Hai, Nicușor, salvează-ne încă o dată
6 hours ago
Saturday, October 27, 2012
EID MUBARAK!
The Eid Al-Adha Holiday
What is Eid Al-Adha?
Contrary to
the beliefs of Jews and Christians, Muslims believe that the son whom
Ibrahim nearly sacrificed was not Isaac, but the elder son Ishmael. The
partnership of Ibrahim and Ishmael was a cornerstone of Islam, as they
are believed to have constructed the Kaaba, a sacred stone monument
which is the focal point of the Hajj.
The feast of Eid Al-Adha involves slaughtering a sheep or a goat, in commemoration of the ram that was sacrificed in place of Ibrahim’s son. A feast is cooked from the meat of the sacrifice. Charity is a key element of Eid Al-Adha—the poor are provided for so that they can partake in the holiday feast.
The sacrifice of of Eid Al-Adha is of high importance; the animal must therefore fit certain requirements to be fit for sacrifice. The Koran dictates that the sacrifice, or the “udhiya,” be divided into three parts: one for the poor, one for relatives, and one for oneself. It is considered ideal to sacrifice the best of one’s livestock for the festival.
Celebrating Eid Al-Adha in Jerusalem
Jerusalem is
awash with preparations for the holiday well in advance. Cookies with
dates and nuts are a favorite in every household, as part of the
festivities, and they are specially baked for the occasion.
On the day of Eid Al-Adha, Muslims attire themselves in their best clothes and attend the Eid prayers in the mosque. The prayers are followed by the feast, in which the sacrificial animals are cooked and eaten by all the people.
Povestea dovleacului de Halloween
Autor: Irina-Maria Manea/historia.ro
Pentru populaţiile celtice de odinioară era un festival al umbrelor, o ocazie deosebită de a intra în contact cu fiinţele de pe celălalt tărâm.
Se aprindeau focuri sacre, se lăsau daruri ritualice, se făceau profeţii. Dar cum rămâne cu faimosul simbol al dovleacului buclucaş care luminează tainic noaptea de Halloween?
Ei bine, este vorba despre o veche legendă irlandeză exportată în America, care îl are drept personaj principal pe zgârcitul Jack o’Lantern, metamorfozat ulterior în felinarul pe care îl ştim cu toţii.
Jack era un om avar, mare împătimit al băuturii, nelegiuit fără regrete, care tot timpul le juca feste celor apropiaţi şi nu numai. A îndrăznit într-o bună zi să-l provoace chiar pe Necuratul.
Într-o seară Jack îl alege pe diavol ca partener de pahar. Cum nu voia să plătească pentru băutură, îl păcăleşte pe acesta să se transforme într-o monedă ca să achite datoria.
Dar păstrează o vreme moneda, eliberându-l doar cu condiţia să nu-l deranjeze timp de un an. Jack nu se potoleşte după această farsă şi îi mai întinde o capcană.
Şiret, il convinge pe acesta să se urce într-un pom să-I dea un măr, după care Jack impânzeşte locul cu zeci de cruci şi crestează semnul crucii pe scoarţă, pentru ca Scaraoţchi să nu mai poată coborî.
Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce îi poate oferi ca să-l slobozească. Ştrengarul Jack îl face să-i promită că nu se va instăpâni asupra sufletului său în momentul când îşi va da duhul. Diavolul consfinţeşte, iar Jack se ţine de cuvânt şi îl lasă liber dând la o parte crucile.
După mulţi ani de petrecăreală şi farse, Jack îşi dă şi el obştescul sfârşit şi ajunge la Porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi declară ferm că a dus o viaţă mult prea delăsătoare şi că sufletul lui mustea de răutate şi viclenie.
Raiul nu voia să se deschidă pentru el. Aşadar Jack face cale întoarsă, către haznaua iadului. Dar acolo îl întâlneşte unul dintre cei păcăliţi: pe diavol, care se ţine şi el de cuvânt şi nu îl primeşte pe Jack în focul veşnic. Jack este cuprins de spaimă.
Nu are unde să se ducă, rămânând hoinar pe drumul dintre iad şi rai pentru eternitate. Înfricoşat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără nicio făclie care să-l călăuzească. Necuratului i se face milă de el şi îi aruncă o flacără din adâncurile arzânde, care să-l servească în solitara călătorie.
Atunci Jack introduce jăraticul încins într-un nap scobit şi obţine un frumos felinar. Napii erau una dintre mâncărurile sale preferate şi îi şterpelea ori de câte ori avea ocazia.
