Date: Sunday, May 19, 2013, 9:13 AM
http://www.cotidianul.ro/in-cazul-parintelui-iustin-parvu-poate-fi-si-crima-cu-premeditare-213852/
Ioan Mihai Pop, preotul din Chiochiş-Bistriţa:
Ioan Mihai Pop, preotul din Chiochiş-Bistriţa:
"În
cazul părintelui Iustin Pârvu poate fi şi crimă cu premeditare!"
Cum aţi ajuns în preajma părintelui Iustin Pârvu?
Acolo m-am cununat cu soţia mea, acolo i-am cerut părintelui sfaturi,
cu binecuvântarea lui mi-am depus dosarul pentru a deveni preot, deci
am mers ca un creştin care vrea mai mult şi vrea să-l găsească pe
Dumnezeu. M-am ataşat de părintele Iustin şi am stat o vreme în preajma
lui. Multe lucruri la noi în casă nu s-au făcut fără a avea
binecuvântarea părintelui.
Ce simţiţi atunci când staţi faţă-n faţă cu părintele?
Părintele Iustin este purtător de Dumnezeu. În momentul în care mergi
la un asemenea om, ştii că te duci în faţa Domnului şi ceea ce-ţi spune
părintele ştii că-ţi spune Dumnezeu.
Părintele e acum într-o situaţie critică şi din cauza vârstei
înaintate, şi din cauza - spuneţi dumneavoastră - a unor întâmplări
destul de ciudate. Despre ce este vorba?
Când am aflat că părintele este bolnav, am sunat o cunoştinţă, pe
asistenta profesorului Iancu, ştiind că lucrează la una dintre clinicile
renumite din Cluj, crezând că părintele va fi internat acolo. Dânsa
mi-a spus că nu ştie nimic.
Această persoană îl mai tratase pe părintele
Iustin la mânăstire, stătea câte-o săptămână, câte zece zile la
mânăstire şi-i mai făcea câte-un calciu, câte-un tratament, vă daţi
seama, dorea să ajute. Şi nu ştia acum nimic, o vreme nici nu s-a ştiut
la ce spital este internat. S-a mai aflat că părintele era internat la
spitalul Clujeana şi, potrivit unor informaţii pe care dânsa le-a
primit, părintele avea o tumoare la stomac, un carcinom care trebuia
operat.
Şi nimeni nu mai ştia nimic. În Cluj nu era de găsit, la
mânăstire la Petru Vodă nu ajunsese. Apoi am aflat că era la mânăstire
la Căşiel, lângă Dej, pentru a se linişti înainte de operaţie. Toată
lumea ştie că profesorul Iancu este cel mai bun medic gastroenterolog şi
nici nu ne gândeam să nu fie el cel care-l operează pe părinte.
Şi unde-a ajuns până la urmă?
La doctorul Eniu, un foarte bun oncolog - ginecolog! Dar nu
gastroenterolog... Şi ne-am gândit „măi ce se-ntâmplă?”. M-a sunat
doamna asistentă plângând şi mi-a zis: ”Părinte, mergeţi şi vedeţi ori
dânşii nu sunt informaţi, ori nu ştiu ce se-ntâmplă, pentru că eu nu mai
înţeleg nimic”.
Am mers la părintele Serafim la Căşiel, la duhovnicul
mânăstirii, şi i-am spus că nu este în regulă ca părintele Iustin Pârvu
să fie operat de un ginecolog. Dânsul, cu lacrimi în ochi, mi-a spus:
„Dragul meu, nu pe mine trebuie să mă convingi! Eu te cred, dar trebuie
să-i convingi pe cei care-l însoţesc pe părintele Iustin”.
Cine erau însoţitorii?
Maica Iustina, un părinte Iustinel şi câteva călugăriţe şi câţiva
fraţi. I-am spus şi părintelui Iustinel că poate doctorul Eniu este
credincios, că poate s-a spovedit la părintele Iustin, că poate fi un
specialist desăvârşit, dar totuşi, este un ginecolog-oncolog. Mi-a
răspuns că Dumnezeu poate lucra prin el, pentru că este un om
credincios.
Şi l-am rugat să mă lase la părintele Iustin preţ de trei
minute să-i spun ceea ce ştiam. Bineînţeles că n-am fost lăsat, iar apoi
mi-a transmis că a vorbit în acest sens cu părintele Iustin, că l-a
informat şi că părintele a optat pentru doctorul Eniu. Nu ştiu dacă s-a
întâmplat aşa sau a vrut să scape de mine!?
Mai târziu am aflat că la
operaţia părintelui a venit să asiste şi un medic care-a operat prin
America, un neurochirurg... Am vorbit şi cu dânsul şi am ajuns la
concluzia că nu are ce opera, doar să fie acolo în cazul unui accident
cerebral, pentru că părintele are totuşi o vârstă. Mi-a şi spus că nu-şi
poate asuma această operaţie.
Apoi, după Paşti, împreună cu doamna asistentă şi în prezenţa
părintelui Serafim, am discutat la mânăstire cu însoţitorii părintelui
Iustin. Am aflat că nu i-au dat să mănânce cu două zile de operaţie,
chipurile pentru a nu i se agrava tumoarea. Am rămas interzişi!
Apoi au
acceptat să mergem şi la profesorul Iancu să purtăm o discuţie pe tema
operaţiei. Între timp, am înţeles că maica Iustina a intrat la părintele
şi i-ar fi spus părintelui Iustin că doctorul Iancu este catolic şi că
ar fi declarat – doctorul - că „ce să-i mai facă boşorogului ăstuia?”.
