Hai, Nicușor, salvează-ne încă o dată
6 hours ago
Saturday, October 8, 2011
THE LITTLE FETE
Alone and Drinking Under the Moon
![Li Po, Li Po poetry, Taoist, Taoist poetry, poetry, [TRADITION SUB2] poetry, poetry](https://lh3.googleusercontent.com/blogger_img_proxy/AEn0k_sOVkEZGpxMkFj9Rh4vKR7dHF0Ql4JDPMf4MpuFgv1lW8f_PsDZ6z4_0we7QYkUBnFrFpzFHiOBJVnLvgh2HpTtnAXkFSyaZo75LOhPA9o0n2dpLC4H6oEMJkYYAw=s0-d) | by Li Po (701 - 762) Timeline English version by Original Language |
|
Amongst the flowers
I am alone with my pot of wine
drinking by myself; then lifting
my cup I asked the moon
to drink with me, its reflection
and mine in the wine cup, just
the three of us;
then I sigh
for the moon cannot drink,
and my shadow goes emptily along
with me never saying a word;
with no other friends here, I can
but use these two for company;
in the time of happiness,
I too must be happy with all
around me;
I sit and sing
and it is as if the moon
accompanies me;
then if I dance, it is my shadow that
dances along with me;
while still not drunk, I am glad
to make the moon and my shadow
into friends, but then when
I have drunk too much,
we all part;
yet these are
friends I can always count on
these who have no emotion
whatsoever;
I hope that one day
we three will meet again,
deep in the Milky Way.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Friday, October 7, 2011
Draconidele pun stăpânire pe cerul României sâmbătă seară
Fenomenul se va vedea cel mai bine din România, momentul de maximă intensitate fiind între orele 22.00 şi 3 dimineaţa
Câte 60 de stele căzătoare pe oră se vor putea vedea în noaptea de sâmbătă spre duminică pe cerul României, când curentul de meteori Draconide ar putea avea o izbucnire de activitate, conform calculelor Organizatiei Mondiale de Meteori.
Fenomenul va putea fi văzut din întrega Europă, dar şi din partea de vest a Asiei, însă România va fi "perfectă pentru observarea acestui eveniment", a declarat Jeremie Vauboillon, specialist în predicţii în cadrul IMCCE Paris.
Potrivit informaţiilor furnizate de Observatorul astronomic, Draconidele apar atunci când Terra trece prin acelaşi loc prin care a trecut cometa 21 P/Giacobini-Zinner.
De obicei, de văd două -trei stele căzătoare pe oră, însă mâine seară numărul acestora ar putea fi de cel puţin una pe minut, pentru că ne vom întâlni cu o parte densă în particule a locului prin care a trecut cometa între 1900 şi 1907.
Evenimentul a mai fost observat şi în 1933, şi în 1946, când Pământul a trecut prin aceeaşi parte a traiectoriei cometei. Potrivit calculelor furnizate de Observatorul Astronomic, între ora 22.00 şi 3 dimineaţa ar trebui să fie văzute mai multe stele căzătoare care par a veni din constelaţia Draco, aflată nu departe de strălucitoarea stea Vega.
"Este ceva foarte rar, este excepţional şi vă rog să nu rataţi această ocazie. Dacă aveţi bunici care au văzut curentul din 1946 sau din 1933 vă vor spune că este un eveniment unic în viaţă. Chiar trebuie să-l vedeţi, că este ceva ce nu vedem zilnic", a mai declarat, citat de Mediafax, Jeremie Vauboillon.
sursa: Observatorul Astronomic Bucureşti via GINDUL
Report: 14 Shamans Killed in Loreto Region
October 5, 2011 by Andean Air Mail & PERUVIAN TIMES ·
Deputy Intercultural Minister Vicente Otta Rivera said the murders occurred in the Balsa Puerto district, near Yurimaguas in the Alto Amazonas province.
The provincial prosecutor’s office said that the murders were allegedly ordered by the mayor of Balsa Puerto, Alfredo Torres, and carried out by his brother, Augusto, locally known as “the witch hunter.” Only seven bodies have been found, however —either shot, stabbed or hacked with machetes. The seven other shamans have been reported missing.
Rogger Rumrill, a leading researcher on Amazonian issues, said the murders are related to “protestant sects” that Torres and his brother belong to, the daily said.
“For these protestant sects, the shamans are people possessed by demons, so they have to be killed,” Rumrill said.
The shamans, folk healers who are repositeries of ancient herbal lore, are from the Shaui community, one of the 13 ethnolinguistic groups in Peru’s Amazonia. They had been planning to form an association to share their knowledge collectively.
Speaking on Radio Programas Peru, Torres denied any responsibility in the murders and said that the killings were revenge by families of people who the shaman had unsuccessfully tried to heal.
“For many years they have practiced the ancient custom of killing the witches, making them responsible for the death of some family member who was receiving treatment from the shaman,” said Torres.
