Hestia regina Dacilor în perioada matriarhatului

(ante 1900 î.Hr.)

În mitologie: Hestia sora cea mai mare a lui Zeus, Zeita Stramosilor Geto-Dacilor. Trebuie retinut faptul ca Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva decît o imagine a Soarelui ceresc – Marele Zeu. Soarele de andezid de la Sarmizegetuza nu este altceva decît vatra altarului reginei Hestia (= Vesta), vatra pe care ardea focul nestins. De fapt, toate popoarele vechi, în special cele din zona geroasa, adorau Soarele ca prima zeitate. La Arabi Soarele era reprezentat ca zeita. În ceea ce priveste Marele Sanctuar circular, dacic, aflam ca absida centrala avea „34 de stîlpi de lemn dispusi în forma de potcoava"[42], iar la mijloc „era vatra focului sacru". Dupa Palladio aflam ca ambele temple ale zeitei Vesta de la Roma, aveau aceeasi forma (de potcoava)[43]. Este bine sa se stie sau sa se retina faptul ca, cultul zeitei Hestia în Grecia si la Roma a fost dus de Traco-Daci, înainte de întemeierea acestui oras peninsular. Cetatea dacica Helis este elocve. Lucrînd la Dictionarul istoric al localitatilor din Oltenia, am aflat în Izvoare privind istoria Romaniei, în Indice, între altele: „Hestia zeita vetrei si a focului, la geti". Asa spune textual cercetatorul H. Mihaescu[44]. Desi, eu eram medievist, m-a interesat si mi-a aparut o tema de lucru: „Perit-au Dacii?" Tema fusese deschisa în secolul trecut de marele Hasdeu si de Eminescu, dar adeptii scolii de la Blaj si-au impus punctul lor de vedere. Cercetînd textele grecesti, am aflat ca zeita Hestia, ca fiinta umana ar fi fost „regina a scitilor "[45], dar „în limba scitica, Histia se spune Tabiti"; „Zeus (Zeu?) poarta numele de Papaios" si altele[46] – Deci în limba scitica Histia se numea Tabiti, iar Zeus, Papaios s.a . În consecinta, reiese ca Hestia era de fapt fosta regina a stramosilor Traco-Dacilor sau a Traco-Getilor. De aceasta ne încredinteaza Diodor din Sicilia care a trait dupa anul 21 î.Hr.[47]. Acesta spune textual: „la asa numitii Geti , care se cred nemuritori, Zamolxis sustinea si el ca a intrat în legatura cu zeita Hestia, iar – la iudei – Moise, cu divinitatea careia i se spune Iahve"[48]. Evident ca Scitii venisera peste Geti, în actuala Dobrogea, si împartasisera credinta acestora, în Histia, careia Scitii îi ziceau Tabiti. Infiltratia Scitilor ar fi avut loc în stepele nord pontice. Dupa oarecare conflicte „se stabilizeaza în cadrul unei convietuiri s…t în care împrumuturile reciproce sint tot mai vadite". O influenta mai mare se pare ca a avut loc o data „cu marea expeditie persana din 514-51 2 î.Hr.", deci destul de tîrziu[49]. Preot D. Staniloae, un bun cunoscator al vechilor izvoare daco-romane, conchide ca prin „calu-gari sciti" trebuie sa întelegem „daco-romani"[50]. Regina Hestia, zeita Geto-Tracilor, a trait cu mult înainte de epoca patriarhatului, si deci, cu mult înainte de Zamolxis. Datorita faptului ca Tracii în general erau unul din cele mai numeroase popoare (dupa spusa lui Herodot), cultul zeitei Hestia, zeita focului, s-a raspîndit si la popoarele cu care Geto-Dacii au venit în contact. Dar nu numai atît. Poetul grec Hesiod[51] a scris o carte Theogonia (Nasterea zeilor). „Haosul ce domnea în mitologie, haos provocat de nenumarate mituri contradictorii"[52], îl determina pe Hesiod sa afirme ca Hestia face parte din zeitatile Olimpului. Dupa teogonia greceasca, Hestia, care în realitate facea parte din dinastia regala traco-daca, primeste niste parinti imaginari, dupa cum vom vedea. Cronos (Timpul) fiul lui Uranus (Cerul) a avut sotie pe Reea. Cu aceasta a avut copii pe: Hestia, Demetra, Hera, Hades si Poseidon[53]. Zeita