CITITORILOR MEI

Va multumesc dragilor ca sinteti alaturi de mine.
Celor care ma iubesc, pentru ca isi rup din timpul lor si imi dau caldura sufleteasca.
Celor care ma detesta pentru ca imi fac trafic.
Celor care intra aici din curiozitate pentru ca ma inspira sa scriu lucruri interesante.
Si celor care intra si copiaza fara sa puna trackback pentru ca macar asa, ceea ce consider eu interesant vede si lumina altor bloguri (dar nu va bazati pe bunele mele sentimente de Craciun ca nu dureaza decit 3 zile).

All in all va iubesc si sper sa avem cu totii un an de 1001 de ori mai bun decit cel care se termina, sa fim sanatosi-ca daca ne cad sistemele nu putem sa ne implinim visele- toti dusmanii sa aiba muuuuuulte chestii pe cap care sa-i indeparteze de noi, sa avem prosperitate maxima, sa calatorim in toate locurile de vis in care ne-am dorit sa fim (calatoriile eleveaza spiritul si ne aduc mai multa intelegere pentru cei diferiti de noi) si sa fim iubiti si reuniti cu cei dragi.
Ah, si nu in ultimul rind prosperitate maxima, abundenta si creativitate..

In final ma gindesc sa va dau o protectie, pentru ca avem nevoie de protectii si in viata materiala si in cea spirituala, iar cel mai bun protector al nostru, indiferent de religie, este ingerul pazitor pe care fiecare il are de la Sursa...sa-l iubim, sa-l invitam in vietile noastre si sa incercam sa nu ne coborim vibratia, ca sa nu creeam intre noi si el un zid de nepatruns.

RUGACIUNI PENTRU INGERUL PAZITOR

Rugaciune pentru Ingerul Pazitor inainte de culcare

Spirit protector care ma pazesti intotdeauna, tu care ai misiunea aceasta de la Tatal, salveaza-ma pentru bucuria de a face bine si pentru progresul si purificarea spiritului tau, caci in noaptea aceasta sufletul meu se duce sa intilneasca necunoscutul. Ia-ma acolo unde sint cei pe care ii iubesc si prietenii mei, ca si cei ce vor sa ma ajute. Ajuta-ma cu problemele vietii mele, astfel incit revelatiile pe care o sa le am noaptea sa le pun in practica, pentru binele meu si al semenilor.
Daruieste-mi putere in contemplatie si ridica-mi spiritul deasupra luptelor care imi fac sperantele sa dispara.

Amen.



Rugaciune catre Sfintul Inger Pazitor

Tata Ceresc, iubirea Ta infinita pentru noi a ales un inger binecuvintat din cer si l-a facut ghidul nostru in acest pelerinaj pamintesc. Accepta-ne multumirile pentru o asa de mare binecuvintare.Daruieste-ne harul de a experimenta asistenta sfintului nostru protector in toate nevoile noastre.
Si tu, sfint si iubitor inger si ghid, vegheaza-ne cu toata tandretea inimii tale angelice. Arata-ne mereu calea ce duce spre cer, si nu inceta sa te rogi pentru noi pina cind atingem destinatia finala, eliberarea finala.
Atunci te vom putea iubi pentru toata eternitatea. Te vom glorifica neincetat pentru tot binele pe care l-ai facut pentru noi cind eram pe pamint, dupa voia Tatalui.
Te rugam sa fii un protector credincios si atent pentru copiii nostri. Ia-ne locul si suplineste ceea ce fragilitatea noastra umana, lipsa de vedere in ansamblu sau greselile noastre neglijeaza.
Lumineaza tu servitor perfect al lui Dumnezeu datoria noastra cea grea..
ghideaza-ne copiii ca sa devine precum Iisus si sa-L imite cu credinta, perseverind pina cind ating viata eterna. Amen


Rugaciunea unei mame pentru Ingerii Pazitori ai copiilor ei

Va salut cu smerenie credinciosi prieteni ceresti ai copiilor mei. Va multumesc din inima pentru toate iubirea si bunatatea pe care le-o aratati. Intr-o zi o sa va rasplatesc grija pe care o aveti pentru ei, si in fata adunarii ceresti o sa marturisesc datoria noastra la voi, pentru ghidarea si protectia voastra.
Continuati sa vegheati asupra lor. Daruiti-le tot ce au nevoie pentru trup si suflet, protectie, vindecare si calauzire. Rugati-va si pentru mine ca intr-o zi sa fim cu totii in compania voastra binecuvintata cu bucurie. Amen


Rugaciune de noua zile (la rind) pentru ingerul Pazitor

O Sfinte Inger al lui Dumnezeu, prin bunatatea si grija Sa pentru binele meu, El te-a cerut sa ma ai in grija ta.

Tu esti cel ce ma asista in toate cererile mele si imi daruieste alinare in toate durerile, ma sustine cind sint descurajat si in continuare obtine pentru mine noi favoruri.De aceea iti multumesc din inima.

Te rog cu tarie, protectorul meu bun sa iti continui grija caritabila si sa ma pazesti impotriva atacurilor malefice ale inamicilor vazuti si nevazuti, interni si externi..

Pazeste-ma si indeparteaza-ma de orice ocazie de a gresi/pacatui/cadea. Obtinee-mi harul divin de a asculta cu atentie sfaturile divine si a le pune in practica.

Mai ales, te implor sa-mi obtii favoarea pe care o cer in aceasta novena (aici iti spui petitia/dorinta). Protejeaza-ma in toate tentatiile si incercarile acestei vieti, dar mai ales in ora mortii si nu ma lasa pina cind nu ma aduci in prezenta Creatorului meu, in lacasurile fericirii eterne.Amen

Pentru cei ce vor sa asculte colinde frumoase, aici este un link cu multe colinde inaltatoare.

