OLDIES BUT GOLDIES

Read More

MICHAEL JACKSON-ULTIMA PIESA LA CARE A LUCRAT

Read More

Maglavit si Petrache Lupu

Petrache Lupu este legat intru toate de Maglavit. Cine a auzit de Maglavit, a auzit cu siguranta si de Petrache Lupu, iar acela care a auzit de Petrache Lupu, a auzit cu siguranta si de Maglavit. Povestea de la Maglavit o cred multi. Foarte pe scurt, aceasta este urmatoarea: era zi de vineri, 31 mai 1935, cand Petre Lupu (17 ani) era pe camp, cu oile.

Acesta avea anumite deficiente inca din nastere, mai ales in ceea ce priveste vorbitul. Acesta L-ar fi vazut pe Dumnezeu, ca un "mos", langa o salcie. I-a spus ciobanului ca oamenii trebuie sa se pocaiasca, si ca el trebuie sa transmita mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, in trei vineri consecutive. Din acel moment, viata ciobanului si a comunei avea sa fie alta. Mii de oameni au venit in pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau carjele, orbii isi recapatau vederea, oamenii muti incepeau sa vorbeasca, etc.

Petrache Lupu a trait intre 14 octombrie 1907 si 14 decembrie 1994. Petrache Lupu a trait aproape 90 de ani. Se spune ca pe vremea comunistilor ar fi fost saltat de multe ori. Fostul cioban a fost privit de oameni ca un trimis al Domnului. Desi Biserica Ortodoxa a ramas circumspecta cu privire la povestea lui Petrache, Satenii au reusit sa construiasca o manastire pe locul unde Petrache ar fi avut viziunile.

Petrache Lupu si Minunea de la Maglavit

Comuna Maglavit e situata in Oltenia, intre Calafat si Cetate, in dreptul cotiturei pe care o face Dunarea inainte de a se indrepta spre Calafat. Comuna are peste 5.000 de suflete si e situata la vreo 4 kilometri de malul Dunarii. Intre fluviu si Maglavit e lunca, teren inundabil, acoperit cu nisip si padure tanara de salcami, care au fost taiati ramanand buturugile si lastari.

In anul 1907, la 14 octombrie se naste Petre, fiul lui Gheorghe Preda Lupu, locuitor sarac din Maglavit. De mic ramanand fara tata, a trait nenorocit langa o mama care il iubea putin. in urma unei boli, varsatul, ramase surd si mut, si traia ascultator si bland in casa unui tata vitreg, plin de rautate, care ii dadea, cu multa parere de rau, o bucata de mamaliga. Cand s-a facut ceva mai mare muncea la plugarie alaturi de tatal sau vitreg; mai tarziu, pus sa pazeasca vitele satenilor, simbria ce o lua intra tot in chimirul acestuia. Vitele insa au fost mai blande cu bietul Petrache caci il fa­ceau sa uite rautatea oamenilor, de aceia el le iubea mult. Cand vedea pe cineva ca da in o vita, i se umpleau ochii de lacrami si dupa ce proprietarul ei isi potolea furia, Petrache se ducea si mangaia locul lovit de biciu sau de ciomag.

Mai in urma si-a facut o stana pentru oile satenilor si si-a injghebat o mica gospodarie. S-a casatorit cu o femeie saraca dar intelegatoare si gospodina. Au impreuna un copil. Petrache Lupu este un om cinstit cum rar se mai ga­seste altul. Cand uneori in turma lui intra o oaie straina nu are astampar pana ce nu da de pagubas. Inapoiaza banii gasiti si sileste pe altii sa faca la fel. Astfel cand a gasit zece mii de lei (bani mari la acea vreme) i-a dus stapanului. Iarna, tatal sau vitreg, ca sa se incalzeasca, fura crucile din cimitir, si facea foc cu ele. Petrache plangea si tremura de mahnire, departe de foc, sa nu-l ajunga caldura si nici lumina lemnului mortilor. Cand au dormit cu totii, a luat crucile si le-a dus in cimitir, infigandu-le la fiecare din mormintele de unde fusesera luate.

"De ce iei umbra mortilor, taticule? Lasa crucile acolo, saracii, sa le tina umbra!" zicea Petrache Lupu. Cinstit si credincios ajunsese Petrache Lupu la varsta de 29 ani. Fusese reformat din armata pentru "debilitate mintala" si greutate in vorbire. In ziua de 31 mai 1935, era intr-o vineri, trecand Petrache Lupu in dreptul a trei buturugi din padure, i-a iesit in cale "un mos" cu barba alba si lunga pana la brau, mustati foarte lungi si impreunate cu barba. In loc de imbra­caminte avea peste tot numai par alb ca matasea, care ii acoperea corpul pana jos la degetele picioarelor, ca un fel de sarica ciobaneasca. Sta in aer, la vreo doua palme de pamant. De la el venea un miros asa de frumos cum nu se intalneste la nici o floare de camp sau gradina - ceva care aduce cu mirosul de smirna. Mosul i-a spus: "Nu-ti fie frica. Sa te duci sa spui la lume, la parintele, la primarie si la bise­rica, ca daca oamenii nu se potolesc, daca nu tin sarbatorile, daca nu se lasa de rele si daca nu vin la biserica, atunci, foc, atunci le rup muncile."

Dupa aceste cuvinte, Mosul s-a inaltat intr-un nor pa­trat si luminos. Cand a ajuns Petrache Lupu la stana, n-a spus la nimeni nimic, ca sa nu fie luat in ras. A doua vineri, (7 iunie) i-a iesit in acelasi loc Mosul, care i-a zis: "De ce n-ai spus la lume ce ti-am zis?" Petrache i-a raspuns: "Am uitat" si s-a inchinat, apoi a adaugat: "Doamne iarta-ma, ca am sa spui!" "Bine, te iert, dar sa spui la lume tot ce ti-am poruncit." Apoi Mosul a disparut ca si intaia data. Petrache Lupu s-a inchinat, insa ajungand la tarla si de data aceasta n-a spus la nimeni nimic, frica ca lumea va rade de el fiind mai puternica decat porunca "Mosului".

A treia vineri (14 iunie), in acelas loc ca si datile pre­cedente, l-a oprit iarasi Mosul zicandu-i: "De ce n-ai spus la lume ce ti-am spus intaia si a doua oara?" Petrache i-a raspuns si de data aceasta: "Am uitat." Mosul, cu glas gros si tare, i-a zis: "Nu te mai iert." Totusi dupa ce Petrache i-a cerut iertare, fagaduindu-i ca de data aceasta ii va indeplini porunca, Mosul a cuvantat iarasi: "Sa spui la lumea cu care te intalnesti ca daca nu se potoleste, daca nu tin sarbatorile, daca mai fac rele, daca nu vin la biserica sa se roage, daca nu se apropie, atunci foc, atunci le rup muncile." Petrache Lupu i-a zis: "Stai, sa ma duc intai la oi." Mosu i-a ras­puns: "Haide ca merg si eu." Petrache Lupu i-a zis: "Hai Mosule!" Au plecat amandoi spre stana. Mosul mergea, insa prin aer, la doua palme de pamant. Ajuns la stana Petrache Lupu a trecut sa mulga oile. Mosul, care statea langa el, ii spunea mereu: "Sa te duci chiar acum in sat si sa spui la lume."

La stana se mai gaseau atunci Sonita Savescu din Maglavit si alt cioban mai mic, Florea Pavel, care au auzit cum vorbea Petra­che cu "Mosul" pe care insa nu-l vedeau, nici nu-l auzeau si l-au intrebat pe Petrache cu cine vorbeste. Petrache, cand voia sa le respunda, ii venea ameteala si nu putea scoate o vorba. Dupa ce si-a aranjat treburile la stana, a plecat spre sat, intovarasit de Mos. Dupa vreo 50-60 metri de drum, Mosul i-a spus: "Am sa mai vin o data, dupa ce tu vei fi spus la lume si sa vad ce o sa faca lumea. Am sa-ti port de grija." Petrache s-a inchinat, iar Mosul i-a mai spus cu glas gros: "Sa te duci, auzi?" Petrache mai spune ca i-a mai lasat o vorba mare, dar pe care n-are voie s-o spuna nimanui, pana ce Mosul nu vine iarasi. Si Mosul s-a vazut inaltat tot intr-un nor patrat si luminos.

A doua zi, sambata, Petrache Lupu a fost desteptat din somn de o putere care il impingea sa mearga in sat. Pe la 10 dimineata, a inceput sa povesteasca cele petrecute nevestii sale si la toti cu care se intalnea in drum, precum si preotului Bobin, pe care l-a gasit acasa, la primarie. Au venit apoi ziaristii si functionari de la politia din Calafat. Duminica, la biserica, pe la sfarsitul predicii, cum Pe­trache sedea cu capul in jos a simtit ca cineva nevazut l-a apucat de barbie si i-a ridicat capul in sus. Atunci a vazut in altar, plutind prin aer, pe acelasi "Mos", care i-a facut semnul crucei, al binecuvantarii adica.

De aci inainte personalitatea lui Petrache Lupu se schimba. In cursul saptamanii indemna lumea sa vina la bi­serica si sa se roage lui Dumnezeu pentru iertare. Sa nu munceasca in zilele de sarbatori si toate celelalte porun­ci ale Mosului: sa nu mai minta, sa nu dusmaneasca, sa nu fure, sa nu curveasca, sa-si respecte parintii si pe cei batrani, sa posteasca posturile, femeile sa nu mai avorte­ze.

In ziua de 7 iulie a avut o noua aratare anume o stea luminoasa si mare tot la locui aratarii, iar ca la un stat de om deasupra lui, a vazut pe acelasi "Mos", care i-a fagaduit ca toamna aceasta sau alta, daca lumea se va pocai, va face cu aceasta stea semnul crucii, in fata lui Petrache si a oamenilor daca lumea se va pocai, Mosul va lasa aceasta stea in jos. Atunci Petrache sa spuna lumii sa puna mana pe ea. Ea insa se va ridica in sus si nu o vor putea prinde; va mai face semnul acesta inca de doua ori. Dupa aceasta ciobanul va anunta lumea ca va incepe prapadul.

