SCANDALUL VRAJITOARELOR

MAI JOS ESTE UN REPORTAJ VECHI DE UN AN....DEH OANO DACA NU CITESTI PRESA....

REPORTAJUL SAPTAMANII/ La vrajitoare

16 mar 2010 Autor: Antoaneta Dohotariu

Va invitam in lumea celor care pretind ca practica magia alba si magia neagra. O lume in care singura lege e imbogatirea proprie. Un univers inchis in palate aurite, populat de personaje colorate si animat de ritualuri socante, cu victime multe, docile si speriate.

Ca sa aflu ce inzestrari au fermecatoarele, mi-am inventat o trista poveste de viata si mi-am cautat soarta in cartile de tarot. Vrajitoarea Varsovia nu l-a recunoscut in fotografie pe actorul Woody Harrelson si m-a asigurat ca iubitul meu va fi dezlegat de magia neagra si se va intoarce in bratele mele calde.

Din palatul ei, Rodica, adevarata fata a mamei Omida a acceptat sa ne dezvaluie metodele prin care oamenii sunt prostiti pe fata, cu voia lor. O afacere de milioane de euro infloreste in Romania, dupa modelul cerere-oferta. O adevarata industrie in care nu se platesc impozite iar pagubitii cumpara vrajeli. " Si cer si daca ele cer tu le dai. Si care-i problema? Iti baga mina in buzunar? Tu ramai fraierul!" spune Rodica Gheorghe

Exista un truc cu gaina care moare in chinuri, un ritual de magie neagra in aparenta infricosator, in fapt o excrocherie ieftina care l-a costat foarte scump pe unul dintre clienti: mai bine de zece mii de euro. Barbatul, om cu facultate de altfel, s-a dus la asa zisa prezicatoare Vanessa din Chitila pentru ca se temea ca-si va pierde locul de munca.

Mecanismul inselatoriei este acelasi in toate cazurile, spune Eugen Hriscu, psiholog la Spitalul "Alexandru Obredja". Nu trebuie sa fii fin psiholog ca sa stii, ca vrajitor, ca oricine te cauta, te investe automat cu incredere si, prin urmare, e vulnerabil. De aceea isi permit sa ceara sume mari de bani, pretul fiind stabilit la ochi, in functie de caz si de cit de dispus este clientul sa investeasca intr-o iluzie. Daca nu are, este imprumutat si pus sa semneze o chitanta de mina. Barbatului din excrocheria cu gaina i s-au cerut 3000 de euro, pentru inceput. N-a avut, asa ca s-a "lasat" imprumutat.

"Paradoxul - spune Nelu Carpen, prim-procuror pe langa Judecatoria Buftea - este ca oamenii nu doar semneaza ci scriu cu mina lor o chitanta, un act confirmat si de alti martori de etnie rroma."

Cu trei luminari si un pic de fum, Vanessa s-a prefacut ca arde banii, iar clientul i-a ramas dator. Cazul barbatului este unul dintre putinele care a ajuns la procuratura. In ultimul an, politistii au confiscat zeci de fotografii ale victimelor- oamenii care cauta vrajitoarele pentru tot felul de probleme, de la incurcaturi amoroase si pina la necazuri sindicale.

Ca s-o plateasca pe Vanessa, barbatul s-a imprumutat si si-a lichidat toate conturile din banca. Intepat la bani, era cat pe ce sa fie si intepat la propriu. Ba mai mult cind Vanessa i-a cerut pentru un ritual esoteric, 9 litri de ulei, 9 kilograme de zahar, 20 de kilograme de detergent, 10 sticle cu sampon si 6 pungi de cafea, omul s-a conformat. Practic i-a facut cumparaturile. Ba i s-a cerut sa plateasca si gaina. Si-a platit-o!

"Ea, ca asa-zisa vrajitoare, poate sa ceara, spune Rodica Gheorghe, dar tu beculetul nu-l simti cind se aprinde?"

Au fost cazuri in care oamenii au fost atat de creduli, incat si-au pierdut casele si masinile. Directoarea unei firme din Bacau si-a lasat gaj limuzina care valora 40 de mii de euro, numai ca sa i se intoarca sotul acasa.

"In primul rind, din ignoranta - continua Rodica Gheorghe -, pentru ca acesti oameni care si-au pierdut casele si masinile au facut o facultate, sunt mai pragmatici si ar trebui sa-si dea seama unde-i adevarul si unde-i falsul.I

Vanessa isi practica si acum meseria si omoara linistita gaini, in fata altor naivi. Imaginile filmate cu camera ascunsa n-au contat la proces si s-a dispus scoaterea falsei vrajitoare de sub urmarire penala. "N-am putut proba, precizeaza procurorul Nelu Carpen -, textele de lege sunt destul de stricte, functioneaza prezumtia de nevinovatie si in general oamenii dau din proprie initiativa aceste sume de bani."

Numarul celor inselati este imposibil de estimat: prea putini sunt cei care se mai duc la politie. Le este rusine, le este frica si stiu ca n-au probe. In plus, victimele banuiesc ca sunt pacalite, dar undeva, intr-o camaruta a inimii pastreaza speranta ca pana la urma totusi prezicatoarea va face o minune. Unii sunt bolnavi si dispusi sa creada in orice ca sa se vindece. "In primul rand pe disperarea omului se bazeaza vrajitoarele - spune Rodica Gheorghe - pentru ca un om care este disperat, poate fi manevrat. Este corect?"

Prima arma pe care-o arunca in joc autoproclamatele imparatese ale magiei este RECLAMA. Cele mai bogate au site-uri pe internet si blogguri. Revistele si paginile de mica publicitate gem de "printese", de "regine" si, mai nou, de false calugarite. "Pai, ati vazut vreo calugarita adevarata de la manastire care sa-si faca anunt la mica publicitate? Intreaba Rodica Gheorghe. Sau spun ele ca fac dezlegari de farmece? Vedeti? Si lumea este cea care le alimenteaza si le sustine"

Gratiela Costache locuieste intr-o vila din Corbeanca, are site si blog si zero cunostinte in IT. "Eu am un site pe net, spune ea, am acolo ce mai am, nu stiu, se ocupa secretara mea si imi transmite mie si atunci ce programari am si eu iau contact cu clientii dupa aceea." Site-ul ei o promoveaza drept o inegalabila, care, dupa ce a facut inconjurul pamintului, s-a intors acasa la cererea marelui public. Acum se pregateste sa plece in Belgia pentru ca, sustine ea, are birouri in toata lumea - in Grecia, in America, la Chicago si-n Anglia, la Londra. Are un sot care cinta manele, o casa cu fotolii aurite, cu statui si calculator la etaj dotat cu camera web. In fata camerei, Gratiela sustine ca nu rezolva cazuri la distanta, prin telefon, si nici nu si-a facut din bani un scop in viata. Insa, o convorbire telefonica dovedeste contrariul. Un reporter Protv o suna, se da drept o somera venita din Italia si o roaga s-o ajute sa-si gaseasca un serviciu. "Ca sa-ti fac lucrarea asta te costa 125 de euro pentru ca va trebui sa-ti trimit un colet cu lucruri pentru lucrare, luminari, ceara…" "Si eu cum va platesc, va trimit banii prin posta?" "Da, iubita, da. Mi-i trimiti prin posta, iubita, eu iti cumpar toate cele trebuincioase, dar mai intai sa-mi trimiti banutii."125 de euro, pentru inceput. Apoi, alte reprize de descantece prin telefon si alti bani. Practic lucrarea dureaza atat timp cat clientul este dispus sa plateasca.

Peste un ceas, apare si clienta cu care a vorbit la telefon, o fata parasita de iubitul ei. Din start, pentru prima intrevedere, tanara sare cu 50 de euro ca sa afle ceea ce de fapt stia. Orice problema ar avea omul, accident sau boala, depresii sau deziluzii i se spune ca are farmece facute. Si trebuie sa plateasca pentru ca partea adversa a dat bani multi ca sa-l vada distrus.

Toate vrajitaorele spun ca practica magia alba, iar "obiectul" muncii lor sunt vrajile tesute de cele care practica magia neagra. "Daca n-ar exista magie neagra, nici magie alba n-ar exista spune Lucia din Chitila -, pentru ca daca nu s-ar face raul, nici noi n-am avea ce sa dezlegam."

Daca maine, cele "negre" n-ar mai lucra, cele "albe" ar ramane fara serviciu. Pericolul e insa inexistent, asa ca femeile lucreaza la foc continuu, fara taxe si fara impozite. "Pai, n-as fi de acord sa platesc taxe, spune Gratiela Costache. De ce sa platesc eu asa ceva. Iau sume asa de importante sau ce fac?"