MATA HARI
ENGLISH documentary wirh romanian subs, about one of the most intriguing figures of the last century-MATA HARI
Mata Hari este, fără îndoială, unul din cele mai cunoscute nume ale lumii spionajului, fiind învăluită într-o aură de mister şi intrigi.
Născută la sfârşitul secolului XIX, în 1876, în Olanda, pe numele real Margaretha Geertrudia Zelle, după o viaţă tumultuoasă, Mata Hari a murit în faţa plutonului de execuţie în Franţa, acuzată că a spionat pentru Germania în timpul Primului Război Mondial.
La doar 18 ani, s-a căsătorit cu un ofiţer olandez, Campbell MacLeord, însă mariajul s-a terminat cu un divorţ. După despărţire, Mata Hari a devenit celebră ca dansatoare.
A devenit apoi amanta milionarului lionez Emile Etienne Guimet, nerenunţând însă la stilul promiscuu şi flirtant cu care îşi obişnuise audienţa. Iniţial, a fost agent secret pentru serviciile de spionaj franceze, iar apoi pentru cele germane, motiv pentru care a şi fost executată de francezi.
Viaţa sa a fost subiectul a numeroase filme de spionaj, iar acest film documentar nu face excepţie.
Vizionare online film documentar
Mata Hari, dansatoarea-spion
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Cusco - inima incaşă (partea I)
Autor: Claudia Moşoarcă
Într-o vale lină din Anzii peruvieni, legendele vorbesc despre Manco Cápac, mitologicul conducător incaş care a pornit în căutarea locului ideal pentru a construi Templul Soarelui, în cinstea tatălui său, Inti.
Toiagul său din aur a pătruns adânc în pământul pe care se va ridica, curând, capitala marelui imperiu Inca – Cusco, „Qosqo” în limba quechua, însemnând „buricul pământului”.
Oriunde priveşti acum, spre străzile înguste, abrupte şi pietruite, spre localnicii îmbrăcaţi în costume tradiţionale, spre vârfurile pleşuve ale munţilor ori spre ruinele cenuşii încălzite de soare, lumea incaşă se simte pulsând, îndemnând străinul să facă o călătorie imaginară aventuroasă în trecutul unei mare imperiu.
Povestea
Cusco şi-a început expansiunea după 1438, când al nouălea împărat incaş Pachacútec s-a aplecat asupra treburilor administrative, în cele din urmă lăsând grija războiului fiului său Topa Inca.
Vremurile de glorie se vor măsura în graniţele extinse până în Ecuador şi Chile, în reţeaua de drumuri ce va depăşi curând 30.000 km şi în sistemul naţional de taxe bine planificat.
Cusco reprezintă acum capitala administrativă şi religioasă, în care se ridică o sumedenie de construcţii grandioase, ce vor atrage mai târziu admiraţia şi lăcomia conchistadorilor spanioli. Curtea regală cu ale ei camere înconjura o largă piaţă centrală,
Templul Soarelui ("Qoricancha" sau "incinta de aur") se pierdea în strălucirea aurului din foiţele cu care era acoperit, iar casele aristocraţiei se împărţeau în patru cartiere distincte, fiecare dedicat unei provincii din cele patru ale marelui imperiu.
Astfel arăta Cusco când Francisco Pizarro şi conchistadorii lui vor ajunge aici în 15 noiembrie 1533, după uciderea împăratului Atahualpa la Cajamarca şi după o călătorie îndelungată prin imperiu, profitând tocmai de excelentele drumuri, podurile suspendate şi locurile de popas din zona muntoasă neospitalieră.
În anii ce vor urma înfrângerii incaşilor, Cusco va fi reconstruit de spanioli pe ruinele vechii capitale a imperiului, în timp ce Pizarro întemeia Lima ca noul centru politic şi administrativ.
Cusco
La altitudinea de 3400 metri, clădirile scunde ale oraşului se întind doar pe jumătate din urcuşul munţilor şi adăpostesc peste 350.000 de localnici, cei mai mulţi dintre ei lucrând în industria turismului.
Bine ar fi ca turul în oraş sau în împrejurimi să fie săvârşit alături de un ghid local, căci el nu doar îţi va spune scurta poveste despre cutare loc ori monument, ci îţi va răspunde şi la întrebări variate din istorie, arhitectură, artă, geografie, antropologie, bineînţeles legate de Peru.
Odată sosit în Cusco, de regulă cu avionul, căci drumul care străbate munţii este lung (peste 20 de ore) şi dificil de suportat din pricina trecătorilor situate la mare înălţime, călătorul primeşte o cană de ceai din frunze uscate de coca, neîndulcit, menit să trateze simptomele răului de altitudine: oboseala, durerea de cap, ameţeala, crampele musculare etc.
În plus, se recomandă medicamente speciale, cum este Sorojchi Pills, care vor asigura o stare de bine unui organism supus unui efort neobişnuit. Se pot cumpăra pliculeţe de ceai de coca din magazine, bomboane cu miez din frunze mărunţite de coca ori punguliţe cu frunzele de coca de la localnici.
