(Partea 1 din 4)
Vom publica în JURNAL PARANORMAL fotografia metopei dispărute şi alte fotografii făcute de autor componentelor originale ale monumetului de la Adamclisi, ce atestă faptul că monumentul datează dintr-o epocă mult mai veche.
V-aţi gândit vreodată la motivul pentru care monumentul de la Adamclisi, colosal prin proporţiile sale şi unicat în arhitectura monumentală antică, a fost lăsat de izbelişte de către UNESCO, organism mondial care ar fi trebuit să acorde protecţie luându-l sub egida sa? Indiferenţa manifestată de către UNESCO vizavi de acest monument excepţional al antichităţii, cu care s-ar mândri orice popor din lume, rezidă din cercetarea superficială, după ureche, făcută de câţiva aheologi români şi străini asupra componentelor originale şi reconstrucţia hatotică a monumentului în jurul nucleului original.
La finele anului 1980, am fost convocat la Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lângă C.C. al PCR, pentru o discuţie între patru ochi cu secretarul stiinţific al institutului, dr. Nicolaie Copoiu. Colaboram de câţiva ani cu institutul ca expert în verificarea în teren a datelor comunicate de către arhelologi, în legătură unele situri din tară. Nicolaie Copoiu dădu drumul unui aparat de radio şi îmi făcuse semn să vin la fereastră, să discutăm ceva important.
Am aflat asfel că potrivit unor informaţii provenite din documente secrete existente la biblioteca Vaticanului, monumentul de la Adamclisi nu este roman, ci dintr-o epocă anterioară. Nicolaie Copoiu îmi spuse că s-a consultat şi cu căţiva istorici români şi ei i-au spus că ştiau de mult că monumentul de la Adamclisi nu este roman, dar nu se bagă în treaba asta, pentru că Nicolaie Cauşescu a semnat în cartea de onoare care atesta recostituirea monumentului din replici ca fiind ridicat de Traian să comemoreze victoria repurtată asupra dacilor.
Copoiu m-a întrebat dacă mă încumet să verific la faţa locului treaba asta, spunându-mi că, dacă accept, el va fi alături de mine în situaţia că Elena Ceauşescu se va dezlănţui împotriva mea. (Era în joc semnătura lui Nicolae Ceauşecu în cartea de onoare, prin care atestase că monumentul era roman.)
Am fost de acord. Nicolaie Copoiu spuse că planul nostru trebuie să rămână secret până când va fi finalizat şi îmi propuse să aplic şi metode paranormale în cercetarea pe care urma să o întreprind. Totodată, să rămân deschis pentru orice rezultat. M-a asigurat că delegaţia pentru efectuarea cercetărilor îmi va fi semnată de academicianul Nicolaie Teodorescu, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România (în facsimil), iar banii pentru deplasare urma să-i procur din altă parte.
În finalul discuţiei, m-a sfătuit să găsesc eu o formă oficială pentru expediţie şi să iau, dacă se poate, şi câţiva copii paranormali din echipa M.Ap.N., care să facă investigaţii telepatice în subsolul din perimetrul monumentului.
Ajuns cu echipa la Adamclisi (în limba turcă, Adamclisi înseamnă Templul lui Adam sau Biserica Omului), am început investigaţiile.
Istoricului român Grigore Tocilescu şi austriacul Otto Benndorf, care au studiat componentele originale ale monumentului din punct de vedere arheologic în anul 1882, au socotit că este vorba de un monument triumfal ridicat de împăratul Traian în anul 109 e.n., pentru a celebra victoria obţinută pe muchie de cuţit de romani împotriva dacilor, prin războiul desfăşurat în anul 105-106 e.n.
Anul înălţării monumentului de la Adamclisi a fost scos din burtă, întrucât nu există nici un document istoric care să ateste acest lucru. Mai mult, istoricii au decis că monumentul „triumfal” de la Adamclisi a fost ridicat la fruntariile de est ale imperiului roman, după ce a fost înălţată Columna de la Roma pentru preamărirea faptelor de vitejie ale împăratului Traian, în cele două războaie purtate împotriva dacilor.
Să vedem ce scrie pe soclul Columnei de la Roma.
SENATUS.POPVLVSQVE.ROMANVS
IMP.CAESARI.DIVI.NERVAE.F.NERVAE
TRAIANO.AVG.GERM.DACICO.PONTIF
MAXIMO.TRIB.POT.XVII.IMP.VI.COS.VI.P.P.
AD.DECLARANDVM.QVANTAE.ALTITVDINIS
MONS.ET.LOCUS.TANTIS.OFERIBUS.SIT.EGESTVS
În traducere,
SENATUL ŞI POPORUL ROMAN
ÎMPĂRATULUI CEZAR, FIUL LUI
NERVA CEL TRECUT ÎNTRE ZEI
NERVA TRAIAN AUGUSTUL, ÎNVINGĂTORUL
GERMANILOR, ÎNVINGĂTORUL DACILOR,
MARE PONTIF, INVESTIT PENTRU A XVII-A
OARĂ CU PUTEREA DE TRIBUN, ACLAMAT
DE VI ORI CA IMPERATOR, CONSUL PENTRU
A VI-A OARĂ, PĂRINTE AL PATRIEI,
PENTRU A SE ARĂTA CÂT DE ÎNALT
ERA MUNTELE ŞI LOCUL SĂPAT CU
EFORTURI ATÂT DE MARI.
Prin urmare, nici pomeneală ca cetăţenii Romei să-i înalţe lui Traian vreun monument triumfal, cu atât mai puţin în Moesia, la fruntariile de răsărit ale imperiului. Columna de la Roma a fost un reper geodezic după cum este menţionat chiar pe soclul acestuia, fiind împodobit mai târziu cu scene din războaiele lui Traian cu Dacii. Se observă că o parte din textul iniţial de pe coloana geodezică a fost înlocuită cu un text de preamărire a persoanei lui Traian.
