| | Fragmente din interviul luat de Paula Coppel, jurnalistă la Unity Magazine, scriitorului Eckhart Tolle Eckhart Tolle: Timp de mulţi ani m-am identificat profund cu mintea mea şi cu puternicele suferinţe emoţionale care se acumulaseră în mine. Gândirea mea era într-o mare măsură orientată negativ, iar simţul identităţii personale era şi el într-o mare măsură negativ, deşi, studiind din greu, încercasem să-mi dovedesc mie însumi şi lumii întregi, că eram suficient de bun în tot ceea ce făceam. Cu toate acestea, după ce am dobândit succesul academic, am fost fericit doar două - trei săptămâni, apoi depresia şi anxietatea au revenit. Paula Coppel: În carte aţi scris că un gând cristalizat a precedat acest moment : „Eu nu mai pot trăi cu mine însumi”. Spuneţi-ne despre aceasta. Eckhart Tolle: Este interesant că ieşirea din minte a fost declanşată, de fapt, de un gând. În acel moment, conştiinţa a privit gândul „Eu nu mai pot trăi cu mine însumi” şi mi-am dat seama că sunt doi: „Eu” şi „mine însumi” cu care nu mai puteam trăi. Apoi a apărut un alt gând, mai mic: „Cine este acest sine cu care nu mai pot trăi?” Dar nu a fost nici un răspuns, asta fiind ultima întrebare pe care mi-am pus-o. Apoi nu a mai contat. Această pace mi-a schimbat şi percepţia despre lumea formei, lumea exterioară. Când m-am trezit a doua zi, totul era minunat, extrem de viu şi liniştit. Paula Coppel: Continuaţi să trăiţi în starea de pace şi beatitudine pe care aţi experimentat-o după trezirea spirituală? Eckhart Tolle: În esenţă, da, pacea este acolo continuu. Există variaţii ale intensităţii stării. Iniţial a fost o experienţă intensă pentru mult timp – săptămâni, luni, ani. Era un fel de beatitudine, dar care era aşa doar în contrast cu ceea ce fusese mai devreme. Acum, acea stare de pace este normală. De îndată ce beatitudinea a devenit o stare obişnuită, s-a transformat în pace. Eckhart Tolle: Ei bine, au trecut ceva ani până când transformarea spirituală să fie pe deplin integrată în viaţa mea. La început, pe plan exterior, viaţa mea a continuat ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic important, deşi exista o modificare a stării interioare. Lucrurile veneau în viaţa mea fără niciun efort, câteodată la o scară mai mică sau mai mare, dar îmi continuam vechea viaţă, crezând că lumea academică încă era calea pe care trebuie să o urmez. Am fost acceptat la Cambridge şi din nou asta a venit fără efort, iar pentru un timp mi-a făcut plăcere. Apoi, treptat, am observat o greutate apăsătoare, deoarece toţi cei din jur erau identificaţi cu ego-urile şi cu minţile lor. Aşa că mi-a luat ceva timp până când am fost pregătit să-mi dau seama că „nu aici îmi este menit să fiu!” Aproape că, în acel moment, ajunsesem din nou în starea de nefericire. A trebuit să mă readuc înapoi la momentul prezent. Era ca şi cum mintea mă trăgea de mânecă, spunându-mi „Vino pe drumul ăsta către nefericire”. A trebuit să-mi spun „Nu, nu merg acolo”. Paula Coppel: Practica dumneavoastră spirituală cuprinde rugăciunea şi meditaţia, sau este mai mult o stare de a fi? Eckhart Tolle: Este mai mult o stare de a fi. Eu nu mă rog pentru ceva, dar în trecut am folosit de câteva ori afirmaţii spirituale. De fapt, sunt mai aproape de înţelegerea că, pe un anumit nivel, lucrurile s-au petrecut deja. De exemplu, înainte de a scrie „Puterea prezentului”, am avut o viziune că deja scrisesem cartea şi că aceasta influenţa lumea. Am avut sentimentul că deja există o carte, undeva, în manifestare. Am desenat un cerc pe o foaie de hârtie şi i-am spus „carte”. Apoi am scris pe ea ceva