Si pentru o stare de veselie aici si aici sint doua filme de Craciun simpatice.

Read More

Maori Haka (Ka Mate)

Read More

Haka - Original

Read More

Maori Songs TIKA TONU HAKA (Actions & Lyrics)

Read More

King's College Cambridge Once in Royal David's City

Read More

O come all ye faithful

Read More

Hark the herald angels sing

Read More

TURTA DULCE DIN POVESTE-RETETE

E-mail expeditor

E-mail destinatar

Comentariu

24 Decembrie 2010

| | | | |

Crăciunul nu are acelaşi gust fără turtă dulce, iar dacă o vei prepara în casă, îţi va umple căminul de parfum de scorţişoară. Anişoara Ursan (foto), din Cernavodă, judeţul Constanţa, o cititoare fidelă a Libertăţii şi o gospodină pe cinste, te învaţă cum să o prepari şi cum să o decorezi în spiritul Sărbătorilor.

Ingrediente: aluat - 125 g miere, 200 g zahăr, 150 g margarină, esenţă de vanilie, patru linguri lapte, o linguriţă praf de scortişoară, 400 g făină, 100 g amidon de porumb, două linguri cacao, un plic praf de copt; glazură - 200 g zahăr topit cu două linguri de suc de lămâie.

Pasul 1

Zahărul, amestecat cu margarina tăiată cubuleţe, cu mierea, laptele şi esenţa de vanilie, se topeşte la bain-marie, apoi se lasă să se răcească bine.

Pasul 2

Se amestecă făina cernută cu cacaua, praful de copt, amidonul de porumb şi praful de scorţişoară, apoi se mixează cu amestecul topit şi răcit până se omogenizează.

Pasul 3

Aluatul se împarte în trei şi se întinde subţire (de 5 mm), apoi se decupează cu forme speciale şi se aşază în tava tapetată cu hârtie pentru copt.

Pasul 4

Tava cu figurine se introduce în cuptorul încins, la foc potrivit, circa 10-15 minute, apoi turta se scoate din tavă şi se lasă la răcit.

Pasul 5

Se prepară glazura, pe foc, amestecând zahărul cu zeama de lămâie, apoi se decorează figurinele din turtă dulce cu crema obţinută.

Read More

COLINDE SI OBICEIURI VECHI(tracice)romanesti

Read More

CRACIUNUL SACRU CULINAR LA ROMANI

Radu Anton Roman"Oameni buni, avem una dintre cele mai fastuoase bucatarii din lume. Haideti sa ne bucuram de ea impreuna!"

Din strada nu vezi mare lucru - o casa la curte, pazita de un maidanez simpatic si vigilent. Bonom si negrabit in miscari, protocolar, dar cu masura, ca orice ardelean care se respecta, Radu Anton Roman te pofteste sa intri. Odaile sunt simple si inalte, fara farafazlacuri pe pereti. Incaperi mari, proaspat varuite si caldute si o icoana a Maicii Domnului, ocrotita cu un stergar vechi de cand lumea.

Putine, dar bine plasate, obiectele taranesti vorbesc despre pasiunea lui Radu Anton Roman pentru tot ceea ce este vechi si durabil. Intre doua telefoane si un e-mail ce nu suporta amanare, discutia noastra se infiripa usor, cu bucurie, ca intre doi prieteni care nu s-au mai vazut de o vesnicie.

Cu Radu Anton Roman poti vorbi orice: despre literatura si folclor, despre cartile lui de proza si poezie, dar, mai ales, despre fabuloasa lume a bucatelor romanesti, pe care le gateste el insusi, saptamana de saptamana, la Pro Tv. O adevarata emisiune-spectacol, pe care daca o vezi, visezi sa te faci bucatar.


"Ce nu-i sat si nici oras? E orasul Fagaras!" -

Draga Radu Anton Roman, talentul tau la gatit si cunostintele de-a dreptul enciclopedice despre bucataria autohtona te-au transformat, pe buna dreptate, intr-o vedeta a Pro Tv-ului. Putini sunt insa cei care stiu ca esti un stimat si reputat scriitor, nascut pe plaiuri fagarasene.
Suntem in prag de Craciun si ma gandesc ca evocarea obarsiei tale ar aduce in paginile revistei putin miros de zapada din munti. Cat din Fagarasul tau natal porti cu tine?

- E greu sa cuprind in cuvinte imaginea acestui oras - un loc aparte, binecuvantat de Dumnezeu; un loc deopotriva arhaic si citadin, asa cum suna o gluma a copilariei mele: "Ce nu-i sat si nici oras? E orasul Fagaras".
Imagineaza-ti ce privilegiu extraordinar era sa te preumbli intr-o livada imensa, spuzita cu flori, pentru ca apoi sa ajungi in fata bibliotecii sau a Liceului "Radu Negru", unde trudeau profesori renumiti, cu o certa vocatie a eruditiei, obsedati de nuante si indarjiti in exigenta lor pedagogica.

Mic si partial rural, Fagarasul era modelul orasului transilvan, avand tatuat in memoria lui adanca: Unirea de la 1918, Scoala Ardeleana, mandria de a fi roman. Era bine conservata aceasta amintire identitara, mai ales in randul elitei intelectuale - oameni care traiau modest, discret, invizibil aproape, dar indestructibili in tesatura de inteligenta si de cultura pe care o formau impreuna.

- De-a lungul timpului, Liceul "Radu Negru" a dat promotii intregi de olimpici, de copii exceptionali. De unde vine aceasta ambitie intelectuala a fagaraseanului? Are el ceva in plus fata de altii?