Pentru ultima variantă, este bine de reţinut că mestecarea lor timp îndelungat, pentru un efect energizant eficient, poate fi neplăcută la gust ori pur şi simplu obositoare.
(Desigur, odată întors acasa, poţi să-ţi uimeşti prietenii povestindu-le cum plăteşti pentru coca în piaţă şi o ronţăi fără să-ţi spună cineva ceva. Uită să le destăinui că frunzele uscate au gust de iarbă şi un efect doar ceva mai puternic decât cafeaua.)
Prin oraş
Centrul, într-o atmosferă colonială, aranjează sub formă dreptunghiulară, clădiri cu un etaj, cu balcoane din lemn şi arcade din piatră de inspiraţie spaniolă, precum şi două biserici impozante, aflate acum câteva secole într-o concurenţă deschisă pentru întâietate.
Cum nici un afiş comercial nu este permis, frumuseţea acestei pieţe centrale, Plaza de Armas, sporeşte şi capătă un aer romantic, cel mai bine respirat dintr-unul dintre balcoanele înguste, parte a unui restaurant ori cafenea.
În trecut, aici avea loc festivalul anual Inti Raymi, celebrând Soarele, dar şi expunerea, uneori, a mumiilor împăraţilor Inca, pentru ca oamenii să le venereze.
Câteodată, împăratul cerea ca piaţa să fie acoperită cu nisipul alb al plajelor oceanului, transportat pe spinarea lamelor şi împodobit apoi cu sculpturi din aur şi corali, pentru a-i reprezenta provinciile imperiului.
Azi, în piaţă se perindă turişti, se dau întâlniri şi se adună elevii gălăgioşi, la ieşirea de la şcoală.
Restaurantele ascunse la etajul clădirilor coloniale afişează meniuri tradiţionale, din care cuy-ul este singurul fel de mâncare ce va avea un aspect mai puţin atrăgător: un rozător măricel, cu botul ascuţit şi coada lungă, întins pe o farfurie după ce căldura cuptorului i-a rumenit pielea.
În acest fel, un prânz sau o cină în piaţa centrală se transformă într-o experienţă culinară exotică, ce-i drept, afectând mai mult ochiul decât papilele gustative ale turistului.
Porcuşorii de Guinea sunt crescuţi în gospodăriile peruane tocmai pentru carnea lor, precum iepurii în cele europene, însă despre succesul fripturii în rândul turiştilor nu au apărut încă statistici...
Catedrala
Construcţia Catedralei peste ruinele templului celui de-al optulea împărat Inca a început în 1560 şi s-a încheiat abia peste un secol, împlinind o faţadă renascentistă şi un interior baroc, în care se amestecă artistic argint, picturi şi lemn sculptat.
Altarul principal al catedralei, din argint bolivian de puritate ridicată, cântăreşte 400 de kilograme şi a fost lucrat în stil neoclasic. Se spune spune că metalul nu trebuie curăţat niciodată, atât de bună este calitatea lui, dar şi că pe altar existau reprezentări ale Soarelui şi Lunii, venerate de incaşi.
Se pot admira "Stăpânul cutremurelor", un crucifix înnegrit, se pare, de fumul lumânărilor, dar şi numeroasele picturi religioase ale Şcolii din Cusco sau decoraţiile din aur şi cu oglinzi, menite să ademenească populaţia incaşă la noua religie.
Atracţia bisericii este însă alta: pictura "Cina cea de Taină" a lui Marcos Zapata, un artist peruan talentat, care a aşezat pe masa din faţa lui Isus şi a discipolilor săi un cuy şi cupe incaşe cu bere de porumb (chica), iar pentru Iuda a preluat chipul lui Pizarro...Se pare, totuşi, că se întâmplă ca unii ghizi să evite să prezinte acest tablou grupurilor de turişti.
Qoricancha - Templul Soarelui
Două cutremure mari au lovit Cusco şi i-au afectat edificiile ridicate de spanioli, unul in 1650, al doilea în 1950. De fiecare dată, dintre ruinele construcţiilor coloniale au apărut ruinele incaşe ale unor temple ce au rezistat mâniei cuceritorilor europeni, aşa cum au rezistat forţei pământului.
Cele mai interesante ziduri, înalte de 6 metri, mărginesc peretele exterior al mânăstirii Santo Domingo de pe Bulevardul Soarelui, dovedind măiestria constructorilor incaşi.
Deşi doar o mică parte din templul închinat Soarelui a fost scos la lumină, se disting arhitectura trapezoidală, îmbinarea armonioasă a pietrelor cenuşii, podelele cu pietriş şi sistemul de burlane care comunică cu exteriorul.
Ferestrele a trei dintre cele cinci temple interioare se aliniază perfect, iar micile pătrate din piatră inserate în zid reprezintă semnăturile constructorilor.
