Sunt gravidă, ce să fac?
4 days ago
Showing posts with label samurai. Show all posts
Showing posts with label samurai. Show all posts
Sunday, September 29, 2013
Tuesday, July 30, 2013
Friday, October 19, 2012
YAMADA
A Thai Movie depicting the life of a Japanese warrior who fell in love with the kind of life that Thais live and finally embraced such lifestyle. He became one of the defenders of Ayutthaya and became its warrior...
Saturday, April 7, 2012
Samurai - Miyamoto Musashi Documentary (Mark Dacascos)
Mark Dacascos travels to Japan to trace the footsteps of the ultimate samurai warrior Miyamoto Musashi.
Saturday, January 28, 2012
GOOD NITE - Obokuri-Eeumi
Track from Ikue Asazakis album Utabautayun. Also the track that was played on Samurai Champloo, episode 14! =). Enjoy!
Edit:
Arayashikiku no dei - (in search of a new land)
Harasaku baku no dei - (let's build a new house)
Hare fushigyurasa nejyuku - (by neatly gathering hay)
Surajifushiro yondo - (to thatch the roof)
Hare fushigyurasa nejyuku - (by neatly gathering hay)
Fushigyurasa nejyuku - (neatly gathering hay)
Surajifusero yondo - (to thatch the roof)
Kirishigaki ku no dei - (at the stone walls)
Kuganeya be tatei tei - (let's celebrate the golden house)
Hare momo tobyuru wakya - (that was built)
Ya uriba yuwa o yondo - (by a hundred carpenters)
Hare momo to byuru wakya - (that was built)
Momo to byuru wakya - (was built)
Ya uriba yuwa o yondo - (by a hundred carpenters)
Hateigachi ya naryuri - (august draws near)
Tobibani ya neranu - (but i have nothing to wear)
Hare utou katabani - (i want to dress up)
Ya karachitabore - (brothers, lend me a sleeve)
Hitotsu aru bani ya - (i want to dress the children and those i love)
Kanasha se ni kusuitei - (with the single kimono i own)
Hare wanu ya okuyama - (i will wear vines)
Nu kazuradasuki - (that i picked deep within the mountains)
Ojyuugoya no teiki ya - (the full moon shines)
Kami gyurasa teryuri - (far and wide like the gods)
Hare kana ga jyo ni tataba kumo tei taborei - (when my lover comes to visit, i wish the clouds would hide it a little)
Download the song! Please Buy the Album it's awesoome!!!!
http://www.2shared.com/audio/f_6jT9tB/Ikue_Asazaki_-_Obokuri-Eeumi.html
Category:
Friday, March 25, 2011
CELE MAI FAIMOASE SABII DIN LUME
Dintre toate armele albe, sabia a fost fără îndoială cea mai preţuită şi onorată unealtă a morţii. Timp de milenii, sintagma ”Să mori în luptă de sabie” a fost modalitatea preferată de încheiere a socotelilor lumeşti pentru generaţii întregi de războinici din toate colţurile lumii, deoarece se considera că este de departe, cea mai onorantă şi de dorit moarte.
De-a lungul istoriei, personaje de legendă, generali şi războinici desăvîrşiţi, cuceritori de imperii şi lideri militari, cu toţii au folosit săbii de excepţie, multe dintre ele având nume proprii şi o personalitate asemănătoare celui care o mînuia pe câmpul de luptă.
Există o întreagă secţiune a istoriei specializată pe inventarierea şi cercetatea acestor nobile arme.
Să cunoaştem deci, o parte dintre cele mai respectate, temute şi nu în ultmul rînd căutate săbii.
Priviţi-le cu respectul şi teama cuvenită, sunt arme fără pereche care au curmat, unele dintre ele, mii de vieţi omeneşti, şi pe al căror tăiş s-au scurs, cumulat, adevărate râuri de sănge...
Generalul Tomoyuki Yamashita
Tomoyuki Yamashita nu a fost un samurai aşa cum probabil v-aţi aşteptat, ci unul dintre cei mai temuţi generali japonezi din Armata Imperială Japoneză pe perioada celui de al doilea Război Mondial. A devenit cu adevărat de temut în timpul acestei sângeroase conflagraţii mondiale, când a cucerit coloniile britanice din Malaezia şi Singapore, meritându-şi astfel titlul de "Tigrul din Malaya". La sfârşitul războiului, generalul Yamashita a fost judecat pentru crime de război aflate în legătură cu aşa numitul "Masacru din Manila", precum şi cu alte atrocităţi care au avut loc în Filipine şi Singapore. A fost un proces extrem de controversat, care a culminat cu condamnarea la moarte a generalului Tomoyuki Yamashita. Cazul său a schimbat din temelii legislaţia americană cu privire la responsabilitatea comandanţilor militari în privinţa crimelor de război, adoptîndu-se astfel legea cunoscută sub termenul de Yamashita Standard.
Sabia
În perioada carierei sale militare, generalul Yamashita a avut o sabie personală a cărei lamă a fost făurită de celebrul maestru fierar, specializat în producerea de katane de mare calitate, Fujiwara Kanegana, sabia fiind forjată între anii 1640-1689. Sabia a avut mănerul schimbat undeva la începutul secolului XX. Generalul şi-a predat sabia, alături de trupele sale, pe data de 2 septembrie 1945. Arma a fost preluată de generalul american MacArthur, şi depusă ulterior în Muzeul Academiei Militare de la West Point, unde a rămas până în zilele noastre. Sabia este doar una dintre multitudinea de piese asemănătoare confiscate de americani din Japonia la sfârşitul războiului.
Generalul Jose de San Martin
Jose de San Martin a fost un celebru militar de carieră argentinian, care a trăit între anii 1778-1850. Pentru popoarele sud-americane, este şi astări onorat ca mare erou, deoarece a fost cel mai important conducător al proaspetelor natiuni din extremitatea sudică a continentului sud-american, în lupta acestora de independenţă contra Spaniei. Din aceste motive, generalul, cu toate că este argentinian după naştere, este şi în prezent cel mai important erou naţional din Peru. Sub conducerea lui San Martin, peruanii şi-au declarat independenţa pe data de 28 iulie 1821. În Argentina, Ordinul Generalului Eliberator San Martin, este cea mai înaltă decoraţie a acestei ţări.
Sabia
Una dintre cele mai preţioase comori ale generalului revoluţionar, consta într-o sabie de cavalerie cu lama curbată pe care acesta a cumpărat-o din Londra. Generalul a fost atras în principal de curbatura lamei, atribut care sporea considerabil manevrabilitatea şi eficienţa sabiei pe câmpul de luptă. Din acest motiv, el a ordonat ca toţi cavaleriştii din subordinea sa să fie înarmaţi cu săbii similare, extrem de importante în cadrul unui atac în şarjă. Sabia a rămas în posesia generalului pe tot parscursul vieţii sale, ajungând ulterior în panoplia Generalului Republicii Argentina, Don Juan Manuel de Rosas.
În testamentul său, generalul San Martin se referea la sabie ca fiind: " Sabia care m-a întovărăşit de-a lungul tumultuosului Razboi de Independenţă al Americii de Sud". În anul 1896, arma a fost trimisă Muzeului Naţional de Istorie din Buenos Aires, unde poate fi admirată şi astăzi. În anul 1960, sabia a fost furată de două ori, motiv pentru care oficialii muzeului o păstrează într-o casetă special construită.
Sabia celor 7 lame
Dinastia Paek-je a stăpânit pe vremuri un mic regat cu acelaşi nume, situat undeca ăn sud-vestul Coreei de Sud din prezent. La apogeul puterii sale, adică în secolul 4 după Hristos, regatul Paek-je controla propriile colonii din China şi stăpânea vestul Peninsulei Coreene. Paek-je a fost unul dintre cele trei mari regate medievale coreene, alături de Koguryo şi Silla. În anul 372, regele Geunchogo din Paek-je a plătit tribut dinastiei nipone Jin, şi se crede că aceştia au ordonat făurirea unei săbii cu 7 lame drept semn de consideraţie la adresa regelui coreean. Arma are o lamă principală cu lungimea de 74, 9, de care sunt ataşate alte 6 lame de dimensiuni mai mici. Sabia a fost creata cu scop pur ceremonial, nefiind deloc practică într-o luptă adevărată.
În anul 1870, un preot shintoist a descoperit două inscripţii pe sabia cu 7 lame.