Unele iau insa sume frumusele.

Norvegia s-a autoproclamat prooroaca "alba" care rezolva totul in numai 24 de ore. Reporterul nostru a sunat-o si i-a cerut, nici mai mult, nici mai putin sa faca in asa fel incit sotul ei fictiv si betiv sa pateasca ceva rau.

"Cele care pretind ca fac descintece, rezolvari, nu descintece, ca descintecul il faci, dar rezolvarea e in timp. care pretinde ca-l face pe loc, in 24 de ore, in 3 zile, sunt cele mai mari aberatii posibile" - spune Rodica Gheorghe.

Letitia si Florica sint mai putin inventive: au text standard, pe care il recita femeilor parasite: doua dame, mama si fiica le-au luat barbatul. De fiecare data, ambele sunt extrem de nerabdatoare sa-si primeasca banii prin posta.

Pe vrajitoare le poti infringe cu armele lor: imaginatia. Intr-un demers jurnalistic neconventional, mi-am ales rolul de fata parasita de iubitul ei si am sunat-o, la intamplare, pe Varsovia din Chitila. Mi s-a spus sa vin cu trei kilograme de sare, trei oua, trei lumanari, o camasa de-a iubitului intoarsa pe dos plus fotografia lui. Pentru poza, am a ales chipul actorului preferat, pe Woody Harrelson, pe care l-am botezat, cu scuzele de rigoare, Marcel. Garderoba am rezolvat-o intr-un second hand. La casa Varsoviei, am predat recuzita care urma sa fie folosita intr-un ritual.

Duhurile protectoare i-au soptit insa Varsoviei ca e ceva necurat la mijloc. A vazut camera ascunsa. Ne-am cerut scuze, si-am plecat.

A doua zi insa, revenim spasiti si Varsovia este de acord sa fie filmata in timpul unui ritual. Povestea ramine valabila: Marcel plus Eu egal Love. Pana atunci insa, Varsovia si sora ei Daniela mai au de rezolvat un caz de epilepsie.

"Daca suntem intr-un ritual si nu avem apa, folosim zapada ca sa ne descurcam". Zapada se transforma intr-o zeama neagra care va ajunge la baiatul bolnav de epilepsie. Va trebui s-o bea si sa se spele cu ea pe cap, de noua ori.

Pentru sporirea puterilor, in jurul ceaunului cu lesie se aduna toate surorile Varsoviei, in frunte cu Renania, o batrina de 80 de ani de la care toate au invatat ghicitul si textele. Pentru ele asta este sigura meserie pe care o stiu.

Baiatul bolnav de epilepsie si mama lui au luat anuntul din ziar si au venit de la Caracal ca sa caute leac. Nepoatele Renaniei recunosc ca fac rezolvari prin fax si telefon contracost. Clientilor le trimit apoi prin posta talismane, ceara, luminari si mult succes. Ba mai spun ca de cand cu criza au avut si clienti cu firme in faliment care si-au pus speranta intr-o minune.

"Sunt niste ritualuri ieftine - precizeaza procuroul Nelu Carpen - , sunt niste descintece si oamenii probabil impresionati de modalitatea in care se lucreaza considera ca au platit aceste servicii."

In Romania, nu exista o lege care sa-i protejeze pe cei care cad sub infuenta asa ziselor tamaduitoare care-i trateaza cu zapada topita. Nu exista un act normativ care sa reglementeze vanzarea de servicii oculte sau publicitatea pe care si-o fac prezicatoarele. Practic, nimeni nu le controleaza, iar cine apeleaza la ele, o face pe propria raspundere si pe propriul buzunar. "La doctor nu trebuie sa platesti analiza? Intreaba Varsovia. Asa si la noi…"

Buna de plata spune ca a fost si Emmy, fotomodel si cantareata. Cind iubitul ei cu care era de patru ani a parasit-o, a dat fuga la Sidonia, fata mamei Campina. "Cand am sunat-o, am intrebat-o daca are nevoie de ceva bani si mi-a spus da, adu cati bani ai in casa. Am ramas surprinsa, ma asteptam sa-mi ceara 500 de mii pentru ghicit, ca-mi da in carti."Emmy spune ca Sidonia a incercat sa afle de la ea cat mai multe informatii pe care apoi le-a folosit ca sa-i mai ceara niste bani. Informatia inseamna putere. "Ma intreba foarte multe amanunte, unde stau, ce masina are el, cu ce se ocupa, vroia sa stie tot." "Cand un om imi intra in casa prin telepatie si prin aceste carti de tarot imi spune totul despre el." declara Sidonia. Emmy spune ca a ajuns sa-i dea Sidoniei 3.000 de euro, in mai multe reprize. Amenintata cu spirite rele si razbunatoare, a tot cotizat. Emmy sustine ca i-a tot dus Sidoniei bani - sume mici la inceput si apoi tot mai mari. Sidonia neaga. Emmy povesteste ca Sidonia i-a facut o scamatorie cu o sfoara legata cu sase noduri. I-a spus ca daca unul se va desface trebuie sa continue sa-i aduca bani, altfel sa-si ia adio de la iubit pentru totdeauna. Emmy credea ca iubitul ei se va intoarce la ea, prin vrajile Sidoniei. Asa ca a continuat. Sidonia spune ca prin puterea farmecelor sale a impacat-o cu iubitul ei. "Am rezolvat-o, adauga Sidonia, ca sa vada o lume intreaga ca exista, dar i-am aratat binele, i-am dat un gram de fericire si pe urma i l-am luat pentru ca nu merita." Emmy a ramas si fara iubit si fara bani. Emmy a facut plingere la politie si cu plingerea s-a ales. Si-a luat gindul de la bani, dar macar se simte mai puternica si mai curajoasa.

In palatul ei somptuos, Sidonia isi vede de ce-a invatat. Castiga bine si, chiar daca meseria ei ar exista in nomenclator, tot n-ar vrea sa plateasca impozite. Si-a deschis si site pe internet dar nu-l poate accesa, ca i-a expirat parola. Nurorile ei o invata sa se miste in blogosfera. Impovarata de clientela, Sidonia spune ca nu prea are timp de net. Cata vreme va avea clienti, Sidonia va sta pe tronul farmecelor si al blestemelor care exista doar in mintea celor care cred in ele.

Si, daca tot am patruns in aceasta lume, am vrut sa dezlegam un mister vechi: cate fete are, de fapt, mama Omida? Cate zeci de fete a putut sa aduca pe lume si cum de le-a facut pe toate vrajitoare? Este trei dupa-amiaza si Rodica, singura fata a mamei Omida, isi asteapta baiatul sa vina de la Scoala Americana unde invata. S-a ridicat impotriva celor 20 de false surori care ii fac concurenta si vrea sa le dea in judecata. Legendara Mama Omida a avut doar o fata si patru baieti. "In primul rand, folosindu-se de numele meu si de numele mamei mele, ele pretind ca fac orice - spune ea. Inainte, vrajitoarele autentice din Romania le numarai pe degete, acum sunt 300 pe metru patrat." Rodica locuieste intr-un palat cu statui si jardiniere, cu scara interioara, cu holuri lungi, cu candelabre si fotografii uriase pe pereti. Spune ca totul a fost facut cu banii sotului ei, care are afaceri in domeniul constructiilor. Tutza, menajera ei, munceste din zori si pana-n noapte ca sa pastreze o curatenie lucie. Camera baiatului este cel mai sacru loc din casa.

Rodica primeste pachete cu lucruri personale de-ale clientilor ca sa le descante. Ea este cu trecutul, cu ghiocul, cu navalnicul, cu lumanarile si cu icoanele, dar pentru copilul ei a vrut un altfel de destin. Rodica este prima prezicatoare din Romania care si-a deschis un blog cu ajutorul lui Razvan.

Baiatul este printre primii din clasa lui, citeste carti in limba engleza si nu-i este rusine cu mama lui care da in cartile de tarot. Ar putea fi primul nepot al mamei Omida care va intrerupe o traditie ce se transmite din vrajitoare in vrajitoare. O traditie infloritoare, bazata pe multa minciuna si nenumarati creduli, care inca mai spera ca-si pot controla propriul destin.

