Tuesday, June 2, 2009

JAPONIA 7-GOMA



























Piramida uriasa de bronz inversata stralucea in intuneric, luminata de focul ce se inalta jucaus. In ea, ierburile aromate, faina sfintita si uleiurile inmiresmate ce fusesera aruncate in mare cantitate, formau un amalgam al carui miros patrunzator, usor camforat iti patrundea narile si iti invaluia simturile, pregatindu-te parca pentru o calatorie indepartata. In mijlocul curtii un batrin ciudat, cu nasul mare, imbracat intr-o roba de culoarea pamintului murmura mantrele sacre ce chemau puterea kamilor pentru a-l imbuna pe Agni, focul sacru.

Mama se duse direct la el si i se inchina. Cu o privire scurta ma indemna sa fac la fel. Am aterizat la picioarele ciudatului batrin fara sa stiu cine este.
'Sensei, el este Nyojo fiul meu' sopti mama. Batrinul ma ridica si se uita in ochii mei cu o privire patrunzatoare care imi intra ca un cutit in ceafa.
'Nu-i nevoie sa fii asa inspaimintat. La urma urmei nu sint decit un biet tengu, pelerin ca si tine pe marea samsarei', zise si incepu sa rida scotind niste sunete stranii ce aduceau cu un croncanit.
'Eu sint En. En no Gyoja.'

Stateam in fata lui si nu stiam daca sa rid sau sa ma tem. La urmei urmei, marele En no Gyoja, fondatorul religiei Shugendo, cel ce ii crease de fapt pe fiorosii yamabushi era o legenda. Si dupa cum toata lumea stia era mort deja de cinci sute de ani. Era deci o gluma. Am inceput sa rid, dorind sa-i arat ca simtul umorului nu era ceva ce un fiu de samurai nu gusta.
Dar ei nu rideau. Nici mama, nici ceilalti yamabushi, nici cei citiva ucenici ce continuau sa bata tobele sacre damaru intr-un ritm hipnotic.
Mama ma trase de mineca. Venerabilul En no incepu si el sa rida, tinindu-mi isonul.
'Fiul tau stie de gluma. Asta e bine. Mai putina munca cu importanta de sine' rosti si el si ne facu semn sa ne apropiem.

Mama lua o legatura de lemne parfumate si incepu sa le arunce in foc, soptind mantra lui Agni 'Ram'. Imi facu semn sa fac si eu la fel.

'Iti multumim sensei ca ai acceptat sa faci aceasta Goma pentru purificarea karmei familiei noastre, si mai ales a lui; de cind a fost pe mare, chiar daca a trecut putin timp, parca nu mai e cu noi' rosti ea, plecindu-si ochii cu tristete.

Focul incepu sa danseze salbatic in momentul in care am aruncat si eu faina sfintita in el, si se ridica precum un dragon cu limbi suieratoare. Devenise imens in momentul in care venerabilul ma impinse linga el soptind mantra lui Fudo, si imi ordona sa ma dezbrac ca limbile de foc sa ma purifice. Am simtit ca incep sa ard.
En no Gyoja incepu sa ma atinga pe spate cu bastonul ritual ce scotea sunete metalice, ametitoare. Caldura deveni insuportabila iar ochii dragonului de foc pareau sa imi intre in creier. Il auzeam parca vorbindu-mi:
'Nyojo, esti in mijlocul unei lupte importante. Lupta cu tine insuti, copilul meu. Cind te vei rataci pe marea innegurata de furtuni, nu uita sa te orientezi dupa lumina sfinta, lumina ce izvoraste din coama de foc a lui Fudo Myo O', soptea dragonul in timp ce musca fara mila din picioarele, miinile si pieptul meu. Cind am simtit dragonul incolacindu-se in jurul capului meu am lesinat. Doar stelele ce dansau deasupra, pe firmament, pareau sa ma aline putin cu racoarea lor inainte de a-mi pierde cunostinta.

M-am trezit a doua zi intr-o odaie simpla, in care futonul si podeaua erau albe ca si usile cu cadre de lemn de cedru vopsite. Deasupra mea chipul unui tinar ucenic ma privea ingrijorat. Cu o miscare rapida se ridica si imi arunca o carafa cu apa rece ca gheata pe fata.
Rizind de mutra mea imi spuse cu o voce calda si jucausa:
'Buna sint Koji'. 'Asa e', adauga el vazind ca ridic o sprinceana, 'sint un copil, asa cum spune si numele meu, si sper sa ramin asa, si desigur partea de abundenta a numelui se refera la abundenta de prostii pe care le fac' adauga si izbucni intr-un ris contagios.

'Iar tu esti Nyojo, cel pentru care s-a facut Goma aseara. Toti au fost ingrijorati dupa ce ai lesinat. Sensei a spus chiar ca ai un blestem, dar stiu sigur ca o sa-l dezlege.'
'Stii', adauga el soptit 'este a doua oara de cind sint aici ca il vad pe Venerabil coborind din munti. Iar prima oara a fost pentru a desface o vraja aruncata asupra imparatului'.

Fata lui chiar parea a unui copil sugubat. Ma simteam complet intremat si foarte puternic in acea dimineata, asa ca am decis sa las imbufnarea la o parte si sa ma ridic.
'Spune-mi Koji, cine era batrinul calugar ce a facut aseara ritualul pentru noi?'
'En no Gyoja insusi bineinteles'

'Haide, stim ca e mort de atita timp'

'Nu. Venerabilul este nemuritor, nu se poate ca mama ta sa nu-ti fi spus asta, doar este ucenica lui de atita timp'

Mama. Deci asta era secretul ei. Nu se ducea la nici un templu- de fapt alerga prin pustiu dupa un nemuritor. Putin cam prea ciudat chiar si pentru mine, care il vinasem pe Susano O insusi. Kami, se stie sint nemuritori, dar si batrinul de ieri?

En no Gyoja era un nume legendar printre noi. Cel ce avusese curajul sa-i sfideze pe imparat si chiar pe zei, luptindu-se cu dragonul pamintului pe care-l legase, cel ce creease prin forta cuvintelor sale poduri magice peste munti, pentru ca ucenicii sai sa poata sa-l gaseasca cind au nevoie, cel ce facuse prin simpla rostire a mantrelor sacre sa se manifeste mii de ciresi infloriti pe muntii unde se ascundea, acolo unde inainte nu crescusera decit pini si cedrii, En no Gyoja era o figura enigmatica si amenintatoare. Nu eram sigur ca voiam sa cred ca batrinul cu fata de tengu-spirit al muntilo- de aseara, cel ce imi vorbise, fusese chiar el.


M-am dus sa ma spal cu apa din piriul ce curgea linistit in spatele chiliilor si, dupa ce m-am imbracat am cautat-o pe mama.
Am gasit-o in templu rugindu-se.
Fata ei stralucea cu o lumina pe care nu o mai observasem inainte, luminind-o cu intelegerea a mii de eoni. Cit era de frumoasa acum, ca luna plina, ca zinele dakini, ca florile pure de camelia albe ce infloreau in gradina noastra.
Si in acel moment am stiu ca orice ar face, orice mi-ar spune, oricit de umila ar mai parea de acum incolo, mama avea sa fie cea care o sa-mi hotareasca destinul, pentru ca eram sigur acum ca mareata Kannon, preamilostiva Guan Yin cum ii spuneau chinezii, coborise in ea.


0 comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites