JAPONIA 3-EIKU

Tata incepuse sa imi supravegheze programul de meditatie. Trebuia sa stau 2 ore pe zi in fata mandalei lotusului de aur ce ii infatisa pe cei cinci dhyani buddha. Spunea ca imi calmeaza mintea si ca un comandant de osti trebuia sa aiba mintea ca o pinza alba. Pe ea numai sabia sa putea sa scrie cu singele dusmanilor, purtata de aripile zeilor, sau cu singele propriu varsat pentru BUSHI, onoarea luptatorului. Nu imi spunea ce trebuia sa fac, sau daca ce faceam e bine. Cind a venit sorocul m-a dus la maestrul sau.
Nu mi-a placut niciodata figura aspra a tatalui meu, dar l-am iubit pentru ca era eroul si idealul meu. Cu profilul taiat in stinca, nu zimbea decit mamei, si uneori mie, cind considera ca faceam cinste clanului. Dar in fata maestrului sau parea un copil candid, cu ochi calzi ce deveneau aurii luminindu-se, pierzindu-si intunericul de smoala cu care ne privea pe toti ceilalti. Il uram pe maestrul lui pentru ca numai in fata lui tata se schimba.Cine era? De ce avea atita influenta asupra lui ? De ce trebuia tatal meu, un important daimyo, sa se consulte cu el inaintea oricarei decizii? Il banuiam ca e interesat de averea clanului nostru, sau de influenta zdrobitoare pe care cei din Taira o aveau in fata imparatului. Si mai credeam ca nu aveam nevoie de prostiile lui pentru a fi alaturi de Buddha in momentul mortii. Doar mergea linga mine de multi ani. De ce ar fi fost altfel la moarte?
Eiku era un calugar dur, la fel ca tata. Uneori aveam impresia ca era fratele lui mai mare. Avea obiceiul sa arunce cu perna de lemn dupa discipolii care-l iritau, provocindu-le rani usoare. Acestia alergau pe unde puteau si se ascundeau de el, si de aceea avea mai putini ucenici decit altii. Totusi, cei care ramasesera erau clar mai dedicati decit majoritatea tinerilor ce populau templul de pe muntele Hiei. Si uneori, mai ales cind tata venea la el, Eiku isi schimba trasaturile. Descifram in ochii lui o asteptare, o intelegere calda, o stralucire de lumina ca o raza de soare intr-o amiaza calduroasa de toamna, ce incearca din rasputeri sa incalzeasca pamintul deja rece. La mine insa, se uita cu acea curiozitate amestecata cu dezinteres cu care pescarul se uita la pestele tocmai prins. Inca nu existam pentru el.
Si totusi, in acea dimineata cind tata m-a luat de mina si mi-a pus palmele pe capul proaspat ras, Eiku s-a uitat si la mine ca la tata. Astepta sa mai prinda un suflet in plasa lui de pescar mestesugit. Clar, nu aveam eu sa fiu ala. M-am smucit si am luat-o la fuga pe scarile de piatra in jos, facindu-l de rusine pe tata, care mi-a si tras o mama de bataie dupa aia, cu hanbo. Nu mi-a pasat. Atita timp cit mai puteam tine in mina 'Fruntea Jad', durerile de spate si brate nu ma afectau.
Intre timp ii pusesem gind rau lui Eiku, si ii promisesme lui Buddha ca daca ma va ajuta sa scap de batrinul hapsin o sa-i fac un templu mai mare si mai frumos decit cel de pe Hiei, cind o sa ajung stapinul clanului. Si am decis sa nu mai meditez pe simbolul scolii lui Eiku, lotusul de aur, din moment ce aceasta scoala devenise ostila intereselor mele.De acum incolo voi cauta sfatul gardienilor muntilor sacri, tengu, si voi invata stilul lor de lupta. Poate chiar ma voi duce in cautarea lui Sojobo, regele lor si voi deveni un yamabushi. Tata va regreta ca nu m-a pretuit iar nesuferitul o sa moara de ciuda ca eu, Nyojo am devenit mai puternic decit el.
Tot atunci am inceput s-o observ pe Hirohi.

Posted in: JAPONIA 3