Jumătăţile dinspre miazănoapte ale celor două mari întinderi de pământ ale emisferei nordice - America de Nord şi Eurasia - sunt acoperite, în bună parte, de o comoară: pădurea boreală, sau taigaua, cum o numim aici, în Lumea Veche. Este cel mai mare biom - ansamblu de ecosisteme întrepătrunse - terestru din lume. Dominată de conifere, care alcătuiesc fondul acestui incredibil de bogat mozaic de specii, taigaua reprezintă azi 29% din toată suprafaţa împădurită a planetei.
Taigaua acoperă cea mai mare parte a Canadei şi Alaskăi, a Suediei şi Finlandei, mult din teritoriul Norvegiei, o mare parte a Rusiei (mai ales Siberia), părţile de nord ale Kazahstanului, Mongoliei şi Japoniei. Spre sud, se pierde şi se topeşte, gradat, în pădurile de amestec (foioase + conifere), unde îşi fac apariţia, tot mai deşi pe măsură ce coborâm spre sud, arborii cu frunze căzătoare. Înspre nord, copacii taigalei devin din ce în ce mai rari şi mai scunzi, până când pădurea se dizolvă în tundra arctică, într-un peisaj cu ierburi scunde şi arbuşti mărunţi.
O mare bogăţie de viaţă vegetală, cu puţine specii de copaci (ce-i drept, prezente în milioane de exemplare), dar cu o impresionantă varietate de muşchi, licheni şi arbuşti, caracterizează pădurea boreală. Una dintre trăsăturile ei specifice este prezenţa unui mare număr de arbuşti cu fructe comestibile, - ceea ce numim noi în mod obişnuit "fructe de pădure" - care, în cursul toamnei şi al iernii lungi, asigură hrană, deopotrivă, pentru animale şi oameni.
În cursul ultimelor 50.000 de ani, o punte de uscat a legat , în mai multe rânduri, în cursul glaciaţiunilor, Alaska de estul Siberiei - cu alte cuviinte, America de Eurasia. Aşa se explică faptul că unele specii de animale se găsesc atât în taigaua nord-americană, cât şi în cea siberiană. Legătura vremelnică dintre continente a permis migrarea unor populaţii de animale dintr-o parte în alta a ceea ce este azi Strâmtoarea Bering. Astfel de specii, comune ambelor continente, sunt elanul şi linxul eurasiatic, vulpea, lupul, ursul brun, glutonul (fotografia de mai jos), un carnivor din familia mustelidelor, înrudit aşadar cu jderii şi nevăstuicile, dar mult mai mare decât aceştia şi u prădător redutabil al taigalei.
Alte specii au rămas credincioase numai unuia sau altuia dintre continente: veveriţa, de pildă, specie eurasiatică prin excelenţă.
Veveriţa de pământ asiatică, numită în Siberia burunduc (Tamias sibiricus - foto), este singura reprezentantă a genului în Lumea Veche, dar are multe specii specii surori (peste 20) în Lumea Nouă. Aceste veveriţe nu se caţără în copaci, ci îşi fac vizuini în sol, unde adună cantităţi de provizii ce pot atinge 3-4 kg, impresionanat pentru un animal atât de mic. Spre deosebire de veveriţele arboricole, în habitatul lor natural aceste animale hibernează, trezindu-se din când în când şi hrănindu-se cu proviziile adunate.
Ierunca (prima fotografie de mai jos) şi cocoşul de munte (a doua fotografie) sunt păsări ale Lumii Vechi, locuind în păduri ce se întind din Europa până în Asia. Păsări ale codrilor de odinioară, prezente în imagini bine înrădăcinate în mentalul colectiv, imagini asociate cu aventura vânătorii şi cu marile ospeţe ale strămoşilor, aceste făpturi există încă, dar soarta lor depinde permanent de cea a pădurilor pe care le locuiesc.
Una dintre ameninţările la adresa acestor păduri sunt defrişările, stimulate de nevoia de materii prime a unei lumi în plină dezvoltare. Un alt pericol sunt incendiile care, în aceste păduri întinse, slab populate de oameni, pot mistui mii de copaci înainte de a li se se pune capăt.
Schimbările climatice ale prezentului afectează şi aceste splendide păduri: creşterea coniferelor, adaptate la frig, este inhibată de lipsa precipitaţiilor şi de temperaturile ridicate, care favorizează şi proliferarea dăunătorilor, iar porţiuni mari de taiga sunt treptat înlocuite de alte ecosisteme, compatibile cu climatul mai cald: păduri temperate sau pajişti. E un mister felul în care va arăta, peste 100 de ani, partea de planetă ocupată azi de aceste vaste şi magnifice păduri.
sursa descopera.ro
cybershamans (
karmapolice) /
CC BY-NC-ND 3.0 
Imnul Transilvaniei
1. Transilvanie, mândră ţară
cu puteri şi bogăţii
de Carpaţi împrejmuită,
cu verdeaţă răsădită,
plai cu aur şi cu vii.
4. Transilvanie, leagăn verde
pentru oricare vlăstar,
reuneşti climele toate,
naţiuni, cununi purtate
pe al patriei altar.
5. Transilvanie, plai de graiuri
diferite-n fel şi ton,
dar în rugăciuni unite
urcă limbile-mpărţite
spre dumnezeiescul tron.