- Sigur ca are: inteligenta, tenacitatea muncii si dorinta de a-si face copiii docti. Fagaraseanul nu e un muntean oarecare. Toate documentele vorbesc despre uriasa bunastare a Fagarasului de altadata, bunastare datorata - sa nu te miri - comertului cu cai, stiintei extraordinare de a negocia. Fagarasenii erau foarte buni samsari si geambasi. Tin minte si acum pietele din oras, cu fastul lor indescriptibil.

Aldamasurile si negocierea prealung ritualica, strangerile de mana - toate erau o procesiune fastuoasa si extrem de elaborata. Ca sa vinzi un cal, intrai intr-o poveste care tinea o zi intreaga. Iti alegeai calul la opt dimineata si il cumparai seara la sase. Toata ziua o petreceai in targuire, iar calul era incercat si rasincercat, pus la cele mai ciudate probe, ba chiar era spalat ca nu cumva sa fie vopsit sau dat cu zahar.

Asa cum l-am prins eu, Fagarasul deja se schimbase. Marile averi si turmele fara numar disparusera. Orasul incerca sa-si ascunda ranile adanci de dupa razboi. Aparent resemnati, fagarasenii se aparau in felul lor, coalizandu-se. Refuzau sa colaboreze cu regimul comunist. Refuzau sa fie turnatori. Pe strazi, se vorbea in soapta, dar deschis. Se spuneau adevaruri, se maraia pe fata.

Nu era tacerea aceea vinovata, pe care o gaseai la campie, in satele sarace din sud. Asta explica si rezistenta din munti, rezistenta care mi-a marcat copilaria. Tin minte ca in preajma Craciunului am iesit cu tata in oras, sa mancam mici. La un moment dat, in restaurant au intrat patru insi, cu sarici ciobanesti, obositi si nerasi, cu fata tulburata de fum si o privire incercanata de nesomn.

Greoi, masivi si inarmati pana in dinti, au dat binete, s-au asezat la o masa si au inceput sa manance si sa bea linistiti, in timp ce afara se strangea o blocada teribila. Toti securistii si militienii din oras pandeau cu armele pregatite. Dupa vreo doua ore, in care nu au scos nici un cuvant, cei patru s-au ridicat de la masa, s-au inchinat, au facut rugaciunea de multumire, dupa care au iesit, fiind imediat ciuruiti de gloante.

Si acum ma tulbura scena, indarjirea si impacarea de pe fetele acelor oameni. Aveam 5 ani si nici o intelegere a ceea ce se intampla, dar nu pot sa uit cat erau de reci si de puternici. De fapt, oamenii aceia se pregateau de moarte. Era ultima lor masa. Totul era inconjurat de o resemnare optimista, cristica. Ultimul lor Craciun. Asta-i fagaraseanul!

Ca sa-l intelegi, trebuie sa traiesti in opincile lui, sa bati muntii cu el, sa dormi sub cerul liber, invelit cu suba lui mitoasa de oier. Mereu m-a fascinat la fagarasean limpezimea in ceea ce stie el ca are de facut. Muntean calit in necazuri, nu are dileme sau ezitari.

El stie un singur lucru: pamantul trebuie muncit. Asta nu i-o scoti din cap, orice ar fi. Batran, bolnav, neputincios, trebuie sa iasa la camp. Niciodata nu lasa pamantul parloaga. Este o porunca interioara, peste fire. Din morti se scoala si pleaca la camp. Nu e o metafora, ci o realitate teribila - munceste pana cade din picioare, indiferent ca pamantul e bun sau prost, ca face sau nu cartofi, ca e seceta sau potop.

- Oare priceperea ta intr-ale bucatariei isi are radacinile tot in Ardeal? Sa fie la originea ei mamaliga si branza oierilor de la poalele Muntilor Fagaras?

- Am umblat mult prin tara. Am vazut 350 de orase. Am calcat in ele cu piciorul si am dormit acolo macar o noapte. Apoi, am cunoscut Romania ca pescar, rascolind o sumedenie de rauri si de balti, de ghioluri si lacuri alpine. Asta antrena o continua curiozitate si o nesatioasa aventura. Bucataria a fost o anexa, un ingredient necesar, apropiindu-ma de ea mult mai tarziu. Am inceput cu bucataria alpina, pastorala - extrem de diferita de la zona la zona.

A fost un soc sa descopar pe crestele Maramuresului "mamaliga pe paturi" sau "tocana de mamaliga". Era ceva ravasitor. Nu ma gandisem ca se poate gati si asa. Am venit de acolo cu o incantare uimita si cu gandul sa uimesc la randul meu pe altii, prieteni si colegi. Asa a inceput acest import culinar - din Oas, din Bucovina, din Secuime, din Ardealul Central, din Moldova de mijloc, din Delta.

La un moment dat, s-a adunat in mintea mea si in farfuria mea o lume intreaga de chestii ciudate, aduse cu mine din toata tara. Recunosc, ma atrageau lucrurile senzationale, nemaiauzite, nemaigustate, cum ar fi ciorba din mate de morun - o mancare exclusiv regionala. N-ai cum sa o scoti de acolo. E veche de cand lumea, fiind pomenita inca de la 1600 de Paul de Alep.

Leusteanul magic si cei 70 de sfinti

- Adunand retete din toate locurile, ai avut gandul ca mancarea ne exprima specificul, istoria, traditia, temperamentul chiar? - -Cum spuneam, la inceput m-au atras elementele exotice, uimirea ca exista mancaruri romanesti necunoscute romanilor: bostani umpluti cu sarmale sau tocana de munte. S-au adunat peste o suta de retete si m-am gandit sa le public. Aici a intervenit o intalnire minunata cu editorul si prietenul meu, prof. Ion Balsoiu, care, vazand manuscrisul, a zis: "E prea putin".

