Saturday, September 7, 2013
The Most Powerful 10 Minutes Narrated by Joaquin Phoenix You Will Ever See
Tracy Chapman - Say Hallelujah
Incredible skeletal remains of Catholic saints
A relic hunter dubbed 'Indiana Bones' has lifted the lid on a macabre collection of 400-year-old jewel-encrusted skeletons unearthed in churches across Europe.
Art historian Paul Koudounaris hunted down and photographed dozens of gruesome skeletons in some of the world's most secretive religious establishments.
Incredibly, some of the skeletons, said to be the remains of early Christian martyrs, were even found hidden away in lock-ups and containers.
St Valerius in Weyarn: Art historian Paul Koudounaris hunted down and photographed dozens of gruesome skeletons in some of the world's most secretive religious establishments
St Albertus and St Felix: Incredibly, some of the skeletons, said to be the remains of early Christian martyrs, were even found hidden away in lock-ups and containers
They are now the subject of a new book, which sheds light on the forgotten ornamented relics for the first time.
Thousands of skeletons were dug up from Roman catacombs in the 16th century and installed in towns around Germany, Austria and Switzerland on the orders of the Vatican.
They were sent to Catholic churches and religious houses to replace the relics destroyed in the wake of the Protestant Reformation in the 1500s.
St Benedictus: Thousands of skeletons were dug up from Roman catacombs in the 16th century and installed in towns around Germany, Austria and Switzerland on the orders of the Vatican
Spooky: St Deodatus in Rheinau, Switzerland (left) and St Valentinus in Waldsassen (right). The skeletons were sent to Catholic churches and religious houses to replace the relics destroyed in the wake of the Protestant Reformation in the 1500s
St Getreu in Ursberg, Germany: Mistaken for the remains of early Christian martyrs, the morbid relics, known as the Catacomb Saints, became shrines reminding of the spiritual treasures of the afterlife
Mistaken for the remains of early Christian martyrs, the morbid relics, known as the Catacomb Saints, became shrines reminding of the spiritual treasures of the afterlife.
They were also symbols of the Catholic Church's newly found strength in previously Protestant areas.
Each one was painstakingly decorated in thousands of pounds worth of gold, silver and gems by devoted followers before being displayed in church niches.
Some took up to five years to decorate.
St Friedrich at the Benedictine abbey in Melk, Austria: They were also symbols of the Catholic Church's newly found strength in previously Protestant areas
Long dead: The hand of St Valentin in Bad Schussenreid, Germany (left) and St Munditia, in the church of St Peter in Munich (right). By the 19th century they had become morbid reminders of an embarrassing past and many were stripped of their honours and discarded
They were renamed as saints, although none of them qualified for the title under the strict rules of the Catholic church which require saints to have been canonised.
But by the 19th century they had become morbid reminders of an embarrassing past and many were stripped of their honours and discarded.
Mr Koudounaris' new book, Heavenly Bodies: Cult Treasures and Spectacular Saints from the Catacombs, is the first time the skeletons have appeared in print.
Mr Koudounaris, from Los Angeles, said: 'I was working on another book looking into charnel houses when I came across the existence of these skeletons.
'As I discovered more about them I had this feeling that it was my duty to tell their fascinating story.
Lounging louche: aSt Vincentus' ribs are exposed beneath a web of golden leaves In Stams, Austria. Mr Koudounaris' new book, Heavenly Bodies: Cult Treasures and Spectacular Saints from the Catacombs, is the first time the skeletons have appeared in print
Adorned: St Luciana (right) arrived at the convent in Heiligkreuztal, Germany and was prepared for display by the nuns in Ennetach. The identity of the skull on the left is unknown
'After they were found in the Roman catacombs the Vatican authorities would sign certificates identifying them as martyrs then they put the bones in boxes and sent them northwards.
'The skeletons would then be dressed and decorated in jewels, gold and silver, mostly by nuns.