O poveste, nu se ştie cât de adevărată, spune aşa: "când au ajuns spaniolii în oraş şi au găsit în grădina de lângă templu statui mari din aur şi argint, ei au întrebat miraţi cum de nimeni nu le fură. Incaşii au răspuns: de ce să le fure? Sunt ale tuturor."
Revino sâmbătă pe travel.descopera.ro pentru partea a II-a a călătoriei în Cusco!
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
A Prayer & a Shout Out to G-d at the Western Wall in Jerusalem
As we approach the Holy Day of Yom Kippur, watch thousands of Jews unify in prayer at the Western Wall. An absolutely incredible experience.
It seems that the spiritual energy at this gathering has generated and stored up enough “spiritual power” to keep the world going for at least another year!
May it be a year filled with blessing, peace and prosperity for Israel and the entire world.
ASSAULT ON MALE-ATAC LA VIRILITATE
ASSAULT ON MALE is a documentary about the attack of the chemicals on the virility of the human males and the effects they have on the human race..a must see..HERE
Acesta este un film documentar BBC care prezintă dovezi ale amenințărilor la care sunt supuși masculii tuturor speciilor de pe pământ, din cauza chimicalelor care ne înconjoară aproape pretutindeni și care poluează intens mediul.
Printre efectele acestora se numară malformațiile congenitale sexuale, creșterea incidentei cancerului testicular și scăderea fertilității. De remarcat este faptul că acest film documentar a fost produs și difuzat în anul 1993.
Deși au trecut aproape 20 de ani, aceste informații au fost ignorate de către mass media și ținute departe de public, iar de atunci plasticul, detergenții, pesticidele și alte chimicale au cunoscut o și mai mare răspândire în viața noastră cotidiană.
Asistam la un fel de pact cu diavolul, de parcă cineva ar fi spus: “Dacă vreți să aveți lux și tehnologie în viata modernă, pretul este sa acceptați ceva mai mult cancer la sân, ceva mai mult cancer testicular și s-ar putea să vă pierdeți abilitatea de a vă reproduce ca specie”. Oare merită?
Vizionare online Assault on Male subtitrat
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Caror servicii secrete apartin televiziunile din Romania?
......... de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV
sursa roncea
Este vorba de o “trupa”, “de multe ori de nevazut”, “in care sunt implicati si oameni care au legatura cu serviciile secrete si cu politicieni din toate partidele”, dezvaluie Radu Moraru.
Problema este, mai spune Moraru, ca “noi avem servicii secrete si avem oameni care actioneaza in numele serviciilor secrete, dar care n-au nici o legatura nici cu serviciile secrete nici cu Romania”.
Chestiunea cu serviciile secrete si presa e de cand s-a inventat cea de a doua. Penetrarea, controlul, apararea sau, dupa caz, manipularea – in functie de originea serviciului care actioneaza – sunt printre prioritatile oricarui serviciu secret in relatia cu mass media.
Dar, pentru a usura aceasta activitate si pentru a reusi sa arunce o tara in directia dorita la momentul potrivit, anumite servicii secrete, predominant straine, s-au gandit sa infiinteze chiar ele, prin intermediari, adevarate edificii ale manipularii opiniei publice, atrofierii simturilor si lobotomizarii natiunii.
Cui apartin, de fapt, televiziunile din Romania?, este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna fiecare telespectator inainte de a apasa pe butonul telecomenzii care il teleghideaza pe el si mintea sa.
Pentru a da cat de cat raspunsul la aceasta intrebare o sa ne folosim doar de logica, luand la ochi principalale televiziuni, in special de stiri, din Romania. Asadar:
Despre postul care tocmai l-a mazilit pe Radu Moraru nu e foarte greu sa-ti dai cu presupusul. Patronul 10 TV se numeste Zoltan Teszari iar grupul RCS-RDS – care intentioneaza sa lanseze o noua televiziune de stiri – are sediul central la Budapesta.
Despre Realitatea TV, televiziune care tocmai a ramas fara 600 de angajati, la fel, raspunsul e destul de cunoscut. Personajul Sorin Ovidiu Vintu apare in rapoarte ale ofiterilor de informatii romani ca o interfata a intereselor rusesti in Romania si Republica Moldova. Deci, sa spunem, generic, Realitatea a apartinut ex-KGB-ului, fie ca e vorba de FSB, SVR sau GRU.
Pentru a sparge aceasta unitate masiva antiromaneasca a intrat in scena, dupa cum stiti, Sebastian Ghita cu Asesoft. Acum, tinand cont ca Asesoft este o companie strict romaneasca nu putem, tot asa, decat sa presupunem ca are o oarecare tangenta cu SRI.
Penalul Vintu, ca sa abureasca serviciile romanesti, l-a bagat in scena insa pe Elan Schwartzenberg. In aceasta formula, cuplul Vîntu-Schwartzenberg vrea sa-si pacaleasca partenerii si creditorii prin metoda FNI, afirma managerul Asesoft, Sebastian Ghita.
