Sursa: Nasul.net
s=au jucat si ei putin..unii se faceau ca vor sa rupa zidul, altii se faceau ca arunca cu tear gas, p'orma un ping pong amical cu fumigene
Not too bad.
Spirituality, shamanism and other spices
machiavelli
Este vorba despre o noua arta, inventata de curand in Japonia de fermierii ce planteaza orez. Curiozitate este faptul ca nu se foloseste vopsea sau cerneala, ci pur si simplu plante de orez. Pe masura ce aceste plante se dezvolta, da nastere la explozia de culoare.
Pentru crearea acestor “tablouri” se folosesc 3 tipuri de plante. Orez Kodaimai cu frunze galbene sau purpuri si orez Tsugaru cu frunzele verzi(specie romana).
La inceput, se faceau desene simple, insa acum se folosesc calculatoare performante pentru a sti cu precizie unde sa planteze orezul.
Vazute de la nivelul solului, aceste campuri de orez, nu-ti inspira nimic, insa vazute de la inaltime isi arata adevarata lor splendoare.
de la Law citire
Ce-ar fi dacă ţi-ar da cineva o cutie cu un buton, care, odată acţionat, ţi-ar aduce un milion de dolari… dar simultan, ar lua viaţa unei persoane pe care nu o cunoşti? Ce-ai face? Şi care ar fi consecinţele?
Este anul 1976. Norma Lewis (CAMEROB DIAZ) este profesoară la un liceu particular, iar soţul ei, Arthur (JAMES MARSDEN) este inginer la NASA. Sunt, în toate privinţele, un cuplu al clasei mijlocii, ce trăieşte o viaţă obişnuită într-o suburbie, împreună cu fiul lor… până când, un tip misterios, cu o faţă oribil desfigurată apare la uşa lor (FRANK LANGELLA) şi le face o propunere: cutia.
Având numai 24 de ore pentru a face alegerea, Norma şi Arthur se confruntă cu o dilemă morală. Curând, cei doi descoperă că ramificaţiile deciziei lor sunt imposibil de controlat şi că se extind asupra propriei lor vieţi şi destin.
„The Box” are la bază o povestire clasică „Button, Button” de Richard Matheson. A fost adaptată pentru ecran şi regizată de Richard Kelly, al cărui film SF „Donnie Darko” a fost nominalizat cu Grand Jury Prize la Sundance Film Festival. Filmul a fost prezentat la câteva festivaluri în jurul lumii şi a fost distins cu o nominalizare la Independent Spirit Award pentru cel mai bun film şi cel mai bun scenariu.
„The Box” este o producţie cu Cameron Diaz („The Holiday”), James Marsden („X-Men: The Last Standard”), actorul nominalizat la Oscar Frank Langella („Frost/Nixon”), James Rebborn („The International”) şi Holmes Osborne (filmul de televiziune „Invasion”).
Pelicula este produsă de Sean McKittrick, Richard Kelly şi Dan Lin, cu Sue Baden-Powell, Ted Field, Paris Kasidokostas Latsis, Terry Dougas şi Edward H. Hamm Jr. Producători executivi. În spatele platoului se află o echipă creativă din care fac parte regizorul de imagine Steven Poster („Stuart Little 2”) scenograful Alexander Hammond („Fightplan”), editorul Sam Bauer („Donnie Darko”) şi costume designerul April Ferry („Terminator 3: Rise of the Machines”). Muzica originală este compusă de Win Butler, Regine Chassagne şi Owem Pallett.
