Ce povesteste parintele Cleopa
Parintele Cleopa, staretul manastirii Sihastria unde se practica o asceza riguroasa, a cunoscut in urma cu mai putin de 40 de ani, mai multi ermiti care traiau in padure si care aveau capacitatea de a aparea si disparea dintr-un loc fara ca cineva sa-i fi vazut vreodata sosind sau plecand. Acestia practicau rugaciunea inimii, fiind isihasti.
Rodul acestei rugaciuni neintrerupte este dragostea netarmurita pentru toti .
'Deseori', spune Ioan din Moldova, 'ma scol seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si sint captivat, atras in afara mea. Nu stiu unde. In corp sau in afara lui? Nu stiu, Dumnezeu stie'. Intr-o zi, corpul lui a disparut fara ca nimeni sa stie unde si cum.
Teodul de la Agapia se intilnea cu Episcopul Ioan
Asemenea relatari se mai pot auzi si azi. Astfel cea al lui Teodul, staretul Manastirii Agapia mort in 1981, care a povestit intilnirile sale ciudate cu Episcopul Ioan, un ermit foarte avansat spiritual si care avea multe puteri miraculoase.
Acesta era un isihast de mare renume, care traia in Muntii Carpati. Cand se deplasa pe carari, era totdeauna insotit de un discipol care mergea in spatele lui ca sa se poata ruga fara sa fie tulburat; el avea capul gol, parul alb ii cadea in plete, avea barba alba, fata foarte luminoasa, purta haine vechi si mergea cu un baston in mina.
Intr-o zi, cand Teodul l-a intilnit pe carare, ermitul i-a povestit parcursul sau spiritual. In 1915 (pe cand era deja episcop si diplomat in teologie), a vrut sa intre intr-o manastire ca simplu calugar cu sarcina de a pazi vitele. Dar staretul l-a anuntat ca decisese sa-l hirotoniseasca (el fiind deja hirotonisit), drept pentru care a preferat sa fuga si sa se retraga in padure.
Ermitul i-a cerut apoi lui Teodul sa-i aduca hirtie si cerneala, dupa care a disparut brusc, fara ca interlocutorul sau sa-si poata da seama in ce directie a luat-o. Teodul a pornit spre manastire ca sa-i procure ce-i ceruse ermitul, apoi, dupa citva timp, s-a intors pe carare ca sa i le duca. A
juns in aceeasi poiana, ermitul i-a aparut pe neasteptate fara sa-si poata da seama de unde venea. Fata lui radia. Si din nou, a facut dovada capacitatii sale de clarvazator sfatuindu-l pe Teodul sa nu se duca la manastirea unde nu se afla o persoana pe care dorea s-o vada.
Dupa cinci ani, Teodul a auzit o poveste ciudata. Un frate de la manastire isi vazuse oile si ciinii turmei sale adunindu-se intr-un mod neobisnuit, si a vazut in mijlocul lor un calugar batrin care zicea: 'Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor?'
Oare acesta era de obicei invizibil? In orice caz, i-a cerut acelui calugarsa nu spuna nimanui despre intilnirea cu el. Promisiune tinuta doar o saptamina...
Calugarul a povestit totul preotului la spovedanie, care a pus sa fie cautat peste tot ermitul, fara succes. Ermitul era din nou invizibil.
Relatari ale unor miracole identice gasim si la ortodocsii greci sau rusi. Numai stigmatele nu figureaza in rindul miracolelor la ortodocsi. In rest, postul, luminiscenta si levitatia sint frecvent citate.
Invizibilitate, hipertermie si luminiscenta
La daoisti invizibilitatea este legata de tummo, tehnica focului intern, si de a deveni luminos. Cu alte cuvinte, cele trei miracole - invizibilitate, hipertermie si luminiscenta - sint provocate de aceeasi sursa.