Elan (Emilian cum figureaza in actele oficiale, sau Mimi cum era alintat de prieteni) este originar din Harlau iar familia sa a emigrat in Israel in anul 1980. Parintii sai ar rezilia in prezent in statiunea balneara Netanya.
Bazandu-ne tot pe logica, nu putem crede ca Schwartzenberg ar fi afiliat in vreun fel serviciilor secrete arabe… Sa spunem, deci: MOSSAD.
Asa ajungem la principala televiziune de stiri a Romaniei, practic formatoarea celorlalte: Pro Tv, cu satelitii aferenti – posturile de televiziune Acasa, Pro TV International, Pro Cinema, Sport.ro si MTV Romania. Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME).
CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc.
(Totusi din cite stiu eu Sirbu e cu C.I.A-nota mea-karmapolice)
Ce a mai ramas? Ah, Antenele si B1 TV. Aici avem de a face cu ceea ce Radu Moraru numea “trupa invizibila” – personaje corupte din politica si economie cu relatii in serviciile secrete romanesti dar fara a reprezenta de fapt nici serviciile nici Romania. Le iau la pachet pentru ca sunt la pachet.
Despre Antenele turnarromului Voiculescu nu este cazul, cred, sa intru in vreun amanunt. Dar cazul noului B1 Tv, preluat de la familia Paunescu, altfel iubitoare a “stransei prietenii” romano-ruse (sau ruso-romane?), si aflat in prezent sub manageriatul fostului administrator al televiziunilor lui Voiculescu si sefulet la Grivco, Sorin Oancea, este mai interesant.
Curatat de niste licheni aparuti prin coabitarea cu EvZ, ca Ioana Lupea si Mircea Marian, postul s-a pricopsit rapid cu personaje oarecum asemanatoare. Un Robert Turcescu, facut scapat de la Realitatea cu doar o zi inainte de arestarea lui Sorin Ovidiu Vintu – binefacatorul sau cu ceva milioane de euro – sau un Andrei Badin – alintat de presedintele Romaniei cu “Bai, caraghiosule!” -, o fosta portavoce anti-Basescu cu spume, pe cand era la Antena lui Voiculescu. Azi, cuminte, in bancuta lui.
Despre acesta din urma, Ioan T. Morar afirma ca are legaturi cu SIE, care l-ar fi insarcinat cu misiuni pe langa Casa Regala si legionarii din exil, in timp ce altii amintesc relatia lui de subordonare cu Uly Valureanu alias Ulrich Friedberg Valureanu, redactor sef la ISRO-PRESS, “revista dedicata exclusiv universului evreilor nascuti in Romania si relatiilor de prietenie dintre Israel si Romania”.
Luand acest caz aparent paradoxal – un element vehement anti-Basescu la un post presupus pro-Basescu -, drept referential in ce priveste B1 TV, intrebarea este: SIE sau MOSSAD?
Daca mai observam si ca pe la EvZ – ziarul condus, se spune, de Dan Andronic si prietenii – unii cam intra in priza la stirile despre “poporul ales”, raspunsul e, asadar, undeva pe la mijloc 
Era sa uit tocmai de TVR! Postul national de televiziune nu mai apartine Romaniei de cand la conducerea lui s-a instalat o “gasca” nu transpartinica ci de-a dreptul neo-kominternista.
Conducerea TVR este acaparata in totalitate de oamenii GDS-ului, organizatie infiintata in paralel cu FSN de Silviu Brucan, cu sprijinul financiar al condamnatului penal George Soros.
Alexandru “Andi” Lazescu, fost vicepresedinte UASCR-Iasi, apoi sef al GDS-Iasi si asociat al unui alt renumit infractor penal, Sorin Ovidiu Vintu, a fost obligat in trecut sa demisioneze de la TVR, chiar in timpul scandalului FNI.
Ulterior, a revenit in Consiliul de Administratie TVR pe baza sprijinului fostului presedinte Emil Constantinescu ot Tighina, la recomandarea consilierilor prezidentiali Zoe Petre si Dorin Marian, afiliati centralei GDS si, respectiv, serviciului de informatii al lui Dinu Patriciu, deservitor la randul lui al intereselor rusesti.
Despre Rodica Culcer, sefa pensionara a stirilor TVR, nu cred ca mai este cazul sa amintesc ca, dupa o perioada de acomodare cu limbile straine la “Era Socialista” si pe langa CC al PCR, a lucrat ca secretara la Ambasada SUA pe vremea Raposatului, cand orice cetatean roman care statea mai mult de o ora in incinta statului american era automat cadru al fostei Securitati.
Ulterior, “tovarasa colonel” a urmat mai multe stagii de pregatire pe meleaguri straine, in institutii unde se calca pe bombeu atat agentii ex-KGB cat si cei ai MOSSAD.