In vremuri grele, de criza, marea vrajeala continua insa sa faca victime printre romani si se adapteaza continuu noilor realitati. Vrajitoarele de astazi nu mai umbla calare pe matura, ci pe Google si Hi5. Cat despre Marcel, el nu s-a mai intors niciodata la Toni, cu toate vrajile facute si desfacute. Dintr-un motiv cat se poate de crud dar adevarat: a fost o vrajeala!

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea Romania te iubesc! Din 28 februarie 2010

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

VRAJITOAREA DIN DEALUL SERPILOR

- Reportaj de Klaus Stephani -

Demaram selectia textelor propuse de cititorii revistei pentru Antologia de reportaj a "Formulei As". Publicat initial in 1992, republicat in 1994, textul de fata vede pentru a treia oara lumina tiparului, bucurandu-se de o sustinere impresionanta. Din pacate, autorul a parasit Romania, iar personajele sale au disparut

Omuletii padurii

Ma numesc Maria Bohnyirsky, am douazeci si trei de ani, nu sunt casatorita, am doi copii, o fetita si un baiat, si jos in sat mi se zice "Vrajitoarea din Dealul Serpilor". Dar nu ma intereseaza ce spun oamenii despre mine, am casuta mea, traiesc in ea singura, cu cei doi copii.


Sunt nascuta din flori, mama mea s-a numit Josefine Bohnyirsky, a fost copil parasit, luat si crescut de Therese Hapka, vaduva sefului de brigada silvica Gottfried Hapka din catunul Grosschulligulli.


Tatal meu a fost un barbat frumos, era silvicultor, purta palarie verde si haina verde si purta si mustati (mi-a povestit mama). Mai tarziu i-a aflat si numele, de la domnul Pairl, brigadierul silvic, fiindca pana inainte de a fi plecat nu stia decat ca il cheama Seppi. Intreg, numele lui era: Josef Amadeus Fierschnee, da, asa il chema: Amadeus, un nume foarte deosebit, eu cel putin nu l-am mai auzit niciodata.

Dar poate ca mai exista oameni cu numele asta asa de caraghios, poti sa stii?!
[Intr-adevar, cercetarile au scos la iveala ca in anul 1923, un copil parasit pe podul de peste Viseu, langa gara, fusese adoptat si crescut de vaduva sefului de brigada silvica Gottfried Hapka.

Acest copil, o fetita, primi numele Josefine, la saptesprezece ani il cunoscu pe silvicultorul Josef Amadeus Fierschnee, cu care ramase insarcinata inainte ca el sa se intoarca in oras, de unde venise, si sa se faca nevazut. In 1941, Josefine nascu o fetita, careia ii dadu numele de Maria.

In 1943, pe la douazeci de ani, dupa ce se marita cu tapinarul Franz Joseph Bohnyirsky, Josefine mai nascu patru copii: Veronika (Wroni) 1944, Anna (Annzu) 1945, Leopold (Poldi) 1946 si Therese (Ressku) 1948.


In vara anului 1953, Franz Joseph Bohnyirsky, in varsta cam de treizeci de ani, isi parasi si el familia. Cand, in 1960, Josefine, in varsta de treizeci si sapte de ani muri de o gripa, fiica cea mare, Maria, avea nouasprezece ani, Veronika saisprezece, Anna cincisprezece, Therese doisprezece.]


Cand mama a murit, am ramas singuri: nu aveam pe nimeni, nici rude, nici prieteni. Eu m-am ocupat de gospodarie, Annzu si Poldi au muncit pamantul, au semanat cartofi si porumb, sa avem ce manca. Ressku mergea cu cele doua vaci la pasune; mai aveam doi porci, gaini, gaste, un caine si o pisica.


Pana in sat erau cinci kilometri, iarna traiam complet izolati de lume. Nimeni nu trecea prin fata ograzii noastre, iar noi nu mergeam niciodata in vale, la oamenii care si-asa ne dusmaneau, fiindca inca de pe atunci se spunea deja ca Wroni, Annzu si eu suntem vrajitoare. Aveam un renume prost. Cateodata, trecea prin preajma un taietor de lemne sau un cioban roman, in rest nu aveam legatura cu oamenii.


Asa am trait trei ani, pe urma (era vara, in ce zi nu mai tin minte, fiindca nu aveam calendar), da, pe urma, Wroni a zis ca vrea sa plece in lume cu celelalte surori:
"Noi om mere de-aici, da nu jos, in sat, merem altinde".
"Un sa mereti?", am intrebat.
"Nu stiu, da departe de-aici", a zis Wroni.


Celelalte doua n-au zis nimic, au adunat cateva lucruri intr-o straita, ne-am imbratisat si ne-am sarutat (doamne, cat am putut sa plang!), pe urma au coborat strunga dealului si acolo unde incepe padurea au disparut; si de-atunci n-am mai auzit nimic despre cele trei surori ale mele. Poate ca s-au intalnit cu o zana buna care le-a ajutat, dar poate ca le-a taiat calea cainele negru si au murit, cine stie?


Cainele negru e unul din dracii care-i pandesc pe oameni si ii momesc. Sus, in codru, la Teufel Stein, Chiatra Dracului, am vazut cainele iadului de mai multe ori, catre seara, cand mergeam sa adun zmeura ori ciuperci. Era o dihanie mare si neagra si statea pe o crapatura de stanca. Din gura lui tasneau flacari si sedea neclintit.

Bineinteles ca nu ne-am apropiat, l-am privit doar o data, repede, de departe, fiindca, daca stai pe loc, te atrage, te ia la el si te linge pe fata cu limba lui fierbinte si puturoasa si faci o eczema groaznica, uneori chiar buboaie care se lecuiesc cu diverse plante medicinale. Mama stia exact cand trebuie ele culese si uscate si cum se prepara ceaiurile si alifiile, dar eu am uitat.


Dar cu omuletii padurii ne-am inteles minunat. Ascunzisurile lor sunt sus, pe Steinweg (asta e o poteca ingusta, care trece peste varful muntelui in Ucraina, dar acolo e deja granita, dincolo de ea se intinde o alta tara, unde nu se poate ajunge, e prea departe).

Pe Steinweg sunt multe gauri mici in pamant, in care omuletii padurii isi au culcusurile. Totusi, nu ai voie sa mergi acolo si sa-i stanjenesti, fiindca se supara foarte tare. Asa ca, daca surorile mele s-au intalnit cu un omulet al padurii, mai tarziu au avut noroc. Dar ce s-a intamplat cu ele nu stiu.


Mangaierea


Dupa doua luni a plecat si Poldi - ca taica-sau -, fara sa fi spus un cuvant. Dimineata s-a dus la cartofi, iar la pranz, cand il asteptam cu supa fierbinte, n-a mai venit.

Nu mi-am dat seama de la inceput (vine el cand il loveste foamea, mi-am spus), dar pe urma, cand s-a inserat si-am dat de mancare la gaini, la gaste si la porci, m-a fulgerat parca teama si deodata am inteles: a plecat, nu mai vine inapoi niciodata, si-asa a fost. Au trecut aproape trei ani de atunci si traiesc singura, aici, sus, cu cei doi copii: Joku si Bebu. S-au nascut amandoi dupa ce m-au parasit fratii mei.


Tatal lui Joku e un taietor de lemne pe care l-am vazut cand mergeam la adunat ciuperci. Voia mereu sa ma prinda, dar eu fugeam atat de repede, incat el, cu cizmele lui greoaie, nu izbutea. Striga: "Hei, hei, stai o clipa, nu-ti fac nimic". Dar eu banuiam ce vor de la noi barbatii si n-am lasat dupa el.


Dar intr-o zi m-am gandit ca trebuie sa aflu exact ce vrea de la mine barbatul acela si-am stat. A venit foarte aproape, m-a privit cu uimire, eram desculta, aveam doar rochita pe mine, mi-o cususem singura, dintr-o veche basma. Pe urma mi-a mangaiat lin de tot parul lung si blond, o data, de doua ori, si avea o privire atat de stranie. Am simtit ca ard, am spus: nu! - dar mi-era atat de bine cand ma mangaia cineva pe par!


Si pe urma s-a intamplat: nu stiam chiar exact cum se face, dar mi-a aratat el: asa, vezi?, uite, mi-era o frica groaznica de ce-o sa urmeze, dar a fost asa de frumos, m-am bucurat asa de mult ca omul acela a fost atat de bun cu mine!, si dupa aceea m-am intalnit foarte des cu el, uneori m-astepta cate o jumatate de zi, sus, sedea pe iarba, unde incepe drumul care merge in padure.


Cand s-a nascut micul Joku - s-a intamplat intr-o iarna -, m-a mosit o taranca rusnaca care locuieste departe, sus, intr-o gospodarie unde sta singura, cu barbatul ei; a venit si cand am nascut-o pe Bebu, un an mai tarziu.