De atunci, zgârcitul Jack cutreieră lumea fără a-şi găsi pacea, izgonit şi din rai, şi din iad, având drept companion doar napul prefăcut în felinar. Intr-un Jack o’Lantern.
De Halloween irlandezii obişnuiau să scobească napi, tărtăcuţe, cartofi şi sfeclă pentru a-şi face felinare care să-i păzească de spiritele rele şi mai ales de Jack cel-fără-de-odihnă.
În anii 1800, când mai multe valuri de imigranţi păşesc pe pământul american, aceştia îşi dau rapid seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, adoptându-i ca simbol în defavoarea napilor.
S-a născut Jack o’Lantern, dovleacul luminat şi sculptat în fel şi fel de chipuri în toate colţurile lumii.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Cuviosului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului
Cuviosul Dimitrie cel Nou. (Foto:
crestin-ortodox.ro)
Liliana Ivan
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, ale
cărui
moaşte se păstrează în Catedrala Patriarhală, sărbătorit de creştinii
ortodocşi la 27 octombrie, este unul dintre reprezentanţii de seamă ai
vieţii creştine.
Sfântul Dimitrie a fost proclamat ocrotitor al Bucureştiului
din anul 1792 sub păstorirea mitropolitului Filaret al II-lea.
Pentru că Sfântul Dimitrie cel Nou a săvârşit numeroase minuni, fiind venerat de credincioşi, patriarhul Justinian Marina a propus Sfântului Sinod generalizarea cultului său în Biserica Ortodoxă Română.
Sfântul Dimitrie cel Nou a fost canonizat în anul 1955, fiind orânduit cu zi de prăznuire la data de 27 octombrie.
Istoricul sărbătorii
S-a născut în satul Basarabov, din Sudul Dunării, aproape de cetatea Rusciuc, pe malul râului Lom, într-o familie de ţărani săraci.
Educaţia creştină primită de la părinţi şi învăţăturile creştine adunate de la slujbele duminicale, frecventate în satul natal i-au influenţat destinul: era evlavios, blând şi milostiv cu semenii săi. A fost păstor şi îngrijea vitele ţăranilor bogaţi din localitatea Basarabi.
Modestele venituri primite pentru munca sa le împărţea cu săracii. Influenţat de viaţa călugărilor din mânăstirile învecinate satului Basarabi,el a părăsit satul şi s-a călugărit.
La scurt timp, s-a izolat de fraţii călugări şi a trăit ca un sihastru într-o peşteră, pe valea râului Lom. Nici un document religios nu menţionează câţi ani s-a nevoit în acea peşteră în rugăciuni, în post şi în priveghere.
Pentru viaţa sa ascetică, Dumnezeu l-a învrednicit a fi înaintevăzător şi făcător de minuni. Înainte de a muri, el a avut o viziune şi s-a aşezat între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, încredinţându-şi sufletul lui Dumnezeu.
Multă vreme, trupul său a fost acoperit de apele râului Lom.
Tradiţia spune că o copilă, care pătimea de duh necurat, a avut o revelaţie.
În vis, i s-a arătat Cuviosul Dimitrie Basarabov , care i-a promis că o va tămădui de boală, dacă părinţii ei îi vor scoate trupul din apă.
Un grup de credincioşi însoţiţi de preoţi au mers pe malul râului, în locul văzut de copilă în vis. Deseori, localnicii au văzut că, în locul unde a fost găsit trupul neputrezit al Cuviosului, strălucea o lumină, dar sătenii credeau că acolo există o comoară.
Moaştele Sfântului au fost depuse cu mare fast în biserica satului din Basarabi şi au rămas aici, spre închinare, până în anul 1774.
Sinaxarul ne spune că între anii 1769 şi 1774 , generalul rus Petre Salticov a trecut Dunărea şi a pornit război împotriva Rusciucului. Când a trecut prin satul Basarabi, auzind de prezenţa moaştelor, le-a luat şi intenţiona să le ducă în Rusia.
La insistenţele negustorului de origine macedoromână, Hagi Dimitrie, şi ale mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, generalul le-a dăruit poporului român.
De atunci, Cuviosul Dimitrie Basarabovul s-a numit Dimitrie cel Nou.