Viitorul acestei “trupe invizibile” a fost de altfel descris de insusi “Andi” Lazescu, in arzatoarea “Flacara Iasului”: “Suntem comunisti, sau viitori comunisti, si in orice moment trebuie sa ne comportam ca atare, sa privim spre viitor, care este al nostru”.
Sfatul meu: alegeti-va surse de informare din mediul online, dar si aici cu foarte mare atentie, militati pentru anularea abuzivei taxe Radio/TV si scoateti televizoarele din presa.
Nu pierdeti nimic.
In schimb, va recastigati pe dvs si, mai ales, va salvati copiii de la o moarte inceata a mintii umane si sufletului dumnezeiesc.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Charulata - The lonely wife
. . . . . . . . . . . . . . SHAKUKA . . . . . . . . . . . . . .: Charulata - The lonely wife: Charulata ( চারুলতা ) este un film realizat de Satyajit Ray, dupa romanul Nastanirh ("Cuibul stricat") al lui Rabindranath Tagore, care spu...
Castelul Pelișor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Castelul Pelișor | |
 Castelul Pelișor | |
| Informații despre clădire | |
|---|---|
| Localitate | Sinaia |
| Țară | România |
| Arhitect | Karel Liman |
| Beneficiar | Casa Regală a României |
| Data începerii construcției | 1899 |
| Data finalizării | 1902 |
| Sistem structural | lemn |
| Pagină Web | http://www.peles.ro/ |
Castelul Pelișor este un castel de mici dimensiuni construit în parcul castelului Peleș pe valea Prahovei. Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, Castelul Pelișor devine, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori.
Castelul a fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a pricipilor moștenitori Ferdinand și Maria.
Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, "camera de aur"), tributar inovațiilor mișcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea.
Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta unei personalități puternice: a reginei Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar. Dormitorul de aur este decorat după planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit.
Tot după planurile reginei a fost decorat și biroul ei, iar pereții Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema Scoției, locul natal al ei. Aici au crescut și copii lor: Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Mărioara (regina Iugoslaviei), Elisabeta (regina Greciei) și Nicolae.
Principalele săli sunt:
Holul de onoare, rafinat prin simplitate, lambrisat cu casetoane din lemn de stejar. Remarcabil se dovedește luminatorul împodobit cu vitralii, element de arhitectură specific artei anilor 1900.
Biroul regelui Ferdinand impune prin solemnitate. Din garnitura mobilierului în stilul neorenașterii germane, se detașează biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate care înfățișează castelele Peleș, Pelișor și Foișor.
Capela integrată apartamentului reginei Maria se află într-un spațiu placat cu marmură de Ruschița, accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripție emblematică. Nota de reculegere conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă.
Dormitorul de aur este mobilat cu piese realizate la 1909 în Atelierele de Arte și Meserii de la Sinaia (școală înfințată de rege), după planurile și desenele reginei. Sculptate în lemn de tei, aurite, ele poartă în decorație antrelacul de inspirație celtică și elementul zoomorf bizantin, interpretat în maniera Artei 1900.
Biroul reginei Maria, amplasat într-un interior împodobit cu coloane brâncovenești și un cămin specific interioarelor românești, cuprinde un mobilier conceput de regină. Scaunele și masa pentru corespondență sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul și crucea gamată.
Camera de aur, încăperea pivot a palatului, este însolită ca decorație. Pereții din stuc aurit poartă frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema orașului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui, dar și legat de Scoția, locul natal al Mariei. Mobilierul decorat cu elemente celtice și bizantine este pus în valoare și de luminatorul cu forma unei cruci celtice de pe plafon.
Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparținând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, frații Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc.
O mențiune specială merită manuscrisul - pergament pictat realizat de Maria și dăruit lui Ferdinand în 1906. Arta plastică poate fi grupată sub genericul "Tinerimea artistică", mișcare patronată de regină, ce reunea artiști români aflați la începutul carierei.
La Castelul Pelișor se află și alte lucrări ale Reginei Maria, în afară de manuscrisul menționat anterior, ca de exemplu câteva acuarele reprezentând crini.
pozele de pe studentie.ro
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Thursday, October 6, 2011
Stalpii mortilor si Pasarea Suflet
Loman - pasarea suflet
Isi deschide aripile colorate in albastru si pluteste in sus, tot mai sus, in lumina lunii. Din varful cerului coboara apoi in cercuri mari, deasupra cimitirului, de parca si-ar cauta stalpul de pe care s-a inaltat. De fapt, zborul lent, desenand petale de trandafir albastre pe cerul galben, este unul de adio.
Pasarea-suflet isi ia ramas bun de la toti ai sai, cei ale caror oase isi dorm somnul de veci in cimitir. Isi ia la revedere, pana la A Doua Venire, si de la trupul sau, ingropat sub stalpul de lemn de pe care si-a luat zborul. S-au facut 40 de zile de cand sufletul mortului s-a desprins de corp si s-a cuibarit intr-un porumbel de lemn, asezat pe un stalp sculptat si pus in chip de cruce, la capataiul sau.