Ei împrăştiau zvonuri şi când erau la mânăstire la Petru Vodă. Păi, măi,
fraţii mei?
Doamna asistentă l-a sunat pe profesorul Iancu de faţă cu
ei, iar profesorul a rămas uimit că nu ştia nimic de cazul părintelui.
Aşadar, n-avea cum să declare ceea ce spunea maica Iustina, iar
profesorul am aflat că este credincios şi este ortodox! Stimate domn,
ortodox, neortodox, dacă omul este profesionist, mai contează dacă este
catolic sau evreu? Este cel mai bun specialist.
Şi ce a urmat?
Până la urmă l-au hrănit pe părintele, pentru că, fiind în vârstă,
trebuia să aibă forţă să reziste unei anestezii generale şi să fie
capabil să poată să se refacă după operaţie. Au luat numărul doamnei
asistente spunând că vom vorbi, apoi, noaptea, l-au luat pe părintele şi
l-au dus.
Brusc, ne-am trezit că era la oncologie pe terapie intensivă
sub perfuzii, pregătit pentru operaţie, fără a se mai ţine cont de
părerea doamnei asistente, care le-a demonstrat ştiinţific că nu e bine
ce fac. S-a refuzat şi prezenţa profesorului Iancu în operaţie. N-a fost
nimeni lăsat să meargă acolo, deşi au intervenit toţi ucenicii şi
oamenii de bine.
Şi doamna ne-a spus că doar o să-l „deschidă” şi-o să-l
„închidă”, că dacă nu e specialist nu are ce să-i facă. Şi-am aflat că
exact asta s-a întâmplat, spunând că nu mai au ce să-i facă. Ceea ce m-a
frapat a fost faptul că, în Petru Vodă, maica Iustina le-a spus tuturor
că, a doua zi după operaţie, părintele Iustin mânca sarmale!
La terapie
intensivă? Mi se pare o inepţie şi le-am spus: „Măi fraţilor, nu fiţi
proşti, cum să mănânce cineva la terapie intensivă sarmale?”. Nu poţi
face asta nici dacă te operezi de apendicită.
De ce acest zvon?
Pentru că din Petru Vodă ar fi vrut mulţi oameni să vină să stea
lângă părintele, dar li s-a spus că este bine, că operaţia a reuşit. Şi
am mai aflat ceva. A venit şi o doamnă doctor de la Bucureşti care şi-a
croit drum în interior, a mers la pat, a luat foaia de observaţie a
părintelui şi a exclamat: „Abdomenul părintelui este roşu şi, pentru
Dumnezeu, omul ăsta a făcut septicemie. Ce faceţi, domnii mei, de ce-i
administraţi doar un singur antibiotic, când în astfel de situaţii se dă
un coctail de două antibiotice?”.
Mai spunea că tăietura supura şi că
părintele urla de durere. Din patru în patru ore i se administra
morfină, dar bineînţeles că nu avea niciun efect din cauza infecţiei. A
intrat apoi părintele din nou în sala de operaţie, unde l-au mai curăţat
o dată şi-apoi s-a liniştit şi a apucat să doarmă câteva ore.
Ultima
informaţie pe care-o am este că mitropolitul Moldovei Teofan a fost la
părintele să-i facă o dezlegare. Apoi acum două zile a apărut vestea -
tot de la maica Iustina - că părintele este în metastază, că este bine
să se pregătească cele pentru înveşnicirea lui, însă nu există o
confirmare oficială. După ce a mâncat sarmale intră la metastază, ştiţi?
Sunt cam neclare lucrurile. Cum am putea cataloga toată această înşiruire de evenimente? Prostie, rea voinţă, rea intenţie?
Se poate cataloga din toate punctele de vedere... Dar acultaţi-mă şi
eu îmi asum ceea ce vă spun, poate fi şi crimă cu premeditare,
iertaţi-mă. Dar sunt lucruri care sfidează bunul-simţ. Cred că ceea ce
s-a întâmplat nu a fost dorinţa părintelui şi nici nu i s-a comunicat
diagnosticul real.
De ce vă luptaţi atâta, părinte, că ar spune unii: „Domnule, şi-aşa este în vârstă, şi-aşa era bolnav, ce să-i mai faci?”.
Stimate domn, o astfel de personalitate, o oră, o zi, o lună, un an,
este mai valoroasă să fie prezentă în viaţa românilor decât oricine
altcineva.
Ştiu că din cer părintele se va ruga pentru neamul românesc,
dar părintele este un făcător de conştiinţe, un lider de opinie în viaţa
asta pe care-o trăim aşa cum o trăim. Toate acţiunile patriotice, toate
lucrurile frumoase au fost făcute sub îndrumarea părintelui Iustin
Pârvu, inclusiv şi marşul împotriva „crotalierii” românilor cu cipuri.
Vedeţi că nimeni n-a avut verticalitatea să-şi asume îndemnul: „Măi
români, mergeţi acolo, nu vă lăsaţi crotaliaţi”. Şi alte şi alte acţiuni
în beneficiul societăţii noastre. Avem nevoie de părintele Iustin aşa
cum am avut nevoie de Înaltul Bartolomeu, de Prea Fericitul - Dumnezeu
să-l odihnească! - Patriarh Teoctist şi de alţi români adevăraţi.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
P.S.-NOTA MEA-WHO THE FUCK IS MAICA IUSTINA? m-am saturat de toate maicile curve din manastiri si de satanistii ce inconjoara parintii adevarati..gee daca o prind o las fara par