Dar Bebu nu e a taietorului (nici macar nu stiu cum il cheama si nici el nu stie cum ma cheama pe mine), pe Bebu am facut-o cu un cioban roman care a fost aici asta-vara cu turma. Nici pe cioban nu stiu cum il cheama, nu l-am intrebat nici pe el.


[Acel taietor de lemne, Wenzel Dorenbach, la un an dupa nasterea lui Joku (Johann) s-a accidentat mortal in timp ce mergea catre exploatarea de lemne, in remorca unui tractor. Nevasta lui, Anneliese Botschorek, a sustinut ca vrajitoarea din Dealul Serpilor i-ar fi luat mintile; de aceea a cazut din remorca si a murit.

Dar tovarasii de echipa ai lui Dorenbach au aratat ca fusese beat cand s-a petrecut accidentul, incat autoritatile au suspendat cercetarile.
Ciobanul roman era de loc din Viseul de Jos, dar in ultima vara a coborat cu turma mai departe, spre sud, in directia Muntilor Suhard. Daca avea si familie nu s-a putut afla.]


Stele si bobi


De la batrana rusnaca care mi-a ajutat sa-mi aduc copiii pe lume am invatat un lucru pe care ceilalti oameni nu-l stiu: sa dau in bobi.
Intr-o zi, mi-a dat patruzeci si una de boabe de fasole neagra (le tin ascunse sub salteaua de paie, intr-un saculet) si, cand prima stea rasare pe cer, asez boabele de fasole in forma de cerc, spun un descantec:

"sorok bobikiw i odyn, skazit prawdu jak odyn", apoi inchid ochii si mi se arata departe, in jos, peste dealuri, ceea ce are sa se intample. Vine careva la mine sa afle ce-l asteapta in viitor, trebuie sa stea pana cand prima stea straluceste in tarie si atunci asez boabele si-i prezic.
Si fiindca pot sa fac asta inseamna ca sunt vrajitoare?


N-am mers la scoala.


Vara, noi, copiii, munceam in gospodarie, trebuia s-ajutam ca sa putem trai, sa avem ce manca; iar iarna nu puteam sa mergem la scoala, fiindca aici sunt mari caderi de zapada si se ajunge greu pe jos in sat. (Adeseori trecatoarea este complet ingropata-n zapada si ramanem izolati si uitati pentru multa vreme aici, pe strunga muntelui.)


Nici fratii mei nu s-au dus la scoala, dar nici n-a venit careva sa spuna: trebuie sa va duceti. Dar nici batrana rusnaca, care traieste sus, nu stie sa scrie si sa citeasca. Am vazut odata un ziar si nu-mi pot imagina cum pot oamenii sa faca atatea liniute legate, rotunde si mititele, pe care le inteleg; cred ca foarte rar se intampla ca dintr-o asemenea indeletnicire cineva sa iasa inteligent. Mie nimeni nu mi-a scris niciodata, si nici n-as fi inteles.


Nu stiu daca mi-ar fi placut sa invat scrierea si citirea, fiindca nu stiu daca e bine sa le inveti; la ce-ti folosesc? Carti n-am, ziare n-am; nu stiu ce se intampla in lume si nici nu doresc sa stiu.


Odata am fost cu rusnaca in Viseul de Jos (singura n-as fi mers niciodata, dar cu ea m-am dus bucuroasa, fiindca doream sa vad ce fel de oameni traiesc prin acele parti), si atunci am vazut ceva ce n-am sa uit niciodata, atat a fost de deosebit. Intr-o lada era o poza si ea se misca mereu: erau niste oameni marunti care se tot miscau de acolo, vorbeau, se duceau si se intorceau, numai limba n-am putut sa le-o inteleg.

Dar oamenii aceia si ce se vedea imprejurul lor nu era colorat, asa cum vedem in realitate, batea mai mult inspre cenusiu. In Viseul de Jos sunt cativa insi care au astfel de lazi. Nu stiu daca este o vrajitorie, dar o ciudatenie este sigur, fiindca, daca atingi cumva intr-o parte, tot ce vezi in fotografie dispare, ca si cand n-ar fi fost nimic. Iar daca iar atingi cumva intr-o parte, oamenii cei marunti se intorc inapoi, vorbesc si se misca intocmai ca la inceput.


In rest, cunosc doar padurea, stiu multe lucruri despre buruieni, dar mama stia si mai mult. In schimb, cunosc toate locurile de care trebuie sa te feresti, unde se ascunde Waldmutter, Muma Padurii; de te apropii cumva, te face stana de piatra sau te transforma intr-o pasare neagra, in corb.


Jos, in sat, oamenii spun despre mine ca-i preschimb in piatra pe barbatii carora nu vreau sa le zic adevarul din bobi, dar mint, pietrele care se afla in jurul casei sunt din vremurile cand sus, pe Vale, traiau vrajitoare adevarate:

Ciuma, batrana, care avea in mijlocul fruntii un singur ochi, apoi vrajitoarea cea mica, frumoasa coz din fata, dar groaznica la vedere din spate, fiindca trupul ei era deschis, plin de bube si de zgarieturi. Mama mi-a povestit deseori despre cele trei vrajitoare care traiau aici, sus, in munti.


Cand eram inca mica, intr-o zi mi-a iesit in drum Crucea-Zilei. Trebuia sa fac fanul, sus, pe deal, cand, deodata, am vazut-o in fata mea: era alba de tot, ca din sticla, avea ochii verzi, care straluceau ca ochii pisicilor pe-intuneric, si tacea; de frica am cazut in genunchi si am inceput sa plang. Pe urma, cand m-am ridicat, disparuse. Apoi, mama mi-a spus ca fetitelor nu le face nimic, cauta doar barbati cosasi. Totusi, m-am speriat atunci foarte tare si n-am mai vrut sa mai urc pe plai.



Zmei de zapada


Pe priculici l-am vazut de mai multe ori, chiar acum doua zile, cand i-am inchis pe copii in casa si am mers in padure si el mi-a taiat iarasi drumul, fugind. O, amarata faptura! Nici tu om, nici tu fiara, si cu o viata vai de zilele ei, dar de vorbit, n-am vorbit, fiindca cu priculiciul n-ai voie sa vorbesti. Nici sa-l privesti nu ai voie, fiindca atunci musca pe cineva de picior si te prefaci tu insuti in priculici.


De fapt, stii ce este un priculici? Este un catel mic si negru, un om preschimbat in caine prin vraji. Si facut sa hoinareasca de colo-colo pana cand cineva il supara si el se infurie si il musca: atunci scapa de farmec. Iar daca dai dupa el cu o piatra si-l nimeresti in cap, se preface in om, dar pentru scurta vreme, saracul, fiindca dupa aceea se face caine, asa cum a fost.

De asta n-am aruncat niciodata cu piatra dupa un priculici, cu toate ca tintesc foarte bine, si-as fi izbutit sa-l lovesc; mi-a fost mila (cu toate ca cine nu-l nimereste il musca pe el priculiciul, de picior sau de mana, asa ca, decat sa dai cu piatra, mai bine sa-ti vezi de drum si sa treci mai departe fara sa-l privesti, pana cand dispare in umbra codrului).


Seara, cand ma culc tarziu cateodata, langa mine in pat dorm copiii, afara taraie greierii, pasarile de noapte striga, poate tipa chiar cucuveaua sau vreo pasare - suflet care nu-si afla linistea, da, atunci ma gandesc ce bine ar fi daca langa mine s-ar afla si-un barbat - nu unul care sa tot vina si iar sa plece, unul care sa ramana definitiv.



O femeie nu poate sta singura prea mult timp, ea are nevoie alaturi de un barbat, chiar daca el mai bea cateodata si o si bate uneori, astea fac parte din viata, le-a indurat doar si mama, Bohnyirsky o batea zdravan cateodata, dar a doua zi lucrurile mergeau ca inainte, mama a stiut sa le rabde, fiindca asa e facuta viata.


In ultima iarna am fost foarte singura, pe aici a nins mult, atat de mult, incat nici rusnaca n-a mai putut veni. Ei, cartofi am avut destui. Porumb pentru gaini, fan pentru vacile amandoua, chiar si lemne de foc.

Copiii au stat toata vremea in casa, fiindca afara a fost foarte frig. Am incalzit apa pe soba (avem o singura camera, aici e si bucataria si camera de dormit), i-am spalat si i-am tinut curati. A fost bine, cald, si de cinci ori am taiat cate o gaina pentru micuti.