Una dintre ele dicta: "La amiaza celei de a şaisprezecea zi din cea de-a opta lună a erei Taiwa, această sabie a fost făurită din oţel călit de o sută de ori. Sabia poate ucide o sută de soldaţi duşmani. Cu onoare pentru politicosul rege-duce.
Sabia este păstrată în prezent în altarul Isonokami din pefectura Nara, Japonia.
William Wallace
William Wallace a fost probabil cel mai celebru personaj istoric din Scoţia. La origini a fost un nobil cavaler scoţian care a trăit între anii 1272-1305. Este faimos pentru organizarea rezistenţei militare a clanurilor scoţiene în faţa regatului englez, pe durata Războaielor Scoţiene de Independenţă din secolele 13-14. Pe întreaga perioadă a vieţii sale, Wallace a fost numit Gardian şi Ocrotitor al Scoţiei. A condus numeroase corpuri de infanterie care s-au angajat cu succes în lupte corp la corp cu trupele de călăreţi englezi. Cea mai preţuită armă a acestor dârji războinici era, evident, spada de dimensiuni cât mai mari. În anul 1305, eroul William Wallace a fost capturat la ordinele regelui Edward I al Angliei, fiind acuzat de trădare şi suferind o moarte cumplită. Astăzi, William Wallace este cel mai important erou şi patriot socţian. Sabia sa este printre cele mai faimoase şi apreciate din lume.
Sabia
Arma pesonală a lui William Wallace era o spadă imensă de tip Claymore. Astăzi poate fi admirată în incinta Monumentului Naţional din Stirling, Scoţia. Singură, doar teaca sabiei are lungimea de 134 centimetri, şi cântăreşte aproape 3 kilograme. Se crede că sabia a fost folosită de Wallace în bătăliile de la Stirling Bridge (1297) şi Flakirk (1298). Mânerul sabiei se termină într-o contragreutate de fier cu forma unei cepe, mânerul propriu-zis fiind acoperit de benzi succesive de piele brună tăbăcită.
După execuţia lui William Wallace, Sir John de Menteith, guvernator al castelului Dumbarton, a fost cel care a primit sabia temutului rebel scoţian. În anul 1505, regele James IV al Scoşiei a plătit suma de 26 de şilingi pentru ca sabia să fie împachetată în mătăsuri scumpe. Se spune că sabia a trecut prin multe modificări deoarece englezii nu s-au împăcat deloc cu faptul că teaca şi centura originală a sabiei lui Wallace au fost confecţionate din...pielea jupuită şi uscată a lui Hugh Cressingham, un mare comandant militar englez şi rival personal al faimosului scoţian...
Tizona
Cid-ul a fost cel mai important erou popular din eposul spaniol. A fost un personaj istoric real care s-a născut se pare, în anul 1040, în apropiere de Vivar, un orăşel de lângă Burgos, capitala regatului Castiliei. Pe parcursul vieţii sale, El Cid a avut numeroase succese militare şi diplomatice. A fost numit conducător suprem al armatei de către regele Alfonso IV, fiind fără doar şi poate, asul din mânecă al regelui în campaniile sale militare împotriva maurilor. A fost un priceput strateg militar şi de asemenea, un temut spadasin.
Cid-ul a folosit numeroase săbii pe parcursul vieţii sale, dar cele mai apreciate au fost armele "botezate" Colada şi Tizona. Tizona a fost sabia favorită a Cid-ului în confruntările sale cu maurii. Arma este considerată şi în prezent unul dintre cele mai importante artefacte istorice deţinute în patrimoniul spaniol. Tizona a fost făurită în Cordoba, dintr-un oţel de Damasc cu puritate deosebită. Are lungimea de 103 cm, şi cântăreşte 1,1 kg. Este împodobită cu două inscripţii, una care face referire la data la care a fost realizată, undeva în anul 1002, iar cealaltă inscripţie redă rugăciunea catolică Ave Maria. Tizona poate fi admirată în Museo de Burgos, din opraşul cu acelaşi nume.
