Parintele Galeriu a intrat in viata mea intr-o duminica, cind pastorul meu de atunci, Ian Sherwood de la biserica anglicana, pe care il surprisesem ca isi face crucea ortodoxa cind statea cu spatele la noi, m-a trimis la biserica Silvestru spunindu-mi ca TREBUIE sa-l cunosc pe parintele Galeriu. Pentru ca veneam din biserica anglicana unde preotia femeilor este acceptata, cind am dat liturghia in usa altarului am scris"X se roaga pentru ca sa devina preot". Cind a citit parintele m-a chemat imediat si m-a intrebat daca vreau sa ma marit cu un preot, iar eu i-am explicat mirindu-ma ca nu intelege ca vreau EU sa devin preot. Acesta a fost inceputul noii mele vieti in care am descoperit ortodoxia. Parintele ne invata despre Iisus, despre Maica Domnului si despre ce inseamna fiecare pas din liturghie in zilele de marti cind se facea cateheza cu tinerii. El ne asculta blind la spovedanie si ne dadea canoane judecate in comparatie cu ale parintelui Cleopa blinde, dar care de fapt erau mult mai aspre pentru ca parintele nu repeta niciodata. El te lasa sa cazi daca asa doreai si sa iti dai seama singur de diferenta intre a trai in lumina divina si a trai in intuneric. Parintele ne iubea si ne lasa sa venim la el de cite ori aveam chef, stind cu noi pe bancuta din fata casei in dupa amiezile calde de vara sau sub briza aromata de flori a vintului jucaus de primavara. Parintele ne permitea sa stam in biserica pe jos, cu picioarele incrucisate turceste, cu caietele de notite in mina, sorbindu-i fiecare cuvint in extazul pe care trebuie ca l-a simtit Moise pe muntele Sinaiului. Parintele ne lua apararea in fata babelor isterice care faceau crize cind ne vedeau ca niste catei tinindu-ne dupa el peste tot uneori nedindu-i timp nici sa manince, sau ca venim la biserica in blugi. Parintelui nu-i era frica de femeile la ciclu considerind ca femeia este sacra oricum ar fi ea. Parintele meu facea"revelionul" cu noi in biserica pregatindu-ne duhovniceste pentru ziua de 1 ianuarie cind ne facea molitfele Sfintului Vasile, sau Craciunul cind, in loc sa ne ducem cu prietenii la party, stateam cu el si mincam sarmalute facute de doamna Argentina (sotia sa caruia toata viata i-a spus "doamna Argentina" si nu altfel). Parintele meu ma lasa sa stau cu el si sa dorm in casa lui mica si calda, dindu-mi sa citesc si sa traduc carti ale sfintuui Grigorie de Nyssa preferatul meu sau picurindu-mi in urechi mierea filocaliilor pe care le discutam in fata focului jucaus din soba. Cind eram atacati de demoni parintele se punea scut in fata nostra, cind nu aveam ce minca parintele ne hranea, cind eram disperati aparea linga noi in orice colt al lumii ne aflam, asa cum a facut in biserica Maicii Domnului de la Ierusalim unde l-am vazut 3 persoane, dupa ce il chemasem cu lacrimi in ochi. In vara lui 1989 cind securitatea trimisese 2 nenorociti sa-l bata cu sisul in cap, DOAR in cap pentru a-l omori sau a-l face sa-si piarda mintea luminata de Duhul Sfint, l-am cautat innebunita la spitalul 9 pentru a-l vedea. Dupa un slalom printre securisti l-am gasit pe Rodion fiul sau care ne-a spus unde este rezerva parintelui. In momentul in care am intrat si l-am vazut pe parintele meu drag cu fata toata vinata si schimbat la fata, printre lacrimi l-am intrebat de ce. Si parintele intrind brusc in extaz dumnezeiesc mi-a spus sa nu mai pling pentru ca este cel mai minunat lucru care i s-a intimplat vreodata, si ca ii multumeste lui Dumnezeu pentru miracolul care s-a intimplat (dupa ce l-au batut in continuu in cap o noapte intreaga cu sisul mtalic, timp in care el facea rugaciunea inimii, i-a iesit un cheag de singe pe ureche, aceasta salvindu-l de la comotie cerebrala si moartea creierului).
Parintele meu asa era: bun, blind, dulce, tunator, ghidus, zimbitor, glumet, iubitor, atotprezent, vazator in duh, aspru, luminat de Duhul Sfint, rabdator, cel ce ne-a deslusit tainele ortodoxiei intr-un mod atit de subtil incit acum aproape orice predica ma plictiseste, charismatic si intelegator. El ne-a trimis intr-o iarna de sfirsit de comunism sa cintam oamenilor colinde de Craciun, ca apoi ingrijorat sa iasa descult dupa noi ca nu cumva sa ne aresteze securitatea. El se ruga cu Ioan Alexandru(mi-e dor de tine frate Ionica) ca in ianuarie 1990 sa nu ne invadeze rusii chemati de Ilici, care deja isi comasasera truple la granita. El era adorat de toti tiganii din jurul bisericii care veneau la orice ora din zi si din noapte la usa parintelui pentru ca acesta sa-i dezlege de juramintele facute la minie sau betie. El era cel care se ruga pentru familiile noastre, dintre care unele s-au tranformat spectaculos,
si tot el ne spunea ca exista totusi inimi ca piatra pentru care oricit te rogi, ramin seci. El m-a trimis la parintele Cleopa dupa ca m-am plins ca mi-a dat prea mult canon, si tot el m-a primit inapoi cu bratele deschise zimbind sugubat dupa ce i-am spus cite metanii imi daduse parintele sa fac. El ne dadea bani sa ne ducem in pelerinaje in manastirile din Moldova unde i-am descoperit pe parintele Cleopa in Sihastria, parintele Elefterie la Secu, pe parintele Ioan de la Sihla sau pe pustnicul din ripa lui Coroi. El a fost parintele nostru si ne-a spus ca dupa ce va muri sa venim la mormintul sau si sa vorbim cu el, ca el va fi acolo si ne va asculta.
Eu am fost suparata pe parintele Galeriu pentru ca dupa revolutie toti actorii, muzicienii, masonii, sportivii si in general vedetele de bonton s-au abatut ca lacustele asupra bisericii sale incericnd sa-si spele imaginile sifonate, iar pentru noi, copiii lui cu dosarele de securitate cit casa, pentru ca il frecventasem, el nu a mai avut timp. Si ne-a durut si toti am plecat de la el, cautind alti preoti cu har. Dar nimeni nu era ca parintele. Si cind la inmormintarea sa am vazut curcubeul ca un cerc rasarind asupra mormintului sau, am stiu ca de sus, dintre ingeri parintele zimbea amuzat de futilitatea supararilor noastre si ne trimitea flori de binecuvintari duhovnicesti.
Azi noapte l-am visat pe parintele Galeriu.
Hai, Nicușor, salvează-ne încă o dată
8 hours ago
0 comments:
Post a Comment