Mama Ana din Sabasa

* Traieste in Muntii Neamtului si este o magiciana a leacurilor populare cu plante. Mii de oameni ii datoreaza sanatatea si chiar viata *

Era acum aproape 12 ani, in luna ianuarie, cand mainile mele tineau intaia oara, emotionate si cam neindemanatice, un reportofon. Urma sa iau primul interviu din viata mea. Era primul ceas al primei zile din cariera mea de ziarist. Totul se petrecea intr-un sat de munte din zona Neamtului, iar in fata mea se afla ultima descendenta a unui neam intreg de vindecatori populari - Ana Lupescu, din satul Sabasa, comuna Borca sau, pe scurt, Mama Ana din Sabasa.

Afara era ger sticlos. Imi aduc aievea aminte de fumul ce iesea din cosul casei, tarandu-se printre troienele de pe muntele care urca abrupt chiar din ograda. Inauntru, in caldura sobei ce dogorea, uitasem ca vreau sa devin reporter si ma lasasem purtat de povestea acelei taranci din nordul Moldovei, pe care Dumnezeu o harazise cu marele har al tamaduirii de boli.

Apoi, am scris povestea in paginile "Formulei AS", iar ea a dat ocolul pamantului, preluata de alte ziare, a devenit un fel de legenda. Au trecut anii, am crezut ca nu ma voi mai intoarce vreodata acolo, in casa cu muntele in ograda, dar intr-o zi...

Dupa 12 ani

..."Sambata mergem la Mama Ana din Sabasa", mi-au spus prietenii mei din Iasi. Iar cuvintele acelea mi-au reverberat cumva straniu. Mama Ana din Sabasa, daca ar mai trai, ar avea, dupa calculele mele, mai mult de 80 de ani si, ca atare, oricum, nu ar mai putea sa trateze pe cineva.

Dar, nu! Iesenii mei mergeau la Mama Ana vindecatoarea, care fusese subiectul primului meu reportaj... "Cu siguranta e vorba de altcineva", mi-am spus. Cineva cu acelasi nume, care incerca sa se foloseasca de gloria "originalului". Erau vremuri mai bune si mai curate pe-atunci.

Si, totusi, m-am urcat in masina, intr-o zi ploioasa de toamna, si am plecat din nou la Sabasa, ca sa vad minunea cu ochii mei (in cazul cand ea exista), iar daca nu, sa ma aleg cu o plimbare prin tinutul de vis din nordul Moldovei... Am strabatut splendida zona din Neamt, cu nenumaratele ei manastiri incastrate ca niste podoabe superbe in peisaj, apoi am intrat in stransoarea blanda a muntilor care strajuiesc Valea Bistritei.

Valea Bistritei

M-au insotit picurii de ploaie, ceturile care mangaiau fanetele incredibil de verzi si padurile care incepeau sa bata spre galben, spre ruginiu si rosiatic. Undeva, in satul Borca, am virat la dreapta si am mai mers doi kilometri, apoi am traversat un parau si, nu departe de biserica, am gasit locul acela unde se presupunea ca ar mai fi vietuit Mama Ana.

Prima surpriza am trait-o la poarta casei, unde erau masini de prin toata tara, cu oameni asteptand linistiti la volan, iar apoi in ograda casei, cand usa s-a intredeschis pentru cateva clipe, si am reusit sa vad o scena ca din cartile de povesti. O batranica blajina si subtire ca Sfanta Vineri, cu crestetul imbrobodit cu un tulpan, asculta, cu privirile plecate-n pamant, plangerile unor oameni, cu siguranta bolnavi.

Aveau chipurile ingrijorate, marcate de suferinta. Privelistea din odaie nu era o vedenie. Femeia aceea, invesmantata ca o maica de manastire, era vechea mea cunostinta si, totodata, eroina primului meu reportaj: mama Ana din Sabasa. Topita, cumva, de necazurile, bolile si timpul ce trecusera peste ea, de durerile pe care le alinase de-atatea ori de-a lungul deceniilor, statea neclintita intre icoanele ei, ascultand suferinta.


Ceaiul dintr-o suta de ierburi

Eu nu mai am 24 de ani, ca atunci, la inceputurile mele ziaristice, trupul Mamei Ana parca s-a topit cu trecerea anilor, dar discutia noastra decurge exact ca si atunci, prima oara. Ea nu are nici cea mai mica dorinta de a da vreun interviu, dar parca nici nu o lasa sufletul sa imi tranteasca usa in nas, asa ca imi raspunde, la inceput cu zgarcenie, apoi lasand drum liber cuvintelor.

Curiozitatea mea si, probabil, inca un "ceva" pe care il simt, dar nu il inteleg deocamdata, inving, iar raspunsurile incep sa curga.

- A trecut mai bine de un deceniu de cand nu ne-am vazut, Mama Ana. S-au schimbat atatea in lume! Dvs. cum va este viata? Ce s-a mai intamplat intre timp?

- Am imbatranit. In rest, necazurile-s aceleasi. Suferinta si oameni bolnavi. Toate-s la fel! Neschimbate.