'Adeptul daoist', scrie Isabelle Robinet, 'va putea, dupa dorinta, sa apara si apoi sa dispara; va putea sa se cufunde in apa fara a se ude; sa nu fie ars de foc; animalele salbatice nu-l vor ataca si nimeni nu-i va putea face vreun rau; va comanda vintului si ploii, va parcurge mii de leghe intr-o clipa si, bineinteles, va putea sa zboare.
Printre toate puterile daoistului, aceea de a deveni invizibil capata forme diverse. Se poate pur si simplu topi in multime, poate sa treaca neobservat sau, ca un cameleon, sa se identifice cu copacii cand se afla in padure etc. Sfantul e una cu Cerul si Pamintul.'
Metamorfoza pentru gasirea adevaratei forme
Pao p’ou Tseu explica:
'Corpul omului este in mod natural vizibil, dar exista metode pentru a-l face invizibil. Aceste metode fac apel la o notiune foarte importanta in daoism: cea a metamorfozelor, pentru regasirea adevaratei forme; forma pe care trebuie sa inveti s-o decelezi dincolo de aparente. Si cand adeptul reuseste sa se faca suflu sau aer sau lumina, stie sa se faca transparent si apoi sa dispara.'
72 de lumini in sapte ani
'Capacitatea de a deveni invizibil', continua Isabelle Robinet, 'este in mod constant asociata cu aceea de a aparea dupa dorinta, de a-si stinge lumina, de a te abandona. Metoda pentru a iesi din fiinta si de a intra in nefiinta, a te elibera de corp si a scapa de el transformindu-te in lumina lichida a lui Chen tcheou King confera celui care o practica timp de sapte ani putereacde a-si transforma corpul in 72 de lumini, a disparea si a aparea, a fi vizibil sau ascuns.'
Ce este bilocatia
A te afla in acelasi timp in doua locuri se numeste bilocatie. E posibilitatea de a te transporta instantaneu intr-un loc desi in acelasi timp esti vazut in altul. Dar mai inseamna si – nuantat – sa te afli intr-un loc in mod inexplicabil ca urmare a unei deplasari materialmente imposibila.In relatarile din secolul al XVII-lea si secolul al XVIII-lea se foloseste cuvintul translatie.
Ar mai fi termenul de invizibilitate. A nu te mai afla acolo unde tocmai ai fost vazut constituie si asta ceva inexplicabil.In unele biografii, mai ales referitor la sufiti, gasim cuvintul ubicuitate, care este capacitatea de a te afla peste tot in acelasi timp (multilocatie).
Legatura cu misiunea spirituala
Se pare ca a fi peste tot in acelasi timp nu are nici o legatura cu deplasarea pentru un scop personal, ci pentru o misiune spirituala. In timp ce o parte din mistic ramine inerta intr-un loc, alta e activa in alta parte.E vorba cu adevarat de dedublare si e o viziune perceputa de martori.
O zi din... moartea unei mari mistice
Agnes din Langeac se afla intr-o zi in extaz si a ramas ca moarta timp de 24 de ore. In aceasta perioada i-ar fi aparut domnului Olier, la Paris, in timp ce corpul ei ramasese foarte vizibil la Langeac.
Cazul este interesant, mai intii pentru ca Agnes era o mare mistica marcata de miracol (hipertermie, parfumuri, abstinenta absoluta fata de mincare, nealterarea cadavrului), apoi pentru ca detinem despre aceasta bilocatie documente remarcabile. Domnul Olier era un om care se bucura in vremea sa de o mare reputatie intelectuala si spirituala.
Cand a vazut-o pe Agnes la Paris, a crezut cit se poate de natural ca are o viziune. Si ca sa se convinga de realitatea acestei vizite, s-a dus dupa citeva zile la Langeac. Avem deci relatarea unui om pentru care translatia (bilocatia) maicii Agnes cerea dovezi. Iata relatarea:
Domnul Olier s-a prezentat la vorbitor.
Maica Agnes a venit sa-i deschida si, cu voalul lasat pe fata, a inceput sa-i vorbeasca. Olier, vrind sa stie daca ii aparuse, a rugat-o sa-si ridice voalul, ceea ce ea a si facut.
