Lectia zilnica de Kabbalah Postat in 8 Martie 2010, la 9.00 pm Oamenii adesea se intreaba: “De ce studiez atat de mult si depun atata efort, si nu am nici o revelatie?” Problema este ca aceasta stare nu se poate schimba cata vreme acest lucru este atat de important pentru noi. Oamenii ar trebui sa se intrebe: Care este atitudinea mea fata de spiritualitate? Ma raportez la ea doar ca un adaos la viata materiala? Sunt oare dispus la a o implementa in aceasta viata, sau ma simt exilat? Sentimentul exilului este neplacut si omul instinctiv fuge de el. Nu vrem sa credem ca vietile noastre se petrec in zadar si ca timpul trece fara rost. Incercam sa uitam sau incepem sa ne mancam intre noi fara sa facem vreo schimbare. Oricum, sentimentul de exil nu ne vine din faptul ca nu ne simtim bine in aceasta viata. Vine din faptul ca spiritualitatea este atat de importanta pentru mine incat aspiratia mea catre ea este dincolo de comoditatea unei vieti placute si obisnuite. La urma urmei, oricine isi poate critica viata, dar numai critica nu a adus nimanui Lumea Spirituala. Este imperios necesar sa pricepem importanta spiritualitatii, a obtinerii sentimentului Creatorului, al contopirii cu El, al sentimentului daruirii si iubirii fata de aproapele si al reusitei conectari intre noi si ceea putem descoperi drept Forta Superioara. Cu alte cuvinte, putem sa fugim de exil numai daca simtim importanta salvarii. Cuvantul “salvare” -Geula se deosebeste de “exil” -Galut, dupa cum sunt scrise in ebraica, printr-o singura litera: “Alef” care inseamna “Creatorul”. Daca incepem sa dorim si sa pretuim legatura cu Creatorul, forta daruirii si a iubirii fata de aproapele, inseamna ca am ajuns la pregatirea corespunzatoare si iesirea din exil este un fapt care chiar se petrece. Avem de asemenea, nevoie sa intelegem unde este acel loc in care vom iesi. Ne pregatim pentru aceasta printr-o imaginare corecta a starii spirituale. Daca o persoana isi imagineaza corect spiritualitatea ca fiind daruire, iubire, conexiunea cu ceilalti, conexiunea cu alte parti din univers in care este revelat Creatorul, atunci incepe sa merite sa ne eliberam din exil si sa fim liberi. Atunci iesirea se petrece cu repeziciune; este nevoie doar de a ne acorda corect. Nu putem doar sa fugim de o viata neplacuta; trebuie sa muncim pentru a receptiona o impresie corecta si clara despre spiritualitate, si sa o vrem. Iesirea din exil depinde numai de a percepe importanta calitatii de a darui. * * * * * * Prea multa Prosperitate? Lectia zilnica de Kabbalah Postat in 8 Martie 2010, la 9.27 pm Intrebare: Care este diferenta dintre starile numite “sapte ani de belsug” si “sapte ani de foamete”? Cum se aplica aceasta la lumea noastra? Raspunsul meu: “Sapte ani de belsug” (sapte ani buni) este timpul in care omenirea se lupta sa ajunga la prosperitate. Am vrut sa ajungem la o viata buna prin revolutii tehnice, stiintifice, sociale si politice. Numai cu cativa ani in urma, americanii se laudau ca au avut cel mai mare succes in dobandirea prosperitatii deoarece au fost o natiune de consumatori. Cu cat sunt mai multi consumatori cu atat mai mare va fi abundenta generala. Acuma descoperim ca o civilizatie a consumului nu este sustenabila; ne distrugem pe noi insine, dar si planeta. Nu putem continua pe calea consumului, deoarece exista o limita pentru toate. Previziunile pentru viitor, atunci cand eram copil, zugraveau o imagine complet diferita fata de starea curenta a treburilor noastre. Mi se spunea ca atunci cand voi fi mare voi putea lucra numai patru ore pe zi, in loc de opt, iar restul timpului il voi putea folosi in scopuri culturale, ca voi putea avea doua luni de concediu, iar copiii viitorului vor fi mult mai bine educati si mult mai evoluati cultural. Oricum, oamenii de azi lucreaza douasprezece ore pe zi si abia isi pot lua o vacanta. Educatia si cultura se afla intr-o criza dezastruasa. Familiile se despart. Majoritatea omenirii traieste in disperare si depresie, fiind dependenti de antidepresive si “droguri de recreere”. Am ajuns in starea in care cei “sapte ani de belsug” s-au afarsit si cei “sapte ani de foamete” (sapte ani rai) au inceput. Cei “sapte ani de foamete” apar pentru a-i aduce omenirii hotararea ca nu mai vrea sa isi continue existenta in acest mod. Si ce-ar trebui sa facem? Vechii babilonieni s-au confruntat cu aceeasi dilema atunci cand le-a fost explicat egoismul, asa cum ni se intampla si noua astazi. Iar sfatul dat de Abraham in acele vremuri este valabil si azi. “Nu exista decat doua solutii. Vrei sa raspandesti in intrega lume ideea ca scopul creatiei este de a deveni asemanatori Creatorului?” “Nu-ti neglija misiunea” ne avertizeaza Abraham, “Inevitabil ca te vei reintoarce la ea peste patru mii de ani si jumatate”. Desigur, Abraham vorbea despre timpurile noastre. * * * * * *
Hai, Nicușor, salvează-ne încă o dată
9 hours ago
0 comments:
Post a Comment