Sabia lui Napoleon Bonaparte
În anul 1799, corsicanul Napoleon Bonaparte adevenit conducătorul militar şi politic "de facto" al Franţei, în urma unei lovituri de stat. Cinci ani mai tîrziu, senatul francez îl porclama împărat. O astfel de personalitate complexă şi fascinantă a avut bineânţeles sabia sa favorită. Napoleon Bonaparte purta întotdeauna pe câmpurile de bătălie un pistol şi o sabie. Era un pasionat al armelor, colecţia sa particulară cuprinzănd arme de o mare viarietare, de la pumnale până la piese de artilerie. Armele sale erau piese de calitate deosebită, alcătuite din cele mai bune materiale ale vremii. În vara anului 2007, o sabie încrustată în aur care a aparţinut faimosului om de stat francez, a fost vândută la o licitaţie din Franţa pentru suma fabuloasă de 6,4 milioane $. Sabia a trecut de botezul războiului, fiind folosită personal de Bonaparte în decursul mai multor bătălii. În anul 1800, Napoleon i-a făcut-o cadou fratelui său cu ocazia nunţii acestuia. Sabia trecut ulterior din generaţie în generaţie, nepărăsind familia Bonaparte. În anul 1978, arma a fost declarată comoară naţională a Franţei, iar cumpărătorul ei din anul 2007 nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea.
Sabia Milei
Această unealtă a Morţii cu nume bizar, este o faimoasă sabie care a aparţinut lui Edward the Confessor, unul dintre ultimii regi anglo-saxoni al Angliei, înainte de cucerirea normandă din anul 1066. Regele Edward the Confessor a domnit între anii 1042-1066, imediat după moartea sa normanzii poposind aici conduşi de celebrul William Cuceritorul.
Sabia Milei are lama ruptă, în anul 1236, arma a fost denumită Curtana şi a fost folosită doar cu ocazia ceremoniilor de la curte. În vremurile străvechi, era un privilegiu pentru orice rege să ajungă să o mânuiască. Povestea legată de episodul ruperii spadei este necunoscută, dar conform miturilor medievale, vîrful spadei a fost rupt de către un înger care a vrut astfel să împiedice o crimă.
Sabia Milei face astăzi parte dintre Bijuteriile Coroanei Regatului Unit, şi este una dintre cele 5 săbii folosite în ceremonialurile de încoronare al regilor britanici. Arma este printre putinele care au scăpat furiei lui Oliver Cromwel, celebru pentru ordinele sale de a se topi toate artefactele străvechi, în căutarea oricărei fărâme de aur şi alte metale preţioase...
Zulfiqar
Este cea mai veche şi mai preţuită sabie a Islamului. Istoric vorbind, a aparţinut lui Ali, nimeni altul decăt vărul şi ginerele profetului Muhammad. Ali a condus primul Califat Islamic, între anii 656-661. Pe baza unor dovezi istorice, Muhammad însuşi i-a înmânat-o pe Zulfiqar lui Ali la încheierea bătăliei de la Uhud, Profetul fiind impresioant de puterea şi credinţa de care a făcut dovadă Ali.
Zulfiqar este un simbol ardent al religiei Islamului, fiind admirată şi în prezent de milioane de credincioşi.
Tehnic vorbind, Zulfiqar este un Scimitar, adică o sabie tipică Asiei de sud-vest, acest gen de săbii cu lama lungă şi curbată fiind foarte des întâlnite in regiune pe perioada medievală.
Se pare că Ali a folosit-o pe Zulfiqar la asediul oraşului Mecca. Există puţine imagini ale sabiei, unele dintre ele prezentând-o cu o lamă bifurcată şi două vârfuri, în timp ce altele o prezintă sub o formă clasică de Scimitar. Comform celor 12 imami şiiţi, arma se află în prezent în posesia Imamului Muhammad al-Mahdi. Sabia sfîntă a Islamului face parte din celebra colecţie Al-Jafr.
Al-Jafr, o carte mistică a şiiţilor de pretutindeni, este compusă din două cufere din piele care conţin cele mai importante artefacte musulmane păstrate din perioada de inceput a Islamului, multe dintre acestea aparţinând Profetului Muhammad şi ginerelui său Ali. Colecţia a fost transmisă din generaţie în generaţie, fiecare Imam primind-o de la predecesorul său. Conţinutul cărţii Al-Jafr este cu adevărat impresionant, dar nu este expus publicului. O secţiune a uriaşei cărţi împărţită în mai multe sertare conţine legi islamice, directive şi manuale de tactică militară, precum şi un sac unde este depozitată armura şi armele Profetului, Zulfiqar este considerată printre cele mai preţioase artefacte depozitate în Al-Jafr.