Duminica, 14 iulie, la slujba bisericeasca facuta de 7-8 preoti, din parohiile vecine si de preotul Nicolae Bobin din Maglavit, a venit lume si din alte sate, vreo 2-3000 oameni. Apoi s-a facut o procesiune la locul cu vedenia. Acolo erau adunati peste 10.000 oameni, dupa aprecierea sus-numitului preot. In timpul slujbei Petrache Lupu a vazut plutind asupra lumii acelasi Mos. S-au colectat de cioban 7.000 lei ce s-au depus la Casa de Economie pentru a se cumpara doua troite si a se zidi fantana ciobanului in ciment. La cati­va pasi departare de stana se afla o fantana primitiva sapata de Petrache.

In locurile acestea foarte multi ciobani au in­cercat zadarnic sa dea de apa, numai Petrache Lupu a avut mai mult noroc. Satenii cred ca e p fantana facatoare de minuni. In apropierea unei tufe Petre a infipt o cruce de brad pe care o mana nedibace a insemnat urmatoarele: "Petre G. Lupu ciobanul care s-a intalnit cu Mosu - Sa inchine, sa pupe". Alaturi de cruce Petre a ridicat un adapost, in mijlocul caruia are grija sa aprinda lumanari si tamaie. Increderea lui Petre in oameni este foarte mare, incat banii, care i-a ca­patat de la pelerini pentru ridicarea unui altar care sa arate locul unde Dumnezeu a vorbit prin el oamenilor, ii lasa langa cruce si nimeni nu se atinge de ei.

Lumea vine aici, aprinde lumanari si se roaga. La in­ceput unii, necredinciosi, cereau ca ciobanul sa fie arestat, iar credinciosii care veneau sa aprinda lumanari, tamaie, candele sa fie indepartati. Prin interventia Domnului senator Valareanu si a altora, ciobanul a fost lasat nestingherit. Autoritatea morala a ciobanului e foarte mare. El e numit "preasfantul", rugaciunile le face el, lumea se inchina si il roaga pe el sa intervina la "Mosul". Ciobanul nu primeste bani pentru sine.

Preotul satului se ocupa cu mersul incasarilor intr-o lada, seara se face numaratoarea de catre delegatia comi­tetului instituit pentru ridicarea unei biserici. Ciobanul pune si el iscalitura, fiindca a invatat sa iscaleasca. Unii pelerini "cei buni la Dumnezeu", printre care sunt si multe persoane culte, vad in jurul ciobanului predicator un nimb luminos in care se disting figuri sfinte.

Ciobanul, suit pe o estrada, langa o mare cruce, ri­dicata cu cheltuiala Domnului Dr. Albu, medic al sanatoriului cu acelasi nume din Craiova, vorbeste oamenilor. Aceasta es­trada e situata in camp liber. Inspre apus de aceasta cruce, in mijlocul padurii, se gaseste locul sfant, cu cele trei buturugi, unde s-a aratat Dumnezeu. Cei care au ascultat predica vin si se aseaza pe locul acesta, sarutand pamantul si buturugile si se ung cu seva ce curge in picaturi din cativa plopi bubosi, din cauza unor paraziti care au patruns prin coaje in canalele sevei.

Aci zac, pe nisip, sutele de infirmi, incurabili si necajiti, care asteapta mila lui Dumnezeu. Administratia a luat masuri ca pelerinii sa nu sada in comuna. In schimb, situatia regiunii vizitate de pelerini era, in vara anului 1935, cand am vizitat Maglavitul, destul de serioasa din cauza enormei aglomeratii de oameni, lipsiti de cele mai elementare masuri de igiena. Administratia a luat insa masuri si in aceasta privinta construind latrine (bai), arzand gunoaiele, etc. Apa de baut se ia din patru fantani construite de curand si din izvoarele ce ies din poalele luncii Maglavit. Totusi, din cauza aglomeratiei, fanta­nile sunt asaltate de oameni care isi introduc in galeti sticle­le, canile si toate cioburile. Pentru a se evita aceasta, s-au adaptat pompe la aceste fantani.

Treptat situatia sanitara s-a ameliorat, doi medici si cinci agenti sanitari au lucrat in acest sens. Din ordinile Domnului Dr. Viorel Popescu, inspector sanitar, s-au construit latrine, o baraca dispensar si infirme­rie, o statie de bai si deparazitare. Pelerinii se culca pe pamant, in aer liber. Langa orbi, paraliticii, bolnavi cu cancer, cu fistule tuberculoase, ulcere varicoase. Este impresionanta staruinta acestor nenorociti de a sta cat mai aproape de locul unde a aparut vedenia.

Petrache Lupu, cu bunul lui simt, a inteles dispoziti­ile administrative care cer ca orice pelerin sa nu stea mai mult de trei zile in localitate. El argumenteaza astfel: daca "Mosul" nu i-a vindecat in cateva zile, e semn ca bolnavul are pacate multe si trebuie sa plece. Numarul pelerinilor se ridica in timpul verii la 20.000 pe zi, iar la inceputul lui sep­tembrie 1935, intr-o sambata, cu ocazia venirii Episcopului, numarul s-a ridicat chiar la 50.000. La aceasta data banii lasati depasisera un milion de lei (enorm la acea vreme). Pelerinii au tendinta a lasa pe seama preotilor bisericii colectarea banilor, etc. si ei se incred absolut in omul simplu dar desinteresat care e cioba­nul. La inceputul lui noiembrie, vinerea, pelerinii erau abia 2-3000.

Petrache Lupu spune singur ca a fost reformat din armata dupa un tratament contondent, fara rezultat, caci era banuit ca simuleaza prostia si mutismul. De fapt, el nu a fost mut ci cepeleag si cu un vocabular redus. Aceste defecte ale vorbirei s-au ameliorat mult prin faptul ca vorbeste zilnic poporului credincios. S-a publicat intr-un ziar din Bucuresti, foaia matricola a lui Petrache Lupu. Credem ca reproducerea ei astfel cum e intocmita in registrul Cercului de recrutare Cra­iova, poate interesa:

"Nr. matricol 13830 - Ctg. 1929. Cerc. Recrut. - Craiova. Corp. - Rgt. 31 Inf. Calafat. Nationalitatea - roman. Religia - ortodox. Nascut in anul - 1907. Luna - Octombrie. Ziua- 14. In comuna - Maglavit. Plasa - Calafat. Judetul - Dolj. Fiul lui Dinu Gheorghe si a lui Florica. Talia - 162/83. Parul - castaniu. Ochii - caprii. Nasul - potrivit. Barbia - potrivita. Fata - smeada. Sprancenele - castanii. Fruntea - potrivita. Gura - potrivita. Semne particulare n-are. Mutatii: 20.11.1929 - Prezent fara reclamatie. Admis, bun pentru infanterie. La vizita medicala amanat: Otita medie supurata. 19.11.1930 - Amanat a doua oara. Debilitate mintala. 10.11.1931 - Lasat la vatra fiind dispensat medical. Cla­sat "Impropriu serviciului militar, pentru surdo-mutism provenit din sifilis ereditar." La corp. Art. 74 legea Recrutarii. Ordin de zi Nr. 176/931, Rgt. 31 Inf."

Din cercetarile mai amanuntite ce am facut la Craiova rezulta ca Petrache Lupu a fost dispensat medical la 10 11. 1931, dupa o scurta internare in Spitalul militara Corpului I de armata, unde la aceasta data sosesc pentru stabilirea pozitiei militare sute de bolnavi, care urmeaza sa fie exami­nati de specialistul respectiv, li se fac probele de laborator si apoi cu diagnosticul stabilit sunt prezentati d-lui general medic Vasilescu August pentru a-i vedea si a da ultima ho­tarare.

Pentru Petrache Lupu diagnosticul a fost: "otita medie supu­rata bilateral cu perforatia larga a ambelor timpane, usoara idiotie", iar in foaia de observatie nu este trecut decat examenul local, clinic al urechilor. Nu se mai gaseste in acea foaie nimic asupra antecedentelor sale heredo-colaterale sau asupra vreunui examen care sa sustina diagnosticul de usoara idiotie. N-am putut afla cine a pus in foaia matricola diagnosticul de sifilis hereditar. Daca Petrache Lupu ar fi prezentat ceva in aceasta directie n-ar fi scapat medicilor de la Spitalul Militar din Craiova. E vorba deci de o eroare.

Azi e intr-o continua iritatie din cauza ca lumea ii cere sa vorbeasca si sa se roage mereu pentru vindecarea miilor de bolnavi. Se spune ca anterior vedeniei si chiar la ince­putul pelerinajului Petrache Lupu vorbea calm, greoi. Azi a devenit vorbaret. Procedeul lui pentru incercarea vindecarilor e ur­matorul: El afirma ca nu e nici sfant, nici doctor, dar, dupa ce asculta pasurile celor ce vin la el, invita lumea din jurul lui sa se roage cu el lui Dumnezeu. Fraza intrebuintata este: "Doamne ajuta pe cei orbi sa vada, pe surzi sa auda, pe cei muti sa vorbeasca etc". Apoi se inchina si face numeroase cruci.

Dupa domnul dr. Viorel Popescu, inspector sanitar, gestu­rile ciobanului nu sunt nici de binecuvantare, nici de implo­rare, ci gesturi dezordonate, neadecvate la vorbire. Cand i se comunica cum ca bolnavul nu s-a vindecat, el raspunde: "Ce sa-ti fac, ai pacate grele, roaga-te la "Mosul", du-te la locul vedeniei si roaga-te; asteapta!". Se cere sa binecuvanteze obiecte ca batiste, camasi, etc, sa atinga bolnavi. El refuza intai sa binecuvanteze, zicand ca nu e sfant dar, la in­sistentele pelerinilor, atinge lucrurile si bolnavii. Pune mana pe orice bolnav, pe orice bubos, fara nici o frica, caci, zice el, "Mosul" i-a dat curaj. Aceasta munca totusi il enerveaza, se da jos de pe estrada, dar lumea se tine dupa el, il atinge cu maimile, il roaga sa vina la locul vedeniilor, sa vindece pe cei netransportabili. In cele din urma, nu mai aparea pe locul viziunei decat de doua ori pe zi, dimineata la ora 11, si dupa-amiaza la ora 15.