În februarie 1915, în timpul primului război mondial, pe la ora două noaptea, bulgarii au spart uşa Catedralei Patriarhale şi au luat racla cu moaştele Cuviosului. O ceaţă densă se aşternuse peste Bucureşti, iar fugarii au rătăcit drumul şi n-au reuşit să iasă din Bucureşti.
Au fost anunţate autorităţile, care au relatat furtul generalului neamţ Zack. Acesta a intervenit şi a oprit convoiul bulgarilor . Moaştele au fost recuperate şi, în ziua următoare, au fost depuse din nou în Catedrala Patriarhală.
Minunile Cuviosului au fost înscrise în cărţile religioase de-a lungul vremii. În anul 1815, racla cu moaşte a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului, în vremea domnitorului Caragea, care dorea să oprească epidemia de ciumă, răspândită în ţară.
Crezând în puterea moaştelor, în anul 1831 generalul Paul Kiseleff a solicitat ca moaştele Cuviosului să fie scoase din nou în procesiune prin oraş, pentru a opri epidemia de holeră ce făcea ravagii în ţară.
Cuviosul a fost de mare ajutor românilor şi în timpul secetei din anul 1827, în timpul domnitorului Grigore Ghica, când s-a organizat o procesiune prin care Sfântul să aducă ploaia.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
În tradiţia populară , cu timpul, românii au continuat datinile practicate la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi la praznicul Cuviosului Dimitrie Basarabovul, sub genericul Sânmedru, sărbătoare care ţine trei zile.
Sânmedru este un bătrân plăcut lui Dumnezeu este şi patronul caselor care le protejează de pagubă, de furtuni şi de furia animalelor sălbatice.
Icoana Cuviosului Dimitrie cel Nou este aşezată la masa sărbătorească, chiar dacă în familie nu este nici un Dumitru pentru a se păstra armonia, sănătatea şi sporul în acea casă.
În ziua de prăznuirea Cuviosului, a doua zi a sărbătorii de Sânmedru , tinerii continuă să aprindă focul lui Sânmedru în curtea godpodăriei şi-l întreţin cu vreascuri şi cu cetină de brad.
Focul arde pe parcursul nopţii, iar cei care-l veghează îl roagă pe bunicul sau pe cel mai vârstnic din comunitatea respectivă să povestească ce ştie despre minunile săvârşite de cei doi sfinţi Dimitrie.
Practicile de venerare a morţilor se continuă în această zi. Credincioşii se duc la cimitir cu ofrande sfinţite în ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi le împart lângă mormântul celor decedaţi în famillia respectivă.
În acelaţi timp, se aprind câte zece lumânări, iar mormintele sunt împodobite cu flori de toamnă.
Dacă nu s-au încheiat vechile înţelegeri între stăpânii oilor şi ciobani în ziua de 26 socotelile, ziua soroacelor, acest lucru se poate finaliza acum.
Cine are un mare necaz, să se roage şi să-l spună Cuviosului Dimitrie. Dumnezeu ne trimite darurile sale şi împlineşte rugile noastre prin intermediul Cuviosului.
Acum ofrandele precum mere, nuci, miere, fructe se dăruiesc bătrânilor singuri, neajutoraţi, mai ales celor din azile, care în tradiţia populară sunt ca şi „pustnici".
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Pentru că Sfântul Dimitrie cel Nou a săvârşit numeroase minuni, fiind venerat de credincioşi, patriarhul Justinian Marina a propus Sfântului Sinod generalizarea cultului său în Biserica Ortodoxă Română.
Sfântul Dimitrie cel Nou a fost canonizat în anul 1955, fiind orânduit cu zi de prăznuire la data de 27 octombrie.
Istoricul sărbătorii
S-a născut în satul Basarabov, din Sudul Dunării, aproape de cetatea Rusciuc, pe malul râului Lom, într-o familie de ţărani săraci.
Educaţia creştină primită de la părinţi şi învăţăturile creştine adunate de la slujbele duminicale, frecventate în satul natal i-au influenţat destinul: era evlavios, blând şi milostiv cu semenii săi. A fost păstor şi îngrijea vitele ţăranilor bogaţi din localitatea Basarabi.
Modestele venituri primite pentru munca sa le împărţea cu săracii. Influenţat de viaţa călugărilor din mânăstirile învecinate satului Basarabi,el a părăsit satul şi s-a călugărit.
La scurt timp, s-a izolat de fraţii călugări şi a trăit ca un sihastru într-o peşteră, pe valea râului Lom. Nici un document religios nu menţionează câţi ani s-a nevoit în acea peşteră în rugăciuni, în post şi în priveghere.