Acum, chiar trebuie sa plece din lumea aceasta. Si dispare incet, ca tras de o sfoara in cer. In urma ramane numai stalpul de lemn. Sa-i pazeasca ramasitele pamantesti de duhurile rele.
Cimitirul din Loman
Taranii din cateva sate din judetul Alba cred cu tarie ca sufletele mortilor trec in lumea de dincolo sub forma de pasare, si ca pana la sase saptamani, zboara prin toate locurile pe unde au fost cat au trait.
Stalp cu pasare si clopotei
�
Urcusul e destul de usor, pe un drum de tara, cu atat mai mult cu cat privelistea e minunata si te indeamna sa mergi la pas. In amiaza teribila de vara, oamenii se ascund prin odaile racoroase sau pranzesc in livezile din spatele caselor, la adapostul unor copaci frunzosi.
Ulita e pustie. Nici un murmur nu se aude de nicaieri. O cale a tacerii, care se ridica dinspre poalele satului, pana spre varful muntelui, in padure.
Ma opresc in fata portii de fier a cimitirului, crescut in jurul unei mici capele. Pasesc mirat si putin intimidat de sirurile de stalpi zvelti, cu incrustaturi maiestre si adumbriti de aripile unor pasari de lemn.
Par ostasi intr-o lume pe jumatate vazuta, pe jumatate nevazuta, cu taieturile lor ferme, precum croiala unei uniforme. Am auzit demult despre ei, iar misterul lor nu-mi da pace. De unde vin? De la stramosii daci, sau adusi de legiunile romane? Si ce vor fi insemnand? De ce unii stalpi au pasari pe crestet si altii nu?
Cum s-au pastrat aceste minuni de lemn pana azi, intr-o lume in care "la moda" sunt mormintele monumentale, cu cruci masive din piatra, marmura sau mozaic?
La capatul de jos al stalpului, acoperit de iarba, e intotdeauna sculptat sau scris cu vopsea neagra numele mortului, anul nasterii si anul mortii.
Uneori, crucea e inclusa intre figurile taiate in lemn. Unii stalpi au o cruciulita, tot din lemn, in varf; altii, si o coroana de flori; altii - numai un clopotel care sperie linistea, in bataia cate unei pale usoare de vant.
De jur imprejurul acestui platou plin de cruci si de stalpi, se intind vechile salasuri ale dacilor: coline impadurite, care iti odihnesc privirea.
Marturii despre "Pasarea Suflet"
Asemeni ingerilor
M-am gandit ca preotul satului trebuie sa stie ceva despre stalpi. Pe parintele Nicolae Popa l-am gasit la biserica, aflata la numai cateva sute de pasi de cimitir.
Stalp cu pasare cu aripile desfacute
�
"La barbatii batrani, stalpul are in varf o cruce mica, iar la cei tineri si neinsurati, o pasare ca un porumbel din lemn, in marime naturala. Pasarea poate sa aiba aripile adunate pe langa corp sau desfacute. Coada ii este rasfirata. "Porumbelul", cum i se spune, e vopsit de obicei in albastru inchis", povesteste parintele Nicolae. Dar de ce toate astea? "Ramane o taina.
Cert este ca "porumbelul" de pe mormintele romanilor de pe Valea Sebesului i-a inspirat lui Constantin Brancusi "Pasarea Maiastra", iar lui Lucian Blaga "Pasarea Sfanta".
De altfel, se pare ca Brancusi a facut si Coloana Infinitului, sau a Recunostintei, dupa modelul stalpilor funerari de pe la noi. Si ar fi vrut sa puna Pasarea Suflet in varful Coloanei, dar s-a razgandit. Sa stiti ca si in Gorj era obiceiul stalpilor, odinioara".
Parintele Nicolae Popa ar vrea totusi sa creada ca Pasarea Suflet - cum a fost botezata prin anii '40, de folcloristul Gheorghe Pavelescu -, are legatura nemijlocita cu crestinismul:
"In credinta populara, cei care mor tineri si neintinati devin ingeri slujitori ai lui Dumnezeu. Poate ca li se pune cate o pasare pe stalpii lor de mormant, ca sa se arate ca ei sunt asemeni ingerilor".
Simbolul Sfantului Duh
Valeria Petrascu (85 de ani), femeie cu frica de Dumnezeu, care citeste zilnic din Biblie si cunoaste cel mai bine cimitirul satului, cu care se invecineaza, crede ca "porumbelul" de pe stalpii mortilor e simbolul Sfantului Duh.
Palc de stalpi la Pianu de Sus
�
Valeria si-a pregatit locul de odihna alaturi, sub o cruce de brad, caci asteapta moartea cu nadejde, nu cu teama. "Daca dincolo ne intalnim cu Domnul Hristos, n-are de ce sa-mi fie frica, mama".