Sub influenta lui Petrache Lupu locuitorii din satele vecine duc o viata mai morala. Nu se mai mananca decat rar carne, nu se mai intampla furturi, batai. Medicul legist al judetului Dolj comunica faptul ca de la 1 iunie pana la ince­putul lui septembrie 1935 n-a mai avut nici un caz de me­dicina legala. La biserica totusi nici acum nu prea se duce lumea; se aduc de poporeni acuzatii grele preotilor de sat. Un fapt e sigur: orice lucru pierdut pe campul pelerinajului e adus la cioban, care, intreband multimea, il restituie pa­gubasului.

Pelerinii vin din toate partile tarii, intrebuintand toate mijloacele de locomotiune. Se organizeaza trenuri complete. Vin chiar familii evreiesti. Sunt oameni care vin pe jos de la mari departari, considerand drumul istovitor ca un ispasitor de pacate. Ajung la Maglavit, dupa zile si nopti de drum, flamanzi si istoviti - dar cu cata fericire in suflet! Numarul bolnavilor vindecati sau ameliorati nu se poate sta­bili. Episcopul Bartolomeu al Ramnicului a venit insusi sa se roage pe locul vedeniilor din Maglavit. Cu aceasta ocazie, sambata, 14 septembrie 1935, Petrache Lupu a asistat la slujba religioasa de la biserica din sat, iar la ora 09.00, in fruntea unei imense procesiuni, intre preotime si jandarmi, care il apara de asaltul multimii, a pornit pe drumul de curand taiat prin padure pana la tarla din marginea Dunarii.

De-a lungul soselii, cateva zeci de mii de oameni se inchinau insirati pe doua randuri. Mii de barbati si femei ii asteptau in genunchi trecerea. Petrache nu le facea nici un semn, nu le spunea nici o vorba. Mergea drept, si se lasa atins, ca in vis, de cate o mana scapata printre jandarmi. Era obiectul unei continue adoratii mistice, care, la schilozi si bolnavi, ia forme de delir. Nimeni n-are o umbra de indoiala. Mataniile si ingenuncherile nu iau sfarsit decat la ora 09.30, cand cortegiul ajunge langa vechea tarla. Acolo episcopul Vartolomeu asteapta, in mijlocul unui sobor de 20 preoti, sosirea ciobanului.

Se ridicase pe locul acela o estrada inalta strajuita de noua cruci imense inconjurate de verdeata. Lumea in jurul ei formeaza o mare de capete. Unii ziaristi pretindeau ca ar fi fost o suta de mii. Altii vorbesc de 60-70.000. Drept este ca in acea vineri, pana la innoptat, au tot venit convoa­ie de carute pline cu pelerini din toate unghiurile tarii, din Transilvania, din Banat, chiar de departe din Maramures, si trenurile obisnuite nu mai puteau incarca pe toti calatorii. De la Bucuresti si de la Craiova s-au format trei trenuri speciale cu cate 20-25 vagoane, care au descarcat in statia Maglavit circa 30.000 de insi.

Slujba Episcopului incepe la ora 9 si jumatate. Cu toata instalatia de megafoane din cele patru colturi ale cam­piei, corul preotilor se aude foarte slab. Se roaga unii, altii vorbesc. Isi povestesc minunile. Intr-o parte se spune ca doua femei au nascut. De abia cand incepe Petrache sa vorbeasca linistea devine completa si cuvintele lui pot fi din loc in loc auzite. "Mosul a spus: Oamenii sa se inteleaga intre ei. Toti suntem frati. Nu va invrajbiti." Si lumea asculta ingenuncheata. Cate o femeie, din apropierea estradei, intinde inspre mana ciobanului o ba­tista, o floare, o creanga, o bucata de hartie. Petrache le atinge cu mana. Femeile sunt multumite, macar sa aiba un obiect atins de mana lui.

La ora 11.00, Episcopul, preotii si Petrache coboara es­trada si in fruntea unui cortegiu se indreapta spre locul unde a fost hotarata cladirea noii biserici. Acolo, dupa o noua sluj­ba divina, Petrache pune piatra de temelie a viitoarei bi­serici. Intr-un interviu dat "Universului" din 15 septembrie 1935, IPS Patriarh Dr. Miron Cristea arata inalta valoare a indemnurilor ciobanului: "Pocaiti-va; indreptati-va, feriti-va de rele; mergeti la Sfanta Biserica si va rugati si impliniti porun­cile invatate de ea."

Ca specimene de vindecari am citit in ziare multe, asupra autenticitatii lor nu ma pot pronunta, deoarece acesti pacienti n-au fost examinati de un neurologist care sa con­state natura bolii si daca vindecarea a fost instantanee, prin urmare miraculoasa, sau daca, din contra, aceste vindecari intra in domeniul fenomenelor cunoscute, cum as crede.

La "buturugi" se gasea o intreaga serie de bolnavi vindecati la Maglavit. Cu acest prilej, printre multimea de suferinzi era Alexe Stroe Militam, fost primar in Satulung, care este orb de 5 ani. Venise sa se roage si el cu credinta, pentru sanatate. Cu lacrami in ochii limpezi dar fara vedere, Militam a po­vestit unui ziarist despre urmatoarele cazuri de vindecare intamplate in ultima saptamana:

Radu Manolescu din lunca jud. Braila, in etate de 54 ani, a venit cu mana si piciorul drept paralizate. Dupa o sedere de 7 zile la "buturugi" a plecat vindecat. Costica Trandafir din Coreseni jud. Ialomita, mut si surd de 17 ani, dormind o noapte la "buturuga mare" a ince­put sa vorbeasca perfect. Domnisoara Elena Constantinescu, din Constanta, bol­nava de epilepsie de 7 ani, stand doua saptamani la "butu­rugi" s-a facut sanatoasa. Ion Negrila, dintr-o comuna din jud. Arges, de 71 ani, avand paralizate mana si piciorul stang, a stat 3 saptamani la locul sfant si s-a vindecat.

In ceea ce priveste cazul de vindecare al medicului capitan Radulescu, care isi pierduse vederea in urma unui accident de automobil, Viorel Popescu imi comunica urmatoarele amanunte culese de la sora capitanului Radulescu. Specialistii din Bucuresti si Berlin n-au putut sa-l vin­dece. Era pe punctul de a fi reformat. La Viena un specia­list ii spusese sa aiba rabdare caci, probabil, se va vindeca. Disperat, s-a dus la Maglavit unde a stat trei zile. Dupa ace­ea, sora sa, care era farmacista, se pomeneste cu el vesel si ii comunica revenirea in parte a vederii. Ea necrezand, capitanul ii descrie modul cum e imbracata, i-a citit ora pe ceasul din farmacie.

*

Ramasitele pamantesti ale lui Petrache Lupu, ciobanul despre care se spune ca ar fi vorbit cu Dumnezeu, au fost dezgropate recent din cimitirul din satul Maglavit si mutate in Manastirea Maglavit, asa cum si-a dorit, in timpul vietii, Petrache Lupu. Asa au vrut si miile de credinciosi, care au pornit deja in pelerinaj la mormantul lui. Si acum plang oamenii cand isi amintesc povestea.

sursa crestin ortodox

Read More

Drugs Don't Work

All this talk of getting old
It's getting me down my love
Like a cat in a bag, waiting to drown
This time I'm comin' down

And I hope you're thinking of me
As you lay down on your side
Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

But I know I'm on a losing streak
'Cause I passed down my old street
And if you wanna show, then just let me know
And I'll sing in your ear again

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

'Cause baby, ooh, if heaven calls, I'm coming, too
Just like you said, you leave my life, I'm better off dead

All this talk of getting old
It's getting me down my love
Like a cat in a bag, waiting to drown
This time I'm comin' down

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

'Cause baby, ooh, if heaven calls, I'm coming, too
Just like you said, you leave my life, I'm better off dead

But if you wanna show, just let me know
And I'll sing in your ear again

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

Yeah, I know I'll see your face again
Yeah, I know I'll see your face again
Yeah, I know I'll see your face again
Yeah, I know I'll see your face again

I'm never going down, I'm never coming down
No more, no more, no more, no more, no more
I'm never coming down, I'm never going down
No more, no more, no more, no more, no more

Read More

DE SEARA. DE WEEKEND.DE INIMA ALBASTRA INCA

This summary is not available. Please click here to view the post.

Read More

BRUNO

Ei bine da, am vazut BRUNO, noul film al nebunului Sasha Baron Cohen.
Mai intii trebuie sa recunosc ca mi-au trebuit 3 incercari ca sa vad Borat.Prima oara m-am enervat dupa primele 15 minute. A doua oara am rezistat eroic pina la intilnirea cu pustanii de colegiu americani. A treia oara insa am ris cu gura pina la urechi si mam minunat de curajul nebun al lui Cohen, pe care il admirasem prima oara in Madonna's MUSIC ( I is ALi G).
Bruno merge cu un pas mai departe de Borat, aratind lumii homofobia americana,penibilul mamelor care accepta orice ca sa-si promoveze copiii staruri, and i mean ANYTHING, dar si ipocrizia celor care anunta ca au devenit heterosexuali convertiti.
Violenta americanilor white trash, clasa
cocalara americana este dezgustatoare si Sasha era sa manince bataie pe bune in scena luptei.La fel ca si in Borat cind a facut misto de imnul american.
Condimentat cu scene din showurile penibile ce fac mare audienta la americuta, dar si cu porn, Bruno isi arata putza intr-un film ce trebuie vazut ca o non actiune castanediana.
Desocializant!

Later edit-Bruno a fost interzis in Ukraina...WTF?

Read More

Sfanta Vineri

Cum viata este cu bune si rele, verisoara mea s-a imbolnavit.