Honjo Masamune
Fierarul Masamune este considerat printre cei mai buni făuritori de săbii din Japonia, ceea ce il transformă imediat într-unul dintre cei mai mari meşteri de acest gen care au trăit vreodată în această lume. Nu se cunoaşte cu exactitate perioada istorică în care a trăit, dar se crede că a lucrat ce fierar imperial undeva între anii 1288-1328. Armele create de Masamune au dobândit un statut legendar peste secole. În special săbiile tip katana şi wakizashi ieşite din mâinile maestrului Masamune au o reputaţie inegalabilă pe baza calităţii şi eleganţei acestor unelte ale Morţii. Maestrul se semna rar pe săbiile făurite, prin urmare este foarte dificil de datat şi identificat armele care i-au aparţinut.
Cea mai faimoasă dintre katanele sale, a fost cea numită Honjo Masamune. Sabia este extrem de importantă pentru patrimoniul nipon, deoarece acest obiect care a atins perfecţiunea, a reprezentat shogunatul în timpul perioadei Edo. Sabia a fost înmânată de la shogun la shogun timp de generaţii. În anul 1939, a fost declarată comoară naţională a Japoniei, dar a rămas în castelul Kii aparţinând familiei Tokugawa. Ultimul posesor al katanei Hionjo Masamune a fost Tokugawa Iemasa. Acesta a înmănat-o împreună cu alte 14 săbii de mare valoare, secţiei de poliţie din Mejiro, undeva în luna decembrie a anului 1945. La scurt timp, în luna ianuarie a anului imediat următor, secţia de poliţie din Mejiro a înmânat sabia sergentului american Coldy Bimore. De atunci sabia Honjo Masamune a disparut fără urmă, iar locul unde se află în prezent este necunoscut. Honjo Masamune este unul dintre cele mai importante şi mai preţioase artefacte istorice care au dispărut la sfărşitul celei de-a doua Conflagraţii Mondiale. Valoarea sa este practic inestimabilă, şi se speculează că la ora acuală aparţine unui important miliardar nipon care nu-şi dezvăluie identitatea.
Joyeuse
Carol cel Mare sau Charlemagne, fost probabil cel mai important rege francez din istorie. S-a născut în anul 742, fiind considerat unul dintre cei mai admirabili lideri militari de pe Bătrânul Continent. A devenit rege al francilor în anul 782, iar în anul 800 a devenit Împărat peste ce mai rămăsese din Imperiul Roman de vest. În perioada Sfîntului Imperiu Roman, a fost cunoscut şi sub titulatura de Charles I, fiind de fapt fondatorul acestui imperiu. În perioada domniei sale, a reuşit extinderea fără precedent a regatului francilor, tranformându-l într-un adevărat imperiu care cuprindea o mare parte din Europa centrală şi de vest. Charlemagne este considerat drept fondatorul monarhiilor franceze şi germane, precum şi părintele Europei occientale.
Sabia sa personală se numeşte Joyeuse, fiind privită ca un adevărat obiect de cult în rândul majorităţii ordinelor cavalereşti medievale. Astăzi există două săbii care se revendică a fi celebra Joyeuse. Una este păstrată la Weltliche Schatzkammer din Viena, iar cealaltă se află la Muzeul din Louvre. Lama sabiei din Louvre se pare că este confecţionată parţial din lama originală a sabiei lui Charlemagne. Sabia aeste făurită din părţi distincte ansamblate în secole diferite. Mânerul sabiei indică o dată de fabricaţie care coincide totuşi cu perioada în care a domnit Charlemagne.
Joyeuse a apărut în numeroase legende şi documente istorice. Cronica Bulfinch susţine că monarhul suprem al francilor s-ar fi folosit de Joyeuse pentru a-l decapita pe comandantul sarazin Corsuble, la fel ca şi pe prietenul său bun, Ogier Danezul.
După moartea lui Charlemagne, sabia sa ar fi fost păstrată în Basilica Saint Denis, fiind dusă mai apoi la Louvre, unde a fost folosită în cadrul ceremoniilor de încoronare a regilor francezi.
sursa descopera.ro
Monday, November 8, 2010
SOUL OF THE SAMURAI-SUFLETUL SAMURAIULUI
De ce a fost sabia samuraiului un simbol atit de puternic in cultura japoneza?
