii fugind înspăimântate. Vaca mea s-a luat şi ea după ele, iar eu am alergat după ea. S-a oprit în curtea bazei hipice care în scurt timp s-a umplut de animale sălbatice.

Nici unul din animalele sălbatice nu se ferea de mine sau de îngrijitorii care ieşiseră din grajduri înarmaţi cu furci, neînţelegând ce se întâmplă. Animalele păreau că cer oamenilor ajutor. Pe moment am crezut cu toţii că va avea loc un cutremur, dar nu s-a întâmplat nimic deosebit.
După vreo două ore, animalele s-au reîntors în pădure”.

Martor indirect al acestei întâmplări, am fost şi eu, fiindcă în barul pe care-l aveam în incinta bazei hipice au rămas o veveriţă şi un liliac. Veveriţa se ascunsese după televizorul instalat pe unul dintre pereţi, iar liliacul s-a refugiat în camera mea care se afla într-un loc retras.
Prezenţa liliacului m-a amuzat şi ceea ce m-a mirat a fost faptul că, deşi am lăsat geamul încăperii deschis, el nu a plecat în cursul nopţii.

După câteva zile de “convieţuire” i-am descoperit preferinţele culinare şi ne-am împrietenit. De fiecare dată când intram în cameră, zbura bucuros în jurul meu, după care mi se prindea de piept fiind mare amator să-l mângâi pe burtica lui de şoricel cu aripi reci. Îi dădeam să mănânce ficat crud de pasăre, tăiat în fâşii mici asemeni unor râme. Cu dinţii lui mici şi înfricoşători înghiţea totul cu lăcomie.

Când rămâneam serile în bază şi mergeam să controlez caii, sau când făceam petreceri în jurul focului de tabără, liliacul mă însoţea peste tot asemeni unui paznic credincios. Adeseori, în mod inexplicabil, ataca unele persoane despre care aveam să mă conving că nu-mi doreau binele şi nici nu-mi erau prietenii care se pretindeau a fi.
Într-una din zile, pădurea a fost stropită de câteva ori cu substanţe contra dăunătorilor aruncate dintr-un avion utilitar.

Brusc, liliacul a devenit apatic. Am mers cu el la câţiva medici veterinari, dar nici unul nu se pricepea la lilieci, aşa că, într-o dimineaţă, l-am găsit mort pe perna mea, învelit în aripi ca într-un giulgiu.
L-am pus într-o casetă transparentă şi-l păstrez şi astăzi într-un sertar în care de câte ori umblu, corpul lui mumificat îmi aminteşte de prietenia pe care mi-a arătat-o.
Acum sunt sigur că cei care au scris în cronici că Vlad Ţepeş-Dracula, avea lilieci dresaţi, spuneau adevărul.

Întâmplările ciudate nu s-au oprit aici.
Într-una din zilele anului 1994, tânăra călăreaţă Dana Popa, pe atunci studentă la medicină veterinară, a plecat să se plimbe prin pădure, călare pe unul dintre ponei. Brusc, atunci când a ajuns în apropierea “Bălţii Vrăjitoarelor”, calul a devenit foarte nervos şi greu de controlat, deşi mai trecuseră pe acolo de zeci de ori.

Speriată, Dana a descălecat, i-a dat jos calului şaua şi frâul, lăsându-l să se ducă singur în bază, aşa cum îi învăţasem eu pentru a preîntâmpina un accident atunci când călăreţii nu reuşeau să-şi stăpânească caii. În mod ciudat, calul a intrat în apă unde a început să se tăvălească, deşi întotdeauna când erau lăsaţi liberi o porneau în galop spre grajd.

Fata a aruncat în el cu beţe şi bulgări de pământ, dar calul refuza să iasă. Când a ajuns în bază mi-a povestit cele întâmplate, aşa că am încălecat cu toţii şi am pornit în căutarea poneiului.
Tradiţia populară spune că locul unde se tăvăleşte un cal este un loc malefic.
Am căutat calul peste tot, am apelat şi la patrulele Poliţiei călare care l-au căutat în localităţile din jur, dar calul nu a mai fost găsit niciodată...