Horoscopul iubirii |
BerbecEsti ca nou-nascutii – naiv, incapatanat, foarte dinamic si uneori chiar agresiv. Nu esti egoist, ci doar foarte concentrat pe propria ta lume. De obicei, te potrivesti cel mai bine cu Lei si Sagetatori, dar si cu Balante. Si Berbecii vor ceva incitant, dar incearca sa-l/sa o pui pe el/ea in centrul atentiei. Si o cina va fi in regula – dar gaseste ceva exotic si neobisnuit. TaurTaurul este puternic si incapatanat, dar capabil de un autocontrol uimitor. Daca se enerveaza, mai bine da-te la o parte. Dar este, totodata, o gazda foarte placuta, careia ii place sa fie rasfatata. Taurul este fidel si hotarat si ii place ordinea. Se potriveste cel mai bine cu Fecioarele, Capricornii si Racul. Si Taurul va aprecia rasfatul – eleganta si confortul sunt cuvintele de baza pentru Sf. Valentin. O cina, opera, teatru si, daca doresti ceva mai intim, un masaj placut. GemeniPersoanele nascute sub semnul Gemenilor sunt inteligente si istete, desi par adesea confuze si distrase. Ele sunt intotdeauna in cautare de lucrui noi si incitante, fiindca se plictisesc repede. Traiesc fara griji, dar pot fi si foarte sensibile si miloase. De aceea se potrivesc cu Balantele, Varsatorii si Sagetatorii. Gemenii sunt intotdeauna in miscare si adora libertatea si provocarile. Teatrul, muzeele sau ceva mai activ – o vizita la spa, de exemplu, vor fi o alegere perfecta pentru intalnirea de Sf. Valentin. RacRacii in ei ascund o adevarata paleta de emotii – acum se ascund speriati in carapace, acum sunt in centrul atentiei tuturor – si le place. Sunt foarte atasati de casa si de familie si foarte protectori cu propria persoana. Se potrivesc perfect cu Scorpionii, Pestii sau Capricornii. Racii sunt fiinte creative si, prin urmare, gasesc placere in lucrurile neobisnuite. Fiind un semn de apa, ziua de Sf. Valentin trebuie asociata cu apa – mergeti la un acvariu sau la gradina zoologica sau pregatiti o baie senzuala acasa… LeuLeilor le place sa traiasca pe picior mare, adora rasfaturile si le place sa li se acorde cat mai multa atentie. Le place sa fie in centru, asa ca adora diverse intalniri sociale. Au tendinta sa faca pe sefii – asa ar trebui sa fie un rege. Oricum, au o si latura vulnerabila, fiindca sunt raniti foarte usor. Partenerii perfecti pentru ei sunt Sagetatorii, Berbecii si Balantele. Leii sunt probabil semnul zodiacal perfect – desi nu cel mai ieftin – pentru surprizele de Sf. Valentin – numai un rasfat regal este suficient pentru ei. Masajul, uleiurile esentiale, Jacuzzi sau sauna, ciocolata delicioasa, capsunile, sampania – petreceti Sf. Valentin intr-un hotel sau la un spa luxos. FecioaraFecioarelor nu le place sa fie in centrul atentiei si le vezi rar in compania altora. Sunt perfectioniste si nu tolereaza greselile. Sunt fiinte tandre si de incredere, dar nu le place sa isi arate prea mult dragostea. Chiar daca par calme la exterior, sunt adesea ingrijorate si se potrivesc cel mai bine cu Capricornii, Taurii si Pestii. Nu iti scoate partenerul/partenera Fecioara in multime, ci petreceti acasa, singuri sau plimbati-va prin parc sau prin padure. Mergeti la un adapost de animale si scoateti un catel la plimbare. Nu uita de un cuvant sau o poezie romantica. BalantaBalantele sunt persoane foarte rationale, care dispretuiesc lipsa de politete. Uneori, ele „modifica” adevarul numai ca sa il faca sa para mai frumos si mai putin neplacut. Personalitatea lor este uneori contradictorie – le plac certurile si schimburile de opinii galagioase, dar pe de alta parte incearca intotdeauna sa le rezolve. Gemenii, Varsatorii si Berbecii sunt perechea potrivita pentru o Balanta. Scoate-ti partenerul/a Balanta in multime – filmele reprezinta o alegere la limita, iar pentru pasionatii de sport, un meci cu locuri foarte bune. Sigur ca va puteti permite asta si in confortul propriei locuinte, abandonandu-va mangaierilor dupa ce se termina meciul. ScorpionLa Scorpion vei vedea mai intai privirea intensa, care te va vraji – vei avea senzatia ca aceasta persoana priveste in strafundurile sufletului tau si iti cunoaste cele mai ascunse sentimente. Scorpionul nu este nehotarat – raspunsurile sale sunt