Impins de la spate, am descoperit bucuria investigarii ritualice a bucatariei sacre crestine si precrestine: papusile de Dragavei, turtele sau gratarul de stevie coapta pe carbune. Nu se mai stie carui zeu ii era dedicat acest fel de mancare, dar perioada in care se face (Postul Mare) si vorbele care insotesc coacerea arata caracterul magic, ritualic al mancarii.

Ce sa mai vorbim despre mucenici si colaci, care poarta o sumedenie de nume, de forme si gusturi! "Colacul lui tata", de pilda, care se face in zona montana a Munteniei. E antropomorf: are gura, are ochi, are tot ce vrei si se face pentru mortii care au pierit fara lumanare si fara nume - fara mormant, adica. Generos colac. Putine sunt semintiile care fac un asemenea gest de pomenire.

Plecand de la aceasta induiosare, am inceput sa inventariez si mai in adanc, umbland incetisor la biblioteci, rascolind in teribila voluptate a documentului. Am citit, m-am umplut de praf, am descoperit carti ciudate, manuscrise abandonate, cum ar fi "Bucataria tereanului roman", scris de un anume Lupescu, autor care s-a prapadit in 1916 si caruia nimeni nu i-a publicat cartea.

O carte extraordinara, in care gasesti tot - de la antropologie la etnografie. La asta s-au adaugat distinctii necesare: bucatarie citadina, bucatarie de sarbatoare, intreaga procesiune de gesturi si insotiri ritualice, actul mancarii fiind una din formele contactului nostru cu divinitatea.

Brusc, in viata mea a patruns o sumedenie de plante magice: patrunjelul magic, leusteanul magic, usturoiul magic, podbalul magic, odoleandrul magic - chiar si pruna magica. Sunt plante care, in anumite perioade, au forte magice, incluse fiind intr-un calendar popular, tolerat cumva de calendarul crestin, el insusi impanat deelemente precrestine, de sfinti inexistenti, cum ar fi:

Sfantul Sisoe, Sfantul Matcalu (fratele mai mic al Pastelui), Sfanta Nicolina, care este duminica de dupa Sfantul Nicolae si in unele regiuni din nord mai este numita Sfantul Nicolae Mic. Cu totii ar fi cam 70 de sfinti necunoscuti care, in plus, au si niste functii ciudate.

De pilda, Sf. Varvara, sfanta minerilor, este de fapt zeita varsatului: Barbura. Zilele Barburei (zilele Savelor) este o sarbatoare menita sa apere copiii de varsat, de unde si numele de "Sarbatoarea bubelor" - cand se mananca doar anumite lucruri, miere si prune. Toata mancarea trece prin acest cortegiu de interdictii si recomandari. Asta a fost cea mai teribila descoperire a mea: in Romania nu se mananca pur si simplu.

Prin mancare, romanul se afla intr-o permanenta legatura cu divinitatea. Altfel spus, am pornit de la ciorba si am ajuns cu uimire la sacralitatea ciorbei. Am plecat de la insolitul supei "Storciac" (o supa facuta din morun cu smantana) si am ajuns la gestul sacru al prunelor mancate intr-o anumita perioada a anului, de Sf. Andrei.

Un pahar de vin negru, "Mai tatuca" si La Multi Ani!

- Banuiesc ca in sinea ta suferi teribil vazand actuala globalizare culinara, meniurile McDonald"s, invazia E-urilor si a conservantilor chimici. Poate tartina sau hot dog-ul sa ne reprezinte spiritual, sa ne puna in legatura cu divinitatea?

- Sufar, dar n-am ce face. Trecem prin acest proces de mondializare - de la pantofii pe care ii purtam pana la alimentele, filmele si cartile pe care le scriem cu ochii la altii. Ce conteaza ca la New York sunt cei mai prosti bucatari din lume si ca cei mai rafinati sunt in luxurianta China? Important e ca, in globalizarea de care vorbesti, bucataria romaneasca isi are locul ei.

Noi avem dreptul sa mondializam la randul nostru. Gastronomia romaneasca are o savoare si o originalitate care ii da dreptul sa ocupe un loc pe podium. Nu putem face nimic sa ne opunem mondializarii, dar imi pot rezerva dreptul sa spun tuturor celor dispusi sa ma asculte: "Oameni buni, avem una dintre cele mai fastuoase bucatarii din lume. Haideti sa ne bucuram de ea impreuna!".

S-ar putea ca cine stie ce lecturist de suprafata sa spuna ca toate bucatele noastre sunt de import, ca sarmalele si tocatura sunt turcesti, ca zacusca e bulgareasca etc. Dar hai sa mergem in Moldova si sa ne dedulcim cu tocana la bostan. Se ia un bostan, se taie in jumatate, se scoate miezul si se amesteca abil cu alta umplutura, apoi se coace la cuptor. In acelasi bostan se fac si sarmalele. Tot in Moldova se fac celebrii toci sau tocinei.

Se mai face puiul cu smantana si cu marar, ca sa nu mai vorbim despre sarmalutele cu leustean. Unde in lumea asta mai gasesti asemenea minunatii? Daca nu ti-e de ajuns, hai sa mergem in Delta. Aici exista vreo 7-8 feluri de bors de peste. Cel mai spectaculos este cel facut din peste mic, fiert, pasat, cu fructe de Dunare (cozi de raci, scoici si alte minuni), plus 2-3 castane de balta, 2-3 ciupercute de salcie si, la sfarsit, pestele mare.