despre efectul pe care l-a avut cartea asupra lumii, cum a influenţat viaţa mea şi viaţa altor oameni şi cum a fost tradusă în multe limbi, influenţând sute de mii de oameni. Dar nu am trasat cercul pentru că am vrut ca aceasta să se petreacă cu adevărat – a fost mai degrabă ca şi cum scriam pe acea foaie de hârtie ceea ce simţeam că este deja o realitate pe un anumit nivel. Asta este ceea ce cred că oamenii ar numi materializare şi vizualizare adevărată. Nu lucrează prea puternic dacă vă gândiţi că aveţi nevoie să aduceţi ceva sau să atrageţi ceva către voi. Lucrează cel mai puternic atunci când vă daţi seama că acel lucru este deja o realitate, pe un plan nevăzut. Există deja acolo. Şi, atunci când vă daţi seama pe deplin că este deja o realitate, simţiţi puterea acestui lucru. Atunci, sentimentul pe care îl aveţi când priviţi o hartă a comorilor, nu este diferit de cel pe care îl aveţi în momentul în care ea se materializează. Eckhart Tolle: Chiar dacă vă îndepliniţi scopul exterior, asta nu vă va satisface niciodată dacă nu v-aţi descoperit scopul interior, care este trezirea spirituală, a fi prezent, a fi centrat în viaţă. Adevărata putere izvorăşte din prezenţă, este chiar prezenţa. Unii oameni sunt chemaţi să facă lucruri măreţe în exterior, în această lume, prin crearea unei noi structuri ce reflectă conştiinţa lor care se trezeşte. Alţi oameni – pe care îi numesc susţinătorii frecvenţei – nu sunt chemaţi să iasă în lume şi să creeze lucruri mari în exterior. Scopul lor este să lase conştiinţa proprie să curgă în tot ceea ce fac – să facă totul, într-o manieră sacră. A face totul într-o manieră sacră, înseamnă a face totul, fiind pe deplin în starea de prezenţă. Orice faceţi, indiferent cu ce lucraţi, indiferent dacă este lucru manual, vorbiţi cu oamenii sau vindeţi ceva, fiecare lucru mărunt cuprinde puterea şi simplitatea prezentului. De asemenea, starea de conştienţă a acestor oameni se răspândeşte nu numai către toţi cei cu care vin în contact, ci schimbă şi conştiinţa colectivă, pe un nivel nevăzut. În cele din urmă, fiecare mare realizare constă în mici paşi. Ridicaţi receptorul şi vorbiţi cu cineva. La celălalt capăt răspunde cineva şi spuneţi ceea ce aveţi de spus. Aşa percep eu viaţa mea. Nu mă văd: „O, fac lucrul ăsta măreţ deoarece prin conferinţa pe care o voi ţine toată lumea se va transforma.” Dacă aş fi avut aceste ganduri, aş fi trăit stresat, deoarece mintea ar fi spus imediat: „Dar dacă nu va fi ca o inspiraţie pentru ei şi nu se vor transforma?” Prin urmare, realitatea este acolo, este fiecare moment prezent. Ţi se cere să ţii o conferinţă. Ieşi dintr-o clădire şi te sui într-o maşină. Te uiţi pe fereastră. Ajungi la adresă. Stai pe un scaun. Aştepţi. Te urci pe scenă. Fiecare moment e simplu. Există doar asta. |
Paula Coppel: În „Puterea prezentului”, aţi descris procesul care a avut loc în momentul trezirii dumneavoastră. spirituale. Mai exact, ce credeţi că vi s-a petrecut? 
Paula Coppel: Trezirea dumneavoastră. spirituală a fost forţată şi completă. Cei mai mulţi dintre noi încearcă să ajungă acolo lent, pas cu pas. Încă suntem surprinşi când emitem judecăţi sau când ego-ul nostru acţionează şi trebuie să ne amintim de fiecare dată să lăsăm aceste momente să treacă. Dumneavoastră trebuie să vă mai reamintiţi, vreodată, asemenea lucruri sau trăiţi consecvent în conştiinţa înaltă, fără a mai trebui să vă corectaţi cursul vieţii? 
Paula Coppel: Mulţi oameni caută ceea ce aţi numit „celălalt scop al lor” – ceea ce ar trebui să facă cu vieţile lor. Ce relaţie există între acesta şi „scopul interior”? 