da sau nu, fiindca nu ii place griul. E fierbinte si pasional in dragoste si se lasa prada urii cu aceeasi pasiune. Se potriveste cel mai bine cu Taurii, Pestii sau Racul. Planifica o seara panionala in confortul casei – direct, fara jocuri erotice. Cina trebuie sa fie usoara si poti fi sigur ca Scorpionul nu are nevoie de afrodiziace. Dupa aceea, pregateste-te pentru un maraton al dragostei. SagetatorSagetatorul este un semn de foc – foarte onest si uneori copilaros de inocent. Le place sa petreaca si sunt foarte optimisti prin natura lor. Incearca adesea sa-i binedispuna pe ceilalti, dar le este greu sa isi gaseasca cuvintele potrivire, lucru care ii face sa fie adesea intelesi gresit. Se potrivesc cel mai bine cu Berbecii, Leii sau Balanta. Alegerea unei activitati pentru Sagetator este simpla – mergeti la cea mai noua comedie, la film sau la teatru, la bowling, la biliard sau alege orice alta activitate distractiva si simpla. CapricornCapricornii evita lumina reflectoarelor si mai degraba se ascund calm intr-un colt, urmarind evenimentele din jurul lor. In general, este o zodie destul de timida, dar si foarte constiincioasa, independenta si increzatoare. Respecta traditiile. Taurul, Fecioara sau Racul sunt cei mai potriviti pentru ei. Fiind o fire pragmatica, probabil ca nici nu vor dori sa sarbatoreasca Sf. Valentin. Dar ii poti tenta cu o masa si un vin excelente. Nu fi zgarcit si rasfatati-va intr-un restaurant elegant, dar clasic. VarsatorEsti extrem de bland si de aceeasi esti mereu inconjurat de prieteni si fani. Ai o gandire libera si uneori foarte capricioasa. Nu este niciodata plictisitor pentru cineva sa fie in preajma ta, fiindca nu te rezumi niciodata la normele si regulile standard. Partenerii tai de vis sunt Gemenii, Balantele si Leii. Pentru Varsatori, intalnirea de vis de Sf. Valentin trebuie sa fie o aventura de neuitat, de preferat undeva in aer liber. O excursie la schi sau intr-un loc necunoscut este ideala. PestiFiind ultimul semn al zodiacului, Pestii reflecta cate putin din fiecare cele doisprezece semne – le place sa se lase in voia curentului si totodata sa se contrazica. Primii sunt idealisti, iar ceilalti sunt luptatori. Cei care se nasc sub acest semn sunt adesea foarte emotivi si sensibili. Se potrivesc cel mai bine cu Scorpionii, Racii sau Fecioarele. Romanticii si idealistii Pesti vor savura atentia pe care le-o acordati – rasfatul de acasa (trebuie sa va pricepeti la gatit) si nu uitati de flori, bomboane si o frumoasa poezie de dragoste. |
Intr-un intim exercitiu de sinceritate, redactorii DESCOPERA si-au exprimat candid parerea despre (sa-i spunem) aceasta sarbatoare. Nebunaticul Cupidon s-a scremut si a tras o... inimioara, provocand o vraja dulcica prin care textele de mai jos au cazut prada romantismului si s-au suit, precum Romeo pe balconul Julietei, acolo unde niciodata n-ar fi trebuit sa ajunga. Adica pe parfumatul server, in fata ochisorilor domniilor si (mai ales) domnitelor voastre. Va pupam dulce!
Valentine’s Day... Am invins sistemul!
Departamentul anticriza financiaro-economica-globala din redactia Descopera.ro a hotarat ca anul acesta sa ne raliem si noi tendintelor actuale, sa lasam deoparte aselenizarile, amartizarile si extraterestrii (despre care cu mandrie si in nume propriu sustin ca nu exista), si sa ne spunem parerea vis-a-vis de evenimentul pe care il sarbatorim sambata, 14 februarie. O spun cu mana pe inima… IUBESC Valentine’s Day! La fel de tare pe cat iubesc si Halloween-ul, iepurasul clocitor de Pasti sau renii cu nas rosu ai lui Mos Craciun. Sau, ca sa fiu mai exact, ii iubeam. Pana anul trecut. De ce? Pentru ca fiecare dintre ele reprezenta ocazia ideala de a-mi demonstra forta individuala si de a lupta de unul singur impotriva guvernului mondial, a conspiratiilor de orice fel, a globalizarii, a extraterestrilor (despre care iarasi sustin ca probabil nu exista), a mercantilismului si a domnisoarei vanzatoare de la magazinul situat la parterul blocului meu care, in fiecare an, in preajma zilei de Sf. Valentin, isi umple vitrinele cu inimioare de ciocolata. Sa nu spuneti ca voi nu ati simtit niciun moment acelasi lucru!