Nu mai pomenesc de ciorba de mate de morun, sau de oproboi - o teribila placinta facuta din placenta de morun, icre negre,ceapa si rosii. Unde, in lume, ne mai putem scufunda intr-un asemenea deliciu gastronomic? Daca iti fac ca in Oltenia o saramura de pui, o sa spui ca mananci ambra si ca zbori printre stele.

La fel vei simti mancand o ciorba de ardei umpluti sau muschiul impletit din trei feluri de muschiulet: de vitel, de purcel si de miel, toate impletite cu fire de ceapa verde si usturoi, cu bucatele subtiri de cascaval. Dincolo de ineditul unor mancaruri, noi avem ceea ce altii au pierdut de mult: memoria unor practici precrestine.

Ce crezi ca inseamna tochitura asta macelareasca sau praznicul porcului? Acum 5000 de ani, egiptenii au trecut de la sacrificarea umana la sacrificiul simbolic: porcul si graul.

Prima data au facut coliva - grau cu miere si nuci. Apoi, au facut o tocana, luand elementele vitale ale porcului: cap, sorici, slanina, inima, rinichi, splina, ficat - 7 elemente vitale, puse in matul porcului (numit: mos), care se punea pe foc si se cocea, pentru a fi bun zeilor.
Ei bine, egiptenii aveau aceasta sarbatoare pe 20 decembrie, de Ignat.


- Ai pomenit de Craciun si, cu siguranta, cititorii nostri asteapta un sfat si un indemn. Cu ce bucate deosebite am putea spori bucuria sarbatorii?

- Ma gandesc la o reteta gasita tocmai in muntii Caliman. Se numeste "Mai tatuca", o mancare descoperita de mine pe un frig cumplit, in casa unor ciobani, care m-au omenit, punandu-mi pe masa mai intai o strachina de "Scofala" (ceva simplu de gatit: branza, cateva ierburi si ceapa, perpelite in ceaun), de unde si expresia "a nu face nici o scofala" sau verbul pastrat si acum in dictionare "a scofali bucate bune".

Terminand deci "scofala", m-am trezit in fata unui castron enorm de "Mai tatuca". Cu greu iti poti imagina o mancare mai gustoasa! E vorba de niste picioare de porc, rasfierte in vin, cu mirodenii, boia si tot ce trebuie. Reteta e simpla: 4-5 picioare de porc se rumenesc in untura, dupa care se toarna un litru de vin si se lasa la foc mic sa bolboroseasca timp de 2-3 ore.

La sfarsit, cand carnea se desprinde de pe ciolan, se adauga sarea, piperul si restul condimentelor: putin cimbru, putin busuioc, putina menta daca vrei. Pusa langa o varza calita, cu un pahar de vin negru, vartos si o mamaliga pripita, "Mai tatuca" iti va umple sufletul de bucurie si de sarbatoare. La multi ani, prietene!

Sorin Preda Putini sunt cei care stiu ca "bucatarul-sef" de la Pro Tv e de profesie scriitor. Un ingredient absolut necesar pentru ca retetele lui sa nu dea gres niciodata. Cine crede ca bucataria si televiziunea se pot face dupa ureche se-nsala.

In ambele cazuri e nevoie de talent, de personalitate si de o doza de nebunie care sa transforme dovleacul umplut si ciorba de peste in metafore: mancaruri absolut fabuloase, in care aroma de poezie te-mbata mai tare ca vinul. Ne bucuram ca, in preajma Craciunului, descantatorul de cuvinte si de bucate oficiaza in paginile "Formulei As". Sa ne fie, la toti, cu plin!

Sanziana Pop

• Redactia formula as
  

Read More

Sarbatorile de iarna in Bulgaria: printre zapezile, traditiile si muntii Bulgariei

O escapada de iarna prin muntii vecinilor de la sudul Dunarii poate oferi senzatii, emotii si amintiri surprinzatoare. Bulgarii au si ei muntii lor. Nu sunt mai frumosi, nu sunt mai salbatici sau maiestuosi decat ai nostri. Sunt diferiti, dar cumva asemanatori. Cei care i-au calcat cu atentie se declara cuceriti atat de ambianta naturala, precum si de modalitatile in care au inteles vecinii nostri sa faca turism montan si pe timp de iarna. Ca sa te convingi si sa iti faci propria parere, nu trebuie decat sa te duci acolo. Dobre doschli, cum ar zice bulgarii...

In acest articol:

Ce sarbatorim in Bulgaria?

Unde schiem in Bulgaria?

Ce sarbatorim in Bulgaria?

Cu toate ca Bulgaria este situata mai la sud decat Romania, iar temperaturile minime pe timp de iarna sunt, in general, mai ridicate decat la noi, iernile vecinilor sunt destul de reci, iar in munti ninge in mod obisnuit. Sarbatorile de iarna bulgaresti sunt deosebit de interesante, privite mai ales in comparatie cu propriile noastre sarbatori si obiceiuri.

Traditiile vecinilor se axeaza pe interesantul melanj cultural slavo-turcic din istoria acestor meleaguri. Se pot intalni elemente folclorice autentice bulgaresti sau amestecate cu cele turcesti sau grecesti. Conform etnologilor locali, in bogatul etnos bulgar se pot observa reminiscente ale culturii si civilizatiei tracice, reminiscente care au supravietuit pana astazi in cantece, balade, dansuri si obiceiuri.