'Maicuta, te-am vazut in alta parte!'
'Ai dreptate, m-ai vazut', a raspuns ea, 'de doua ori la Paris, unde ti-am aparut in refugiul tau de la Saint-Lazare, pentru ca am primit ordin de la Fecioara sa ma rog pentru convertirea ta'.
Aceasta bilocatie a fost foarte discutata in cadrul sfantei congregatii insarcinata cu dezbaterea in vederea canonizarii sfantei, dar in cele din urma a fost demonstrata ca fiind indubitabila.
In cazul procesului de canonizare a lui Agnes din Langeac s-au cules 80 de depozitii care sustin acest lucru. Sa retinem aceasta mentiune: parea moarta.
Alfonso care a fost la Roma stind nemiscat intr-un fotoliu
Alfonso din Ligouri a spus ca s-a dus la Roma sa-l vada pe patul de moarte pe papa Clement al XIV-lea in timp ce se afla la palatul episcopal cu vicarul general. Era intr-o zi de 21 septembrie. Alfonso, care intra frecvent in extaz, statea nemiscat in fotoliu, fara sa miste sau sa vorbeasca. A stat asa toata ziua si toata noaptea, fara sa dea vreun semn de viata. A doua zi, cand si-a revenit, a pronuntat aceste cuvinte:
'Ai crezut ca dorm, dar nu, am fost la capatiiul papei, care tocmai a murit'.
Or, peste citeva zile s-a aflat ca papa murise intr-adevar in ziua de 22 septembrie, chiar la acea ora. Vorbele lui Alfonso din Ligouri nu au fost luate in serios nici de sora Agatha, aflata linga el, care a marturisit ca ii venise sa rida, nici de procuratorul Credintei - avocatul diavolului – la procesul sau de canonizare, pentru care acest extaz era doar un somn, iar aceasta bilocatie, un vis. De aceea a argumentat la proces: aceasta imobilitate prelungita nu dovedeste deloc o stare extatica, ci pur si simplu o mare slabiciune fizica...
Acest somn era provocat de o stare morbida... Cit priveste cuvintele pronuntate in momentul trezirii, ele exprimau visarile unui bolnav. El cunostea perfect starea pontifului roman...
Nu este deci de mirare ca in timpul acelor doua zile de letargie a visat ca asista la ultimele momente ale lui Clement al XIV-lea si ca la trezire a luat visul drept realitate. Aceasta trezire si anuntarea mortii papei chiar la ora la care Clement al XIV-lea isi dadea sufletul este doar o coincidenta fortuita....
Se constata inca o data prudenta spiritului critic al membrilor Bisericii oficiale in procese inainte de a admite miracolele. Totusi, in toate biografiile lui Aflonso din Ligouri, aceasta bilocatie este mentionata fara a fi pusa la indoiala.
Antonio din Padova mai... calatorea si el
Intr-o zi, pe cand sf. Antonio din Padova predica in Biserica Saint-Pierre-du-Queyroix, din Limoges (alte versiuni mentioneaza Montpellier sau Toulouse), si-a amintit brusc, la inceputul predicii, ca era asteptat sa cinte aleluia in capela manastirii. Si-a pus atunci gluga, s-a inclinat ca pentru a dormi pe pupitru si a ramas multa vreme in aceasta atitudine.
Credinciosii, crezind ca nu se simte bine sau ca era in extaz, au asteptat. Dupa ce a cintat aleluia, si-a revenit, si-a descoperit capul si a continuat predica in catedrala. Credinciosii din aceasta biserica, precum si membrii manastirii au declarat ca l-au vazut si unii, si altii la aceeasi ora. Dar primii precizeaza: in extaz.
Extazul care te pune pe drumuri
Cazul numitei Giovanna Maria Bonomo (din Bassano, Italia) este interesant pentru ca relateaza ea insasi detaliile calatoriilor sale. In timpul extazurilor era transportata in locuri departate, adresindu-se si dind sfaturi unor persoane care simteau aceasta nevoie si care au confirmat ca au vazut-o si auzit-o in timp ce calugaritele din congregatia ei afirma ca nu-si parasise chilia.