Ne-am descurcat foarte bine, n-a fost nici unul dintre noi bolnav. Dar noaptea, cand vantul suiera peste casa, cand zmeii uriasi de zapada zburau prin aer si sus, la marginea padurii, urlau lupii (luasem si cainele inauntru, fiindca scheuna atat de jalnic saracul), atunci mi-ar fi placut sa am un barbat langa mine. E greu sa traiesti o iarna intreaga aici, singura.


Dar de lupi nu mi-e frica, aveam mereu pregatita langa usa o secure, daca venea careva, as fi lovit, am tot timpul si un cutit pe masa, cu care tai porcii. Asa ca nu putea nimeni sa-mi treaca pragul, nici tu lup, nici tu altceva pe doua picioare.


Dar n-a venit nimeni. Abia catre primavara, pe cand zapada incepuse deja sa se-nmoaie, m-a vizitat intr-o zi rusnaca si mi-a adus faina, prune uscate, o sticla de tuica si cozonac pentru copii. M-am bucurat atat de tare vazand-o, ca aproape am plans. "Dobri den! Dobri den! Iwanka!", strigam mereu si ne-am imbratisat ca surorile.


Zana padurii


Da, cand copiii mei vor creste mai mari, voi pleca si eu intr-o zi de pe Dealul Serpilor, voi merge la oameni, dar nu jos, in sat, unde lumea zice ca sunt vrajitoare, nu, voi pleca departe, dar unde, inca nu stiu exact. Nu stiu cum arata lumea de peste deal.

Surorile mele mi-ar putea acum spune unde ajungi daca mergi mai in jos de Viseu, dar mai mult ca sigur, ele m-au si uitat. Cine stie ce li s-o fi intamplat! Poate ca au murit demult, intre straini mori mai repede, asa mi-a zis rusnaca, te imbolnavesti incet si s-a terminat.


Da asta sigur n-o vreau: ca Bebu a mea, cand va fi frumoasa si mare, sa faca un copil cu un taietor de padure sau cu alt barbat care urca dealul. Asta sigur nu vreau. Sa traiasca si ea ca celelalte femei din sat, sa aiba copii care sa mearga la scoala, sa nu trebuiasca sa-i fie rusine, sa nu ajunga vrajitoare, sa nu traiasca niciodata singura pe un deal.

Iar eu as dori sa traiesc pana cand copiii mei vor fi casatoriti dupa lege si vor avea copii si eu sa le vad pe toate (nu ca biata mama, care s-a prapadit atat de repede).


Nu cred intr-un dumnezeu, nu stiu daca, pe cand eram copil, mama m-a dus vreodata intr-o biserica, despre asa ceva nu pot sa-mi amintesc. Cred, insa, in zana cea buna a padurilor care ne ocroteste, care sta in dosul copacilor si ne vede cum culegem maline si cautam ciuperci; ea e intotdeauna aici, de cateva ori am vazut-o si eu, in altceva nu pot crede, pentru ca nu am vazut;

Zana buna a padurii nu seamana cu un om, ea este o lumina stralucitoare, o palpaire as spune, care se iveste in dosul copacilor cand soarele lumineaza de sus, asta e zana padurii - o raza luminoasa si calda. Dar n-ai voie sa te apropii de ea, sa mergi unde straluceste, trebuie sa stai neclintit si sa taci, altfel zana fuge si stralucirea dispare si norocul de atunci inainte te paraseste, fiindca zana se supara, nu poate sa sufere oamenii galagiosi si iscoditori.

*

Cinci ani mai tarziu, a venit in Viseu un barbat originar de acolo, dar care plecase din 1958 in Germania: Edmund Prad, care a dorit sa-si viziteze neamurile si sa-si petreaca vacanta in locurile unde a copilarit.
Din intamplare, a auzit si el despre vrajitoarea de pe Dealul Serpilor, care locuieste dincolo de padure, intr-o casuta de lemn, impreuna cu cei doi copii.

Intr-o zi, Edmund a impachetat niste zaharicale si s-a suit pe Dealul Serpilor ca s-o viziteze pe femeia cea stranie. Pe atunci, Maria avea douazeci si opt de ani, dar parea si mai tanara.


Pe urma, Edmund si-a prelungit sederea in sat si a vizitat-o in fiecare zi pe Maria (spre marea suparare a rudelor si a mai multor locuitori), interesandu-se, totodata, despre formalitatile ce trebuiau indeplinite pentru casatorie.

Le-a obtinut dupa sase luni, asa ca anul viitor a venit in sat inca din luna martie, cu masina incarcata de lingerie si haine noi. Dar Edmund n-a ramas mai mult decat doua zile: s-au cununat si a doua zi a plecat inapoi. In mai a venit inca o data in Viseul de Sus, fiindca intre timp obtinuse si aprobarea pentru plecarea in strainatate.


Maria si-a luat ramas bun de la cei doi copii (au ramas in grija unei familii de oameni singuri) si a plecat cu Edmund in lumea de peste deal.
Acum., Maria are cu Edmund Prad doua fete, dar are grija si de Joku si Bebu. Amandoi sunt imbracati la fix: blugi, pulovere dupa ultima moda, adidasi, merg la scoala, invata bine, sunt harnici.


Povestesc ca mama lor a ajuns in Germania mare doamna. Dar ea nu le-a scris pana acum niciodata (cu siguranta pentru ca n-a invatat).
De cand a plecat s-au scurs noua ani.

Traducere de Sanziana Pop



Inainte de a emigra in Germania, Klaus Stephani, autorul exceptionalului reportaj pe care il publicam, a fost redactor-sef la revista de limba germana "Neue Literatur". Studiase filologia la Cluj si ceva mai devreme fusese elev la Liceul "Honterus" din Brasov. Acolo s-a si nascut. In aceeasi casa in care se nascusera tatal, bunicul si strabunicul lui.

O casa straveche, cu temelia asezata pe la inceputul mileniului, ca toate casele sasesti din Ardeal. Sa-si fi inchipuit cineva ca Klaus Stephani va renunta la tezaurul lui de vechime transilvaneana ca sa plece-n Germania? Dar a plecat. A luat-o pe Brigite, sotia lui, pe Ienti, baiatul cel mic, amintirea lui Sven, baiatul cel mare, mort intr-un cumplit accident montan, si-a plecat.

Plecarea lui face parte din dramatica emigrare a populatiei germane din Romania. Un exod dureros, care pe romani ii acopera de rusine si pe sasi, de tristete: 1000 de ani de istorie nu se uita de la Brasov pana la Heidelberg. Cronicar fidel al existentei sasilor din Ardeal, Klaus Stephani a fost atras mai ales de viata tipterilor un grup de etnici germani stabiliti prin secolul al Xvii-lea in Muntii Bucovinei si-ai Maramuresului.

Lemnari, pietrari, constructori de drumuri forestiere si tapinari, tipterii s-au asezat in comunitati izolate, insirate de-a lungul golurilor alpine si pe culmile Carpatilor padurosi. Rezistenti catva timp la scurgerea germanilor catre vest, tipterii au fost si ei tot mai mult inghititi de migratie, lasandu-si casele in paza vanturilor si amintirea in paginile lui Klaus Stephani, cronicarul vietii lor, care i-a scos pentru totdeauna din uitare si-anonimat.

Sa-i descoperim si noi, acum, in ultimul ceas, cand, afland ca exista, ei de fapt au si disparut pentru totdeauna din Romania, tara pe care in alta limba o numeau, ca si noi, Patrie.
Sanziana Pop

Read More

VRAJI DE DRAGOSTE CU MARIE LAVEAU

Cum sa-ti pui o dorinta de dragoste la mormintul lui Marie Laveau:

1. Download poza de mai jos pe computer
2. Deschide poza cu paint
3. Undeva pe mormint fa 3 cruci in X cu rosu, una linga alta (XXX).
4. Ciocaneste in poza de 3 ori
5. Roag-o pe Marie Laveau cu voce tare sa iti implineasca dorinta de dragoste:(de ex: 'Frumoasa Marie Laveau regina iubirii din New Orleans, te rog implineste-mi dorinta ca ...x...sa ma iubeasca')
6. Iesi din programul paint fara sa salvezi poza
7. In aceeasi zi in care ti-ai pus dorinta lasa o ofranda de fructe, flori si bomboane pentru Marie Laveau undeva intr-un cimitir.