În vara anului 1996, pe când făceam repetiţiile generale la opera rock ”Ceata Transilvană şi alte scorneli ale mascaţilor”, pe o căldură sufocantă, a început să ningă în plină vară pe un spaţiu de doar câţiva metri pătraţi.

Ninsoarea era abundentă, iar fulgii se răsuceau rebeli de parcă ar fi fost un viscol în luna ianuarie, nu în plină vară. Ninsoarea a durat doar câteva minute, dar cameramanul care filma repetiţia, a venit în fugă cu camera video şi a înregistrat fenomenul. Doar povestit de martorii oculari acest fenomen ciudat nu ar fi beneficiat de credibilitatea dată de mărturia video. Caseta cu acest material a fost prezentată la posturile de televiziune şi în prezent ea se află la ziaristul Miron Manega de la cotidianul “Naţional”.

Măsura în care aceste fenomene ciudate, care se petrec atât de des în acest loc, au sau nu legătură cu Vlad Ţepeş-Dracula, rămâne să fie demonstrată de cei care se ocupă de astfel de “ciudăţenii”.

Revenind la certitudinile pe care istoria le reţine ca fiind legate de Vlad Ţepeş Dracula trebuiesc reţinute următoarele: voievodul Dracula, în timpul ultimei şi scurtei sale domnii, a ocupat Bucureştiul pe data de 16 noiembrie 1476, ajutat de Ştefan Bathory care avea oşti maghiare. Pe 20 noiembrie 1476, el a fost încoronat de Mitropolitul de Argeş, după ce sosise din Moldova şi Ştefan cel Mare cu armata sa. În aceeaşi zi, cei trei au încheiat un tratat de alianţă, după care Ştefan Bathory şi Ştefan cel Mare s-au întors în ţările lor.

Voievodul Dracula nu se simţea în siguranţă, aşa că l-a rugat pe vărul său Ştefan cel Mare, să-i lase o parte din luptătorii săi. Ştefan cel Mare i-a lăsat lui Dracula propria sa gardă, formată din 400 dintre cei mai buni luptători.

Din păcate, cu tot acest sprijin, presimţirile sumbre ale lui Dracula s-au adeverit. Voievodul a fost ucis în timpul unei vânători, în pădurea despre care am povestit anterior, pădure în care acum se întâmplă toate aceste fenomene ciudate. Împreună cu voievodul avea să moară şi omul său de încredere, Vitez Janos, un om cu o forţă ieşită din comun, care era temut de toţi mercenarii. Acesta era singurul care avea curajul să-i spună lui Dracula adevărul în faţă, tocmai fiindcă îşi idolatriza stăpânul.

În luna ianuarie a anului 1477, într-un document rămas de la Ştefan cel Mare, sunt povestite faptele aşa cum voievodul le-a aflat de la puţinii supravieţuitori ai acestui moment:
“Acel necredincios, Basarab Laiotă, a revenit, şi găsindu-l singur pe Dracula,a poruncit să fie ucis. Şi împreună cu el, fură omorâţi şi toţi oamenii mei afară de zece”.
Ştefan BRANDES-LĂŢEA

Read More

Aici a fost ucis Vlad Ţepeş!

E-mail expeditor

E-mail destinatar

Comentariu

2 Octombrie 2010 | Articol semnat de Sorin Golea

| | | | |

Ultima bătălie a lui Vlad Ţepeş s-a dat între dealurile care străjuie drumul Giurgiu - Bucureşti, la ieşirea din comuna Daia. În urma cercetării mai multor informaţii din epocă, inclusiv a unei relatări a lui Ştefan cel Mare, istoricii au ajuns la concluzia că acolo a fost asasinat legendarul Dracula.

