Inspirata de FYT
Mie imi plac cactusii, ba nu ador cactusii, dar de cind mi-a zis mie cineva ca nu e bine sa-i tii in casa nu am mai cumparat. Aveam la un moment dat chiar si o minicrescatorie de cactusi-din pacate erau d'aia cu gene aditionale transformati prin diverse incrucisari. Din fericire erau senzationali de frumosi. Dar nu tineau .
Povestea mea este povestea cactusului ce infloreste o data la 7 ani de la Ierusalim. Cactusul se afla in curtea Mariei, grecoaica ce gestioneaza manastirea Sfantului Stefan de la Poarta Leilor, cea care se afla fata in fata cu mormintul Maicii Domnului, de la poalele Muntelui Maslinilor. Acolo, la Sfintul Stefan unde se afla grota unde sfintul a fost ucis cu pietre, traieste un cactus imens. Cred ca are peste 2,5 m si arata ca o chestie inalta si desirata cum vedem in filmele cu deserturile Mexicului. Splendoarea sa consta in aceea ca odata la 7 ani infloreste, si minunea se intimpla zi lumina. Odata cu primele raze ale soarelui-si m-am trezit de la 5 in dimineata aia-incepe sa rasara un bulb micut, care apoi creste si sub razele din ce in ce mai puternice se deschide incetisor. Floarea pe care o face arata ca o stea, este uriasa, alb-argintie si cu multe colturi, si emana un miros imbatator ceva gen regina noptii. La apus, soarele ii stringe ultimele petale care cad intr-un act solitar de 'kiss the earth goodbye'.
Si acum de cite ori ma gindesc la cactusul-stea ma gindesc ca si noi sintem exact ca el. Frumosi, pretiosi, efemeri, seminte stelare.
(Exista si varianta de noapte)
Hai, Nicușor, salvează-ne încă o dată
8 hours ago
0 comments:
Post a Comment