Pentru viaţa sa ascetică, Dumnezeu l-a învrednicit a fi înaintevăzător şi făcător de minuni. Înainte de a muri, el a avut o viziune şi s-a aşezat între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, încredinţându-şi sufletul lui Dumnezeu.
Multă vreme, trupul său a fost acoperit de apele râului Lom.
Tradiţia spune că o copilă, care pătimea de duh necurat, a avut o revelaţie.
În vis, i s-a arătat Cuviosul Dimitrie Basarabov , care i-a promis că o va tămădui de boală, dacă părinţii ei îi vor scoate trupul din apă.
Un grup de credincioşi însoţiţi de preoţi au mers pe malul râului, în locul văzut de copilă în vis. Deseori, localnicii au văzut că, în locul unde a fost găsit trupul neputrezit al Cuviosului, strălucea o lumină, dar sătenii credeau că acolo există o comoară.
Moaştele Sfântului au fost depuse cu mare fast în biserica satului din Basarabi şi au rămas aici, spre închinare, până în anul 1774.
Sinaxarul ne spune că între anii 1769 şi 1774 , generalul rus Petre Salticov a trecut Dunărea şi a pornit război împotriva Rusciucului. Când a trecut prin satul Basarabi, auzind de prezenţa moaştelor, le-a luat şi intenţiona să le ducă în Rusia.
La insistenţele negustorului de origine macedoromână, Hagi Dimitrie, şi ale mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, generalul le-a dăruit poporului român.
De atunci, Cuviosul Dimitrie Basarabovul s-a numit Dimitrie cel Nou.
În februarie 1915, în timpul primului război mondial, pe la ora două noaptea, bulgarii au spart uşa Catedralei Patriarhale şi au luat racla cu moaştele Cuviosului. O ceaţă densă se aşternuse peste Bucureşti, iar fugarii au rătăcit drumul şi n-au reuşit să iasă din Bucureşti.
Au fost anunţate autorităţile, care au relatat furtul generalului neamţ Zack. Acesta a intervenit şi a oprit convoiul bulgarilor . Moaştele au fost recuperate şi, în ziua următoare, au fost depuse din nou în Catedrala Patriarhală.
Minunile Cuviosului au fost înscrise în cărţile religioase de-a lungul vremii. În anul 1815, racla cu moaşte a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului, în vremea domnitorului Caragea, care dorea să oprească epidemia de ciumă, răspândită în ţară.
Crezând în puterea moaştelor, în anul 1831 generalul Paul Kiseleff a solicitat ca moaştele Cuviosului să fie scoase din nou în procesiune prin oraş, pentru a opri epidemia de holeră ce făcea ravagii în ţară.
Cuviosul a fost de mare ajutor românilor şi în timpul secetei din anul 1827, în timpul domnitorului Grigore Ghica, când s-a organizat o procesiune prin care Sfântul să aducă ploaia.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
În tradiţia populară , cu timpul, românii au continuat datinile practicate la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi la praznicul Cuviosului Dimitrie Basarabovul, sub genericul Sânmedru, sărbătoare care ţine trei zile.
Sânmedru este un bătrân plăcut lui Dumnezeu este şi patronul caselor care le protejează de pagubă, de furtuni şi de furia animalelor sălbatice.
Icoana Cuviosului Dimitrie cel Nou este aşezată la masa sărbătorească, chiar dacă în familie nu este nici un Dumitru pentru a se păstra armonia, sănătatea şi sporul în acea casă.
În ziua de prăznuirea Cuviosului, a doua zi a sărbătorii de Sânmedru , tinerii continuă să aprindă focul lui Sânmedru în curtea godpodăriei şi-l întreţin cu vreascuri şi cu cetină de brad.
Focul arde pe parcursul nopţii, iar cei care-l veghează îl roagă pe bunicul sau pe cel mai vârstnic din comunitatea respectivă să povestească ce ştie despre minunile săvârşite de cei doi sfinţi Dimitrie.
Practicile de venerare a morţilor se continuă în această zi. Credincioşii se duc la cimitir cu ofrande sfinţite în ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi le împart lângă mormântul celor decedaţi în famillia respectivă.
În acelaţi timp, se aprind câte zece lumânări, iar mormintele sunt împodobite cu flori de toamnă.
Dacă nu s-au încheiat vechile înţelegeri între stăpânii oilor şi ciobani în ziua de 26 socotelile, ziua soroacelor, acest lucru se poate finaliza acum.
