SERIA 1-JAPONIA-EP.1

M-am nascut in Japonia. Dragostea mea era castelul meu, pe care-l iubeam cum vinatorul isi iubeste prada:cu pasiune, dedicatie si obsesie. "Cuibul furtunii" statea agatat pe virful unei stinci, la baza careia se vedea marea.Pe partea cealalta, la baza muntelui incepea o cimpie ce ne punea de fiecare data cind vedeam praful ridicindu-se, in alerta.
Am fost un copil neascultator si rasfatat de mama si dadaca mea, dar tinut in scurt de tata. Foarte tirziu, si numai dupa ce am trecut ritualul maturitatii, tata a inceput sa-mi zimbeasca. Imi petreceam zilele alergind prin gradini sau apropiindu-ma nepermis de mult de mare, pina cind, la ordinul scurt al tatalui meu, m-au lasat prima oara cu barca. Aveam 9 ani si pot spune ca atunci a inceput viata mea.
Imi placea sa plec singur noaptea, doar eu si ciinele meu negru, Aiki, pe mare. Cu cit mai furtunoasa, cu atit mai bine. Nutream speranta ascunsa sa ma intilnesc cu Regele Dragon si, de ce nu, sa ma rapeasca in palatul sau ascuns din fundul oceanului. Acolo aveam s-o cunosc pe fiica lui, frumoasa printesa Luna de Perla si, vrajita de curajul meu, aceasta sa ma ceara de sot. Pentru a nu o face pe mama sa plinga aveam sa mai ies din cind in cind la suprafata, impodobit cu noile mele aripi de dragon al marii si sa-i duc mamei cutii pline cu perle si giuvaieruri, iar dadacei florile nevazute crescute de printesa mea. Tata, impresionat de armura si sabia mea cea noua si vrajita avea sa dea din cap aprobator, mindru de fiul lui, Luptatorul Zburator. Desigur Regele Dragon se incapatina sa-mi apara, dar asta era doar pentru ca inca eram destul de mic. Inca. Ma intorceam rupt de oboseala, ud de spuma marii ce imi desena dantele pe obraji si ma strecuram nevazut pe poarta laterala a castelului pina in odaia mea unde paseam incet, ca mama sa nu se trezeasca. Ar fi plins daca ar fi stiut, cu toate ca era o femeie samurai gata oricind de moarte. O iubeam si nu voiam sa mai verse lacrimi si pentru mine, pentru ca tata ii usca ochii de cite ori pleca in expeditii impreuna cu ceilalti daymio, ca sa se lupte cu clanurile dusmane ce incepeau sa isi arate adevarata fata. Doica imi lasa in fiecare seara inainte de a se retrage in iatacul ei, un bol cu scoici, preferatele mele. Stia ca ma intorc lihnit si nu voia sa riste ca mama sau tata sa ma gaseasca in bucataria castelului dindu-ma de gol ca un prost, din cauza lacomiei. Imi iubeam viata si ii iubeam pe fratii mei, fii celorlati nobili care erau aliatii tatalui meu. Crescusem impreuna de mici si tot impreuna ne antrenaseram cu bokken, sabiile de lemn mai intii, apoi cu cele adevarate, dar inca netaioase, de Iaido, potrivite rangului nostru. Dupa ce am devenit un adult, la 14 ani, tata emotionat m-a chemat in camera de meditatie.Pe peretele alb din fata mea, era pinza de matase alba pe care maestrul tatalui meu pictase cu mina lui lotusul de aur, simbolul scolii noastre. Tata m-a pus sa meditez in fata lui 8 ore neintrerupt si apoi sa ii spun de ce lotusul de aur era reprezentarea lui Buddha. Nu a fost greu. De mic il vedeam pe Buddha mergind alaturi de mine. Tot el mi-a soptit atunci ca asa cum lotusul de aur este fragil dar etern, la fel si corpul sau, dharma kaya se manifesta in lume sfisiind iluzia proiectata de zeii cruzi, pentru ca sa ne aduca acasa. In inima Sa. Tata mi-a inminat sabia faurita special pentru mine de maestrul fierar. Era o copie a celebrei Kusanagi-no-tsurugi, Taietorul de iarba. Pe tsuka avea prins un imens jad dreptunghiular. Am denumit-o Fruntea de Jad si am inceput meditatia si chemarea gardienilor pentru a o imputernici. Din acea zi ea a devenit iubita mea mea si incet, incet am uitat-o pe printesa dragon si toate poemele mele de dragoste i le-am dedicate Fruntii de Jad.
Florile copacului sfint sakaki
Sint ochii tai verzi
jad desprins
din scara zeilor.

Posted in: aiki,japonia feudala,sakaki,samurai