Iarna petrecuta printre bulgari consta, in primul rand, in contactul direct cu sarbatorile religioase, colindele crestine si chiar sarbatorile de sorginte pagana care inca imbogatesc cultura acestui popor. Traditiile folclorice bulgaresti sunt celebrate in randul multor festivaluri de iarna, care au loc din decembrie pana in februarie. Iar daca sunteti cinefili, trebuie sa mergeti neaparat la Kinemania Film Festival din capitala Sofia. Are loc anual, in luna noiembrie, chiar inainte de venirea iernii. Evenimentul este gazduit de Palatul National de Cultura si este cel mai important festival de profil din tara vecinilor.

Pe 4 decembrie, bulgarii o sarbatoresc pe Sfanta Varvara, protectoarea copiilor de boli, necazuri si saracie. Acestei zile i se da o importanta deosebita, vecinii cinstind memoria sfintei preparand alimente rituale, care sunt consumate doar in aceasta zi. Copiii mananca o ciorba specifica din fasole, facuta dupa o reteta unica, ciorba respectiva gatindu-se doar de ziua sfintei. Femeile, in special din zonele rurale, gatesc dulciuri diverse, dupa care ies la strada si le ofera gratuit norocosilor trecatori.

Craciunul vecinilor, sau Koledouvane, cum mai este cunoscut, este o sarbatoare marcanta pentru orice bulgar. Colindatorii, numiti aici koledari, merg din casa in casa purtand pe umeri cate un koledarka, bastoane lungi din lemn de stejar, bogat ornamentate si sculptate cu figuri din mitologia bulgara.

Anul nou bulgaresc este cea mai asteptata sarbatoare a iernii, fiind marcat prin numeroase obiceiuri stravechi. Ladouvane este o astfel de traditie, inca urmata de femeile si fetele care cauta sa se marite in anul urmator. Ladouvane se practica inca in vestul tarii si in centrul Balcanilor. Obiceiul cere ca Ladouvane (sau Kumichene) sa fie marcat prin dansuri si ritualuri de divinatie in apa neinceputa unde au fost puse, peste noapte, fire de busuioc.

In noaptea de Anul Nou, bulgarii urmeaza datinile locale, strangandu-se cu totii in fata cuptorului aprins si a mesei pline, simboluri ale sigurantei, perenitatii si abundentei. Se coace un colac ritual, iar in mijlocul mesei troneaza vasul cu Banitza, o placinta bulgareasca cu branza. Onoarea de a aprinde focul din cuptor revine celui mai varstnic membru al familiei. Este aprins pe inserat si trebuie sa arda pana la sfarsitul iernii ca o lumina consacrata fertilitatii si prosperitatii.

In dimineata de Anul Nou, copiii merg la Survakari. Exact! Este vorba de un colind indentic cu sorcova noastra. Ramura inflorita se cheama survacika, si este un atribut indispensabil copiilor care-i colinda pe cei varstnici, urandu-le sanatate, viata lunga si noroc.

Pe 1 ianuarie este sarbatorit sfantul Vasile, sau Vasiliovden, cum mai este denumit... mare sarbatoare la bulgari, atestata de abundenta de nume de genul Vasil, Vasilka, Veselin, Vesela, Veselina.

In orasul Pernik are loc Carnavalul Surva, o asteptata sarbatoare straveche al carei punct culminant consta in intrecerea mastilor si costumelor. Sarbatorile de iarna se incheie odata cu ziua Sfantului Trifon, celebrata pe data de 1 februarie. Este un fel de Dragobete bulgaresc, sau Valentine's Day de la sud de Dunare. In aceasta zi se bea mult vin in onoarea sfantului, iar vinul cel mai apreciat de degustatori este mai apoi premiat in cadrul unui festival national.

Unde schiem in Bulgaria?

Se poate spune, pe buna dreptate, ca Bulgaria beneficiaza de cele mai insorite partii de schi din Europa. Factorii naturali, precum inclinatia pantelor montante, altitudine si nebulozitate au facut posibila aceasta adevarata performanta naturala, de care turismul bulgar a stiut sa profite din plin, practicarea schiului ca sport in Bulgaria avand o vechime de peste 45 de ani.

Cand spui schi in Bulgaria, spui cele patru mari destinatii pentru sporturile de iarna care au dus departe faima Balcanilor bulgaresti... ma refer aici la Bansko, Borovets, Chepelare si Pamporovo. Pe langa aceste adevarate "capitale" ale statiunilor montane, bulgarii se mai lauda si cu alte locuri de schiat, nestiute de marele aflux al turistilor. Intre acestea se evidentiaza Vitosha, Bodrost, Semkovo, Malyovitsa, Govedartsi, Smolyan, Kulinoto, Uzana si Kom.

Borovets - Este cea mai veche statiune montana din Bulgaria, datand din anul 1896. In vechime, aici era un loc de vanatoare indragit de tarii bulgari.

Geografic si administrativ, Borovets este situat in provincia Sofia, pe versantul nordic al Muntilor Rila, la altitudinea de 1.350 metri. Statiunea se afla la 73 kilometri de Sofia, 125 kilometri de Plovdiv si 10 kilometri de Samkov. Statiunea s-a dezvoltat in timp, ca o destinatie favorita pentru schi si alte sporturi specifice anotimpului rece.

Borovets este o destinatie de prestigiu international, care a gazduit de doua ori prestigioasa Cupa Mondiala de Schi Alpin (in anii 1981 si 1984), in timp ce traseele sale de biatlon sunt considerate ca fiind printre cele mai bune din intreaga lume.

Zona de schiat este deosebit de bine pusa la punct si contine peste 58 de kilometri de partii, in marea lor majoritate situate pe versantul nordic al muntelui, unele dintre ele coborand spre poale chiar de la altitudinea maxima de 2.560 metri. Teleschiurile functioneaza intre orele 9 dimineata si 4:30 dupa-masa.

