Parintele Teofil a aparut in viata mea intr-o dupa amiaza insorita de toamna...spiritul sau vesel si privirea calda m-au cucerit definitiv, impreuna cu extraordinara sa cunoastere ezoterica.
Spre deosebire de alti parinti care doar cind auzeau cuvintul reiki te afuriseau, fara sa aiba habar despre ce e vorba, parintele Teofil a decis sa studieze mai intii, si apoi sa-si dea cu parerea. A devenit chiar un practicant si un sfatuitor mai ales al celor ce alesesera sa studieze tehnici de medicina alternativa.
Ca un mare clarvazator ne povatuia asa cum il sfatuiau ingerii, si nimic nu parea imposibil pentru el.
Desigur, cineva care, si-a facut ucenicia la schitul construit deasupra pesterei lui Zalmoxis, levita cind se ruga si postea de la craciun pina la paste, de parca nimic nu se intimpla, un minunat care trata cu medicina dacica si cauta locuri de putere, cunoscute si transmise din deceneu in deceneu, nu se mira atunci cind vedea vindecari savirsite de altii.
Parintele Teofil a cazut intr-o dimineata de martie in garsoniera prietenei mele, si s-a savirsit la spital, inconjurat de toti cei care l-au adorat.
Nu am suferit, nu am plins. El cinta in coruri cu ingerii si sint sigura le face glumite pisichere, rugindu-se in acelasi timp pentru noi.
Uneori mi-e dor de el, si atunci ma calmez aprinzindu-i o lumanare la mormintul de la manastirea Cernica.
Se intimpla in martie.
Hai, Nicușor, salvează-ne încă o dată
9 hours ago
0 comments:
Post a Comment