Cine are un mare necaz, să se roage şi să-l spună Cuviosului Dimitrie. Dumnezeu ne trimite darurile sale şi împlineşte rugile noastre prin intermediul Cuviosului.
Acum ofrandele precum mere, nuci, miere, fructe se dăruiesc bătrânilor singuri, neajutoraţi, mai ales celor din azile, care în tradiţia populară sunt ca şi „pustnici".
GRAHAM HANCOCK - Despre Ayahusca si Constiinta/Graham Hancock on Ayahuasca and Consciousness (2012) an interview with Sonia Doubell
(25.10.2012)
Graham Hancock este actualmente unul dintre
personajele cele mai indragite de noi, un om cu care rezonam 100%.
Este o
bucurie pentru noi sa va putem prezenta in premiera pe tara, un film de
30 de minute deosebit de interesant, tradus de prietenul nostru Andrei
Alexandru, caruia ii multumim din suflet pentru promptitudinea
si daruirea cu care a tradus aceast interviu realizat de Sonia Doubell .
Graham Hancock apare in numeroase
filme de pe blogul nostru si din acest motiv i-am si dedicat o intreaga
categorie (GRAHAM HANCOCK) .
Acest om deosebit merita un
articol dedicat special lui si ne bucuram ca am gasit ocazia sa o
facem.
Graham Hancock (nascut in 2
Aug 1950 in Edinburgh, Scotia) este un scriitor si jurnalist britanic
care s-a specializat in ultimii 20 - 25 de ani pe teorii neconventionale
care implica civilizații străvechi, stari alterate de constiinta,
mituri antice si informatii astronomice/astrologice din trecut.
Una
dintre temele principale care izvoraste din multiplele lui scrieri este
posibila conexiune globala cu o „cultura mamă” aflata undeva in
preistorie, intr-o perioada situata poate cu mii de ani inaintea
istoriei acceptate oficial, o civilizatie pierduta din constientul
colectiv al umanitatii (intr-un mod voit se pare si clar intentionat)
din care el crede că au apărut toate marile
civilizatii din trecut.
S-a reintors
in UK in anii studentiei unde a terminat in 1973 Universitatea Durham,
unde a absolvit cu Magna cum laude, Sociologia.
Ca si jurnalist a
lucrat pentru multe ziare britanice importante cum ar fi , The Times,
The Sunday Times, The Independent și The Guardian.
El a fost co-editor pentru revista New Internationalist intre
1976 - 1979 și corespondent din Africa de Est al revistei The
Economist intre anii 1981 - 1983.
Hancok se vede pe sine ca fiind un
jurnalist care pune intrebari bazate pe observatii de bun simt si astfel
contesta (bineinteles , n.n.) adeseori viziunea acceptata ca fiind
„incontestabila„ pe care sistemul educational, masss media si societatea
in general o ofera ca raspuns la multiplele mistere ale acestei
planete.
Cartile
lui includ Lords of Poverty (Lorzii saraciei), The Sign and the Seal (Semnul si
pecetea), Fingerprints of the Gods (Amprentele
Zeilor
), Keeper of Genesis (Detinatorul Genezei care in US a
fost editata cu numele Message of the Sphinx - Mesajul
Sfinxului), The Mars Mystery (Misterul lui Marte), Heaven's
Mirror (Oglinda Cerurilor,
scrisa impreuna cu sotia lui, Santha Faiia), Underworld:
The Mysterious Origins of Civilization (Lumea de dedesubt -
misterioasele origini ale civilizatiei), si Talisman: Sacred
Cities, Secret Faith (Talisman - Orasele Sacre, Credinta Secreta, impreuna cu Robert
Bauval).
), Keeper of Genesis (Detinatorul Genezei care in US a
fost editata cu numele Message of the Sphinx - Mesajul
Sfinxului), The Mars Mystery (Misterul lui Marte), Heaven's
Mirror (Oglinda Cerurilor,
scrisa impreuna cu sotia lui, Santha Faiia), Underworld:
The Mysterious Origins of Civilization (Lumea de dedesubt -
misterioasele origini ale civilizatiei), si Talisman: Sacred
Cities, Secret Faith (Talisman - Orasele Sacre, Credinta Secreta, impreuna cu Robert
Bauval).
In 1996 el a aparut in The Mysterious
Origins of Man (un documentar pe care-l gasiti si la noi pe
blog aici).