Iubitor al dreptăţii, despot sângeros sau vampir. Acestea sunt ipostazele în care este prezentat cel mai mediatizat domnitor român al tuturor timpurilor: Vlad Ţepeş, de al cărui nume este legată prima atestare a capitalei României, pe 20 septembrie 1459. Chiar şi moartea sa este învăluită în legendă, deoarece nu i-a fost găsit mormântul niciodată. Totuşi, istoricii au pus cap la cap izvoarele vremii şi au aflat locul şi modul în care a murit voievodul, precum şi unde a fost înhumat, altul decât mănăstirea Snagov, aşa cum se credea.

Libertatea vă prezintă, azi, în premieră, filmul morţii lui Dracula. Intrat în conflict cu saşii ardeleni, cu regele Ungariei, Matei Corvin - care îi era şi rudă -, Vlad a fost arestat şi închis la Buda, în 1462, chiar în momentul în care avea nevoie de ajutor din partea creştinilor în luptele pe care le ducea cu turcii. A fost eliberat în 1475, la insistenţele lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei. Ştefan tocmai îi bătuse pe turci la Podul Înalt şi avea nevoie de un aliat împotriva otomanilor la nordul Dunării.

Vlad Ţepeş îşi conducea oastea de pe această culme, protejat de o mică gardă de corp. Oamenii boierului trădător l-au surprins şi l-au asasinat / Grafică: Cosmin Marica

I-a prins pe turci într-o ambuscadă

Ţepeş a fost repus în scaunul Ţării Româneşti. În 1476, turcii au atacat Muntenia pe la Giurgiu. Oştile lor, care înaintau spre Bucureşti, au fost surprinse de Ţepeş la ieşirea din comuna Daia. Aici, drumul face o bifurcaţie între trei dealuri, loc ideal pentru o ambuscadă.

Armatele reunite ale Munteniei şi Moldovei, conduse de Ţepeş, erau pe punctul de a învinge oştile turceşti, dar Vlad a fost asasinat de oamenii unuia dintre boierii săi, Basarab cel bătrân Laiotă, chiar pe dealul de unde îşi conducea trupele. Acest moment e menţionat în trei izvoare ale vremii: unul slavon, altul provenind de la un călugăr austriac şi al treilea scris chiar de domnitorul Ştefan cel Mare.

Aşa arată astăzi, văzut din faţă, dealul pe care a fost ucis Vlad Țepeş

Trupul voievodului a fost înhumat la Comana

“Din cercetarea documentelor a rezultat că Vlad Ţepeş conducea bătălia de pe deal, iar garda sa personală, formată din moldoveni trimişi de Ştefan, a fost surprinsă de un corp de oaste al boierului Laiotă.

Cei care au cercetat viaţa lui Ţepeş au ajuns la concluzia că trupul lui a fost înhumat în biserica mănăstirii Comana, care era ctitoria sa. Urmează să se facă unele cercetări arheologice pentru a localiza mormântul cu exactitate”, ne-a spus istoricul Dan Falcan.

Corpul lui Vlad Ţepeş a fost înhumat în vechea biserică a mănăstirii Comana. Biserica a fost dărâmată în secolul al XVI-lea. În curtea mănăstirii, o pancartă menţionează locul unde a fost înmormântat Țepeş

Supranumele «Drăculea» venea de la «Dragon»

Vlad Țepeş (noiembrie 1431 - decembrie 1476), denumit şi Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului, o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apărarea creştinismului şi cruciada contra turcilor otomani. Datorită apartenenţei sale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad Țepeş era supranumit Dracul. La rândul său, Vlad va fi înnobilat în Ordinul Dragonului în 1431, la Nürnberg, de către Sigismund de Luxemburg.

Read More

DRACULA IZ A PERSON BAD

Read More

ADEVARATA ISTORIE A LUI DRACULA -1

Read More