Photograph copyright © 1998-present, Samantha Corfield

Cine este Marie Laveau?
Marie Laveau este cea mai cunoscuta preoteasa voodoo din America, care a trait pina acum. Ea este ingropata in cimitirul St Louis din New Orleans si este creditata cu inflorirea religiei voodoo in America din trecut pina acum.

Puterile sale unice erau cautate de barbatii si femeile nu numai din USA ci si din Europa, Africa si China si multi oameni s-au imbogatit si vindecat apelind la ea.

Astazi mormintul ei este locul unde multe persoane si-au gasit alinarea, rugind-o sa-i ajute. Este in mod special faimoasa pentru dorintele implinite in dragoste.

Read More

INTRĂ ÎN SCENĂ VRĂJITOAREA BABA NEAGRA, DE LÎNGĂ RM. VÎLCEA

Buletinul medical al Pacientului Naţional

Joi, Elena Udrea a trimis o consilieră de la Ministerul Turismului şi Dezvoltării Regionale într-o comună de lîngă Rm. Vîlcea. Acolo trăieşte o bătrînă vrăjitoare, cunoscută în zonă sub numele de Baba Neagra.

Emisara avea cu ea mai multe obiecte de îmbrăcăminte ale lui Băsescu, dar şi ale altor persoane, pe care trebuia să le "farmece" (în bine, dar şi în rău) baba cu pricina. Nimfa din Pleşcoi s-a decis să intervină, fiindcă amantul ei, în noaptea precedentă, i s-a plîns de o senzaţie pe cît de nouă, pe atît de ciudată: simte că are o umflătură, ca o portocală, în capul pieptului şi arsuri mari.

Acum, nici Madam Udrea nu mai ştie ce vrea: pe de o parte insistă la vrăjitoarea Cati să-l termine pe Chior, să scape de el cît mai repede - pe de altă parte i se face milă de el şi o roagă pe vrăjitoarea cealaltă, Baba Neagra, să-l facă bine. Cine s-o mai înţeleagă? După ce a stat cîteva ore în bîrlogul zgripţuroaicei vîlcene, consiliera ministerială s-a întors la Bucureşti, pe la orele 17. A adus cu ea cîteva sticle cu o fiertură de buruieni. Elena Udrea i le-a dat lui Traian Băsescu, spunîndu-i să bea din ele pe stomacul gol, apoi abia după 5 ore să mănînce.

Zis şi făcut. Bolnavul a băut. Apoi i-a fost rău. Starea lui s-a agravat de la o oră la alta, astfel încît, pe la 3 dimineaţă, a vorbit la telefon cu amanta, acuzînd-o că vrea să-l omoare. Ce simţea? Aceleaşi dureri de angină pectorală, precum şi vîjîieli ale capului, ceea ce îi dădea o nervozitate fără precedent. La această stare deplorabilă a contribuit şi răspunsul descurajator care i s-a transmis de la Clinica Anadolu, din Turcia.

Medicii de acolo au analizat Dosarul Medical (în care se aflau şi 3 RMN-uri), după care au tras concluzia că situaţia nu e de competenţa lor. În mod concret, tumoarea malignă de la ficat e mult prea mare, iar fascicolul aparatului Cyberknife riscă să atace şi alte zone ale corpului. Aflînd asta, Băsescu a început să urle împotriva acelora care l-au făcut să efectueze deplasarea la Istanbul, pe motiv că acea clinică ar fi foarte bună. Revenim.

Copyright Tricolorul

Read More

Ghicitoarea Maria dezvăluie: Cele mai tari 4 trucuri ale vrăjitoarelor

15 Iunie 2010

| | | | |

Sătulă de escrocheriile colegelor sale de breaslă, vrăjitoarea Maria continuă seria dezvăluirilor in Libertatea şi povesteşte trucurile prin care ţigăncile le fură victimelor banii şi aurul.



1. Trucul cu aţa
“Cel mai întâlnit truc este cel cu aţa. Orice vrăjitoare are la ea o aţă roşie de vreo 20-30 de centimetri, pe care o taie în două. Jumătate rămâne la ea, iar cealaltă jumătate e pregătită pentru victimă, care este pusă să facă atâtea noduri pe aţă câţi duşmani crede că are. În acest timp, ţiganca scoate cealaltă bucată de aţă şi se preface că face şi ea noduri. Numai că ea nu face noduri, ci o rupe în trei. Apoi, bazându-se pe neatenţia victimei, schimbă aţele, dându-i acesteia să ţină în pumn bucata neînnodată. După descânt, victima desface palma, iar când vede că aţa pe care ea o ştia înnodată este ruptă, rămâne blocată. Şi de aici începe show-ul”, dezvăluie vrăjitoarea Maria, care ne-a cerut să îi protejăm identitatea, temându- se de răzbunarea colegelor de breaslă.

2. Trucul cu pietrele
“Au pregătite de acasă nişte cârpe, ca un guguloi, legate cu aţă. Din aceeaşi bucată de material se mai taie o bucăţică în care pun pietre şi pe care o ţin într-un alt buzunar. Apoi le spun victimelor că banii şi aurul sunt de la dracu’ şi le zic să pună obiectele din aur în bucata aia de cârpă, că trebuie să le descânte şi că, până seara, trebuie să le ţină aşa. Vrăjeală, ele schimbă cârpa cu aur sau cu bani cu cea cu pietricele”.

3. Trucul cu găina
“Să vă zic şi cu găina cum fac. Vrăjitoarea îi spune victimei: «Uite, hai să îţi arăt ce duşmani puternici ai! Şi ei îţi vor moartea! Ce i se întâmplă găinii, vei păţi şi tu». Şi ia găina, îi bagă mâna sub aripă, unde se află ficatul. În momentul în care o apasă acolo, îi ia respiraţia şi păsării îi dă sângele pe cioc, şi-a mierlit-o. Deci nici vorbă de farmece sau de alte prostii”.

4. Trucul cu arcul
“Haideţi să vă spun şi cum fac să intre în casele oamenilor. Ele au un fier, pe ţigăneşte se numeşte «sast», care e ca un fel de arc care se armează şi se înfige într-un drob de sare. La un moment dat, le spun victimelor: “Ai cheia de la casă? Dă-o-ncoa’!”. Şi bagă cheia într- un castronel, acolo unde se află şi sastul ăsta. Iar vasul e acoperit cu un prosop şi pus deasupra unui foc, pentru descântec, vezi Doamne. Ei, când se topeşte drobul de sare, sare sastu cu tot cu prosop, de se sperie oamenii de mama focului şi nu înţeleg de ce au sărit cheile lor aşa. Atunci încep minciunile, că au pe dracul în casă, că trebuie să le bage pe vrăjitoare în casă, să facă nişte descântece...”, a povestit vrăjitoarea Maria, în exclusivitate pentru Libertatea.

Citeşte şi: Video exclusiv | O celebră vrăjitoare dezvăluie, în premieră, escrocheriile colegelor de breaslă: «E vrăjeală»

Video | Secretele vrăjitoarelor au fost trădate | Partea 2

Vrăjitoarea Maria ne-a explicat ce trucuri folosesc colegele ei de breaslă pentru a prosti clienţii. Dintre cele mai cunoscute sunt: Trucul cu aţa, trucul cu pietrele, trucul cu găina şi trucul cu arcul.

Read More

FINTINA VRAJITOARELOR

Localizata in Tuhala, nordul Estoniei, Fantana Vrajitoarelor i-a fascinat deopotriva pe localnici si pe turisti inca din Antichitate.

Oras vechi de 3.000 de ani, Tuhala gazduieste un fenomen natural unic in lume, Fantana Vrajitoarelor. In cea mai mare parte a timpului, putul adanc de 2,5 metri arata absolut normal, dar dupa ploi abundente incepe sa defuleze atata apa incat inunda intreaga regiune. Localnicii arunca bizarul fapt in seama vrajitoarelor. Legenda spune ca ele se aduna intr-o sauna subterana si se bat reciproc cu ramuri de mesteacan, incat provoaca tulburari la suprafata pamantului.

Oamenii de stiinta sunt de parere ca fenomenul are loc atunci cand raul subteran Tuhala nu mai poate retine volumul de apa cauzat de ploi, insa oamenii locului nu vor o explicatie, prefera sa traiasca inconjurati de "magie". Exista chiar cativa care pretind ca au vazut demoni zburatori deasupra orasului lor, in timp ce altii mai cred inca in zeita estoniana Taara. Indiferent ce alegem sa credem, ca e vorba de vrajitorie sau ca e un fenomen natural perfect explicabil, Fantana Vrajitoarelor ramane o atractie a Estoniei ce trebuie musai vizitata in cazul unei calatorii in aceasta tara.