Unica „dovadă” adusă de istorici că monumentul de la Adamclisi ar fi fost înălţat de Traian, este doar o lespede găsită printre componentele ruinelor monumentul original, cu titlurile lui Traian săpate în piatră. Însă pe lespede nu figurează verbul prin care să susţină Traian că monumentul ar fi fost înălţat de dânsul. Dealfel şi-a mai scris fiul lui Nerva numele şi funcţiile şi pe alte ziduri, însă nu a îndrăzit să pretindă vreodată că acele ziduri ar fi fost ridicate de dânsul. Pentru acest obicei „scriitoricesc” a fost beştelit cum se cuvine pe către împăratul Constantin cel Mare, care îl poreclise herba parietaria, adicăiarba zidurilor. Care obicei s-a păstrat sub dictaturi până în zilele noastre.
Să aruncăm o privire asupra componetelor originale ale monumentului de la Adamclisi, păstrate în muzeul din localitate. Să ne oprim asupra metopei cu numărul de inventar 4, în care este dată „sigură” scena sinuciderii regelui dac, Decebal. „Descoperirea” sinuciderii lui Decebal a fost făcută de istoricul Michael P. Speidel la de Univesitatea din Honululu, Hawaii (SUA) şi publicată în Franţa, în Revue Archeologique, fascicula 1, din anul 1971. Istoricul american, după ce a studiat o fotografie copiată după un negativ existent la Institutul german arheologic din Roma, a „descoperit” că oşteanul pedestraş figurat pe metopă se sinucide cu o sica dacică. Prin urmare, nu poate fi altcineva decât regele dac, Decebal (foto 1).
foto 1
Oare aşa să fie? Să privim fotografia metopei 4 (foto 2), realizată de autor la Adamclisi.
foto 2
Reiese clar că oşteanul de pe metopă nu se sinucide, ci se apără cu scutul de lancea călăreţului (vârful lancei cu care loveşte călăreţul scutul a fost răzuit), iar „sica dacică” a lui Michael P. Speidel este tivul cămăşii luptătorului pedestru. Prin urmare, pe metopa 4 nu poate fi vorba de sinuciderea regelui dac Decebal şi nici de războiul purtat de romani cu dacii. Potrivit mărturiilor scrise de istorici antici, dacii porneau vitejeşte la luptă, nu stăteau pasivi în faţa inamicului cum se vede pe motopa 4.
Ajungem la metopa cu număr de inventar 32 (foto 3), care în fapt conţine cheia enigmei monumentului de la Adamclisi.
Istoricii au decis, în absenţa oricărei menţionări documentare, că pe metopa 32 este figurat împăratul Traian, însoţit de doi scutieri. Identificarea lui Traian s-a făcut după capul meduzei, retuşat pe lorica personajului după o fotografie existentă la Academia Română. Retuşarea emblemei de pe lorica personajului a fost necesară, deoarece nu se vede bine cu ochiul liber în lumina în care este expusă metopa la muzeu.
Să privim cu atenţie foto 3, realizată de mine după componenta originală a metopei nr. 32. Personajul imperial figurat pe metopă este scund, purta barbă (faţa şi barba personajului au fost distruse pe metopă) iar pe lorică are o emblemă formată dintr-o pasăre cu ciocul lung şi drept, încadrată de motive florale de acant. Nu este vorba de vulturul roman, pentru că nu seamănă cu vulturul pe stema romană, păstrată la Biserica Santi Apostoli din Roma (foto 4). Personajul este însoţit de doi lăncieri înalţi, cu bărbi.
foto 4 |
Prin urmare, nu este vorba de împăratul Traian. Emblema de pe lorica personajului central, redat pe metopa cu numărul de inventar 32, constituie cheia enigmei monumentului de la Adamclisi. Propun cititorilor noştri să indentifice personajul, după emblema pe care o poartă pe lorică. Misterul emblemei nu fost dezlegat până acum.
Ştergerea unor elemente inconografice de pe motopele de la Adamclisi, nu se rezumă numai la cele două metope semnalate. Există şi alte motope „pelucrate” într-o epocă tărzie, printre care şi o metopă având un cartus cu text răzuit, scris într-un alfabet necunoscut. „Prelucrarea” metopelor originale ale monumentului de la Adamclisi poate să dateze din epoca romană, dar este posibil să fi intervenit asupra informaţiilor iconografice originale arhelogii care au făcut cercetări în anul 1882, pentru a le face accesibile ipotezei originii traiane a monumentului.
Istorici români și străini au contestat, la vremea lor, ipoteza potrivit căreia monumentul de la Adamclisi ar fi fost roman. Nicolae Iorga, referindu-se la data atribuită construirii monumentului, scria că “Baza însăși a vechii argumentații nu se clatină numai, dar ea nu a fost niciodată serios stabilită.” Adolf Furtwängler, arhelog german: ”Acest monument nu are nimic comun cu ce se cunoaște din epoca lui Traian.” G. Wutzer: “Nu mi s-a întâmplat să văd vreodată ceva asemănător la vreun monument de artă romană sau greacă.” Și lista punctelor de vedere contrare originii romane a monumentului de la Adamclisi ar putea continua cu argumente pertinente, imbatabile.
(Va urma)
În numărul viitor, în Jurnal paranormal: dovezi materiale că Monumentul colosal de la Adamclisi nu este triumfal, ci unul funerar. Dacii, cei mai viteji dintre traci – după cum îi aprecia Herodot în antichitate, puşi în lanţuri la comanda sovietică de către arheologi români, pe monumentul reconstituit din replici în jurul miezului originar.
0 comments:
Post a Comment