Care este telul religiei si societatii??
by Frater RAH
(Posted here: Oct 28, 2005)
"Telul religiei si societatii este sa creeze un zid intre om si Dumnezeu, sa-l taie de la cunoasterea de sine si sa-l taie de la legatura sa cu Dumnezeu. Religia tinteste sa imbolnaveasca spiritual o persoana. Cum fac ei asta? Intorcind oamenii impotriva lor insisi si luindu-le energia.
Tinerii sint invatati ascultarea si alte forme de sclavagizare astfel incit energia lor spirituala sa fie ucisa. Ei devin docili si controlabili. Ei sint invatati sa nu se exploreze pe sine si pe ceilalti ca sa nu descopere un mod de gindire independent, ce le poate aduce o fericire durabila. Sint invatati ca rebeliunea este semnul unei persoane satanice si nu ca marcheaza spiritul unei fiinte ce a devenit puternica. Sint invatati sa nu-si invoce niciodata sufletul (dublul) in corp prin masturbare caci ar cistiga putere spirituala, mai degraba sint invatati ca asta e un pacat, pt. ca energiile lor sa ramina stagnante si sa putrezeasca creind stari mentale si spirituale morbide. Inteligenta si focul mental al fiecarei persoane sint distruse prin aceasta invatatura a mizeriei.
Ei sint fortati sa-si piarda energiile mentale invatind cum sa faca lucruri si bani.Sint invatati cum sa sufere cind sint singuri ca sa nu se gaseasca pe ei insisi, ci mai degraba sa fuga de ei insisi la nesfirsit. Totul in societate este bazat pe actiunea de a fugi de tine si a umple golul ce sintem facuti facuti sa credem ca exista cu distractii si cu ceilalti. Ei sint invatati sa traiasca intr-o lume a fanteziei bazata pe marirea imaginii de sine si sa aiba un tel ca sa evite realitatea ingrozitoare (telul nostru de fapt este sa traim pe deplin, functionind cu toate capacitatile noastre). Nimanui nu i se spune ca nu exista miracole sau supranatural in afara celor creeate prin puterea mintii noastre. Ei sint invatati sa-si gaseasca fericirea si raiul dupa ce mor, in loc sa il caute aici si acum. Aceasta se produce prin repetarea constanta a notiunii false ca exista ceva gresit cu fiecare persoana, si de aceea sint invatati sa se dispretuiasca, iar pacatul originar este una dintre formele de manipulare. Ei nu sint niciodata invatati cum sa se iubeasca pe ei, ci mai degraba pe egoul lor cu o iubire falsa ce ia forme din ce mai mari de egoism si egomanie pentru a ascunde iadul interior pe care societatea si religia l-au impus, sau prin stabilitate si o viata plina de succes, succesul de a fi o oaie care crede tot ce i se spune.
Persoanele religioase sint invatate ca fericirea se gaseste in ajutarea semenilor si doar acolo, si nu in interiorul lor in primul rind. In timp ce ei sint ocupati cu ceilalti, se neglijeaza pe ei si sint umpluti cu fundatiile nesigure ale unui refugiu temporar care se darima cu virsta, un refugiu creeat pentru ca umanitatea sa fie nefericita! In loc sa se descopere pe sine, persoana este invatata ca trebuie sa se creeze. Acest sine fals acopera adevaratul sine sacru si cauzeaza nefericirea individului ce devine din ce in ce mai inspaimintat de sine insusi asa cum este el in realitate, iar putinul comfort pe care si l-a creeat acceptind aceasta falsa personalitate este platit cu pretul libertatii sale, in schimbul acceptarii unui ego care il mentine in catuse. El nu a gustat bucuriile adevaratului sine divin si cauta sa se completeze prin pozitie sociala, bogatie si siguranta. Nu ca aceste lucruri ar fi negative in sine....dar ele nu trebuie sa devina mai mult decit acompaniamentele fundatiei sigure pe care fiecare o are, si nu o acoperire care sa tina in viata o falsa personalitate.
Fiecare trebuie sa descopere singur cum sa-si creeze lumea proprie in care sa traiasca, mai degraba decit sa traiasca pe spatele viselor societatii sau ale religiei. Asta insa e prea multa responsabilitate pentru multi si de aceea ei aleg o viata care este dinainte desemnata. Sclavia. Lumea personala a fiecaruia poate fi iadul sau raiul, dupa cum fiecare vrea si o face, fiecare eveniment si situatie poate fi luat ca o oportunitate de crestere spirituala sau ca durere.
Viata omului obisnuit se bazeaza pe construirea egoului si apoi construirea unui imperiu pentru a-si sustine egoul. Acest imperiu contine diverse feluri de hrana ale sufletului cum ar fi faima, reputatia, familia, religia, bogatia s.a.m.d. Viata omului spiritual se bazeaza pe descoperirea sinelui si a sta singur ca un stilp catre cer. Cu toate ca se poate afla in compania altora el nu uita cine este si unde calatoreste....catre infinit si mai departe. El se afla permanent in acel loc din sine insusi unde nimeni altcineva nu poate intra.