Avea probleme cu spatele, incercase deja tratamente nenumarate, fara rezultat, si printr-o intamplare auzise de un chiropractician in care isi pusese mari sperante. Mi-a cerut sa o insotesc, deoarece ii trebuia ajutor la fiecare miscare. Si iata-ne, la inceputul primaverii, in drum spre Zalau. Eram tot cu ochii pe geam, visand, facand planuri de renovare a casei, toropita de muzica si caldura odihnitoare din masina. Tocmai incepusem sa punem in apartamentul nostru grinzi batranesti, salvate de la o groapa cu var, unde urmau sa fie arse. Grinzile erau dintr-un pod batran, cu arome de fum si fan uscat, si ma gandeam cu bucurie cum alaturi de celelalte comori ale noastre, oale si lucrusoare vechi, o sa avem o bucatica de casa batraneasca din Maramures. Treceam prin comuna Rastoci, cand am vazut dintr-o data minunatia, o casuta langa drum, ce statea cuminte si solemna, crescuta parca acolo dintotdeauna. Parea o iluzie, un abur, dar n-am indraznit sa deschid gura, sa zic: "Opriti masina!", caci noi aveam alte treburi in drumul acela, ne grabeam sa ajungem la timp la doctor.
La intoarcere, l-am rugat totusi pe sofer sa opreasca, sa vad mai bine daca ce vazusem fusese realitate sau o iluzie. Casuta era acolo, peste drum, si astepta. Aveam emotii, nu stiam daca era goala sau avea stapani, ce vor zice cand se vor trezi cu mine, musafir nepoftit la usa. Dar imi doream tare mult sa intru. Voiam sa vad si sa ating totul, asa cum fac cand ma duc si la muzeu, sa miros fiecare barna, sa mangai portile, sa respir povestea locului. Verisoara mea iubeste lucrurile acestea la fel ca si mine si, inteleapta, mi-a dat curaj ("du-te, intra si sa nu-ti fie teama, stiu ca aici nu poate locui decat Sfanta Vineri"). M-a impins usurel de la spate si dupa cateva clipe de ezitare am intrat in curte.
Am intrat, deci, in curte, unde susura un mic paraias sub pivnita casei. Iata-ma sus, la intrare, batand la usa. Spre surpriza mea, inauntru era, intr-adevar, Sfanta Vineri. Cand am intrat, am vazut o camera mica, cu doua paturi pline de perne, o masa in mijloc, un fir de lumina strecurat prin doua ferestre cat palma si un cuptor urias. O batranica sprintena si luminoasa intindea o foaie de aluat pe masa de lemn. Facea taietei. Mi-au dat lacrimile. Am imbratisat-o si sarutat-o, iar ea n-a protestat, mi-a raspuns zambind cu prietenie. Asa am aflat ca locuieste singura in casuta aceea, mostenita de la tatal ei, care o mostenise la randul lui de la tatal lui si tot asa. M-a invitat sa ma asez, ca si cum m-ar fi asteptat si cunoscut dintotdeauna, nu m-a intrebat ce caut acolo si mi-a raspuns la intrebari linistita. N-avea curent, televizor sau vreo utilitate moderna in casa, doar o lampa cu gaz. Avea o pensie mica, mica, insa nu s-a plans de nimic, decat ca ii este din ce in ce mai greu sa repare acoperisul inalt, de paie, greu sa gaseasca pe cineva sa o ajute si mai ales sa plateasca din putinul ei. N-am putut sta mai mult acolo, desi ma simteam ca acasa si aveam atat de multe sa intreb. Am reusit doar sa ii las niste bani, pe care nici nu-i ceruse, sa o imbratisez de cateva ori si sa plec.

Acasa nu mi-am revenit. Ma gandeam mereu la ea si la faptul ca nici nu o intrebasem cum o cheama, caci pentru mine ramasese Sfanta Vineri. Saptamana urmatoare am luat-o pe acelasi drum, acum insa mult asteptat. Imi doream sa fiu mai coerenta, sa fac niste poze si sa vorbim mai multe, sa o intreb ce va fi cu casuta ei in viitor, cand ea nu o va mai putea intretine.
M-a primit cu aceeasi bunavointa, acelasi zambet si aceeasi ospitalitate, si cu linistea pe care numai un om care traieste asa o poate avea. M-a poftit sa ma asez, mi-a multumit de bani si mi-a spus ca ii lasasem mai mult decat pensia ei pe o luna, desi eu ii lasasem foarte putin. Avea flori pe masa si cateva mere si a vrut sa mi le daruiasca pe toate, le primise cadou, era chiar ziua ei de nastere, implinise 82 de ani. Mi-a spus ca o cheama Ana. Am plecat promitand ca voi reveni, ingrijorata de soarta ei si a casutei de basm. Dar n-am reusit, am plecat din tara, in speranta unei vieti mai bune. Desi mama Ana nu mi-a cerut nimic, am ramas asa, cu sentimentul ca trebuie sa fac ceva pentru ea, ca trebuie cineva sa o ajute cu acoperisul, sa-i bata cineva la usa, sa-i auda povestea, care tot nespusa a ramas. Cineva care citeste "Formula AS", desigur, un calator prin Salaj, un om cu suflet mare si generos, care sa repare acoperisul de pe casa batranei Ana... Casuta cea de poveste din satul Rastoci.
MIHAELA MIHOLGA - e-mail: misitg@yahoo.com

Read More

MENTA- Racoarea care vindeca -

Legenda spune ca in timpurile cand picioarele Domnului si ale iubitului sau apostol Petre mai calcau prin tarana acestei lumi, ca drumeti nestiuti, se lasase o arsita cum nu se mai vazuse. Si se intampla ca cei doi pribegi sa ajunga intr-o pustietate unde nu se gasea picatura de apa, si abia daca vedeai chip de om la o zi intreaga de mers prin colburi fierbinti. Cand soarele ajunse in crucea zilei, Petre se aseza pe o piatra, ostenit si fara putinta de a merge mai departe. Si spuse: "Doamne, fa sa rasara un izvor sau o fantana, ca ne-om stinge de sete si de osteneala!". Domnul zambi, cu buzele uscate de arsita, si cuvanta bland: "Lasa, Petreo, ca Tatal ne-o pregatit ceva mai bun decat fantana sau izvor". Si nu bine termina de spus aceste cuvinte, ca de la un cot al potecii rasari un drumet, la fel de ostenit ca si ei, dar care se opri si ii intreba daca le poate fi de folos cu ceva. Numaidecat, Petre ii ceru apa, iar drumetul le dadu cu draga inima tot ce mai avea in plosca. Apa era infierbantata de soare si abia potoli setea drumetilor sfinti. Domnul spuse: "Vezi Petre, izvorul sau fantana ne-ar fi potolit doar setea trupeasca, dar milostenia acestui om, care ne-a dat ultima lui picatura de apa, ne-a intremat si sufletul". Si atunci, dupa aceste vorbe, in fata omului celui milostiv rasari un suvoi de apa curata si buna, iar in jurul suvoiului, o iarba cu frunze grase, care raspandea o mireasma racoroasa si intrematoare: menta. De atunci, frunzele ei mestecate la drum lung potolesc setea calatorilor, ii racoresc in amiezile cu vipie si le alunga osteneala. Ba taranii romani isi puneau menta si in opinci, pentru ca pasul sa le fie usor si calea mai scurta. Iarba sfanta, in credintele populare, menta este un dar venind din milostenia Domnului nostru Iisus Hristos si a drumetului singuratic si cu inima buna. Pana nu demult, nu era gospodarie taraneasca in care sa nu creasca macar un soi de "menta buna" ori "izma buna", cum se mai numea aceasta iarba de leac folosita pentru toate bolile stomacului, febra, bolile de plamani si pentru feluritele suferinte femeiesti. Cu menta erau oblojite si ranile, intepaturile de insecte ori mancarimile de piele. Menta era pusa la capataiul bolnavilor grav, "ca sa le ia din durerea trupeasca si sufleteasca", in sanul fetelor de maritat, "ca sa fie cuminti si sa nu le ia patimile inaintea judecatii" ori la icoane, "ca sa apere gradina si ogoarele de seceta si vipie". Planta magica, planta de leac, in unele zone si planta alimentara, izma buna se impleteste cu traditiile tuturor popoarelor. Poate si de aceea cercetatorii zilelor noastre i-au acordat atata atentie si au gasit in frunzele sale aromate calitati vindecatoare neobisnuite, despre care vom vorbi in continuare, nu inainte insa de a afla ce fel de menta se foloseste si cum se prepara ea:

Unde gasim si cum culegem menta

Mentha spicata

De regula, speciile de menta care se folosesc in vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor salbatice nu au calitatile medicinale ale asa-numitei "mente bune". Prin "menta buna" se intelege, de fapt, o serie de trei specii de menta (care la randul lor au sute de varietati). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau spicata) si hibridul primelor doua: menta piparata (Mentha piperita), care este cea mai folosita specie in prezent si despre care vom vorbi in continuare. In ciuda numelui sau, menta piparata nu are nimic din iuteala condimentului la care se face referire, din contra, este racoritoare, dar in schimb are in mireasma sa o nuanta care aduce aminte de cea a piperului. Aceasta specie de menta nu creste spontan la noi in tara, ci doar in gradini, unde se inmulteste foarte rapid, prin replantarea tulpinilor sale subterane (numite stoloni). Culesul mentei se face intotdeauna pe timp frumos, cu soare mult si caldura, cand aceasta planta secreta un maximum de uleiuri volatile. Se taie partile aeriene, adica tulpina cu tot cu frunze, cu putin inainte ca planta sa infloreasca. Dupa recoltare, iarba de menta se usuca in locuri umbroase, lipsite de umiditate si foarte bine aerisite, in strat subtire. Dintr-un kilogram de menta cruda rezulta aproximativ 200 de grame de menta uscata, care se pastreaza in pungi de hartie, in camari lipsite de umiditate si racoroase.