Hestia ar fi avut si un alt frate, Zeus. Dupa aceeasi legenda, Zeus „i-a încredintat Hestiei, sora lui cea mai mare, focul"[54]. Ea devenind astfel zeita a focului. Hestia era acum „cea dintîi copila a lui Cronos". De acum „mai înainte de a se face vreun sacrificiu oricarui zeu, oamenii trebuiau sa savîrseasca o libatiune, cinstind pe Hestia, sau focul ce urma sa arda jertfa"[55]. La Daci, focul era fara jertfe. În comparatie cu Afrodita, mitologia greaca spune ca „doar Hestia, Atena si Artemis erau netulburate de flacara iubirii[56]. Iata ca Hesiod, poet grec (în sec. VIII sau VII î.Hr.), „din haosul care domnea în mitologie, haos provocat de nenumaratele mituri con-tradictorii"[57], creaza un arbore genealogic fictiv. El face din Hestia (regina geto-daca devenita dupa moarte zeita) o figura mitologica a Olimpului. Contribuie la aceasta faptul ca majoritatea populatiei, înca din timpul lui Hesiod, în spatiul euro-afro-asiatic o forma marele popor al Tracilor, a carui ramura principala era aceea a Geto-Dacilor, care se închinau Soarelui si credeau în zeita focului. Tracii vorbeau aceeasi limba[58]. Hestia era „o divinitate abstracta" si „zeita focului vetrei (centrul cultului familial), apoi a focului, în general, venerata în toate casele"[59]. În realitate, ea a fost o persoana fizica, regina a stramosilor Geto-Dacilor, divinizata dupa moarte. Gnosticismul primar a introdus-o în temple, ca si în Olimpul elin si în Roma, fara sa mai aminteasca de faptul ca era o persoana reala, o stramoasa a Geto-Dacilor. Grecii (Elinii) încercasera sa faca din Zamolxis un sclav al lui Pitagora. Daca Herodot si contemporanul sau Hellanicos (prima jumatate a secolului V î.Hr.) nu ar fi spus „mi se pare ca Zamolxis a trait cu mult înainte de Pitagora"[60] si „s-a întors în patria sa", caci era trac[61], nu am fi putut identifica neamul din care Zamolxe a facut parte. Pitagora si elevii sai au preluat cultura Zamolxiana, fara sa mentioneze acest fapt. Alexandru Mitru, în lucrarea amintita, însira numele romane ale prin-cipalilor zei „elini": Zeus – Jupiter, Hades – Pluton, Poseidon – Neptun, Hestia – Vesta, Demetra – Ceres, Hera – Junona, Atena – Minerva, Hefaistos – Vulcan, Ares – Marte, Apolo – Apolo, Artemis – Diana, Hermes – Mercur, Afrodita – Venus, Dionisos – Bachus"[62]. Iata ca Hestia de la Traco-Daci a trecut la Romani cu numele de Vesta si „întruchipa focul", o icoana a Soarelui ceresc. Ea este repre-zentata plastic „uneori tinînd în mîna sceptrul, emblema a suverani-tatii, cum poarta numai fratii sai Zeus si Hera". În „statua Giustiniani aflata într-un muzeu din Roma, o vedem pe Hestia sau Vesta înves-mîntata într-un dublu hiton, cu falduri lungi, cu val pe plete si pe umeri"[63]. Autorul acestei opere este un sculptor de cultura greaca si statuia poate sa fi fost comandata de Iustinian, împaratul[64]. Mentionam ca pe parcurs i s-au ridicat temple: una din rotondele din Dacia (sau poate mai multe) si doua (unul lînga templul Fortunei virile si altul la 16 mile de Roma) în Italia[65]. De altfel trebuie cautate legaturile dintre Sanctuarul rotund de la Sarmizegetuza si templele închinate zeitei Hestia (Vesta) din Roma si împrejurimi. A.D. Vasiliu scrie ca statuile Hestiei „erau putine la numar: una se afla la Prytanee în Athena; alta la Olimp, doua la Glaneos d’Argos; o alta de o arta remarcabila la Paros; în sfîrsit la Roma o statuie a Hestiei, opera celebra a lui Scopas. Vesta din palatul Iustinian, de o origine cu adevarat greaca, este cea mai buna dintre statuile zeitei, care ne-a fost pastrata"[66]. Despre aceasta am vorbit mai sus. Tot D.A. Vasiliu scrie ca „Zeus a acordat Hestiei recompensa