Dr. Inazo Nitobe, omul care a creeat bancnota de 5000 yen a incercat sa raspunda la aceasta intrebare in urmatorul documentar.
Ca diplomat japonez acreditat de Liga Nationilor Unite a fost intrebat de colegii sai din vest cum pot japonezii sa-si educe copiii in spiritul moralei, daca componenta religioasa este scoasa din educatie.
Asa ca in anul 1900, Dr. Nitobe a scris o carte in engleza denumita Bushido - el a scris acest cod al razboinicilor ce a devenit credo-ul dupa care majoritatea japonezilor isi traiesc vietile.
Si a adaugat: "Asa cum codul samuraiului este sufletul Japoniei. la fel sabia sa este sufletul samuraiului.
Ptr. Dr. Nitobe, sabia este o opera de arta ce reprezinta sufletul samuraiului, pur si neinfricat.
Dar la inceput, nu sabia era arma reprezentativa pentru samurai, ci arcul si sagetile.
De ce a devenit sabia si nu arcul atit de importanta pentru razboinicii japonezi si Japonia insasi?
Pentru a gasi raspunsul trebuie sa ne cufundam in istoria si legendele acestei tari antice....
Friday, May 7, 2010
NINJA VERSUS SAMURAI
Dupa aproape doua luni de confruntari violente si spectaculoase, incheiate deseori cu surprize de proportii, DESCOPERA.ro are onoarea de a va prezenta, astazi, marea finala. Voturile voastre au fost singurul criteriu care a contat pentru calificarea razboinicilor, iar din pleiada de luptatori neinfricati ai trecutului, singurii care au supravietuit “macelului” virtual sunt samuraiul si ninja. Deloc intamplator, astfel de scene de lupta, precum cea de astazi, s-au desfasurat de mii si mii de ori in realitate, prin castelele, casele, taberele de razboi si chiar dojo-urile Japoniei medievale. Acum, a venit randul vostru sa alegeti cel mai mare razboinic din toate timpurile, votand invingatorul dintre cel mai bun spadasin din istorie si prototipul perfect al asasinului profesionist! La vot, deci!
In acest articol
De la bun inceput, trebuiesc specificate un numar de trei observatii pertinente pentru ca marea confruntare finala sa se desfasoare intr-un mod cat mai obiectiv. Astfel, in cazul luptei intre un samurai experimentat, supravietuitor a numeroase dueluri si batalii versus un genin (agent ninja) incepator, aflat la primele misiuni, victoria va apartine, fara tagada, samuraiului. De asemenea, in cazul unui ninja adancit in tainele Artei Negre versus un samurai mediocru, a carui experienta de lupta se rezuma doar la duelurile cu colegii de dojo, cu sabia de bambus, asasinul intunecat ar fi iesit intotdeauna castigator.
Excludem, totodata, o infruntare intre un Mare Razboinic (cum vom vedea mai departe ca au existat in istoria Japoniei, samurai si ninja deopotriva), expert in ambele arte, si un ninja sau samurai obisnuit. De asemnea, nu luam in calcul scenariul in care ninja se strecoara neauzit, se apropie si lanseaza, de la o distanta confortabila, o sageata, un shuriken (steluta) sau un ac otravit asupra samuraiului, lupta sfarsindu-se, in aceste conditii, inainte sa inceapa.
Protagonistii de astazi sunt luptatori cu experienta si valoare egala. Fiecare beneficiaza de un antrenament draconic specific si de arme duse la perfectiune. Lupta are loc la amurg, la asfintitul soarelui, pentru ca nici ninja, obisnuit sa actioneze noaptea, nici samuraiul, adept al duelurilor in miezul zilei, sa nu aiba vreun avantaj asupra celuilalt. Din motive asemanatoare, finala are loc pe un teren pe jumatate acoperit de copaci, pe jumatate camp deschis.
Cu toate ca, inclusiv astazi, unii cred ca cei doi mari razboinici au fost dusmani implacabili si ireconciliabili, ninja si samuraii nu s-au aflat tocmai intr-un antagonism desavarsit, ci erau mai degraba complementari. Ambii si-au indeplinit pe deplin rolul in decursul zbuciumatei istorii a Japoniei.