Cum se prepara si cum se administreaza menta

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru a debloca rapid caile respiratorii, element foarte important in tratarea bronsitelor infectioase, precum si a manifestarilor alergice la nivelul cailor respiratorii. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de frunze maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul decongestiv, calmant si antispastic sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de iarba de menta maruntita se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa rece, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; lichidul se strecoara, iar maceratul ramas se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa 20 minute la infuzat, dupa care se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de menta, completandu-se restul cu alcool de 40 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Se filtreaza lichidul prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Se mai numeste si ulei eteric sau ulei esential si se obtine doar prin procedee industriale Se gaseste preparat in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de menta pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi, dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Baile terapeutice

Doua maini de flori de menta se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de menta se fac vara sau atunci cand ne confruntam cu afectiuni respiratorii, deoarece au efect racoritor si relaxant, desfunda caile respiratorii si favorizeaza respiratia.

Boli prevenite cu ajutorul mentei

* Cancerul de colon, cancerul pulmonar, cancerul pielii - studii recente de medicina experimentala arata ca animalele carora le-a fost administrata sistematic menta, in cure de 3 luni, dezvolta mult mai rar tumori cu localizarile anterior mentionate. Asa-numitul perilil alcool, continut in frunzele de menta, este o substanta cu efecte antioxidante si antitumorale, impiedicand formarea si proliferarea tumorilor. Asadar, se recomanda consumul regulat de menta, sub forma de ceai ori chiar ca aliment, pentru prevenirea acestor forme de cancer. Cel mai bun moment pentru cura cu menta este vara, cand planta este proaspata si contine maximum de principii active.

Calamintha officinalis

* Sindromul colonului iritabil - observatii statistice facute in tarile din Orientul Mijlociu, unde menta este consumata frecvent sub forma de ceai sau de salata, arata ca persoanele care o consuma macar de 3 ori pe saptamana sunt mult mai putin predispuse la aceasta afectiune.
* Gastrita hiperacida, ulcerul gastric - mentolul, principiul activ care da mirosul atat de caracteristic mentei, are efecte antiinflamatoare si calmante asupra mucoasei gastrice. Consumul de ceai de menta si de menta ca aliment este un foarte bun tratament de preventie al acestor boli gastrice, mai ales in perioadele de trecere de la anotimpul rece la cel cald si viceversa.
* Infectiile tractului digestiv si infectiile urinare - studii facute inca din anii '80 arata ca menta administrata intern previne infectiile cu ciuperci parazite si bacterii, blocand multiplicarea acestor microorganisme. "De vina" pentru acest efect sunt substantele volatile din menta, care au efecte antibiotice si fungicide.
* Epuizare, oboseala cronica - inhalarea uleiului esential de menta, consumul de infuzie combinata de menta si baile cu aceasta planta sunt un excelent mijloc de relaxare si regenerare, in special psihica si mentala. Marele avantaj al acestei plante relaxante este ca nu induce o stare de somnolenta, ci din contra, pastreaza mintea lucida si capacitatile intelectuale nealterate. Ca atare, folosirea ei interna si externa este un foarte bun mijloc de regenerare rapida dupa eforturile fizice si psihice, precum si dupa efortul fizic facut in soare ori la temperaturi ridicate.

Tratamente interne cu menta

* Sindromul colonului iritabil, colon spastic - doua studii realizate in China, in 1997, si in Spania, in 2007, arata ca uleiul de menta administrat intern reduce simptomele si elimina chiar aceste afectiuni ale colonului. Pacientii care au luat cate 2 picaturi de ulei volatil, de 3 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, au raportat o frecventa mult mai mica a crampelor abdominale, a balonarii, a tulburarilor de tranzit intestinal. De asemenea, bolnavii care au facut tratament cu menta au prezentat, gradat, o mult mai mare toleranta la alimentele considerate pana atunci iritante.
* Indigestie, dispepsie - se administreaza o combinatie in proportii egale de tinctura de menta si de chimen (Carum carvi), din care se ia cate o lingurita, de trei-sase ori pe zi, inainte si - daca simtiti nevoia - dupa masa. Testele clinice facute in Germania, in 1999, sub conducerea dr. A. Madisch, au aratat ca aceasta combinatie de plante are efecte comparabile in dispepsie cu cisaprida, un medicament de sinteza folosit frecvent in aceasta afectiune. Diferenta este ca menta si cu chimenul nu au efectele adverse ale cisapridei, nu dau dependenta, iar efectele lor ca tonice digestive sunt mai ample.
* Gastrita - se bea infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi, in cure de 2-3 saptamani. Are efecte calmante, antiinflamatoare, reduce intensitatea durerilor de tip arsura, dar si frecventa crizelor de gastrita. Pentru efecte mai puternice, puteti adauga in infuzia combinata de menta si flori de tei (Tilia argentea), pentru efectul anti-stres, ori de musetel (Matricaria chamomilla), pentru amplificarea actiunii antiinflamatoare.
* Infectie cu Helicobacter pylori - se face o cura de 3 saptamani, timp in care se administreaza zilnic o combinatie de uleiuri volatile de menta si de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportia de 2:1. Pe timpul tratamentului, se iau cate 4 picaturi din aceasta combinatie, de 3 ori pe zi, cu putina apa. Uleiul esential de menta stopeaza diviziunea bacteriei Helicobacter pylori si amelioreaza simptomele infectiei (arsurile la stomac, refluxul gastric, senzatia de jena gastrica inainte sau dupa masa etc.).
* Sughit, spasme gastro-intestinale - pentru a opri accesele de sughit se bea repede, dar cu inghitituri mici, un pahar de apa in care au fost puse 2-3 picaturi de ulei esential de menta. Este un tratament ce poate parea banal, dar care este foarte bine documentat stiintific. Un colectiv de medici japonezi, sub conducerea dr. N. Hiki, a constatat prin experimentele pe pacienti efectul puternic antispastic digestiv si anti-vomitiv al uleiului de menta. Studiul lor, publicat in anul 2003, deja este aplicat in spitale din toata lumea pentru a usura gastroendoscopiile ori unele interventii stomatologice, unde efectul antispastic digestiv al mentei este foarte necesar.
* Voma, stari de greata - tot un studiu japonez, de data aceasta facut in 1997, sub conducerea dr. M. Inamori, arata ca pacientii cu interventii chirurgicale recente au mult mai rar accese de voma sau stari de greata daca le este administrata menta. Se recomanda tratamentul cu pulbere de menta (4 lingurite rase pe zi) ori cu infuzie combinata (un litru pe zi, consumat in 4-6 reprize). Efecte terapeutice surprinzator de bune s-au obtinut si cu... mestecarea indelungata de guma mentolata, de catre pacientii cu interventii chirurgicale recente pe colon.
* Cistita, nefrita, pielonefrita - se face un tratament cu o combinatie clasica in fitoterapie, si anume, cea dintre uleiul volatil de menta si cel de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportii egale. Se iau cate 5 picaturi, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, in cure de 10 zile. Menta are proprietati antibacteriene (contra Staphylococcus aureus, in special), reduce inflamatia epiteliilor urinare, reduce senzatia de arsura si de jena la urinare. Pentru sporirea diurezei, se poate bea si infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi.
* Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie combinata de menta au un usor efect de scadere a temperaturii organismului si, cel mai important, face accesele de febra mai suportabile, reducand senzatia de vertij si de confuzie mentala. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.

Mentha arvensis

* Astm bronsic - se inhaleaza uleiul de menta pus pe o batista, atunci cand simtim ca este iminent un atac de astm. Se face si un tratament intern, in care se iau, de 3 ori pe zi, cate 2 picaturi de ulei esential de menta, impreuna cu jumatate de cana din infuzia combinata, obtinuta din aceasta planta. Acelasi tratament este recomandat si in rinita infectioasa si alergica.
* Sinuzita, adjuvant in raceala si gripa - se administreaza combinatia de ulei volatil de menta si de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi, de patru ori pe zi. Este un tratament simplu, cu o durata de maximum 14 zile, care elimina in mare parte simptomele neplacute ale virozelor respiratorii, decongestioneaza sinusurile, previne si combate foarte eficient infectiile bacteriene.
* Migrena, cefalee - se administreaza 1-1,5 litri de infuzie de menta pe zi. Calmeaza durerile, reduce intensitatea starilor de greata care insotesc migrena. Studiile arata ca menta nu "prinde" la toate categoriile de pacienti cu migrena, dar la cei care au afinitati cu aceasta planta, dispar durerile de cap, ca luate cu mana.
* Recuperare dupa accident vascular - se administreaza o combinatie in proportii egale de uleiuri volatile de menta piperata, de lavanda (Lavandula officinalis) si rozmarin (Rosmarinus officinalis). Din acest amestec se iau cate 3-4 picaturi, de 3 ori pe zi, in cure de doua luni. Un studiu publicat in anul 2007 arata ca pacientii tratati cu aceasta combinatie de uleiuri volatile si cu acupresura au prezentat o recuperare a functiilor motorii si cognitive mult mai rapida decat pacientii tratati prin metodele conventionale.
* Micoze - se face un tratament cu o durata de 2-4 saptamani cu combinatia de ulei volatil de menta si de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi de amestec, de 4 ori pe zi. Este un tratament cu puternice efecte antifungice.
* Adjuvant in cancerul de pancreas, mamar si hepatic - mai multe studii facute la Universitatea de Medicina din Indianapolis au aratat ca administrarea de menta piparata induce celulelor canceroase dezvoltate pe respectivele organe un asa-numit program de autodistrugere (apoptoza). Administrarea de infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi, in care se pun si 3-5 picaturi de ulei volatil, este de natura sa ajute in lupta cu boala canceroasa. In afara de efectul antitumoral direct, menta mai are darul de a elimina, in buna masura, inapetenta si accesele de voma, de a proteja organismul la cumplitele efecte secundare ale chimioterapiei.

Tratamente externe

* Mancarimi ale pielii, arsuri usoare - se pun comprese reci cu infuzie combinata de menta, in care se adauga si o picatura de ulei volatil din aceasta planta. Menta are efecte calmante locale asupra mancarimilor, avand si o actiune antiinflamatoare, utila in eczemele alergice, urticarie etc.
* Respiratie urat mirositoare - se fac de 5-6 ori pe zi clatiri ale gurii cu cate jumatate de pahar de infuzie combinata de menta si ceai verde, in care s-au adaugat cate doua picaturi de ulei volatil de menta si de lamaie. Un studiu american, publicat in "Phytoterapeutical Resources", din iulie 2007, a aratat ca acest tratament natural da rezultate foarte bune, dupa doar doua saptamani de aplicare.