Martorii locurilor unde se deplasa au dat descrieri precise ale fetei sale, ale taliei, ale felului ei de a vorbi. Ea insa spune in notele ei ca nu stie sigur cand i se pare ca vorbeste unei persoane departate, daca aceasta o aude sau nu o aude.
In una din scrisorile adresate unei doamne nobile din Venetia, Giovanna Maria descrie cu precizie manastirea benedictina San Pietro, felul in care era cladirea, amenajarea interioara, dar ea nu intrase niciodata acolo.
Face aluzie la trei vizite pe care le-ar fi facut acestei doamne, desi nu fusese niciodata acolo corporal. Aceste elemente sint mentionate in procesul sau – dovada ca Biserica le-a considerat destul de fondate pe marturii de netagaduit.
Multe persoane spun ca ar fi vazut-o in marile sanctuare europene si in Palestina (preotul locului atesta acest lucru), desi nu se misca din manastirea ei din Italia. Chiar ea scrie in notele ei: Am fost uneori cu spiritul la Milano sau la Roma... Dupa cum dorea Domnul sa ma duca.
Dar acest spirit era pur si simplu perceput ca un corp de catre martori. Putem regreta ca in toate aceste cazuri lipsesc dovezi tangibile, obiecte care ar fi fost oferite sau lasate, scrisori sau efecte personale, adica elemente concrete care sa acrediteze marturiile.
Episcopul care n-a vrut sa se intoarca pe pamint
Saint Sauve, Episcop de Amiens, pe cand era doar un calugar, a avut in timpul unei maladii grave o viziune in care sufletul s-a desprins de corp si a patruns in corpurile ceresti. Calugarii, vazindu-l mort, au vrut sa-l ingroape. Dar pe cand urmau sa inceapa funeraliile, sfantul a revenit la viata si a fost auzit tinguindu-se de durerea impusa de aspra necesitate de a trebui sa se reintoarca in aceasta lume de mizerie dupa ce savurase bucuriile eterne.
A povestit ce splendori vazusera ochii lui in locuintele ceresti, slava, lumina, pacea, incintarea preafericitilor coplesiti de prezenta si dragostea lui Dumnezeu. Dar vai! a exclamat el. Aceasta bucurie abia incepuse cand s-a auzit o voce divina si m-a condamnat sa parasesc acel loc de lumina si viata, ca sa ma intorc in aceasta lume de intuneric si moarte. Aceasta relatare se potriveste perfect cu cea a revenitilor din moarte.
Realitatea dublurii energetice
Realitatea acestei dubluri energetice este din ce in ce mai probabila in urma cercetarilor mai ales asupra electromagnetismului. Caci se stie ca orice corp viu emite o radiatie energetica sau se postuleaza ca aceasta radiatie poate sa aiba o anumita autonomie fata de suportul ei emitator, corpul material.
Cand Ingo Swann, de exemplu, face o descriere detaliata a tabloului agatat pe peretele unei camere incuiate pe care nu a vazut-o niciodata, iar aceste rezultate depasesc sansele statistice ale hazardului, sintem indreptatiti sa credem ca a facut o excursie psihica. Dar cum nimeni nu se afla in camera respectiva, nimeni nu poate sa marturiseasca ca forma lui psihica a fost vizibila, materializata.
Invizibilitatea - una din cele opt siddhi
A deveni invizibil este una dintre cele opt siddhi (puteri supranaturale) mentionate de cei care practica ca asceti si cu asiduitate yoga: Prakimyama. La sufiti, ubicuitatea este mentionata de zece exemple precise care figureaza in vietile sfantilor, ale dervisilor. Dar cele mai multe marturii le-am putut aduna de la ortodocsii romani.
material prelucrat dupa razboiulnevazut