'They had to be handled by those who had taken a sacred vow to the church - these were believed to be martyrs and they couldn't have just anyone handling them.
'They were symbols of the faith triamphant and were made saints in the municipalities.
'One of the reasons they were so important was not for their spiritual merit, which was pretty dubious, but for their social importance.
'They were thought to be miraculous and really solidified people's bond with a town. This reaffirmed the prestige of the town itself.'
He added: 'It's impossible to put a modern-day value on the skeletons.'
Heavenly Bodies: Cult Treasures and Spectacular Saints from the Catacombs is published by Thames and Hudson and costs 18.95 pounds.
Read more: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2413688/Incredible-skeletal-remains-Catholic-saints-dripping-gems-jewellery-dug-Indiana-Bones-explorer.html#ixzz2eBvkYZA3
Follow us: @MailOnline on Twitter | DailyMail on Facebook
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
SATUL DINTOTDEAUNA
175. Satul dintotdeuna ( până mai ieri ) - 1
Cine studiază Cultura Cucuteni ( cărÅ£i , muzee ,net , alte surse ) o să constate că satul de acum 5000 de ani are multe asemănări cu satul interbelic ,de exemplu ( ultima formă de sat autentic – părerea mea ! ). OcupaÅ£iile sunt
aceleaşi : păstorit , lucratul pământului , olărit ,creşterea vitelor , creşterea albinelor etc, ; uneltele :aceleaşi de-a lungul timpului.
Am primit un set de fotografii în care sunt imortalizate momente ale satului tradiÅ£ional. Mi-a făcut acest uriaÅŸ cadou Preotul Stanciu Mihai; a funcÅ£ionat sistemul : dar din dar , dumnealui le-a primit de la un prieten. Privind fotografiile am ajuns la concluzia că sunt minuni, realitatea fiind prinsă în forme prea puÅ£in regizate ( acel puÅ£in da altfel normal , vine din partea fotografului ÅŸi nu a subiecÅ£ilor ) ÅŸi ,mai ales, mi-am întărit convingerea că pentru satul dintotdeauna ( vatră de veÅŸnicie – Blaga ) a început miÅŸcarea din cutume ,apoi destrămarea în ultimii 70 de ani. < CivilizaÅ£iile avansate > au făcut miÅŸcarea mai demult ÅŸi regretă amarnic , procesul desfiinţării satelor fiind încheiat,la noi mai trebuie să facem ultimul pas.
Satul nu a fost distrus prin înfiinÅ£area oraÅŸului, ci prin mentalitatea că fericirea generală este compatibilă numai cu pereÅ£ii oraÅŸului. Se constată că ne-am înÅŸelat , ÅŸi , n-ar fi bai de-o greÅŸeală , nenorocirea e fără seamăn : fenomenul este ireversibil ; degeaba este dusă prispa cu avionul din MaramureÅŸ în Canada ,liniile energetice care au împodobit-o sunt acolo unde a fost ridicată iniÅ£ial . Import – exportul pe această temă nu funcÅ£ionează , nu obiectivul prispă contează , ci blândeÅ£ea paÅŸilor care o calcă .
Fotografiile postate mai jos aduc parfumul timpului de mai ieri , echivalenţă pentru dintotdeauna ; când am intrat în contact cu ele am avut senzaţia că am gxsit odoarele fermecate din lada comorilor fără seamăn :admirăm fiinţe în plină seninătate a vieţii lor ,consumând fericirea şi nicidecum jucând teatrul omului fericit . Dacă aţi ajuns pe aici , fie-vă plimbarea de folos , fie-vă sufletul împodobit ( o să găsiţi podoabă din belşug ) .
Părintele Mihai , cu subînÅ£elesul zicerii , ne atenÅ£ionează că : „ este folclor autentic , din satul tradiÅ£ional “ . Ii multumim !