In cartea Talisman: Sacred Cities,
Secret Faith, scrisa cu Robert
Bauval, cei doi au prezentat o versiune a vechiului complot
sionisto-masonic atat de indragit de teoreticienii conspirationisti,
prin care ei sugereaza o conexiune intre stalpii din Templul lui
Solomon si Turnurile gemene din New York și de asemenea între Steaua lui
David și Pentagon.
Cea
mai recenta carte de non - fictiune scrisa de Graham Hancock
, Supernatural: Meetings With the Ancient Teachers of
Mankind (Supernatural - Intalniri cu invatatorii stravechi ai
umanitatii), care a fost publicata in
oct 2005 in UK si in aceasta autorul investigheaza petrogrifele
din paleolitic in lumina modelului neuro-psihologic al lui David Lewis-Williams' explorand relatia acestuia cu
mintea umana moderna completa.” - traducerea si adaptarea de aici
.
In prima lui nuvela de fictiune intitulata Entangled:
The Eater of Souls (Inlantuiti
- Mancatorul de suflete), prima
dintr-o serie, care a fost publicata in
2010, autorul exploreaza si extrapoleaza
intr-un mod deosebit de inspirat, cerecetarile lui anterioare ridicand
la fileu niste scenarii plauzible, dar mai greu de dovedit in ceea ce priveste istoria umanitatii si
influentele intunecate care au dus lumea aici unde este.
De asemenea stim ca pregateste o alta
carte de fictiune prin care doreste sa arate faptul ca istoria pamantului a fost influentata de forte
intunecate, o carte in care preznta influentele oculte, subtile,
demonice, posibil extraterestre, aflate in spatele ultimului
conducator aztec Montezuma si a criminalului conchistador Hernando Cortez,
cel care a cucerit America Centrala.
Totul pare a fi un joc sadic si satanic al unor forte aflate intr-o
aparenta lupta, dar care probabil sunt mana in mana.
In realitate se folosesc de anumite
corpuri, mai ales cele aflate la conducere, ca de niste fiinte gen
Avatar (sau din filmul Matrix, sau Etajul 13) pe care le teleghideaza in propriul lor joc de strategie intergalactica prin care obtin
energia negativa necesara sa se hraneasca - aceste forte intunecate hranindu-se cu energiile negative reziduale
ale oamenilor si ale tuturor sacrificatilor din jocul lor bolnav.
Se pare ca intreaga lume este ca un joc intre fortele intunecate si
fortele benefice, intre lumina si
intuneric. Frica, ura, dizarmonia pe
care aceste forte se straduiesc in mod continuu sa o provoace este hrana
lor subtila.
Autorul a simtit ca astfel poate spune mult
mai multe lucruri pe care le stie ca fiind reale, dar pe care nu le
poate dovedi (carte a primit-o ca
inspiratie in cadrul unor ceremonii cu
ayahuasca).
Munca de a le
dovedi ar implica un efort imens din
partea lui si a simtit ca nu mai are rost, el afirmand ca oricum nu are
nimic de pierdut, deoarece majoritatea criticilor lui oricum spun
ca si celelate carti super documentate tot de fictiune sunt.
Si
astfel scapa si de criticile acerbe venite de pe toate fronturile,
tracasandu-l si otravindu-i viata, munca
lui fiind oricum catalogata ca fiind pseudoarheologie, desi niciuni din
acesti critici nu a reusit sa demonteze cu adevarat, argumentele de bun
simt, aduse de-a lungul timpului in sprijinul teoriilor lui.
Cea mai
controversata si acerba lupta a fost dusa contra postului de televiziune
BBC Horizon la sfarsitul anilor 90, un
scandal despre care puteti citi in amanunt aici (sunt
multe de spus si poate cu alta ocazie vom detailia).
Cartea lui, intitlualta
Amprentele
Zeilor (care se gaseste si pe la noi) a
inspirat celebrul film al lui Roland Emmerich , intitulat 2012, insa viziunea lui Hancock referitoare
la anul 2012 este una destul de moderata.
(care se gaseste si pe la noi) a
inspirat celebrul film al lui Roland Emmerich , intitulat 2012, insa viziunea lui Hancock referitoare
la anul 2012 este una destul de moderata.