Mentha aquatica

* Ragade mamelonare (crapaturi ale sanilor) - se pun pe sani comprese cu infuzie combinata de menta sau, daca gasiti in comert, faceti aplicatii pe zona afectata cu gel de menta. Un studiu publicat in "Medical Science Monitor" din septembrie 2007 a aratat ca pacientele care folosesc acest gel au obtinut rezultate mult mai bune in vindecare decat cu unguentele cu lanolina sau cu unguentele placebo.
* Dureri de cap - se dilueaza 3 picaturi de ulei eteric de menta cu o lingura de alcool, iar cu preparatul rezultat se pun comprese pe tample si pe frunte, care se acopera cu un nailon, pentru a nu se evapora substantele volatile. Inca nu se stie exact mecanismul de actiune, dar este cert efectul de diminuare al intensitatii durerilor, cu ajutorul acestei proceduri simple.
* Adjuvant in tuberculoza - un studiu rusesc a aratat ca pacientii care fac inhalatii si aromatizari in incaperile in care dorm cu ulei volatil de menta se vindeca mai repede si fara sechele de aceasta afectiune decat pacientii care iau doar medicatia clasica.
* Paduchi - se fac frectii la radacina parului cu ulei volatil de menta, diluat cu alcool (in proportia 1:25), dupa care se pune pe cap un fes, care se tine vreme de minimum 4 ore. Procedura se face vreme de 2 saptamani si are efecte insecticide foarte bune.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU MENTA

Sirop de menta

Administrarea unor doze de ulei volatil de menta mai mari decat cele precizate este ferm contraindicata. Desi poate parea un produs inofensiv la prima vedere, o cantitate de 17 ml de ulei volatil de menta administrata dintr-o data poate produce decesul, prin paralizia centrilor nervosi care coordoneaza respiratia. La unele persoane, menta si, mai ales, uleiul de menta, pot da reactii alergice, motiv pentru care la inceput vor fi folosite in doze foarte mici si vor fi supravegheate, vreme de 24 de ore, toate simptomele. Daca apar mancarimi ale pielii, inflamatii ale gingiilor sau ale mucoasei bucale, tratamentul va fi oprit.
De asemenea, sunt mentionate in literatura de specialitate si cazuri foarte rare de intoleranta, innascuta sau dobandita prin supra-utilizare, la menta si la uleiul sau volatil. Ele se manifesta sub forma de dureri de stomac, crampe abdominale, tulburari de ritm cardiac, dureri de cap si ameteli.

FRUMUSETE

* Acnee - se pun pe zonele afectate comprese cu infuzie combinata de menta. Are efecte antiinflamatoare si antiiritative, elimina anumite bacterii de la nivelul pielii.
* Ten iritat - se oparesc 2 lingurite de flori de menta si 1 lingurita de flori de musetel, cu un pahar cu lapte fierbinte. Se lasa vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se aplica sub forma de compresa pe locurile afectate.
* Albirea dintilor - se freaca dintii si gingiile cu frunze proaspete de menta. Este un tratament stravechi, cu care se obtin rezultate notabile si care a dat ideea folosirii mentolului, un principiu activ din uleiul volatil de menta, in pastele de dinti.

PROPRIETATILE MAGICE ALE MENTEI

* Galii puneau in loc de perna sub cap un snop de menta proaspata invelita in panza. Foloseau acest procedeu pentru a avea peste noapte vise limpezi si inspiratoare.
* Femeile slave purtau in ziua nuntii frunze de menta puse in par, pentru a avea o casnicie lunga, durabila, bazata pe fidelitate.
* In Orientul Mijlociu, se consumau frunze fragede de menta amestecate cu miere, in mari cantitati, spunandu-se despre aceasta iarba ca imbunatateste performantele sexuale.
* Druizii, preotii celtilor, tineau o frunza de menta proaspat culeasa presata de cerul gurii, pentru a intra in comuniune cu lumile "de dincolo" si pentru a vedea viitorul.
* In Scotia, dar si in unele sate din Maramures si Bucovina, se maturau vara camerele de sapte ori cu maturi facute din tulpini de menta proaspata, pentru a alunga boala.

MENTA CA ALIMENT

* Uscata, menta este un condiment foarte apreciat, pusa in salatele de fructe (apreciata mai ales vara, datorita aromei sale racoritoare), in supe (mai ales cele de chimen), in diferite dulciuri (creme, dulceturi, prajituri, ciocolata).
* Amestecand menta taiata foarte fin cu iaurt si lasand 2 ore acest amestec sa se intrepatrunda, se obtine un sos foarte bun, care se consuma cu mancarurile picante.
* Frunze de patrunjel si de menta se taie foarte fin, se amesteca bine cu zeama de lamaie si cu felii mici de rosii, obtinandu-se "tabbouli", o salata arabeasca aromata, foarte apreciata de cunoscatori.
* O tulpina de menta proaspata se spala, se toaca nu foarte marunt si se pune intr-o sticla de apa minerala, unde se lasa de seara pana dimineata. Se bea continutul acestei sticle pe parcursul zilei, pentru hidratare. Mai ales vara, aceasta licoare simpla are un minunat efect racoritor si inviorator.

• Ilie Tudor

Read More

Tuaregii – poporul care refuza sa piara

Strainii i-au numit in deradere „tuaregi”, preluand un stravechi termen arab, twareg, ce insemna „cei abandonati de zei”, aluzie la traiul lor dur din inima celui mai mare desert al planetei. Ei si-au spus simplu Imashaghen – oamenii liberi. Si poate ca, in imensitatea de nisip si in noptile reci ale desertului din care razbateau acordurile cutremuratoare ale muzicii lor, ei au stiut cel mai bine ceea ce sunt... ultimii rebeli ai Saharei.

Astazi exista extrem de putine texte antice care sa vorbeasca despre originile tuaregilor si despre prima parte a istoriei lor. E ca si cum ei ar fi fost dintotdeauna in inima Saharei. Primul istoric care ii mentioneaza este Herodot. El ii numeste garamantes, termen de originea greaca, si ii descrie drept locuitori ai unei natiune marete, o natiune ale carei granite se intindeau de la limita vestica a Egiptului pana aproape de Oceanul Atlantic. Tot Herodot ne spune ca acesti garamantes isi construisera complicate sisteme subterane de irigatii, ca vanau trogloditii din pesteri folosindu-se de care de lupta trase de cate patru cai, ca avea turme imense de cai si de vite si ca organizau caravane, facilitand comertul dintre marile orase ale Africii de Nord. Religia lor se asemana cu cea a egiptenilor iar defunctii erau inmormantati in mici piramide.

Romanii, la randul lor, au intretinut stranse relatii comerciale cu garamantii, cumparand de la acestia sclavii obtinuti in urma luptelor cu triburile vecine, sare si grau. Roma oferea, in schimb, vin, ulei si, nu in ultimul rand, influenta ei civilizatoare. Astfel se face ca vechii tuaregi foloseau baile dupa model roman in fosta lor capitala, Garama. Si totusi, romanii nu i-au considerat niciodata civilizati, si au adaugat denumirii lor termenul „barbarus” – cel devenit cu timpul, berber. Razboinici caliti in luptele din desertul arzator al Saharei, garamantii nu s-au sfiit insa sa atace in secolul I d.Hr. forturile romane, si sa intre in conflict cu cea mai puternica armata a lumii antice. In fruntea cetelor de nomazi se afla un luptator pe care Roma nu avea sa il uite multa vreme, Tacfarinas.

Tiqfarin – spiritul darz al tuaregilor

Primele revolte au izbucnit in anul 5 d.Hr, in randul tribului Musulamii (nomazi originari din Algeria si Mauretania de azi), si s-au intins pe durata a aproape doi ani. Roma insa era prea puternica pentru rebelii dezorganizati, si distrugea rapid incercarile acestora de autonomie . Nu avea de unde sa stie ca in randurile propriei armate se afla un tanar soldat al carui scop era tocmai acela de a deprinde tacticile de lupta ale legionarilor si de a le impartasi apoi celor de un sange cu el.

Nu se stiu exact motivele care au dus la revolta ulterioara a musulamiilor. Cel mai probabil, ocuparea de catre romani a locurilor de pasunat pentru vite precum si intentia acestora de a-i transforma pe nomazi intr-o populatie sedentara prin interzicerea accesului pe vechile rute ale caravanelor, eu fost motive suficiente pentru declansarea razboiului. Iar acesta izbucneste in anul 15 d.Hr, odata cu dezertarea lui Ticfarinas (numele latinizat al lui Tiqfarin) si cu preluarea de catre acesta a puterii militare in randul tribului Musulamii. Sub ordinele sale, bandele dezorganizate de rebeli erau de acum o armata in toata puterea cuvantului. Organizati in batalioane si detasamente, dupa un model apropiat de cel latin, musulamii lovesc repetat armata romana si izbutesc o serie de victorii minore. Era momentul in care flacara revoltei incepea sa se aprinda si in randul altor triburi de garamanti. Maurii condusi de rebelul Mazippa, si Cinithii din sudul Tunisiei de azi, au fost primii care au raspuns chemarii razboinice a lui Tacfarinas.

Patru consuli l-au infruntat pe liderul nomad timp de 10 ani, fara ca vreuna dintre parti sa poata pretinde o victorie decisiva. La Roma, in schimb, pretul graului crescuse ametitor din cauza conflictelor iar imparatul Tiberius se vedea pus in fata unor revolte fara precedent din partea populatiei. Mai mult, rebelii ii trimit soli prin care cer recunoasterea libertatii si retragerea armatei romane, facandu-l pe imparat sa exclame in culmea indignarii: „Nici macar salbaticul de Spartacus nu a indraznit sa isi trimita solii la imparat!”. De cealalta parte, Tiqfarin reusise sa distruga aproape in toatalitate legiunea a III-a Augusta si sa sadeasca in randul semenilor sai ideea unui razboi de eliberare nationala. Astfel, in ciuda pierderilor mari de vieti omenesti, armata rebelului continua sa creasca si asta impotriva faptului ca musulamii aveau in fruntea lor, mai nou, un rege pro-roman. Parea ca viteza net superioara a barbarilor, capacitatea acestora de a se face nevazuti in desert si de a lovi pe neasteptate acolo unde nimeni nu se astepta, nu va putea fi contracarata niciodata de lentele legiuni ale Romei. Dar poate ca tocmai aceasta incredere a vechilor tuaregi a fost si cea care le-a adus infrangerea.