Afla totul despre tehnicile de lupta ninja
*
Multe scoli de ninjutsu predau tainele armelor folosite de samurai, la fel cum multe scoli de samurai inglobau elemente de ninjutsu. Ambele categorii de razboinici se familiarizau cu metodele si secretele celeilalte. Au existat si cazuri in care clanuri de ninja si samurai erau prietene de generatii, membrii acestora antrenandu-se impreuna pentru un plus de eficienta si experienta.
Mari samurai ai trecutului precum imbatabilul Myamoto Musashi, Yagyu Munenori si fiul sau Yagyu Jubei, Masaki Toshimitsu, celebrul Takeda Shingen sau Takeda Sokaku, au studiat doctrina Mikkyo, insusindu-si multe dintre principiile de lupta si tehnicile pur Shinobi (alt nume pentru ninja).
*
La fel, mari maestri de ninjutsu s-au dedicate studierii caii samuraiulor. Dintre acestia, merita amintiti Sandayu Momochi, care avea 3 identitati diferite in trei orase, alaturi de Ando Kawai si Yukishiro Sanada.
Altadata, unele clanuri bogate de samurai isi permiteau sa cumpere scoli intregi de ninja pe care-i foloseau in scopuri personale. Spre exemplu, samuraiul Uesugi Kenshin a cumparat o intreaga scoala de ninja, rebotezand-o Uesugi Ryu. La fel, scolile de Shinobi Koyo Ryu, Ninpo Ryu si Takeda Ryu erau subordonate direct clanului Takeda.
Conceptia conform careia samurai erau prin definitie buni, onesti si politicosi, iar ninja erau intuchiparea maleficului este nimic altceva decat o prejudecata perpetuata in timp. Totul era, mai mult sau mai putin, relativ... Asa cum unele clanuri de ninja infaptuiau talharii pentru bani, la fel bandele de samurai fara stapani (celebrii ronini) jefuiau privincii intregi.
Afla mai multe despre abilitatile ascunse ale unui ninja
*
In societatea medievala nipona, samuraii constituiau prin excelenta casta razboinicilor. Statutul lor special si codul Bushido urmat cu strictete, le interzicea in mod deosebit sa se implice in atentate politice, lupte de gherila sau comploturi. Multe dintre clanurile de samurai care doreau sa isi pastreze sau sa isi mareasca influenta politica, nu puteau sa scape de adversari in mod onorabil, imparatul sau daimyo-ul pedepsind prin seppuku pe orice samurai dovedit ca se implicase in astfel de masinatiuni ascunse. Samuraii au gasit repede o solutie, apeland la "dusmanii" lor oficiali si traditionali - Ninja. Acesta este principalul motiv politic pentru care marile clanuri de samurai aveau in subordine trupe secrete de elita, nimeni altii decat aceeasi luptatori fara identitate, Shinobi!
Afla de ce este in stare un samurai inarmat cu arma sa favorita
*
In cazul unei lupte intre un ninja si un samurai rezultatul ramane deschis. Ar fi putut invinge oricare. Sabia redutabila a samuraiului si tehnicile de Ken-Jutsu ar fi putut pune capat conflictului dupa doar cateva miscari, la fel si cutitele, ghearele metalice sau alte arme ascunse ale unui ninja. De asemenea, in cazul unei lupte corp la corp, fara nicio arma, sortii ar putea inclina in orice parte, ambii fiind cunoscatorii unor forme de lupta extrem de eficiente.
Este greu sa alegi un castigator - si, implicit, pe cel mai mare razboinic din toate timpurile - de aceea, va invitam sa cumpaniti, sa recititi portretele samuraiului si luptatorului ninja pe care le-am facut in acest turnir, iar in cele din urma sa-l alegeti pe cel mai bun, pe marele castigator al Confruntarii Razboinicilor.
Wednesday, May 13, 2009
SERIA 1-JAPONIA-EP.1
M-am nascut in Japonia. Dragostea mea era castelul meu, pe care-l iubeam cum vinatorul isi iubeste prada:cu pasiune, dedicatie si obsesie. "Cuibul furtunii" statea agatat pe virful unei stinci, la baza careia se vedea marea.Pe partea cealalta, la baza muntelui incepea o cimpie ce ne punea de fiecare data cind vedeam praful ridicindu-se, in alerta.