O persoana se poate regasi pe sine si Il poate regasi pe Dumnezeu numai golindu-se complet. Religia il invata pe om sa gaseasca fericirea in altii, nu sa se uite inlauntrul sau si sa-si fie suficient siesi. El este invatat ca Dumnezeu este doar prezent in bine si ca este absent din rau, dar Dumnezeu este Totul. Oare soarele straluceste doar peste cei buni? El isi da lumina sa tuturor atit buni cit si rai. Toate lucrurile au viata lor, care este existenta lor in Dumnezeu.
Adevarul este ca nu exista "viata de dincolo" asa cum ni se spune, "viata de dincolo"este uniunea cu Intregul Divin. Dar pt. a convinge un om de aceste iluzii astfel incit sa poata fi transformat intr-un stilp al societatii si a suporta liderii, el este convins de fericirea sufletului dupa moarte, pentru a nu putea vedea adevarul si a nu trai in deplinatatea capacitatilor sale aici si acum.
Pentru a incepe calea in sens invers, calea catre cine sintem cu adevarat si catre adevaratul nostru tel sacru, constiinta socializarii trebuie sa fie ucisa si sinele trebuie acceptat si iubit neconditionat. Asa cum este, nu in starea idealizata. Sintem perfecti asa cum sintem, daca traim in armonie cu viata si natura, fara a incerca sa schimbam nimic, fara a ne amesteca in cursul natural al lucrurilor. Cautind ceea ce doresti te negi pe tine insuti si ceea ce iti apartine. Mintea nu poate diferentia intre realitate si vis/fantazie. Indeplineste ceva in minte si nu se va implini in viata reala.Viata ii va darui omului totul in momentul in care este pregatit sa primeasca ceea ce vrea cu adevarat, nu ceea ce crede el ca il va face fericit. Trebuie sa fim fericiti cu ceea ce avem si cine sintem, si prin aceasta stare de multumire, vom primi mai mult.
Banii sint una dintre hranele egoului, caci face un om sigur de el, in afara sinelui. Cu cit are mai multi bani, cu atit se simte mai maret. Ei sint folositi pentru a aduna, nu pentru a imparti caci sint o inlocuire a ceea ce este adevarat cu obiecte. In timp ce bogatia este importanta pentru stabilitatea vietii, nu trebuie sa uitam ca energia noastra nu trebuie pierduta pe bani. Omul care a fost conditionat de societate va gasi ca este greu sa faca bani in viata cotidiana, in timp ce preotul ipocrit si politicianul vor lua cu usurinta bani de la ceilalti. Calea catre bogatie este a-i disciplina pe ceilalti, ceea ce il va imbogati pe cel fara scrupule intarindu-i pozitia sociala.
Munca fiecaruia trebuie sa se bazeze pe exemplul personal si impactul pe care acesta il are asupra celorlalti. Astfel se intoarce la el adevarat bogatie. Un om care face legea va primi bogatii de la cei care vor sa eludeze acele legi.Un om care disciplineaza va primi bani de la cei disciplinati de el. Controlul dorintelor si controlul ambitiilor celorlalti duce la bogatia lumeasca. Acest lucru este exploatat de oamenii malefici.
Orice autoritate fie ea politica sau religioasa este bazata pe falsitate si minciuna. Fiecare om este propriul sau stapin si nu are dreptul sa interfereze in viata celorlalti, nici sa sustina ca adevarul sau este singurul, sau ca poate fi inteles de ceilalti. Nici un adevar nu poate fi comunicat prin cuvinte, adevarul poate fi doar experimentat si fiecare om are propriul sau adevar personal. A crede in cuvintele cuiva care pretinde ca este vocea lui Dumnezeu inseamna a crede in cuvintele cuiva care nu se poate manifesta direct si de aceea nu e altceva decit un gind trecator bazat pe minciuna.
Singura autoritate asupra unei persoane este sufletul sau care stapineste mintea si gindurile.
Singura religie adevarat este iubirea mai inti i de tine insuti, apoi de ceilalti.
Societatea impune vise false,ideologii si motive celor pe care i-a incatusat. Ea ii invata pe oameni sa nu fie asa sau pe dincolo, sa incerce sa fie actori intr-o mare piesa, si sa sufere cind sint diferiti. Acesta este inceputul unei societati slabite care nu poate lupta impotriva celor care au sclavagizat-o. Cei ce nu sint capabili sa se iubeasca pe sine, care nu si-au dizolvat ego-ul in focul propriului sine divin, care nu sint ei insisi, sint usor de pacalit prost ghidati si facuti sclavi pentru a servi un sistem ce le-a fost impus de la nastere.
0 comments:
Post a Comment