1. Sunt total de acord că este folclor autentic ÅŸi trăirea -i aidoma: traiul lor în asemenea veÅŸminte se petrecea. Evident că se îmbrăcau cu < alea bune > când mergeau la horă , la biserică , la târg , la naÅŸi ( sau la fini ) , duminica , în ziua de sărbătoare etc Hainele de lucru erau mai ponosite , poate cârpite , dar, ân mare , tot costum popular. ÃŽn imagine avem car , nu căruţă : pârghia în formă de arc cu un capăt se sprijină pe vârful osiei, cu celălalt împinge mâna dricului , roata-i cu zece spiÅ£e ( a sciÅ£ilor trecută dacilor ) , resteiele sunt din lemn, boii suciÅ£i în coarne ÅŸi bine hrăniÅ£i cu urluială , au părul lucios ÅŸi chipul fără spaime. ÃŽn car … desagii ăi buni – deci , alaiul merge sau vine de la târg, femeile au haine de sărbătoare.Atelajul e al unui om înstărit . Femeile sunt surori, sau mamă ÅŸi fiică; fiica taie cărarea prin apă. Boii nu au nici o nervozitate : simt că trăiesc în vremuri liniÅŸtite .Fotograful stă pe vine la marginea apei . Dacă doreai să ai o astfel de poză te costa o dublă ÅŸi jumătate de porumb – boabe . Lăudabil este faptul că aÅ£i copiat cu fidelitate .
2. Legătura dintre Mama Pământ şi persoana feminină are întâietate faţă de rostul bărbatului şi această discriminare ni se trage ( bărbaţilor ) de acum şase mii de ani , de la cucutenieni : bărbatul este participant numai cu celula lui , restul în trebuşoara cu fertilitatea , ceea ce reprezintă greul , îl duce femeia .
Câte familii din România mai au ulcior în casă ? Conul dublu ( corpul geometric ) avea efect asupra apei - efectul de con . Poate aflăm data când au fost făcute fotografiile. Lumea prezentată : până în momentul fotografiei – aceiaÅŸi de mii de ani; gard de nuiele împletite, poarta prin care să intre vântul în curte ,bordeiul învelit cu trestie . Lângă tânăra din imagine (nu are perucă , nici meşă ) , oricare vedetă păleÅŸte.Decolteul ne spune că este nemăritată . Consumă fericirea cu aerul că aÅŸa trebuie .
Acest cult al fertilităţii are mii de ramuri şi tot atâtea gesturi ritualice. Vrei să te vindeci de bleojdeală ,mergi prin iarbă desculţ şi scutură roua dimineaţa . Vrei să fie şi la anul rodul bogat, calcă strugurii ( prunele de borhot) cu tălpile .( bărbatul ) . Vrei să ai mulţi copii şi tari , fă zolul de lutuială sau cel pentru olărit cu picioarele goale sau , mai la îndemână , mergi desculţă ( femeia ).
Vrei sa avem copii mulţi : trebuie să ai sân bogat .
3. Ar părea o exagerare a fotografului, dar nu-i : femeia torcea ÅŸi dacă ieÅŸea până la poartă. Aici are pe cap un fel de bască – pălărie ( este măritată , a dispărut decolteul ) , uÅŸor de confundat cu acel colac de aÅŸezat. Vita pe care o are în gospodărie este de rasă – sucită-n coarne .O vită de rasă în gospodărie face cât un salariu bun plătit în euro; dacă se Å£ine după stăpân fără să fie legată , înseamnă că are tain. Fotograful :aproape că era artist .
4. Mioriţa este compatibila cavalului ; nici fluier , nici nai , nici altceva. Numai cavalul scoate pe onduleu molcom sunet ce mişcă frunza plopului , a paltinului .Ornamentul doniţei : < coloane oblice > sugerând ridicarea în spirala a sunetului care ne spune despre moarte , despre regret , despre păcatul greu , despre durerea fără sfârşit ... Domniţele sunt de acord cu aceasta poveste suflata-n caval şi , prin atitudine, ne fac sa credem ca sufletul lor s-a tulburat, a câta oară,pentru steaua care a căzut în genuni, dâra ei aducându-ne aminte că vom pleca precum un suspin dus de un foşnet.