Sursa: Odditycentral

via descopera.ro

Read More

STICLA VRAJITOARELOR

Doua sticle de vin din secolul 17 au fost gasite de curind de catre arheologii europeni-una intr-o epava de linga coastele Olandei si cealalta la fundatia unei case demolate din Angia.

Daca prima continea un vin rar de Porto, vechi de 350 de ani, cealalta s-a dovedit a fi celebra sticla a vrajitoarelor.

Sticla vrajitoarelor continea pipi si 9 cuie de alama, indoite in forma de L. In perioada medievala oamenii o foloseau pentru a se feri de atacurile magice, spiritele rele si a pedepsi vrajitoarele ce aruncau vraji asupra lor.

Victimele vrajilor urinau in aceste sticle, adaugau ace si cuie, uneori par, apoi le ingropau sub casa, aruncind un blestem de razbunare asupra vrajitoarelor care le-au facut rau.

Blestemul era destinat sa faca vrajitoarea sa simta ca si cum ar avea vezica urinara plina de ace si cuie.

Read More

TANTI ALEXANDRA BADEA ABEREAZA

Cu greu si cu ochii intredeschisi, bagind cafea in sistem ca sa rezist plictiselii de moarte generatoare de somn alinator, am reusit sa citesc orgasmica carte(cacofonie dorita) a lu' tanti alexandra badea lisette, intitulata pomposo-self important "Viata in sfere indepartate pamintenilor". Acu' sa fiu sincera. Pe tantica alexandra badea si lisette nu am putut s-o sufar de prima data de cind am vazut-o la o initiere de gr3 Reiki, la domnul Dumitru Hristenco, care ii preda. Tanti era foarte ocupata de parul proaspat vopsit blond si casca supusa dar vadit plictisita de ceea ce se intimpla acolo. Nu mai zic ca o alta tanti mesteca ciunga, si am rabdat, am rabdat pina cind am inceput sa urlu la ea ca atita nesimtire la INITIERE DE GRADUL DE MAESTRU nu am vazut. Tanti a fugit repede in bucatarie sa scuipe ciunga, speriata probabil ca isi va pierde diploma, nu de alta. Deci sa revenim a nos moutons. Dupa initierea de gradul 3 pe care a trecut-o cam cu atitudinea cu care io ma duc la mall-ah, ba nu- ca io sint entuziasmata de vitrinele cu becuri mici micutze si sclipicioase, pe cind tanti abia astepta sa tisneasca in masina in care o astepta un baiat mai tinar si dragut(nu am nici o problema ca si mie imi place carnea proaspata), asa deci DUPA initiere, am vazut-o pe tanti la diverse emisiuni la teveu. Ce m-a enervat la maxim a fost faptul ca povestea ea acolo cu o falsa modestie mieroso-scirbavnica cum s-a nascut ea cu aptitudini deosebite-atunci ce cautai fa la Reiki? si cum nu pomenea ea de loc despre faptul ca tot antrenamentul ei provenea de fapt de la Reiki. Intre timp, dindu-si seama ca da bine sa ai si o diploma acolo, scrie si spune din virful buzelor si ca e MAESTRU REIKI. No shit bitch, ca sa fii Sensei trebuie sa si respecti preceptele.
Dar sa nu ne departam de la frumoasa carte. Nu va pot lasa in intunericul nestiintei asa ca pun o frumoasa poza a lu tanti ce troneaza pe siteul ei in constructie. Tanti alexandra badea credincioasa ce face lucrarea domnului si prin antiteza, oare, Maria Cimpina vrajitoarea(de care, pe bune, chiar imi place ca le spune pe fata)-cred ca se observa asemanarea de arsenal,nu? Ambele au icoane, poze cu domnu'Iisus, candele etc.(va urma)

Read More

INTERVIU TAISHA ABELAR4- BARBATI SI FEMEI

John: Poti sa ne spui daca exista o dihotomie sexuala intre barbatii si femeile vrajitori? Exista ceva asemanator termenului feminism? Poti sa ne dai o descriere a ceea ce este rolul vrajitorilor..face parte dintr-un mediu cultural? Exista vreun fel de ethos, de punct de vedere al lor in termeni de vedere a realitatii? Poti sa ni-i descrii mai profund?

Taisha: Da..Sa incepem cu definitia vrajitoriei care este abilitatea de a percepe mai mult decit ne este permis in lumea in care ne-am nascut. Ei incearca sa extinda perceptia cu ajutorul anumitor tehnici cum ar fi visatul, stalkingul, tehnicile de privire. Toate duc la deplasarea punctului de asamblare si la renuntarea la modul in care vezi lumea, ca sa poti vedea cum este ea de fapt. Este o contradictie dar poate fi facut. Trebnuie sa te abandonezi si sa renunti.

Este ca o maimutica ce isi baga pumnul intr-un borcan cu alune-ea are alunele in mina dar nu isi poate scoate pumnul pentru ca este prea plin. Daca ar da drumul alunelor si-ar putea scoate mina si s-ar putea elibera. Asa si noi trebuie sa renuntam la ceea ce stinem si stim pentru a face loc noului-trebuie sa renuntam la asteptartile noastre. Asta fac tot timpul vrajitorii.

Antrenamentul este acelasi la baza pentru toti, doar ca am mai spus ca C.C. fiind nagual a fost antrenat sa foloseasca plante psihotropice la inceput. Apoi a intrat in recapitularea vietii. Acesta este fundamentul. Uitati de marijuana, de orice drog. Pur si simpu asezati-va si faceti recapitularea si asta va va muta oriunde doriti voi, va va face sa calatoriti.
Recapitularea vietii inseamna a elimina nucile pe care le tinem in mina. Abandonarea lor este foarte dureroasa, pentru ca toata viata am fost invatati sa ne tinem de ele. Cu cit tii mai puternic de ele, cu atit mai multa forta ii dai egoului tau.
Asa ca vrajitorii ne invata opusul. De aceea antrenamentul vrajitoresc se numeste non actiune, pentru ca ei nu predau nimic. Ei doar transforma in non actiuni lucrurile pe care le-au facut toata viata. Cu toate ca este simplicitatea in persoana, foarte putini oameni sint dispusi sa faca asta, cu toate ca multi vor sa faca parte din grupul lui C.C. Si cind incep sa faca parte li se spune sa faca recapitularea, dar citi o fac de fapt? Putini, pentru ca a putea face recapitularea trebuie sa ai energie, energie pe care o iei din viata de zi cu zi, din iesitul la cluburi, din intilniri sau orice altceva te preocupa acum, a privi la TV sau fiind ingrijorat de munca ta sau de tine insuti. Energia recapitularii trebuie sa vina de undeva pentru ca in primul rind trebuie sa iti faci timp pentru ea. Fizic.
Asa ca oportunitatea exista pentru oricine, dar dorinta trebuie de asemenea sa fie balansata de capacitatea de a o face, altfel devine doar un basm frumos.
Toti ne dorim sa fim diferiti, sa putem face asta si aia, dar pur si simplu nu exista energie pentru aceste lucruri. Cu recapitularea ca metoda de antrenament iti iei energie, faci rost de energie, nu mai doresti doar, ci o Intentionezi. Intentia este foarte diferita de dorinta. Intentia este agatarea energiei tale, telului tau de ceva ce exista deja si este alcatuit de vrajitori. Daca te agati de acel ceva prin recapitulare, atunci te va trage spre sine. Dar trebuie sa si faci acest lucru.
O alta tehnica este antrenamentul privirii. La inceput cind am intrat in tarimul lui Don Juan ma uitam enorm de mult la televizor. Ei mi-au spus, ok daca tot te uiti la televizor (noi ne uitam doar 2 ore pe zi-facusera studii si ajunsesera la concluzia ca 2 ore sint ok), macar uita-te cu el inchis. Si iata-ma pe mine in fata televizorului uitindu-ma la el inchis. Acesta este un act de antrenare a privirii si de non actiune. Voi puteti sa va inventati propriile voastre non actiuni-de exemplu cind va uitati la un meci sa inspirati lumina de acolo.
Asa ca am ajuns la concluzia ca uitindu-ma la TV indeplinesc un act vrajitoresc.