In fruntea armatelor romane din provincia Mauretania Caesariensis era numit Publius Cornelius Dolabella, un barbat pentru care retragerea nu era niciodata o optiune. In anul 24 d.Hr, dupa respingerea unui asediu al garamantilor, proconsulul roman decide sa faca ceea ce nimeni nu incercase inaintea sa, urmarirea rebelilor in inima desertului. Era practic o sabie cu doua taisuri, Dolabella fiind constient ca o mobilizare a musulamiilor ar fi echivalat cu un dezastru pentru Roma. Intregul succes al operatiunii ar fi trebuit sa fie dat de elementul surpriza. Iar tactica romanului a functionat.

Impartindu-si armata in patru corpuri expeditionare, pentru a putea acoperi o suprafata cat mai mare, Publius Cornelius Dolabella s-a indreptat spre ascunzatoarea rebelilor, Auzea (Sour el-Ghozlane, in Algerul de azi), ascunzatoare a carei locatie o aflase in urma tradarii unui prizonier. A fost poate mana destinului ca mandrul Tacfarinas sa nu trimita santinele si garzi in acea noapte fatidica. Fara a fi constienti de pericol, increzatori in siguranta refugiului lor, rebelii s-au trezit inconjurati de legionarii al caror singur gand era acela de a razbuna 10 ani de umilinte. Iar ceea ce s-a intamplat atunci avea sa intre in istorie. Realizand ca nu exista cale de scapare, razboinicii lui Tiqfarin s-au aruncat intr-o lupta sangeroasa ce a degenerat, la final, intr-un veritabil macel. Garzile de corp ale liderului rebel au ramas langa acesta pana cand au fost ucise pana la ultima, iar nisipul desertului incepuse sa musteasca de sangele miilor de morti. Constient ca nu mai existau sorti de izbanda, Ticfarinas aleagea atunci sa isi ia singur viata, aruncandu-se asupra unui rastel de sulite. Rezistenta sa fusese infranta... nu insa si cea a nomazilor desertului. Dupa doar doua decenii,in anul 45 d.Hr, musulamii se ridicau din nou la lupta.

Incercarile imparatilor romani de a-i sedentariza au esuat lamentabil si nici macar tentativa imparatului Traian de a le oferi un teritoriu chiar mai mare decat cel pe care il avusesera in prealabil nu a convins prea multi rebeli sa renunte la stilul lor de viata. Imensitatea desertului, libertatea si traiul nomad se aflau de prea multe milenii in sangele vechilor tuaregi.

Rebelii desertului

Sub influenta romana, tuaregii adopta religia crestina, religie pe care o vor pastra insa doar cateva secole. Este perioada in care ei isi formeaza adevarata identitate nationala, sub conducerea lui Tin Hinan, eroina legendara venita, se spune, din Muntii Atlas. Respectul pentru ea este prezent si astazi, nomazii numind-o inca „Mama a tuturor”. Tin Hinan s-a remarcat prin rezistenta indarjita in fata valului arabo-islamic din Africa de Nord, reusind o serie de victorii rasunatoare impotriva cuceritorilor arabi. Uniti initial in jurul primei lor Tamenokalt (regina), tuaregii au refuzat insa planurile acesteia de distrugere a resurselor de hrana si a oraselor, ca tactica de descurajare a arabilor. Tin Hinan a fost ucisa in timpul unui asediu (cel mai probabil in secolul al VIII-lea) iar tuaregii s-au convertit cu timpul la religia islamica.

Chiar si asa, rebelii desertului si-au pastrat vechile obiceiuri si, o recunosc chiar ei, nu sunt cei mai ferventi practicanti ai islamismului. In fapt, spun tuaregii, ceea ce au adoptat de la arabi a fost respectul fata de semeni, refuzul de a consuma carne de porc si rugaciunea, desi aceasta din urma nu are loc in moschei ci in corturi metamorfozate in lacasuri de cult la purtator. Mai mult, tuaregii continua si azi sa se inchine zeilor desertului: piatra, apa, focul, muntii, oazele si copacii. Ritualul spalarii mainilor a fost inlocuit cu spalatul simbolic al mainilor cu nisip, o deviatie usor de inteles daca ne gandim cat de pretioasa este apa in imensitatea desertului. Tuaregii sunt si azi convinsi ca in spatele fiecarui om exista un spirit – numit de ei djenun – ce poate influenta viata acetuia in rau sau in bine.

Drama nomazilor desertului incepe odata cu secolul al XIX-lea si cu tendintele coloniale ale Frantei. Au avut loc numeroase lupte intre cele doua tabere si, nu de putine ori, masacrele au inrosit nisipul Saharei cu sangele a mii de oameni nevinovati. Poate cel mai cunoscut lider tuareg din timpul razboaielor cu Franta a fost Moussa ag Amastan, un indarjit luptator pentru libertatea neamului sau, silit insa, dupa decenii de razboi, sa semneze pacea de la Paris. Incepand cu 1917, Franta ocupa in totalitate fostele teritorii ale tuaregilor iar confederatia de triburi a acestora a fost desfiintata si reorganizata.

Nici dupa obtinerea independentei fostelor colonii franceze, soarta tuaregilor nu a fost insa mai fericita. De fapt, teritoriul pe care il stapanisera pana nu demult a fost impartit intre nu mai putin de cinci state: Mali, Niger, Algeria, Libia si Burkina Faso. Deportati din Algeria in zone extrem de sarace si lipsite de apa, arestati abuziv doar pentru a fi siliti sa paraseasca tarile in care traiesc, obligati de noile guverne, in special cel din Mali, sa renunte la vechile obiceiuri si sa se indrepte catre agricultura sau munca in marile orase, tuaregii s-au ridicat la lupta in anul 1960, revolta fiind stinsa cu greu, trei ani mai tarziu, de armata. Dar nu a fost decat inceputul. In 1990, rebelii s-au strans din nou si au intrat in conflict cu autoritatile din Mali si din Niger, declarand independenta fostelor lor teritorii. A fost nevoie de interventia Frantei si a Algeriei ca negociatori, pentru ca partile beligerante sa ajunga la un compromis. Dupa alte lupte sporadice care au avut loc dupa anul 2000, violentele intre fortele guvernamentale si insurgentii tuaregi ce militeaza pentru un teritoriu al lor au reinceput in anul 2007.

Oamenii albastri

Istoricii spun ca tuaregii ar putea fi cei mai vechi locuitori ai Africii de Nord, poate chiar mai vechi decat stramosii egiptenilor, si ca existenta lor se poate intinde pe mai mult de 10.000 de ani. Este posibil ca ei sa fi fost autorii celebrelor picturi rupestre din Tassili n’Ajjer (Algeria), vechi de circa 8000 de ani, care infatiseaza o Sahara ce abunda de viata si care se aseamana cu o savana infloritoare.

Tuaregii, grup al berberilor, au propria limba (tamashek) si propriul alfabet compus din semne geometrice (tifinagh), descendent direct al stravechilor scrieri pre-romane din antica Numidie. Mandri, individualisti, razboinici de temut, ei au refuzat cu obstinatie sa fie asimilati in viata marilor centre urbane. Au preferat sa ramana pana in ziua de azi stapanii rutelor din desert, si nimeni nu poate spune ca va cunoaste tainele Saharei mai bine decat o fac tuaregii. Nimeni si nimic nu i-a putut supune in totalitate, iar faptul ca existenta lor continua neintrerupt si nechimbat de atatea milenii este cea mai buna dovada in acest sens.

Li se mai spune si oamenii albastri, aluzie la turbanul celebru (tagelmust) pe care orice adult il poarta si la hainele traditionale din par de camila vopsite, evident, in albastru. De fapt, tagelmust este unul dintre simbolurile barbatiei, care se ofera tinerilor la 16 ani, alaturi de o sabie cu doua taisuri, ca semn al intrarii acestora in randul celor maturi. Dupa casatorie, barbatul este obligat sa poarte turbanul permanent, chiar si atunci cand doarme. Se crede ca acesta il va apara de spiritele rele. Este cert insa ca in desert el este un lucru indispensabil. Doar cine nu a fost in Sahara nu poate cunoaste utilitatea unui tagelmust in timpul unei furtuni de nisip.

Chiar daca sunt musulmani, tuaregii au adaptat religia islamica mai vechilor lor credinte. Astfel, femeile se bucura de o mare libertate, fiindu-le permise chiar si relatiile cu barbati inainte de casatorie, un fapt de neacceptat intr-un stat islamic. Ele nu sunt obligate sa isi acopere fata, iar daca o fac, se intampla numai pentru a se proteja de nisipul care vine de peste tot. Mai mult, societatea tuarega este una matriliniara, a nu se confunda cu una matriarhala (puterea se afla totusi in mainile barbatilor). Ca si nomazi, tuaregii refuza sa cultive plante. Ei prefera sa obtina grau sau alte cereale in urma comertului, oferind la schimb produse animale: piei, carne, lapte sau branzeturi. Negocierea reprezinta o alta traditie, orice targ fiind precedat de discutii contradictorii care pot dura chiar si cateva ore.