5. Pentru asemenea urcior ( plin ! ) , colacul se aÅŸeza pe umăr . Sunt gesturi ce au vechime ameÅ£itoare . Nici vorbă de panteism – aceasta a fost realitatea , eu nu am trăit-o efectiv , dar am privit ultimele ei manifestări – copil fiind : ne desparte ditamai genune de aÅŸa munte de puritate . Omul era om ÅŸi vorba vorbă !
6. DoniÅ£a cu clapă : are o rozetă cu patru petale ( în cruce ) inclusă unui cerc – simbioză de simboluri … cult solar + creÅŸtinism. ÃŽn Curbură , gospodarul mai ambiÅ£ios avea o parte din împrejmuirea curÅ£ii sub formă de zid; în construcÅ£ia zidului , lângă poartă clădea firidă pentru doniÅ£a de apa ( cofă ) ; cele dintâi două griji în dimineaÅ£a fiecărei zile : să legăm câinii ÅŸi să înlocuim apa în cofa de la poartă ( sursa de apă a satului nefiind la îndemâna trecătorului ).
7. La fântână mergi acoperită pe cap. AÅ£i văzut bărbaÅ£i purtând cobiliţă ? CobiliÅ£a e Cumpăna lumii ,balanÅ£a dreptăţii , cea care desparte apele-n două , în mitologii este susÅ£inută de o zeiţă . CobiliÅ£a de aici are la fiecare capăt câte două cârlige ; de ce ? AÅŸa s-a pomenit ! ÅžorÅ£ul mamei are la poale , în simetrie, romburi – simbol feminin , al fertilităţii , cu echivalenţă în creÅŸtinism – Vesica Piscis . Acum 32 de mii ani, pe falanga de cal de la Cuina Turcului era incizat acelaÅŸi simbol : lumea nu se miÅŸcase din rădăcina ţâţânii.Copilul din imagine cu ulciorul trăieÅŸte mare ruÅŸine că este fotografiat ; are pe îmbrăcăminte romburi – este fetiţă . < Trebuie să umbli desculţă : mai târziu , la rândul tău , vei fi mămică !
8.Un alt mod de a purta doniţa , poate chiar o botă .Nea Niţă are urmaş serios în ale suflatului în caval.Obiceiul tălpilor goale produce masajul zilnic, cel pentru care noi cei de azi plătim bani , dar nu egalează nimeni şi nimic un masaj făcut mergând .Lângă fântână nu ai voie să bârfeşti , < se strică apa ! > , i se tulbură hexagonul , am zice noi .
9. Izvorul Nesecat cu uluce aÅŸezate în cascadă – sursă unică , de mare valoare pe timp de secetă . Apa e bună de spălat rufe numai cu leÅŸie, fierbe fasolea,alcalinitate bună . Surplusul de apă curge în Lacuri ( artificiale ) ; acolo se topeÅŸte inul ÅŸi cânepa .Lângă asemenea loc benefic este bine dacă cineva înalţă o troiţă . Persoanele au venit să fie pozate , dar citim liniÅŸte ÅŸi seninătate în viaÅ£a lor , rânduiala se Å£ine .
10. Nea Niţă le povesteşte cu câtă greutate a dus tubul pâna aici , cât a costat , a trebuit să facă un car special; la al doilea transport a adus şi ulucul . Amândouă au costat o avere : < să fie de pomenire ; să nu le înstrăinaţi taică ! La sfeştanie am adus trei preoţi ! > Trebuie să observăm că locul de lângă ghizduri era îmrejmuit şi de la tub spre în afară sistem movilă ,vita nu are ce căuta lângă şi apa impură nu trebuie să ajungă în amestec cu cea potabilă . Disciulubuia toate astea ca hodineală intre două ziceri la caval.