Si cum poti sa il iei de guler pe cel care a inventat conceptul de Valentine’s Day, pe el si pe cei care il promoveaza an de an, decat sa ignori eforturile lor si sa nu cumperi nimic din ceea ce se straduiesc sa iti ofere? Asta am si facut... Am trecut sfidator pe langa tarabele cu trandafiri al caror pret crescuse miraculos in doar cateva ore, pe langa vitrinele incarcate de nimicuri stralucitoare si frumos ambalate. Am sfidat-o pana si pe vanzatoarea de la parterul blocului de la care am cumparat doar o paine, o punga de pufuleti si o cutie de bere (impotriva berii chiar nu am de ce sa protestez). Ha! Eram invingator! Ati incercat vreodata sa va imaginati ce simtea Sylvester Stallone atunci cand, intruchipandu-l pe Rocky (nu mai stiu al catelea dintre ei) urca o multime de trepte si isi ridica mainile invingator? Sau senzatia pe care o avea Arnold Schwarzenegger atunci cand omora Predatorul? (Ce vreti? Sunt filmele adolescentei mele) Ei bine... asa ma simteam si eu. Invinsesem sistemul! Din nefericire, victoria mea nu a avut niciun efect asupra partenerei mele de viata. Sau, ma rog, a avut unul... Nu mi-a vorbit cateva zile. Cum puteam sa o fac sa inteleaga ca, de fapt, eram amandoi niste invingatori? Ca un intreg sistem diavolesc era la picioarele noastre, iar pufuletii si cutia de bere erau bomboana de pe coliva globalizarii si a mercantilismului? Ce sfidare mai mare putea sa nascoceasca cineva? In fine, nu stiu inca de unde ii voi lua un cadou anul acesta. Ea mi-a recomandat cateva locatii dar vreau sa o surprind. Mi-am luat si o carte despre extraterestri. Stiti? Incep sa cred ca ei chiar exista! Si da, categoric...URASC Valentine’s Day!
de ADRIAN NICOLAE
Noua ordine amoroasa
Simtiti cumva dragostea si armonia plutind in aer? Eu nu. Altfel, simpla idee de a celebra amorul la scara planetara mi se pare in sine destul de dubioasa. O zi in care milioane de persoane in intreaga lume simt nevoia sa-si confirme apartenenta la un grup, cel al indragostitilor, nu poate fi, inevitabil, nimic altceva decat chintesenta kitch-ului absolut, a conformismului, a inertiei si a spiritului gregar.
de CECILIA STROE
Dragobete rullz!
Sentimentul pe care il traiesc in ultimii ani, in preajma zilei de 14 Februarie, este unul de frustrare. Sentimentul celui care a fost prostit la masa, cand el intentiona sa mannce pastrama de oaie cu mamaliga calda, ardei iute si must, iar realitatea cea hada apare sub forma unui frigider dospit cu junk-food. Avalansa chicioasa de plastic, inimioare, plapumioare, chilotei si sutiene, pernute, coarne de drac, prezervative, casatorii de o zi, cupidoni si poleiala. Toate rosii. De un rosu atat de strident si abundent incat incep sa cred ca Valentine’s Day este de fapt o sarbatoare venita din China, unde sunt produse toate aceste nimicuri rosii. Asa ca fie vorba intre noi, eu sunt convins ca Ziua lui Valentin este o sabatoare din Beijing, nicidecum una americana.