de a fi onorata în toate templele zeilor, adica sa reprezinte focul sfînt care arde în onoarea divinitatii"[67]. Iata cum o persoana reala, regina Hestia[68], trece în domeniul fantasticului si este divinizata pe zona Terrei mentionata mai sus. Sceptrul ce poarta Hestia în sculptura amintita, „Emblema a suveranitatii", este o dovada ca ea a fost în adevar regina si nu numai zeita a Geto-Dacilor, ceea ce mitologia greaca nu a înregistrat. Interesant de retinut pentru istorie si pentru istorici este ceea ce Hesiod (în sec.8-7) constata sau organiza pentru posteritate: Cea dintîi copila a lui Cronos a fost Hestia[69]. Ea a fost sora cea mare a lui Zeus.[70]. Din opera lui Hesiod retinem un fapt esential: Cel dintîi copil al lui Cronos a fost Hestia. Dar Hestia a fost regina stramosilor Geto-Dacilor în perioada matriarhatului. Putem spune ca indirect, începutul zeilor se face cu o persoana reala din lumea geto-dacilor. Aceasta duce la concluzia ca dupa Hesiod, cel mai vechi nume dupa acela al lui Cronos si Zeus, este acela al Hestiei, zeita focului. Aceasta regina-zeita a fost luata tacit si trecuta în Olimpul grec, ca de altfel toata cultura Traco-Dacilor. Nu se greseste deci, atunci cînd se sustine ca Geto-Dacia a fost centru a ceea ce s-a numit „Vechea Europa". Ceva mai mult. Dupa ce Hestia (Vesta) a fost trecuta în panteonul Olimpic, istoricii lumii vechi au facut din legislatarul Geto-Dacilor, din Zamolxis si din alte figuri de împarati, zei „autohtoni". Acesta ignorare a cultului Zeitei Focului, a rolului lui Zamolxis de intermediar între divinitate si om, a dus la concluzia eronata ca dacii ar fi fost politeisti. Repetam: Zamolxis, regele Dacilor, a primit Beleaginele de la zeita Hestia, dupa cum la arieni, Zarathustra a primit legile „de la o zeitate buna", iar Moise a primit Decalogul de la Iahve. Arheologia daco-romana a ajuns la descoperirea unor statuete feminine, care ne încredinteaza ca, în perioada matriarhatului, statul stramosilor Daco-Traci era condus de o femeie, ajutata de un sobor feminin. Dupa ultima descoperire facuta în grota de la Swartkrans, în Africa de Sud, s-au identificat urme ale unui foc „întretinut de Homo erectus" de „peste un million de ani". Aici focul era utilizat pentru nevoile vietii omului[71]. În lumea terestra, care era trecatoare, cultul focului sacru era întretinut în permanenta, ziua si noaptea pe sanctuarul care se afla si la resedinta reginei Hestia, devenita pe parcurs zeita, ca si în vetrele altarelor din marile centre geto-dacice, în care oficiau preotesele, ucenice ale Reginei-Fecioare. Focul sacru din vetrele terestre nu era decît o farîma divina din soarele uranic. Cercetatorul Petre David mentioneaza „peste o suta de vetre de foc dacice la Racatau", în judetul Bacau. Este vorba de vechea cetate Tamasidava, mentionata de Ptolomeu[72]. Pe aceste vetre de foc se oficiau ritualuri legate de cultul lui Zamolxis[73]), sau mai precis al reginei zeite Hestia. Chiar Sanctuarul rotund de la Sarmizegetuza „era închinat Focului sacru"[74]. La Traco-Daci, viata spiritelor eliberate de materie, adevarata viata eterna se desfasura în Pliroma, în apropierea Soarelui, unde iarna nu era niciodata si nici întuneric. Aici, gnosticii se bucurau de plenitudinea fericirii. Viata tereastra, trecatoare, se desfasura sub influenta celor 12 constelatii zodiacale: Berbecele (martie), Taurul (aprilie), Gemenii (mai), Racul (iunie), Leul (iulie), Fecioara (august), Cumpana (septembrie), Scorpionul (octombrie), Sagetatorul (noiembrie), tapul-Capra (decembrie), Varsatorul de ape (ianuarie), Pestii (februarie). sursa

Posted in: civilizatia getodaca,dacia,hestia,tracii