Realitatea vietii cotidiene este ca Alcatraz. Nu exista iesire, nu exista evadare. Exista gardieni care fac totul pentru a nu te lasa sa iesi. Asa ca daca cineva vrea sa se aventureze prea departe nu exista nici o garantie ca va ajunge nici macar pina la tarm.
Asa ca ce putem fac in aceasta situatie? Sa practicam stalkingul si sa fim nedetectabili. UN stalker este o persoana care a adus la nivelul de arta invizibilitatea sa in lume. Poti sa ajungi la tarm daca nimeni nu te vede. Nimic nu ne tine de fapt aici daca aruncam alunele din mina. Dar trebuie sa fim siguri ca nimeni nu ne vede, si trebuie sa facem asta in mod gradat. Altfel ei se vor asigura ca o sa ai o carare plina de capcane, garantat.
Deci cum stateam eu la TV si priveam la el defocalizat am observat cum incepe sa se dizolve, sa devine bidimensional. Ideea de spatiu tridimensional este doar o comanda, ceva ce invatam de mici, asa cum sintem invatati ca masinile se misca rapid. Bebelusii nu stiu asta asa ca mama ii invata sa nu treaca strada neasigurati ca sa nu ii calce masinile. Si in timp, ei invata singuri acest lucru, asa cum invata ca daca isi pun degetul intr-o luminare se ard. Dar cu totii sitm ca exista oameni care pasesc pe carbuni incinsi si nu se ard...deci privirea defocalizata intrerupe factualitatea acestei realitati consensuale.

Acum sa vorbim putin despre femei. Eu am fost antrenata de femeile din grupul lui Don Juan, dar si de catre el personal, pentru ca erau anumite lucruri pe care trebuia sa le inteleg, pentru ca situatia noastra era diferita de cea a stalkerilor si visatorilor din grupul lui, din cauza schimbarii regulei. Totusi antrenamentul nostru nu a urmat regula, decit in putine cazuri. Ca si in cazul lui Castaneda, Don Juan urmarea semnele Spiritului, dar acestea ii spuneau sa nu urmeze regula ci sa lase lucrurile sa se intimple-si la fel a procedat si cu noi.
Recapitularea de exemplu are reguli cum ar fi antrenarea in locuri strimte-mie imi placea sa stau in pestera dar pe Florinda Donner Grau sub nici o forma nu puteai s-o tii in pestera. Asa ca ea recapitula cind mergea pe strada sau cind ii trecea prin fata ochilor o amintire- cu totii putem s-o facem oriunde ne-am afla.
Sau pasele magice care sint tehnici, miscari corporale care ne activeaza corpul din vis, dublul. Exista sute de pase, dar fiecare le face pe cele de care are nevoie. Motivul este ca, pentru a-ti muta punctul de asamblare trebuie sa fii sa devii fluid. Nu exista nici o regula rigida a antrenamentului din aceasta cauza. Mie personal mi s-au dat tehnici estrem de dificile din antrenamentul stalkerilor pentru ca puncutl meu de asamblare se misca haotic si aveam nevoie de acel antrenament.
Alti oameni nu au nevoie de acest antrenament, caci au o aplecare naturala pentru ceva, cum avea Florinda Donner Grau pentru visat(vorbeste despre antrenamentul ei in cartea sa Being in dreaming). Punctul ei de asambalare se misca de cite ori se afla in fata mea. Deodata se muta si incepea sa amestec bucati din alte realitati intr-un mod spontan.

Femeile tind sa aiba o facilitate naturala de a misca punctul de asmablre, in primul rind biologic-ele au menstruatie. Corpul lor se schimba totul din punct de vedere chimic ceea ce le da sansa de a ingera noi stimuli. Ele au si pintecul, (uterul, ovarele) care este un organ ce este capabil sa aiba o functie secundara-poate percepe si intelege in mod direct.
Cu totii spunem ca femeile sint mai intuitive decit barbatii, mai sensibile cind sint la ciclu etc. Este un adevar pe care femeile il pot folosi in loc sa se lase calcate in picioare si sa il vada ca pe un lucru negativ. Ele il pot folosi pentru a face vrajitorie, a recapitula, a-si mari concentratia. Ele vor avea mare dificultate in a citi despre fenomenologie la ciclu, dar vor intra cu usurinta in visat.
Al doilea motiv pentru care este mai usor pentru femei este faptul ca societatea nu le cere acelasi lucru pe care il cere de la barbati. Acestia sint crescuti in general de catre mame cu foarte multa atentie, pentru ca ei sint cei ce trebuie sa perpetueze ordinea sociala. Ei sint cei educati ca sa poata perpetua aspectele ce le-au fost inoculate din copilarie, fie ca este vorba despre medicina sau jurisprudenta.
Insa in zilele noastre aceste lucruri se afla in schimbare- femeile intra in cimpuri de munca in care nu au fost primite niciodata inainte si cred din cauza asta ca pot fi ca barbatii, egali cu ei. Din punctul de vedere al societatii este o paradigma functionala- ele isi restabilesc pozitia fiind avocati sau intrind in aramata. Dar din punctul de vedere al vrajitoriei nu este functional penttu ca ele se leaga cu noi legaturi, mai puternice, de ordinea sociala. Acestea sint dezavantajele.
Carol Tiggs are o cunoastere a acupuncturii extraordinare, comparabila cu a oricarui doctor-ea a invatat aceste lucruri prin antrenamentul vrajitoresc, prin vedere, nu prin antrenament academic. Femeile au o sansa mai mare sa dispara din Alcatrazul zilnic pentru ca nimeni nu le va duce dorul atit de mult ca barbatilor. Functia lor de baza este sa perpetueze familia, sa stea linga barbatii lor, sa ii sustina. Sintem antrenate sa ne sustinem casa, familia si tara, si exista limite impuse de educatie. O femeie poate avea mai putine oportunitati decit un barbat. Asteptarile fata de o femeie graviteaza in jurul casei, caminului.
Dar asa cum spuneam aceste lcururi se schimba acum. Si tocmai din acest motiv ele vor avea din ce in ce mai putina energie de a se ocupa de recapitulare, de a isi extinde perceptiile, de a se misca in alte realitati.

Noi am fost invatate ca in loc sa ne plingem de mila stind in pat, pentru ca ni s-a spus ca la menstruatie avem crampe si dureri, sa folosim aceste schimbari ale corpului nostru pentru a muta puncutl de asamblare, a visa si a face stalking.
Deci nu exista neaparat o diferenta intre antrenamentul femeilor si barbatilor, ci mai degraba aceasta diferenta se face tinind cont de predilectia fiecaruia in lumea vrajitorilor.
Asa cum am mai spus, poti sa te duci la universitate, dar stind tot timpul pe acea platforma a vrajitorilor pe care o construisem inainte, care este corpul nostru energetic. Noi actionam in lume conform nebuniei controlate. Femeile au o modailitate naturala de a intra in aceasta stare pentru ca nu au afilieri abstracte ideologice. Femeile sint foarte pragmatice.
Femeile sint mai preocupate de realitatea imediata-familia, copiii, harana-barbatii sint cei ce se ingrijoreaza de pacea globala, ei sint preotii si politiicenii. De aceea nu spun sa va parasiti sotii daca ii aveti, dar daca nu, mai bine nu va casatoriti pentru ca toata grija voastra se va duce pe familie. Si atunci nu veti avea toata energia pentru a va putea ocupa cu vrajitoria pentru ca veti avea prea putina libertate pentru a percepe cealalta realitate.
Si unde este cealalta realitate? intr-un punct de asamblare care este foarte apropiat de cel al realitatii zilnice, denumit punct geaman, cel ce amalgameaza o realitate geamana, dar diferita. Acolo se intra cind iti energizezi dublul, punctul de asmablre ce guverneaza corpul din vis. Iar vrajitorii mentin acest univers prin stringuri ale perceptiei. Este ca un string ce se infasoara in jurul sau pina cind fiecare string devine complet- aceasta bula devine relaitatea in sine.
Noi ne-am nascut in interiorul unei astfel de bule, dar acele stringuri continua si la un moment dat se unesc cu altele, cu alte realitati. Pe acolo putem trece si noi. Acela este primul loc pe care visatorii il cauta si intra, gasindu-se foarte armonios in alta realiitate.
Acesta este si avantajul de a fi femeie-pentru ca noi intram foarte usor. Don Juan si vrajitorii spun de altfel ca universul este cu preponderenta femionin. Energia feminina poate gasi asemanari in orice parti ale universurilor, spre deosebire de energia masculina care este rigida si incapabila de a se abandona si a-si abandona controlul-deoarece barbatii sint programati sa fie in control in orice situatie. De aceea e atit de greu pentru ei sa se abandoneze, sa accepte, sa se lase purtati in alte realitati.

Read More