Era sa cad intr-un stereotip cu tenta nationalista si sa cred ca am uitat prea usor de Dragobetele nostru. Dar cum sa (nu) uitam de Dragobete, cand pustimea nascuta dupa ’89 nici macar nu stie de acesta sarbatoare mai veche decat crestinismul? Dragobetele nostru era la origine un vajnic flacau dac. Traditiile populare stravechi il amintesc ca pe insusi fiul Dochiei, sora lui Decebal, si Zeu al dragostei pe plaiurile dacilor si mai tarziu ale daco-romanilor. Dragobetele, denumit uneori si Cap de Primavara, era sarbatorit in functie de zona etnografica, intr-una din zilele de la sfarsitul lui Februarie si inceputul lui Martie. Fiu al asprei si nehotaratei Babe Dochia, Dragobetele reprezinta in opozitie cu aceasta pricipiul pozitiv al fortelor latente ale Naturii care se pregatesc sa explodeze sub forma Primaverii, Tineretii, Veseliei si Dragostei. Dragobetele este deci un zeu tanar si frumos al panteonului autohton, patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti. Identificat fortat de unii nestiutori cu Eros, zeul iubirii la greci sau Cupidon, omologul sau de la Roma, Dragobetele este un duh precrestin chiar mai vechi decat acestia. Dragobetele este cumnat cu eroul vegetational Lazarica sau Lazarelul, cel care are in grija firul ierbii si frunzele din cranguri si paduri… Deseori se indentifica si cu Navalnicul, alt fecior frumos si periculos din traditiile romanesti. Navalnicul cel care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost pedepsit de Maica Domnului si transformat in planta de leac pentru dragostile ranite, planta care-i poarta numele…
Poporul credea ca in dreptul zilelor lui de 24, 28 Februarie sau 25 Martie, toate pasarile se strang in stoluri, ciripesc, isi aleg perechile si isi construiesc cuiburile. Cele neimperecheate ramaneau singure si fara pui pana la Dragobetele de anul viitor. Precum vietatile din Natura, fetele si baietii aflati la varsta adolescentei trebuiau sa se intalneasca in ziua de Dragobete pentru a fi indragosti tot anul in curs. De frica sa nu fie pedepsiti de Dragobete sa criripeasca precum pasarile si sa nu mai aiba glas de om, nimeni nu lucra sau deretica prin casa in ziua de Dragobete, tinuta de popor drept o sarbatoare mare, venita din mosi stramosi. Daca am plictisit prea mult pe cei tineri prin acesta scurta prezentare a Daragobetelui, imi cer cuminte iertare si ma scobor in lumea lor pentru a le spune acelasi lucru in Romgleza, noua limba a secolului XXI. Copii nu uitati: Velantains dei e naspa! Dragobete Rullz!
de NICOLAE PARLOG
Valentine’s Day? Cine? Cum? Nu? De ce?
Asa cum exista alb si negru exista si oameni care binecuvanteaza Ziua Indragostitilor, pentru simplu fapt ca le da ocazia sa isi exprime sentimentele, si oameni care urasc aceasta inventie pentru simplul fapt ca sarbatorirea dragostei are un aer care frizeaza kitsch-ul, conformismul si globalizarea. Desigur, mai sunt si cei mai putin radicali in aceasta privinta, care, manati de un spirit traditionalist, sarbatoresc Dragobetele. Si mai sunt si cei carora nu le pasa. Asa, ca mine. Nu imi pasa ca doar intr-o singura zi a anului, consacrata si hotarata de “inaltele foruri”, indragostitii mai vechi si mai noi isi amintesc de ceea ce isi datoreaza reciproc, inecandu-se in inimioare de plus si declaratii de dragoste expirate, doar pentru ca lucrurile sa isi reia fagasul normal a doua zi. Nu ma enerveaza nici faptul ca vrand sa sarbatoresc ziua de nastere a mamei mele, pe care nu o cheama Valentina, nu gasesc niciun loc liber la o cafenea sau restaurant. Dar… evident ca exista un dar!
Nu suport aglomeratia de pe trotuare, cauzata de tarabagii ambulanti care isi striga galagios ofertele, doar pentru a-ti vinde un pic de romantism ieftin. Ma deranjeaza ca dincolo de latura sentimentala, discutabila de altfel, toata aceasta nebunie de Sf. Valentin (despre care nimeni nu stie cu certitudine cine a fost exact, de vreme ce numeroase legende circula pe seama originii sale), nu este decat o sarbatoare a comercialului, a banalului si a prostului gust. Sper ca macar vremea rea de anul acesta sa scuteasca retina mea sensibila de vederea zecilor de tarabe improvizate pe care zac jalnic inimioare ponosite si maimutori vorbitori din plus. Pana la urma, cine are nevoie de o sarbatoare imprumutata pentru a-si aminti cat de frumos este sa fii indragostit… tot anul?