11. Se duce la apă: doniţele sunt gole, greutatea braţelor cade pe cobiliţă , mâinile ţin vasele în cârlige.În Curbură , pe vremea copilăriei mele , umblau prin sate rudarii ( aveau bordeie în pădurea Băleanca ) şi vindeau asemenea vase , plus bote , putinee ,găvanee , copăi, căuşe , ciulnice . La comandă aduceau piuă de lemn şi pisălog din piatră sticloasă .Doniţele din foto . au cercuri de lemn împletit; la săptămână erau opărite cu ceai de izmă, rostopască ,muşeţel ( alternativ ), iar la nevoie frecate cu şomoiog de din foi de ştiulete . Acelaşi tratament pentru : masa rotundă cu trei picioare, iar pentru crinta de lemn sau de piatră şi pentru fundul cel mare cu găvan, de pus peste caş - zilnic .
Atitudinea persoanei : siguranÅ£a omului tânăr pentru care ziua de mâine aduce clipe de plăceri nevinovate.Orice i-ai spune unui tânăr , nu crede că nu este nemuritor ÅŸi aÅŸa este normal ! Cred că aÅŸa arăta Luana – zeiÅ£a din Curbura CarpaÅ£ilor .
12. La Cişmea ( în alte locuri : La Ciuciur ) . Suntem legaţi de apă, de aer , de pământ , de foc , sub Cupola dumnezeirii . Cine crede altfel să nu bea apă o lună şi se lămureşte . Cofa cea nouă are cercuri moderne , de alamă , cofa cea veche are cercuri împletite ( de lemn ) lucrate cu măiestrie . Sursa de apă este foarte bogată: câtă apă vie se duce la vale ! Ar trebui dusă în sat cu olane . Surplusul cade în uluc de lemn , să-şi ostoiască şi animalele pohta sângelui;dacă se doreşte adăpatul oilor , atunci ulucele sunt aşezate în cascadă: surplusul de apă din unul curge în următorul . Pe vremea străsihaştrilor , şi mai târziu , la o aşa sursă de apă veneau în acelaşi moment sute de oi .
Femeile din imagine au oameni la lucru , mai încolo niţel , pe ţarnă . Nu au timp de taifas : oamenilor le era sete .
13. Fântâna satului. Cumpăna se descifrează-n simboluri multiple :
stâlpul care susÅ£ine bara orizontală = axis mundi asigură legătura cer – pământ
bara orizontală = braţul balanţei, când nu este solicitată cumpăna bara ar trebui să ocupe poziţia de odihnă ( orizontală ) cu ciutura în acest moment la buzele ghizdurilor .
Bara verticală, ce leagă ciutura de un capăt al balanţei = neînduplecarea, nu părăseşte poziţia verticală niciodată ; este vehiculul ce face legătura între cele două ceruri ( Cerul din Apă şi Cerul de Sus ).
Pentru omul satului Cele cinci elemente ( apa, aerul , pământul , focul şi dumnnezeirea ) formau zona curăţeniei absolute: dacă spălai rufe lângă fântână, plecai cu ele acasă murdare .
14 . Nu poÅ£i duce pe cap o aÅŸa greutate fără colac de aÅŸezare a vasului . ÃŽn cofă se duce apă pentru acasă;în urcior pentru la Å£arnă hârdăul se folosea la spălat rufe sau fuiorul scos de la dospit . Incizii pe calpa la una din cofe : rozeta în cruce ( cu patru petale ) ÅŸi Coroana ei din patru petale simulând Cercul; acesta trimite raze în miÅŸcare de Vâltoare ( o svastică ce are braÅ£e multiple ) – simbol solar trecut prin ograda dacilor ÅŸi în echilibru simbolic faţă de noua religie.
Imagini : Preot Stanciu Mihai
sursa STRASIHASTRII
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
