Mult timp asociată cu jocul, cu divertismentul, realitatea virtuală a fost, în ultimii ani, înhămată la carul utilităţii practice: mai întâi, s-a dovedit utilă ca mijloc de antrenament pentru piloţi, paraşutişti... Apoi, a intrat în muzee şi expoziţii, cu un scop educativ, reconstituind vizual interioare ori peisaje, dând vizitatorului prilejul şi impresia unei unei imersii în amosfera locului.
Dar posibilităţile oferite de această elaborată iluzie sunt departe de a fi epuizate: mai nou, realitatea virtuală îşi găseşte un câmp de aplicare tot mai larg în medicină, de la pregătirea chirurgilor până la tratarea, prin simulări atent concepute, a unor afecţiuni dintre cele mai diverse.
La începutul anilor 1990, un psiholog american, dr. Ralph Lamson, a avut ideeea de de a încerca să-şi trateze frica de înălţime - acrofobie, în termeni medicali - de care suferea cu ajutorul acestei noutăţi tehnologice: realitatea virtuală. A adunat în jurul său un grup de pacienţi care sufereau de aceeaşi fobie şi a început să experimenteze, cu ajutorul lor, terapia prin realitate virtuală.
În simularea computerizată creată de dr. Lamson, pacienţii se vedeau pe ei înşişi intrând într-un local (o situaţie lipsită de risc), în cele din urmă trebuind să traverseze (tot în realitatea virtuală) un spaţiu gol, mergând pe o scândură aşezată sus, deasupra podelei - situaţie care le punea mari probleme, datorită fobiei lor specifice.
În mintea lor, senzaţia pericolului şi spaima asociată acesteia (pe care le percepeau ca şi cum ar fi fost vorba de ceva real) coexistau cu conştiinţa faptului că se aflau, totuşi, "cu picioarele pe pământ", în mediul sigur al laboratorului de experimentări. Iar această idee a siguranţei şi obişnuirea cu senzaţia înălţimii, prin repetări frecvente ale imersiei în realitatea simulată, i-a ajutat pe mulţi să scape de acrofobie, iar pe dr. Lamson să pună bazele acestui nou domeniu de experimentare şi tratament: terapia cu ajutorul realităţii virtuale - VRT (virtual reality therapy).
Un articol publicat în 1994 în revista de specialitate Psychology Today consemna succesul remarcabil obţinut de dr. Ralph Lamson: cca. 90% dintre pacienţii săi, trataţi prin această metodă, au izbutit să-şi depăşească teama de înălţime şi să facă lucruri pe care nici nu şi le-ar fi putut imagina înainte de tratament:
să se suie pe acoperişul casei ca să cureţe jgheaburile streşinilor, să urce 15 etaje cu un lift cu pereţi de sticlă, instalat pe exteriorul unei clădiri, să facă ascensiuni montane sau să conducă maşina pe un pod lung, aşezat la mare înălţime deasupra apei.
Pe urmele acestor experimente şi ale indicaţiilor formulate de Lamson în cartea sa Virtual Therapy, publicată în 1997, în care explică bazele medicale ale acestei metode, VRT e folosită astăzi cu succes în tratamentul tulburărilor anxioase şi al mai multor fobii, foarte diverse:
- agorafobia - teama de spaţii largi şi/sau aglomerate, ce poate declanşa atacuri de panică şi afectează viaţa socială şi profesională a pacientului.
- claustrofobia - teama de spaţii strâmte, închise, ce duce la refuzul de a merge cu liftul, de a călători cu metroul etc.
- diferite zoofobii - teama intensă, iraţională, de anumite animale; de pildă arahnofobia (teama de păianjeni)
- frica de zbor, care îi impiedică pe cei afectaţi de ea să călătorească cu avionul, cu repercusiuni, uneori, asupra vieţii de familie şi profesionale.
- frica de a conduce maşina
- "frica de doctor" - o teamă disporporţionat de mare de procedurile medicale, de la injecţii până la intervenţii stomatologice.
Toate aceste fobii pot fi tratate cu şanse mari de succes, prin expunerea, în spaţiul virtual, a pacientului la ceea ceea ce îi declanşează frica; obişnuirea treptată cu stimulul perceput ca periculos îl ajută pe pacient să îşi controleze reacţiile şi să îşi depăşească teama iraţională.
Durerea - fizică şi sufletească
Cu toţii ştim că, atunci când ne gândim la ceea ce ne doare (cu alte cuvinte, când ne concentrăm asupra durerii) parcă ne doare mai tare, iar când ne este distrasă atenţia, intensitatea senzaţiei neplăcute scade. Pe această reacţie umană se bazează alinarea durerilor prin intermediul terapiei virtuale; metoda s-a dovedit utilă atât în cazul durerii cronice, cât şi în cazul unor proceduri medicale dureroase.
În mod particular, terapia prin realitate virtuală a fost experimentată cu succes în cazul pacienţilor cu arsuri, pentru care atât exerciţiile fizice (necesare pentru recuperarea capacităţii de mişcare), cât şi schimbarea pansamentelor reprezintă o tortură, căci le provoacă dureri cumplite.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Washington a creat, în sprijinul acestor pacienţi, "SnowWorld", o lume virtuală destinată să le distragă atenţia de le procedura medicală dureroasă la care sunt supuşi. Scufundaţi în iluzia captivantă a unui peisaj tridimensional înzăpezit, cu bulgări de nea şi pinguini, pacienţii au constatat că intensitatea senzaţiilor de disconfort în timpul manevrelor terapeutice era mult redusă.
O situaţie în care terapia virtuală şi-a dovedit marea utilitate este stresul post-traumatic, căruia îi sunt victime, printre alţii, numeroşi militari întorşi de pe front. Martori la întâmplări sângeroase, apăsaţi permanent de povara răspunderii faţă de misiune şi de camarazii lor, victime ei înşişi, uneori, ai unor răniri fizice, uneori invalidante, ei suferă, odată întorşi acasă, de pe urma unor răni sufleteşti care le spulberă, adesea, capacitatea de readaptare la viaţa obişnuită.
Sănătatea mintală zdruncinată aduce după ea distrugerea vieţii normale de familie, a vieţii sociale, a celei profesionale, făcând uneori din foştii combatanţi adevărate epave umane.
Deşi soldaţii formează "grosul" cazurilor diagnosticate cu tulburare de stres post-traumatic, problema e frecvent întâlnită şi la alte care persoane care au fost victime sau martori ai unor întâmplări traumatizante, cu impact individual sau colectiv, de pildă la supravieţuitori ai unor dezastre naturale sau atentate. În SUA, cei care au scăpat din atacul terorist din 11 septembrie 2001, precum şi martori ai acestui eveniment cumplit, au suferit în proporţie ridicată de această tulburare.
RESTUL ACESTUI EXCELENT ARTICOL PE DESCOPERA.RO
Videoclipul abordează aşa-zisele Reality show-uri TV („spectacole ale realităţii”), dând exemple de câteva astfel de producţii americane suprasaturate cu simbolism ocult şi programare mentală.
Alt exemplu oferit de videoclip este Reality show-ul „Tough Love” - Dragoste Dură, moderatoare fiind Drew Barrymore (marionetă Monarch).