de GEORGIANA FEFEA
Valentine’s Day - fenomen de masa, microb accesibil si facil
Valentine’s Day sau Ziua Sfantului Valentin a devenit, mai mult decat o simpla sarbatoare, un produs de larg consum, o strategie de marketing, ce le deschide unor producatori si industriasi o vasta piata de consum si le ofera diferitelor cupluri de indragostiti care au nevoie sa-si confirme apetenta pentru partener, posibilitatea de a-si ilustra strident, rosu si catifelat, starea de interdependenta reciproca. Se contureaza deja cateva din motivele generale pentru care nu sunt un apologet inflacarat al Valentine’s Day. Este desuet si probabil ipocrit din partea unui tanar roman sa se declare patriot, un aparator al valorilor nationale si un membru refractar la valorile de import. Nu ar da bine si nu ar fi o abordare foarte sanatoasa din partea unui individ destul de “crud” inca. Cu toate acestea, nu atat faptul ca Ziua Sfantului Valentin este o marca neromaneasca, ci mai ales absenta vreunui ados local, de orice fel, contribuie activ la “indaratnicia” subsemnatului. Mai mult, inca, sustine ideea de ofensiva la adresa Sf. Valentin faptul ca acesta a fost incoronat drept reprezentat absolut al iubirii erotice nu pe un soclu neocupat, ci, abia dupa ce a fost decazut din drepturi, nejustificat, neaosul Dragobete, lunadu-i-se locul de catre un “patron” mai talentat doar in virtutea adeptilor sai vestici. Altfel spus, daca oricum aveam si noi, de ce nu l-am speculat, exploatat, promovat, macar in tara, si am simtit nevoia sa ne aliniem cu tendintele generale si sa facem parte dintr-o mare turma mercantilizata? Este indreptatita tendinta de comunitate, suntem tot mai singuri si ne plac lianturile, solutiile de imbinare, dar in acest caz, cea de import (Sf. Valentin) chiar nu prezinta caracteristici superioare celei autohtone (Dragobetele).
Referitor la notiunea de tendinta, iata inca un argument pentru care dau cu biciul in coasta capitalista a Sfantului Valentin. Este exact acel gen de fenomen de masa, de microb accesibil si facil, care excita nevoia oamenilor si poate mai ales a romanilor, de a-l imita pe cel de langa ei. Sfantul Valentin este acel catalizator care monopolizeaza o anumita perioada de timp, fortand mana sau.. inima fiecarui individ social sa acorde importanta dragostei si jumatatii lui intr-un fel impus, exhibitionist, altul decat cel firesc, pentru care, poate, ar opta.
Dar acestea sunt numai motive impersonale; probabil mai sunt destui cei care, obiectiv privind lucrurile, puncteaza aceste aspecte atunci cand isi exprima dezacordul privitor la sarbatoarea Sfantului Valentin. Mai mult de atat, poate nici nu as fi cu adevarat prea deranjat de cele mai sus mentionate, in lipsa motivelor cu un caracter personal. Ma deranjeaza cel mai mult Valentine’s Day atunci cand ma prinde descoperit, adica singur. Pentru ca, asa cum, indragostit fiind, sarbatoarea te forteaza sa te comporti intr-un anumit fel cu perechea ta, atunci cand nu esti indragostit, impunandu-ti dragostea fatisa a celor din jur, are natura de a te face sa te simti jalnic, deprimat si mai singur decat esti de fapt. Agresivitatea noastra fata de orice rezida, cred, exclusiv in convingeri sau in influente de ordin personal, in cele din urma. De aceea, nu sunt absurd sau ipocrit si recunosc dreptul indragostitilor de a se lasa purtati de val si entuziasmati de fenomenul care este Ziua Sfantului Valentin, chiar daca, fie ca am avut cu cine imparti sa nu evenimentul, nu i-am dat in general o importanta prea mare; de comun acord cu partenera mea, fireste. N-as vrea sa fiu foarte categoric in dezicerea de “magia” zilei de 14 februarie, atat pentru ca varsta nu-mi este un aliat in sensul asta, riscand sa par un inadaptat, dar mai ales pentru faptul ca, a te impotrivi, a te rascula si a poza in rebel este astazi o tendinta tot atat de prezenta si de falsa ca adeziunea la un anumit curent. Sa fii calau al unei cauze este astazi tot atat de fals si de autoimpus pe cat este calitatea de adept. De aceea, pentru a reusi sa ne mentinem diferiti si unici (o alta tendinta de actualitate), este necesar sa evitam excesul in orice directie am decide sa ne deplasam. Exista, desigur, si argumente pro Sf. Valentin, dar nu pentru ele ne aflam astazi aici. Construim oricum, tot anul, portalul nostru – asta presupune munca redactorilor Descopera.ro – asa incat, era cazul sa profitam de ocazie si pentru a demola niste “stalpi”. Happy Valentine’s Day!
de ALEXANDRU SAFTA
De ce nu-mi place Valentine’s Day?