Doi sateni mai tineri, dar renumiti in Loman ca le stiu pe toate, Angela si Petru Lupu, ne spun ca mai inainte se infigeau stalpi purtatori de "porumbei" la capul tuturor mortilor, ca sa-i ocroteasca de duhurile rele, dar se luau si se ingropau dupa sase saptamani, iar raposatii continuau sa fie vegheati numai de cruci.
"S-o fi pastrat obiceiul "porumbelului" numai la feciori, pentru ca inchipuie sufletul curat. Sau poate pentru ca despartirea e mai dureroasa cand moare un om tanar. Stiti, cand te doare rau, trebuie sa incerci sa-ti alini suferinta cumva, macar prin a arata lumii ca mortul a fost un om bun si curat ca un porumbel", spune Angela.
Barbatul - stalp, femeia - cruce a casei
Candva, si cimitirele din Vaidei si Cioara, din Hunedoara, ca si in Orlat, Purcareti, Cugir, Nucet, Salistea, Rachita, Laz, Sugag, Capalna si Sibisel, din Alba, erau pline de stalpi inalti, impodobiti cu sculpturi faine, iar unii colorati cu negru, rosu, verde si albastru.
Invatatorul Ioan Bena
�
Acum, n-am mai gasit stalpi, decat la Loman si la Pianu de Sus. Poate si pentru ca ajung sa coste mai scump decat crucile: traditia cere ca mesterii de stalpi sa fie platiti cu o oaie. La Pianu, stalpii sunt fara pasari. Nimeni nu stie cand au disparut.
Strecurati printre crucile de beton, atat in jurul bisericii noi, cat si al celei vechi din Pianu de Sus, stalpii de aici par stingheri fata de cei din Loman, iar unii dau semne ca ar vrea sa o ia din loc, aplecati spre morminte sau scosi din pamant si numai rezemati de monumentele mozaicate. Au supravietuit lumii lor, dar nu si celei de astazi.
Doar batranii mai platesc, inca din timpul vietii, sa li se faca stalp. Asa, bunaoara, domnul Ioan Bena, fost invatator la Pianu de Sus, care va implini 90 de ani in luna octombrie. A trait o viata la Pianu si s-ar zice ca este cel mai bun cunoscator al traditiei si al istoriei locale.
Cand e vorba sa cauti raspuns la intrebari mai grele, toti satenii ti-l indica, respectuosi, pe invatatorul Bena. Asadar, am mers acasa la dansul. Desi sunt bolnavi si abia se misca, sotii Bena se dovedesc gazde bucuroase de oaspeti si dezlegate la limba.
"Ne-a ramas din batrani obiceiul stalpului funerar, dar am pierdut pe drum semnificatiile lui.
Parintele Nicolae Popa
�
Ei, dar acum nu stiu sa mai fie vreun cioplitor in sat care sa faca stalpi. Eu i-am rugat pe copii sa-mi gaseasca un mester, sa-mi fac stalp cat mai traiesc. Ca stalpul se face si se incrusteaza numai dupa ce moare omul, ca sa nu chemi moartea pana atunci".
Venerabilul invatator stie ca stalpii sunt ciopliti din lemn tare, de stejar, salcam sau frasin, ca sa reziste mai mult. Asa se face ca gasim inca in picioare stalpi de 70 - 80 de ani, chiar si mai vechi. Crede ca stalpii ar fi fost adusi de romanii din Legiunea a XIII-a Gemina, care a stationat in Dacia, caci pe ei domina crestaturi cu numarul Legiunii.
La romani era obiceiul de a pune la capataiul unui soldat mort un stalp cu o pasare de lemn indreptata spre tara de bastina, pentru ca sufletul sa se poata intoarce pe meleagurile natale.
D-l Ioan Bena isi aminteste ca pe vremuri se puneau "porumbei" si pe crucile femeilor, iar mai incoace, numai pe cele ale fetelor care s-au prapadit inainte de a implini sapte ani. Mai multe nu stie, si regreta.
"Daca nu cunosti bine si nu intelegi traditia, nici nu o duci mai departe, si-i mare pacat. Ar trebui sa tinem cu dintii de radacinile noastre. Oricum, eu vreau sa am stalpul meu la mormant, cand va veni timpul".
Pianul de Sus - cimitirul e plin de stalpi
�
Dainuind in tenebre ca in povesti
cu fluier parelnic de vant,
canti celor ce somnul si-l beau
din macii negri de sub pamant.
Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tai verzi.
Ascultand revelatii fara cuvinte
sub iarba cerului zborul ti-l pierzi.
Din vazduhul boltitelor tale amiezi
ghiceste in adancuri toate misterele.
Inalta-te fara sfarsit,
dar sa nu ne descoperi niciodata ce vezi.
LUCIAN BLAGA
(din volumul "Lauda somnului", 1926)
Fotografiile autorului
sursa formula as
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