Desi nu respinge ideea
deplasarii scoartei intr-un interval de timp destul de scurt, cum este
si in film, deoarece asta dovedesc doveziile geologice, el nu crede ca
acest lucru se va intampla neaparat anul acesta (nimeni nu stie cand se
va intampla acest lucru - posibil cand se incheie peioada preesioanala
de 25 920 de ani - multi spun ca e anul acesta, dar nimeni nu stie cu
adevarat) si in niciun caz pe 21.12.2012 fiind constient ca noi
influentam cu mintea, cu credintele noastre colective, desfasurarea
evenimentelor pe planeta noastra.
Atitudinea lui fata de viata, fata de propria
persoana si fata de ceilalti s-a modificat enorm, in sens benefic din
punctul nostru de vedere.
Noi ii urmarim evolutia inca din 2001 cand am
vazut pentru prima data Quest for the Lost Civilisation.
La vremea aceea il socoteam ca fiind un individ curajos, dar nu
suficient pentru a depasi faza de „corectitudine deontologica” si
politete specific britanica care nu deranjeaza pe nimeni.
Insa viata lui
de dupa acest documentar l-a provocat suficient de mult sa devina omul
care este acum , un om transant, care spune lucrurilor pe nume cu
sinceritate si demnitate. Si pentru asta il indragim mult mult de tot!
Ca de obicei cand vine vorba de ayahuasca si de alte psihedelice simtim sa va mai aratam cate o relatare interesanta despre cei care au luat deja, pe langa cele pe care le puteti gasi in cartile deja consacrate care exista si pe la noi traduse, cum ar fi AYAHUASCA sau CIUPERCILE
SACRE ALE VIZIUNII de Ralph Mentzer.
Ca de obicei cand vine vorba de ayahuasca si de alte psihedelice simtim sa va mai aratam cate o relatare interesanta despre cei care au luat deja, pe langa cele pe care le puteti gasi in cartile deja consacrate care exista si pe la noi traduse, cum ar fi AYAHUASCA
sau CIUPERCILE
SACRE ALE VIZIUNII de Ralph Mentzer.(publicata in premiera pe blogul nostru - in semn de multumire ca i-am deschis ochi catre aceasta scurtatura in evolutia spirituala - multumim pentru incredere C.)
2) O vindecare miraculoasa cu ayahuasca
De asemenea am creeat o categorie dedicata acestei plante extraordinare, o categorie intitulata AYAHUASCA/DMT unde gasiti toate materialele corelate pe acest subiect.
Acestea fiind spuse va uram vizionare placuta!
DOWNLOAD RAPID
Vezi filmul tradus, aici:
GRAHAM HANCOCK - Despre Ayahusca si Constiinta
SURSA FYMAAA
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Festivalul Turcesc "Kurban Bayram", în Parcul Lumea Copiilor din sectorul 4
Bucureştenii care vor să vad cu ochii lor cum se prepară şi să guste din preparatele tradiţionale turceşti, precum doner kebab sau sandwich kebab, sunt aşteptaţi la Festivalul Turcesc - "Kurban Bayram" - Sărbătoarea Sacrificiului, specifică religiei şi culturii musulmane, care va începe mâine de la ora 12.30 în Parcul Lumea Copiilor.
În acordurile muzicii specifice,
bucureştenii sunt aşteptaţi să guste din specialităţile care au
influenţat de-a lungul timpului obiceiurile gastronomice ale multor
popoare, să testeze preparatele tradiţionale pe bază de carne, precum
doner kebab, sandwich kebab, şi să îşi potolească setea cu renumita
bragă - băutură răcoritoare naturală cu gust acrişor produsă din mălai,
făină intermediară, miere de albine şi zahăr, cunoscută şi la noi în
ţară încă din perioada Imperiului Otoman.
Cei mici vor avea şi ei parte
de diverse activităţi distractive şi concursuri cu premii.
De asemenea,
printre standurile de specialităţi culinare vor fi amenajate spaţii
pentru demonstraţii de preparare a ceaiului şi cafelei turceŞti, iar
cele aproximativ 5.000 de persoane, aşteptate să ia parte la
manifestare, vor putea asista la concerte de muzică instrumentală
turcească şi spectacole de dans ale unor ansambluri folclorice româneşti
şi turceşti.
Autor:
Alex Saulea
Friday, October 26, 2012
Drumul credinţei!
Un musulman a mers 6.000 de kilometri pe jos din Bosnia până la Mecca
Senad Hadzic, în vârstă de 47 de ani, a încheiat recent o călătorie epică din localitatea lui natală din Bosnia către oraşul saudit Mecca. Musulmanul a străbătut distanţa pe jos.