N-am nimic cu sarbatoarea in sine, ca daca ne apucam sa socotim cate sarbatori am imprumutat noi de la altii, inca de pe vremea romanilor, rezulta ca degeaba ne-ar fi jena acum, ca-i prea tarziu si nu-i nici prima data. Ceea ce nu-mi place e felul in care e “celebrata”. Cu nici un prilej parca nu se propun spre cumparare si daruire atat de multe flecustete inutile si kitsch. Imi pare rau de adolescenti, ei sunt cei mai vulnerabili. Cu mijloace limitate, cu neasteptat de putina imaginatie, dar cu o mare dorinta de a se conforma tendintelor, ei nu mai cauta solutii creative, ci cumpara si ei cate ceva “dragutel” si banal de pe la tarabe. Ma refer la acele cadouri care nici deosebit de frumoase nu sunt, nici utile nu pot fi, nici macar biodegradabile - ca sa nu murdareasca prea multa vreme fata Pamantului - nu sunt. Nu sunt decat ieftine si la indemana. Inimioare de plus, inimioare de plastic, baloane in forma de inimioare, tot soiul de prostioare in forma de inimioare sau floricele. Sunt cumparate, daruite, acceptate si, peste cateva zile sau cativa ani, ajung la gunoi. E o navala sordida de uratenii, de obiecte nefolositoare marunte (sau mari, uneori, si e cu atat mai rau) si de proasta calitate, care acopera strazile, magazinele si, in final, casele si vietile noastre. De ce oare, in fiecare februarie, ne luam avant si punem mana de la mana sa sprijinim economia Chinei si sa umplem gropile de gunoi ale Romaniei? Pacat ca asta a ajuns sa fie simbolul iubirii – o inima de carpa rosie, pe care scrie cu sclipici I LOVE YOU!
de MIHAELA STANESCU
„Remain your funny Valentine”
Nu, Craciunul nu se reduce la globulete, instalatii chinezesti de lumina cu cantecele, stelute, mosi de ciocolata, Jingle Bells, Florile Dalbe, (mai nou) panetone si brazi olandezi. Insa, neindoios, toate aceste mici nimicuri sunt parte integranta (si insemnata) a marii sarbatori, iar daca nu ar fi ele (cei trecuti de 20 de ani poate isi aduc aminte de cum stateau lucrurile in cazul defunctului Mos Gerila), cu siguranta s-ar plamadi alte traditii de consum care sa le suplineasca. La fel cred ca stau lucrurile si in cazul Valentine’s Day. Probabil, in unele locuri din Europa de Vest, acolo unde Ziua Indragostitilor se celebreaza de peste 600 de ani, dincolo de ursuletii si inimioarele de plus asezonate cu felicitari siropoase si declaratii romantice varsate pe banda rulanta, semnificatia lui 14 februarie are radacini spirituale cu mult mai profunde, care pornesc de la o mai serioasa piosenie vis-a-vis de toata harababura si merg pana la inchegarea unei mici escatologii: in fond, toate declaratiile de dragoste circumscriu o implicare dincolo de Moarte, „pentru totdeauna”, „mereu”. Asadar destinul iubitilor, cel putin destinul afectiv, este deja scris, are bataie lunga si finalitate transmundana, vizand Eternitatea. Mai ganditi-va la faptul ca tot in Vest si in Statele Unite exista traditia sotilor de a-si reinnoi la biserica juramintele de dragoste pe care le-au facut la casatorie in fata preotului catolic sau protestant. Prin urmare, pentru adolescenti si tineri, pentru toti cei care se iubesc, dar nu s-au luat inca in fata altarului si a lui Dumnezeu, Valentine’s Day se constituie intr-un prilej asemanator, iar eu, unul, chiar nu vad care este problema in a exista o sarbatoare a dragostei?! Din nefericire, in Romania s-a importat forma fara fond, iar samburul de sacru al Zilei Indragostitilor, cantat in savuroasele poeme ale lui Geoffrey Chaucer pe la 1360 si ceva si ascuns astazi in invelisul comercial si kitsch, a fost pierdut undeva prin colbul neguros al drumului, „intr-o nu stiu care seara, intr-o nu stiu care vara…”
de MARC ULIERIU
Miercuri 10 februarie 2010, în plenul Senatului României, s-au întâmplat două evenimente de o gravitate exceptională. In primul rând, membrii grupurilor parlamentare PSD+PC si PNL au trădat încă o dată INTERESUL NATIONAL (pentru a câta oară?!?) votând contra proiectului de lege al senatorului Urban Iulian, prin care fratii basarabeni urmau să intre în România fără a mai fi nevoiti să demonstreze că detin suma aberantă de 500 euro.