Bulgarii s-au gandit si la cei care vor senzatii de neuitat, dorind sa schieze pe timpul noptii, si au amenajat un teleschi special care functioneaza de la ora 5 dupa amiaza pana dimineata la ora 10.

Bansko - La baza Muntilor Pirin, la o altitudine de 925 metri, se ridica probabil cea mai fermecatoare destinatie de schi din Bulgaria. Conform legendelor locului, Bansko ar fi fost ridicat de triburile slave ale Perunilor care locuiau in Pirin si care au pus bazele asezarii de azi. Sursele istorice sustin, insa, ca Bansko a fost fondat de razboinicii tarului Samuil, cel orbit de bizantini... Astazi, Bansko este un centru al turismului montan bulgar, fie el de iarna sau vara.

Imprejurimile sunt deosebit de pitoresti, fiind marcate de piscuri indraznete, numeroase lacuri glaciare si paduri dese de pini. Satucul Banya, aflat la doar 5 kilometri de statiune, este celebru pentru cele 27 de izvoare cu apa termala si minerala. Pantele si vaile montane ofera conditii propice pentru practicarea schiului la toate gradele de dificultate.

Incepand cu sezonul 2008-2009, Bansko gazduieste probele de schi pentru femei din cadrul Cupei Mondiale de Schi Alpin.

Chepelare - Conform specialistilor, Chepelare este cel mai insorit loc din Bulgaria. Meteorologii afirma ca aici sunt circa 270 zile cu soare in fiecare an, acest dar natural sporind de la sine faima locului. Chepelare, alaturi de Pamporovo, asezare situata la o distanta de doar 11 kilometri, sunt renumite statiuni de iarna inca din anul 1937, cand s-au dat in functiune primele partii de schi de aici.

Chepelare nu este celebru doar pentru partia sa de 20 kilometri ci si pentru fenomenul natural denumit "Podul Minunilor". In plus, aici sunt numeroase trasee pentru mountain bike, situate in apropierea vechiului drum roman care unea Tracia de Marea Egee. Iar daca v-ati saturat de schi si mountain bike, iar muschii tresar sub febra musculara, puteti sa vizitati Observatorul National Rozhen, care detine cel mai mare si mai complex telescop din sud-estul Europei.

Pamporovo - Este considerat a fi cel mai bun loc pentru practicarea snow-boarding-ului din intreaga Bulgarie. In plus, statiunea ofera 25 kilometri de partii de schi-fond si 38 kilometri de partii pentru schi-cross. Intregul ansamblu pentru sporturile hibernale este deservit de 18 teleschiuri care au capacitatea de a transporta circa 8.500 de persoane in decursul unei singure ore.

Aproximativ 100 de instructori (care vorbesc limbi de circulatie internationala) sunt gata sa te ajute cu sfaturi si raspunsuri la orice problema sau intrebare. Cu toate ca iernile de aici nu sunt atat de reci precum cele din Carpati, Pamporovo primeste cam 150 de zile cu ninsori de-a lungul intregului sezon hibernal. Daca va plictisiti sau vreti sa vedeti cum este iarna in muntii grecesti, granita cu Grecia este la doar o ora distanta de mers cu masina din Pamporovo!

Sarbatori Fericite!

sursa descopera.ro

Read More

ORIGINILE CRACIUNULUI=THE MOVIE

Publicat de Matt la 22:23

Este larg recunoscut faptul, că această sărbătoare atât de dragă tuturor, Crăciunul, încorporează multe elemente ce ţin de tradiţii religioase ancestrale, solare, ce preced cu mult creştinismul, unele dintre ele nu tocmai ortodoxe, poate, dar dincolo de dogmă rămân datinile, ce impun o sărbătoare a cărei principală menire este de a celebra naşterea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.

Care-i sunt totuşi originile ?

Deloc uşor de răspuns, în condiţiile în care sursele sunt vagi, sumare şi nu rareori, contradictorii, ca în orice studiu ce implică istoria, din păcate mult prea denaturată, de timp şi mai ales, de oameni.

Documentarul de faţă, oferă o variantă de răspuns, rememorând religii şi tradiţii de multă vreme dispărute, plecând de la mitraism, la religia politeistă a anticei Rome, a triburilor germanice, britanice sau scandinave şi ajungând, într-un final, la modul cum parte din tradiţiile acestor religii, aşa-zise păgâne, au fost integrate în creştinism, din motive diverse, mai uşor de înţeles doar în contextul primelor secole, de după Iisus.

Una dintre primele teorii, acceptată în genere, leagă Crăciunul de sărbătoarea romană numită Saturnalii, ce se desfăşura în toate cele şapte zile, ulterioare datei de 15 decembrie şi care era dedicată, după cum indică şi numele, zeului agricol, Saturn.

Solstiţiul de iarnă cădea adesea în jurul datei de 25 Decembrie, în vechiul calendar iulian, la finalul acelor şapte zile de petreceri şi chiar orgii, când toate ierarhiile sociale erau ignorate, pretext de celebrare a începerii creşterii graduale a activităţii solare, motiv pentru care romanii l-au integrat în mitologia lor şi pe zeul antic solar, persan, Mithra.

Despre Mithra aflăm din Avesta, scriptura sacră a unei religii şi filozofii ce îl are ca personaj central pe profetul Zoroastru sau Zarathustra - numit de Platon, fiul lui Oromazdes, amintit de asemenea, de Herodot, în "Istorii", de Plutarh, în "Despre Isis şi Osiris" şi chiar de Dio Chrisostomus - religie care are multe similarităţi cu Vechiul Testament.