Am fost un copil neascultator si rasfatat de mama si dadaca mea, dar tinut in scurt de tata. Foarte tirziu, si numai dupa ce am trecut ritualul maturitatii, tata a inceput sa-mi zimbeasca. Imi petreceam zilele alergind prin gradini sau apropiindu-ma nepermis de mult de mare, pina cind, la ordinul scurt al tatalui meu, m-au lasat prima oara cu barca. Aveam 9 ani si pot spune ca atunci a inceput viata mea.
Imi placea sa plec singur noaptea, doar eu si ciinele meu negru, Aiki, pe mare. Cu cit mai furtunoasa, cu atit mai bine. Nutream speranta ascunsa sa ma intilnesc cu Regele Dragon si, de ce nu, sa ma rapeasca in palatul sau ascuns din fundul oceanului. Acolo aveam s-o cunosc pe fiica lui, frumoasa printesa Luna de Perla si, vrajita de curajul meu, aceasta sa ma ceara de sot. Pentru a nu o face pe mama sa plinga aveam sa mai ies din cind in cind la suprafata, impodobit cu noile mele aripi de dragon al marii si sa-i duc mamei cutii pline cu perle si giuvaieruri, iar dadacei florile nevazute crescute de printesa mea. Tata, impresionat de armura si sabia mea cea noua si vrajita avea sa dea din cap aprobator, mindru de fiul lui, Luptatorul Zburator. Desigur Regele Dragon se incapatina sa-mi apara, dar asta era doar pentru ca inca eram destul de mic. Inca. Ma intorceam rupt de oboseala, ud de spuma marii ce imi desena dantele pe obraji si ma strecuram nevazut pe poarta laterala a castelului pina in odaia mea unde paseam incet, ca mama sa nu se trezeasca. Ar fi plins daca ar fi stiut, cu toate ca era o femeie samurai gata oricind de moarte. O iubeam si nu voiam sa mai verse lacrimi si pentru mine, pentru ca tata ii usca ochii de cite ori pleca in expeditii impreuna cu ceilalti daymio, ca sa se lupte cu clanurile dusmane ce incepeau sa isi arate adevarata fata. Doica imi lasa in fiecare seara inainte de a se retrage in iatacul ei, un bol cu scoici, preferatele mele. Stia ca ma intorc lihnit si nu voia sa riste ca mama sau tata sa ma gaseasca in bucataria castelului dindu-ma de gol ca un prost, din cauza lacomiei. Imi iubeam viata si ii iubeam pe fratii mei, fii celorlati nobili care erau aliatii tatalui meu. Crescusem impreuna de mici si tot impreuna ne antrenaseram cu bokken, sabiile de lemn mai intii, apoi cu cele adevarate, dar inca netaioase, de Iaido, potrivite rangului nostru. Dupa ce am devenit un adult, la 14 ani, tata emotionat m-a chemat in camera de meditatie.Pe peretele alb din fata mea, era pinza de matase alba pe care maestrul tatalui meu pictase cu mina lui lotusul de aur, simbolul scolii noastre. Tata m-a pus sa meditez in fata lui 8 ore neintrerupt si apoi sa ii spun de ce lotusul de aur era reprezentarea lui Buddha. Nu a fost greu. De mic il vedeam pe Buddha mergind alaturi de mine. Tot el mi-a soptit atunci ca asa cum lotusul de aur este fragil dar etern, la fel si corpul sau, dharma kaya se manifesta in lume sfisiind iluzia proiectata de zeii cruzi, pentru ca sa ne aduca acasa. In inima Sa. Tata mi-a inminat sabia faurita special pentru mine de maestrul fierar. Era o copie a celebrei Kusanagi-no-tsurugi, Taietorul de iarba. Pe tsuka avea prins un imens jad dreptunghiular. Am denumit-o Fruntea de Jad si am inceput meditatia si chemarea gardienilor pentru a o imputernici. Din acea zi ea a devenit iubita mea mea si incet, incet am uitat-o pe printesa dragon si toate poemele mele de dragoste i le-am dedicate Fruntii de Jad.
Florile copacului sfint sakaki
Sint ochii tai verzi
jad desprins
din scara zeilor.