În fiecare an, milioane de călători vin către locul de naştere
al lui Mohamed, dar nu mulţi dintre ei fac acest drum şi la picior.
Bosniacul a plecat din Banovici în decembrie 2011 şi a mers în
continuu pentru 314 zile. A străbătut Serbia, Bulgaria, Turcia, Siria şi
Iordania pentru a ajunge în oraşul sfânt în sud-vestul Arabiei Saudite.
Cu toate că a fost nevoit să treacă peste condiţii meteo nefavorabile, de la -35 de grade în Bulgaria la 44 de grade în Iordania, Senad a parcurs între 20 şi 30 de kilometri pe zi, pentru un total de 5.700 de kilometri al întregii rute.
"Înainte de a pleca toată lumea a fost înspăimântată pentru mine. M-au întrebat cum voi trece eu, un musulman, prin două ţări creştine precum Serbia şi Bulgaria".
S-a dovedit contrariul, sârbii i-au oferit chiar găzduire. La Istanbul a aşteptat 20 de zile pentru a putea trece la pas pe podul de peste Bosfor, deschis doar maşinilor.
A trecut prin Siria în aprilie şi a mers 500 de kilometri în 11 zile. A fost întâmpinat de zeci de controale de stat sau ale rebelilor, Siria aflându-se în continuare într-un război intern. Mulţi i-au oferit bani să ia un avion, dar a refuzat vehement şi politicos.
"Cu acest act am vrut să demonstrez că fac totul din dragoste pentru Dumnezeu", a precizat Senad căruia i-a apărut Atotputernicul în vis înainte de a se hotărî să plece în această călătorie.
A avut la el doar 20 de kilograme de bagaj, foarte puţini bani şi s-a bazat mult pe mărinimia oamenilor pe care i-a întâlnit. Poliţiştii i-au oferit apă la marginea deşertului, iar iordanienii l-au cazat în hotel.
Cu toate că a fost nevoit să treacă peste condiţii meteo nefavorabile, de la -35 de grade în Bulgaria la 44 de grade în Iordania, Senad a parcurs între 20 şi 30 de kilometri pe zi, pentru un total de 5.700 de kilometri al întregii rute.
"Înainte de a pleca toată lumea a fost înspăimântată pentru mine. M-au întrebat cum voi trece eu, un musulman, prin două ţări creştine precum Serbia şi Bulgaria".
S-a dovedit contrariul, sârbii i-au oferit chiar găzduire. La Istanbul a aşteptat 20 de zile pentru a putea trece la pas pe podul de peste Bosfor, deschis doar maşinilor.
A trecut prin Siria în aprilie şi a mers 500 de kilometri în 11 zile. A fost întâmpinat de zeci de controale de stat sau ale rebelilor, Siria aflându-se în continuare într-un război intern. Mulţi i-au oferit bani să ia un avion, dar a refuzat vehement şi politicos.
"Cu acest act am vrut să demonstrez că fac totul din dragoste pentru Dumnezeu", a precizat Senad căruia i-a apărut Atotputernicul în vis înainte de a se hotărî să plece în această călătorie.
A avut la el doar 20 de kilograme de bagaj, foarte puţini bani şi s-a bazat mult pe mărinimia oamenilor pe care i-a întâlnit. Poliţiştii i-au oferit apă la marginea deşertului, iar iordanienii l-au cazat în hotel.
Autor:
Alexandru Mazilu
Thursday, October 25, 2012
Ancient Aliens - Aliens and the Third Reich [1 of 3]
If ancient aliens visited Earth in the remote past, could they have given us advanced technology, past down through human history? And could this technology have helped the Third Reich build mysterious weapons and crafts far beyond the limits of 20th century science?
During World War II, there were reports that the Germans built an operational flying saucer, known as the Hanebu, which was said to use mythical technology found in ancient Indian texts. Another craft was rumored to have been constructed with the help of psychics and mediums who claimed to have received detailed blueprints from extraterrestrial beings.
Is it possible Hitler's quest for world domination was aided and abetted by ancient extraterrestrial technology that was rediscovered? And could the allegedly rebuilt alien devices developed in Germany have played a role in America's ability to land a man on the moon?
This episode speculates that Nazi Germany had experimented with advanced alien technology and built flying machines; such as the Haunebu and the Die Glocke (The Bell);
and rumors that some of this technology may have made its way to the United States and helped jump start the Apollo program.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