Incapabilă de a stopa vechile practici religioase păgâne, biserica creştină timpurie s-a dovedit capabilă, însă, de o diplomaţie ce nu s-a manifestat prea des, ulterior - când a preferat autodafeurile, blândeţii - absorbind aceste tradiţii, într-o sărbătoare care celebra naşterea Fiului lui Dumnezeu, a cărui dată reală de naştere - ca şi întreaga sa existenţă, de altfel - rămâne incertă.

Sub presiunea maselor, probabil, au fost încorporate simultan şi practici de genul "regelui dezordinii", care i-au oferit un pretext perfect puritanului Lord Protector al Angliei, Oliver Cromwell, ce călca pe urmele rigidului Martin Luther, de a declara ilegală întreaga sărbătoare de Crăciun, forţând-o să se manifeste doar clandestin, în intimitatea familiilor, cam până pe la 1656, când şi-a reintrat în drepturi, pare-se în Canterbury.

Nici puritanii din Lumea Nouă nu s-au lăsat mai prejos şi au interzis sărbătoarea, începând din 1659, în virtutea inerţiei poate, amenda pentru nesupunere fiind de 5 şilingi, o sumă considerabilă, probabil, la acea vreme, din moment ce Crăciunul a revenit în casele americanilor abia după revoluţia de la 1776, continuând să manifeste însă, multe dintre racilele trecutului, fiind considerat o bună ocazie pentru beţii si solicitarea de favoruri sexuale.

Cam în aceeaşi vreme, în Anglia, s-a instituit practica interpretării de colinde religioase, de către grupurile care mergeau din uşă-n uşă pentru a solicita băutură şi alte componente necesare amestecului numit "wassail."

Imaginea clasică a Crăciunului, se poate considera ca fiind statuată, simultan cu publicarea în 1843 a romanului clasic "A Christmas Carol", al lui Charles Dickens, care a constituit pentru clasa mijlocie britanică un ghid, ce definea o sărbătoare a bunăvoinţei, milosteniei, dăruirii, a desprinderii de grijile cotidiene, prin petrecerea timpului în cadrul intim asigurat de familie şi prietenii apropiaţi, deşi Revoluţia Industrială sărăcise destul de consistent ţara.

Acest aspect spiritual, intim, al Crăciunului, a fost interpretat cu totul diferit în ţara mercantilismului extrem, SUA, unde a fost folosit ca strategie de piaţă, amplificând rapid profiturile comercianţilor, actualmente făcându-se auzite tot mai multe voci ce critică denaturarea spiritului acestei sărbători, care s-a transformat dintr-o vreme a bucuriei sufleteşti, într-una a freneziei comerciale.

Rămân totuşi multe aspecte seculare ale Crăciunului, total diferite de smulgerea de profit de pe urma comercializării cadourilor şi unul dintre cele mai plăcute, este dat de figura centrală a sărbătorii: Moş Crăciun.

Se poate scrie o întreagă istorie pe tema conceperii acestui personaj, a cărui natură pur mitologică ne-a întristat pe mulţi dintre noi, la un moment dat al copilăriei, personajul principal rămânând însă Sfântul Nicolae, un episcop altruist - un adevărat oximoron, astăzi - ce trăia în Asia Mică a secolului IV e.n., faimos totodată pentru minunile pe care le făcea - precum învierea a trei băieţei ucişi de un hangiu lacom şi sadic - cunoscut acum, ca protector al copiilor, marinarilor ş.a.m.d.

În Germania, Olanda şi Italia, el este imaginat ca un bătrân cu barbă mare şi albă, zburând prin cer călare pe un cal alb, îmbrăcat în straiele de episcop - de unde provine probabil culoarea roşie a veşmintelor lui Moş Crăciun - însoţit adesea de un spiriduş, care-i pedepseşte pe copiii obraznici.

Deşi ziua dedicată lui, este cea de 6 Decembrie, în multe ţări această sărbătoare a fuzionat cu cea de 25 Decembrie. În ţările Benelux însă, copiii lasă şi acum un sabot de lemn lângă foc, plin cu fân pentru calul Sfântului Nicolae, ziua de 25 Decembrie nefiind decât o simplă sărbătoare religioasă.

Data de 25 Decembrie pentru Crăciun, ca zi a naşterii lui Iisus Hristos în ieslea din Betleem, înconjurat de darurile aduse de cei trei Magi de la Răsărit, este fixată în 350 e.n. de Papa Iuliu I, într-o încercare probabil disperată, de a face cât mai puţin dureroasă tranziţia păgânilor Romei, la creştinism.

Prima "punere în scenă" - ca să mă exprim astfel - a naşterii Mântuitorului, scenă devenită clasică între timp, îi aparţine celei de-a doua personalităţi a creştinismului, care a inspirat parţial crearea personajului Moş Crăciun, Sfântul Francisc de Assisi, ce trăia pe atunci, în anul 1224, într-o peşteră lângă oraşul italian Greccio.

Cu sau fără puritanismul lui Martin Luther, germanii sunt probabil primii care au decorat un pom de Crăciun, cu mere, azimă, ornamente de sticlă, mici îngeri şi lanţuri de hârtie, tradiţie introdusă în Anglia la 1841, de prinţul consort de origine germană - al reginei Victoria - Albert, imigranţii englezi şi germani, purtând cu ei această tradiţie şi în Lumea Nouă, impunând, în timp, cel mai puternic simbol al Crăciunului.

Vă voi lăsa plăcerea de a descoperi singuri, restul poveştii Crăciunului şi a simbolurilor lui de basm, în filmul care urmează, urând tuturor fidelilor acestui blog:

Crăciun fericit, alături de cei dragi !

The Origins Of Christmas - Originile Crăciunului


sau cu acest link

sursa dezvaluiri

Read More