Viata tuaregilor se schimba insa. Locul vechilor caravane este luat de automobilele de teren ale companiilor straine din tarile nord-africane, mult mai rapide si mai rezistente decat camilele. Incalzirea globala a dus la desertificarea multor zone de pasunat, iar secetele majore din perioada anilor 1968-1973 si 1981-1985 au facut ca peste 80% dintre animalele comunitatilor de tuaregi sa piara de sete. Mii de oameni si-au pierdut viata, multi dintre ei fiind copii. Iar daca tuaregii au acceptat ajutoare internationale pentru a-si putea hrani copiii, adultii mandri au refuzat, ca intotdeauna, orice mana intinsa. Este povestea unui neam mandru ce refuza cu obstinatie sa piara sau sa renunte la modul sau de viata.

sursa descopera.ro

Read More

LAPD a dat verdictul în cazul morţii lui Michael Jackson: Crimă!

Medicii legişti care se ocupă de cazul morţii regelui pop au dat publicităţii motivul decesului megastarului. Potrivit acestora, Michael Jackson s-a stins din viaţă din cauza unei supradoze cu ser anestezic, numit Propofol.

Singura persoană care îi administra lui Jacko această substanţă este medicul cântăreţului, Conrad Murray, astfel că acesta a devenit principalul suspect în cazul crimei. În tot acest timp, avocatul doctorului, Ed Chernoff, se abţine de la orice fel de declaraţii potrivit cărora Murray i-ar fi administrat cântăreţului medicamentaţia în cauză.

De asemenea, există surse care susţin că doctorul mai sus menţionat refuză să coopereze cu autorităţile, chiar dacă acestea au dovezi clare că este singurul om care îi putea administra lui Jackson serul letal.

Propofolul este un analgezic deosebit de puternic care este interzis în afara spitalelor. Mai mult, există dovezi care arată că substanţa i-ar fi fost administrată lui Michael cu doar câteva zeci de minute înainte ca acesta să intre în stop-cardiorespirator.

Murray nu ştia că Michael locuieşte pe cea mai celebră stradă din lume

Potrivit publicaţiei TMZ, Investigatorii i-au mai găsit o "bubă" lui Murray: a întârziat prea mult cu apelul către ambulanţă, aproape 30 de minute. Doctorul s-a scuzat în acest sens, spunând că nu ştia adresa lui Jackson astfel că nu avea cum să-i îndrume pe asistenţi. Însă, megastarul locuia pe cea mai cunoscută stradă din lume, Sunset Bulevard.

Doctorul Conrad Murray nu este singurul acuzat de moartea regelui pop. Anchetatorii au mai descoperit şi alţi medici care i-au prescris lui Jacko medicamente care, în combinaţie, pot deveni letale. Unul dintre aceştia este doctorul Arnold Klein, care îi trimitea cântăreţului medicamente pe numele altor angajaţi ai săi, pentru a nu bate la ochi numărul enorm de hapuri pe care i le prescria acestuia. Unul dintre aceşti angajaţi este Frank Tyson, pe numele căruia s-au prescris câteva droguri găsite la ferma neverland în anul 2003. Tyson nu le-a folosit niciodată!

sursa www.libertatea.ro

Read More

CARL SAGAN=PALE BLUE DOT

Read More

ROMANIA GIGEA MAI, MAI

IDEI DE VACANTA AICI

Read More

MIRESE MAROCANE

Read More

MANGA CONCURS

Am participat cu postarea asta despre minunatul creator de desene animate HAYAO MIYAZAKI la concursul de pe siteul desenelor copilariei.
Dragilor, fanilor manga votati-ma aici, nu de alta, dar premiul e un telefon si fiimea si l-a busit pe al ei.
Va las cu un deliciu vizual marca Miyazaki. De data asta Goro MIyazaki, fata maestrului ce ii calca pe urme

Read More

EFICACITATEA MANTRELOR DEMONSTRATA STIINTIFIC-ADNul UN INTERNET SUPERIOR

Noile descoperiri ale oamenilor de stiinta sovietici, ce au decis sa exploreze partea de 90% din ADNul nostru considerat nefolosibil, sint uluitoare. Acestea explica mecanismele prin care mantrele, rugaciunile si meditatiile de manifestare functioneaza. De asemenea prin acest mod de alterare a ADNului shamanii pot sa vindece, sa-si schimbe forma si sa influenteze vremea.
Maestrii spirituali din vechime stiu de mii de ani ca trupul nostru este programabil prin mantre, cuvinte si ginduri.
Asa cum oamenii de stiinta au descoperit, ADNul uman este un internet biologic, superior in toate aspectele celui artificial. Ei au aflat ca un nou tip de medicina este acum posibil, o medicina ce foloseste cuvintele, nu taieturile chirurgicale.
ADNul nostru nu este responsabil numai pentru constructia corpului uman, dar serveste si ca mediu de stocare a datelor si de comunicare.
Lingvistii rusi au descoperit ca aceleasi reguli ca ale limbajului sint urmate de codul genetic, mai ales de acel 90% din cod denumit pina acum ADN gunoi.
Prin trimiterea unor frecvente modulatoare, orice ADN poate fi modificat.Ei au reusit sa transforme astfel neinvaziv-nu prin chirurgie genetica-un embrion de broasca intr-unul de salamandra. De asemenea aceste manipulari se pot face cu ajutorul frecventelor radio sau de lumina.
Desigur pentru a avea succes frecventa si intensitatea potrivite trebuiesc aplicate.De aceea nu toti cei ce folosesc o rugaciune sau o mantra au succes. Este necesara atingerea frecventei potrivite prin cresterea constiintei.
S-a mai descoperit ca modificarea ADnului prin tipare ale sunetului intr-un mediu vid poate creea gauri de vierme-asa s-ar explica disparitia yoghinilor in tinuturi mitice precum SHAMBHALA, sau a civilizatiilor din America de Sud, inaintea Conquistei spaniole.
Gaurile de vierme sint conexiuni sub forma de tunele, prin intermediul carora informatia poate fi transmisa in afara cuantumului spatiu/timp. ADNul atrage aceste bucati de informatie si le trasmite constiintei.Acest proces este mai efectiv intr-o stare de relaxare. Stresul, grijile si teama provoaca distorsiuni ale informatiei; in natura acest tip de preluare a informatiei este folosit cu succes de milioane de ani.

Read More

FLACARILE GEMENE

FLACARILE GEMENE sint sufletele pereche.
In Kabbalah sintem invatati ca la inceput a existat un singur suflet radacina care s-a impartit in doua. De aceea toate vietile ni le petrecem cautindu-ne cealalalta jumatate.
In Tensegrity, shamanismul mexican, sintem invatati ca exista stringuri de perle, si fiecare perla de pe string este sufletul pereche a celorlalte: deci exista mai multe suflete pereche, nu doar unul singur-la fel si in traditia shamanica din Indonesia.
In budism, toate creaturile simtitoare ale celor sase lumi ne sint suflete pereche din moment ce cu totii sintem una.
Poate ca cel mai clar este explicat in hinduism, unde jocul divin al lui Vishnu, divina LILA este doar un vis, prin care Stapinul Realitatilor se oglindeste in miliarde de forme, dindu-si comanda sa uite cine este, pentru ca apoi sa isi reaminteasca.
SHIVA ARDHANARI, Shiva pictat jumatate barbat, jumatate femeie, este cea mai buna exemplificare a ideii de suflet pereche, sau flacari gemene. In noi se afla universul, in noi se afla sufletul pereche, masculinul si femininul, si mai mult, Vishnu, cel ce se joaca cu el insusi se afla tot in noi, sub forma nagualului.
Impliniti si iubind orice forma, sa ne iertam si sa ne trezim constienta la bucuria de a fi UNUL.
Asa cum spunea sfintul apostol Pavel:
"Toti in uniune cu Iisus Christos sintem una si ca parte a intregului ne apartinem unul altuia."

Read More

RUGACIUNEA LINISTII

Am primit de la prietenul nostru Dragos de la ORMUS MIN. urmatoarea meditatie cu recomandarea de a o face in fiecare seara inainte de culcare, pentru a atinge starea de liniste interioara.

Read More

BUDISMUL CIOBANULUI ROMAN

Budismul considera ca toate fiintele simtitoare sint egale si, spre deosebire de crestinism care anatemizeaza diavolii, ba si oamenii care nu sint de acord cu dogma bisericii, considera ca si dracusorii pot si trebuie sa fie salvati.
Sint multe povestirile despre convertirile diavolilor ce accidental asistau la predicile lui Buddha Shakyamuni sau Milarepa si auzind inaltele adevaruri s-au convertit fulgerator(si in islam exista aceasta practica).
Dar citind zilele trecute despre scandalul de la Caldarusani, din care am aflat cum la o MANASTIRE popii(ca nu pot sa le zic preoti) care mai erau si DUHOVNICI sug p..a la propriu celor pe care trebuie sa-i pastoreasca, popi care sint plini de bani de la enoriasi (in acest caz intreaga echipa DINAMO), au plasme in camere-ca alea nu mai sint chilii-si fac excursii in strainatate, in antagonism cu sfintii pustiei, incep sa ma ingrozesc.
Nu ca pina acum aveam vreo simpatie fata de Biserica, aceasta whore of Babylon-ma refer la biserica insitutie, nu la cea mistica. Si iata cum the babylonian, pardon romanian bitch se umple de banii capatati prin prostitutie la propriu, ba mai rau decit curvele ce fac trotuarul pe centura si-o ia de la baietei, si inca cu placere.
Biserica-de fapt popii- NU PLATESTE IMPOZIT. Acum stau sa ma intreb de ce? Are tratament preferential de la stat pentru ca a stat frumos sub toti dictatorii si guvernele? Sau pentru ca precum orice curva este si turnatoare.
Ma gindesc la ciobanii romani care sus, linga cer, izolati de furtuni sau ploi simt nevoia sa se spovedeasca. Atunci cind nu pot cobori la vreo manastire, la duhovnicul lor, cauta un brad frumos si batrin, sanatos si falnic si il roaga pe parintele lor Brad sa le asculte spovada. Isi fac sfinta cruce, ingenuncheaza, scrijelesc o cruce mare pe brad si incep smerit sa isi spuna pasurile, si pacatele. Pentru ei brazii nu sint bustenii ce trebuie taiati ca sa se imbogateasca ci, ca si pentru budisti, sint ca orice fiinta vie-oitele, ciinii de paza, caii- frati si parinti.
Ciobanul roman e un mare filozof.

Read More