Respingerea acestui proiect de lege atât de asteptat peste Prut, prin care românilor basarabeni le-ar fi fost usurată obtinerea vizei de intrare în Patria-Mamă, demonstrează spiritul revansard al celor care au obtinut un scor rusinos în Basarabia în timpul alegerilor prezidentiale si care au găsit cel mai grotesc mod de a se răzbuna, răpindu-le basarabenilor un drept elementar si istoric. Amintim că sunt alte state membre UE (Cipru, Ungaria) în care basarabenii pot intra fără să demonstreze că detin sume de bani necesare intretinerii lor, astfel încat votul celor 37 de senatori liberali si social-democrati este de-a dreptul strigător la cer!
Noua Dreaptă va face publică lista celor 37 de senatori care si-au bătut joc de 4 milioane de români basarabeni si o va aduce la cunostinta alegătorilor din colegii, pentru ca fiecare votant să afle pe cine a trimis în Parlament! Ii asigurăm totodată pe fratii basarabeni că nu România sau românii au votat împotrivă, ci 37 de mancurti politici care nu au înteles niciodată că Basarabia e România.
Si pentru a întregi o zi neagră pentru România, tot în data de 10 februarie 2010, în acelasi Senat al României, a trecut prin adoptare tacită proiectul de lege al parlamentarilor UDMR prin care România va fi împărtită în 16 regiuni! Proiectul de lege, care primise raport negativ din partea Comisiei pentru administratie, statuează că pe terioriul României sunt constituite 16 regiuni si cinci macroregiuni de dezvoltare, între care Macroregiunea V formată din regiunile:
Covasna – Harghita – Mures
Bistrita-Năsăud – Cluj – Maramures
Bihor – Sălaj – Satu-Mare
Parlamentarii UDMR sunt deci mai aproape ca niciodată în ultimii 20 de ani de împlinirea visului regionalizării României si prin aceasta de institutionalizarea asa-zisului “tinut secuiesc” (regiunea Covasna – Harghita – Mures), Macroregiunea V în întregime nefiind altceva decât.. partea de nord-vest a Ardealului alipită Ungariei în 1940 prin Diktatul de la Viena!
Atentia noastră se îndreaptă acum înspre Camera Deputatilor care va dezbate acest proiect de lege în calitate de Cameră decizională. Dacă si deputatii vor trăda cu la fel de multă nonsalantă interesul national, Noua Dreaptă va chema membrii si simpatizantii din toată Tara la apărarea cu orice pret a statalitătii românesti si a articolului 1 din Constitutie care prevede că România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil!
Directorul Institutului de Cercetări Alimentare, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, face dezvăluiri şocante: mulţi producători nu respectă reţeta de fabricaţie a produselor alimentare şi... falsifică mâncarea. În ultima sa carte “Noua ordine alimentară. Şi noi ce mai mâncăm?”, specialistul dezvăluie “şiretlicurile” folosite frecvent în industria alimentară şi care ne pun în pericol sănătatea.
Laptele poate fi falsificat prin adăugarea de apă, prin extragerea grăsimilor, prin amestecarea celui de vacă cu cel de oaie sau prin adăugarea de conservanţi.
Carnea de calitate superioară este deseori amestecată cu alte tipuri de carne, precum cea de măgar sau de cal, iar pentru a se păstra mai bine ea este “tratată” cu E-uri sau chiar radiată.
Pasta de mici, cârnaţii, salamul, mezelurile şi conservele sunt falsificate prin înlocuirea unei părţi de carne cu şorici, tendoane, organe, soia şi aditivi alimentari.
Smântâna este “îmbogăţită” cu făină, gelatină, lapte bătut sau albuş de ou. Unii producători adaugă cretă sau ghips pentru consistenţă.
Untul vândut de unii producători este “lungit” cu untură de porc sau seu de vită.
Brânzeturile sunt falsificate prin înlocuirea parţială a proteinelor laptelui cu proteine animale - praf de albuş de ou sau plasmă sangvină.
Mierea poate conţine îndulcitori naturali (zahăr, sirop de glucoză), zaharină sau substanţe de îngroşare (amidon, gelatină, clei de oase). Pentru conservare, mulţi producători folosesc caramelul.