STRADA DRISTOR 102

M-am nascut pe Dristor 102, in Bucuresti intr-o casa celebra pentru ca avea cea mai mare curte -7 hectare. Sapte hectare de delicii; primavara-cind infloreau zambilele albe, roz si bleu, in mai, cind lacramioarele isi iteau capsoarele de sub gardul de forsythia, vara, cind bunica mea in fiecare seara uda cu furtunul tufele bogate de flux multicolor, si toamna cind crizantemele si trandafirii maresal imbracau in vapaia lor portocalie gradina. Intre timp ii iubeam pe cei doi lilieci batuti alb si violet de la poarta, gardieni tacuti si parfumati ai gradinii noastre. Ah si sa nu uit lalele care erau primele flori ce infloreau, ca ghiocei nu aveam, si pe care uneori, cind ma intorceam de la scoala, le vindeam la poarta pe citiva banuti de eugenii cu colegii mei. Sa mai adaug ca bunicamea facea gemuri si dulcete din trandafirii, nucii si visinii, ciresii, merii si piersicii pe care ii aveam. Dar a venit o zi de vara in care, in timp ce calaream gardul de beton minind caii vintului cu hamuri de linica, pe strada noastra au inceput sa se scurga masini negre oficiale. Lumea spunea ca tovarasul Nicolae Ceausescu trece si se uita la noi. Eu nu am inteles decit gestul lui, care s-a vazut clar prin geamul tras in jos al masinii, ce arata ca si cum voia sa reteze ceva. Peste o luna am primit instiintare ca tovarasul a hotarit sa creeze un cartier de blocuri pentru clasa muncitoare si o sa ne mutam la bloc. Mai intii neintelegerea. Apoi durerea, Apoi revolta. Apoi refuzul de a ma muta ca un copil incapatinat si prost ce eram. Si intrebarea de ce? Dece trebuia gradina mea sa fie distrusa, de ce trebuia ca liliecii mei sa fie taiati(oh, da i-au taiat in fata mea), de ce Lola, catelusa mea pe care am crescut-p de mica si pe care bunica mea a trimis-o la Snagov la prieteni, s-a intors in curtea noastra si a murit preferind sa ramina nemincata si nebauta decit sa stea la alti stapini. DE CE? A urmat apoi mutatul la bloc, cutremurele, galagia vecinilor. zgomotul de pipi si tras apa la WC care se auzea clar cind vecinii de la 6 se usurau, interdictia de a mai cinta la pian ca sint deranjati vecinii, si imposibilitatea de a ma mai juca afara ca veneau tiganii si ne bateau. In timp cartierul preconizat de tovarasu' a crescut si acum hidosenia de la Dristor este cunoscuta de toata lumea-blocuri imense cu multe scari, apartamente suprapuse ca intr-un Mordor fara fum, viermuiala furnicilor ce dimineata pleaca cu metroul la serviciu. Am incercat asta vara sa delimitez spatiul in care a fost gradina mea, si am recunoscut-o dupa tufele de forsythia inflorite inca, si gardul viu plantat de bunica mea,din care vara imi facea inelushe de rochita miresei. In spate, biserica inca mai sta intuncecata, martora muta a unui trecut pierit in ceturile istoriei. Tanti Sia, vecina din dreapta s-a sinucis cind au venit sa o mute. Tanti Nina chiriasa noastra a murit de inima rea. Roxana, fata vecinilor din stinga a fugit de acasa neintelegind ce i se intimpla. Doar trandafirii mei maresal au fost rasaditi in curtea noului bloc de bunica mea.
Acum nici nu mai stiu daca mai exista trandafiri Maresal.

Posted in: amintiri,ceausescu,comunism,demolari