"La fel si nu prea", imi zic. Nimic nu mai seamana cu ce vazusem in urma cu zece ani. La poarta, este puhoi de oameni, iar casuta veche a disparut, si acum discutam intr-o casa noua, incapatoare, facuta pe acelasi loc, de nepoti. Dar schimbarile nu par sa o intereseze pe mama Ana prea mult. Icoanele din jurul ei sunt aceleasi, la fel si toalele, si lavita, si pernele de care se mai reazema, din cand in cand.

- Vin multi bolnavi?, o intreb.

- Parca tot mai multi. Or venit mai intai de la o gramada de ziare si m-or intrebat ce si cum fac. Le-am raspuns si eu cum am putut si ce am stiut. Ei, dar pe urma or scris tot ce au vrut ei, si vin oamenii si-mi cer sa-i fac bine, de parca ar tine de puterea mea, nu de a lui Dumnezeu.

D-apoi, si Dumnezeu, si ierburile de leac pe care le stiu ajuta, dar in zilele noastre, daca omul bolnav nu se schimba si el un pic, nu tine regim, nu se roaga, atunci n-are cum se tamadui, mai ales de bolile grele. Chiar azi a venit la mine o doamna, operata de cancer, care imi cerea sa ii garantez ca o sa se vindece cu plantele mele de leac.

Pai cum sa zic eu asa ceva, cand o ajuns la mine gata taiata, cu cancerul imprastiat in tot corpul. Sigur, tot omul are o sansa sa se vindece si sa traiasca, dar garantie?, asta numai Dumnezeu poate sa o dea.

- Si care este boala cu care va intalniti cel mai des in ultimul timp?

Mama Ana si Stefan Lupescu, nepotul nascut a doua oara

Mama Ana se indreapta de spate si ma priveste cu gravitate, de parca mi-ar incredinta un secret:
- Cancerul! Cancerul la plamani, la san si mai ales cancerul la intestine. Oamenii nu mai tin posturile, si chiar atunci cand le tin, mananca numa' chimicale. Cancerul la intestine o inceput sa ii ia si pe cei tineri, nu numai pe cei mai batrani...

Vin la mine tot mai multi oameni cu cancer, da' nu ii pot ajuta, daca nu tin o tar' de regim. In cancer, daca nu mananci curat, fara chimicale, daca nu ai in toata ziua verdeturi, fructe si legume proaspete pe masa, nu ai cum sa te vindeci. Ajuta si ceaiurile, ajuta si impachetarile, si unsorile, dar trebuie mancat cu socoteala si ce trebuie.

- Folositi aceleasi ceaiuri ca in urma cu 10 ani?

- Is 70 de ani de cand folosesc ceaiul asta. Nu mai am putere sa ma duc sa culeg iarba cu mana mea, dar am un nepot, nascut a doua oara, care ii inginer silvic si care stie ce si de unde sa culeaga. Ceaiul asta se cheama ca-i facut din o suta de ierburi, fructe si radacini. Si numai bunul Dumnezeu stie cat bine a facut si la cati oameni. Stiu ca vreti sa ma intrebati din ce e facut, dar nu aveti dvs. cum sa tineti minte atata cat voi spune eu.

Harul lui Dumnezeu

- Sa incercam, totusi...

- O sa va spun mai intai de o iarba, ce se cheama Puterea-apei. Ardelencele de la care am invatat eu mestesugul venisera cu radacina ei in desaga. La noi aici, in munte, nu crestea. Mi-au trebuit multi ani sa o gasesc si sa o sadesc aici. Creste doar unde-i umezeala multa si soare mult.

Cand rupi radacina proaspata de Puterea-apei, are o mireasma placuta, dar apoi, cand incepe a se usca, mirosul i se invartoseaza si i se aspreste, dar si puterea de tamaduire ii creste. Puterea-apei trage cancerul din corp si nu-l lasa sa se imprastie peste tot. Eu folosesc radacina de la aceasta iarba de apa, pe care o culeg acuma, toamna, pana nu degera pamantul, si primavara, cand se dezgheata smarcurile.

Sa stiti ca toate ierburile de leac pe care le vedeti in mlastini au putere asupra cancerului, asa cum toate ierburile care cresc in balti au putere asupra reumatismului. Ierburile din dumbravi au putere in bolile de piept si de gat.

Batrana ii face un semn "nepotului nascut a doua oara", iar acesta imi aduce un sac cu un amestec de plante uscate. Este faimosul Ceai-din-o-suta-de-plante. Chiar daca recunosc multe specii din plantele uscate si maruntite din sac, nu le pot identifica si, mai ales, numara pe toate.

Tare as vrea sa stiu pe care dintre ele o numeste mama Ana "Puterea-baltii". Intreb, iar raspunsul vine printr-o invitatie pe care mi-o face nepotul, care ma pofteste in gradina casei vindecatoarei. Acolo creste o planta cu frunze alungite, ca de trestie, cu un parfum inconfundabil - este vorba de binecunoscuta trestie mirositoare, numita si obligeana (Acorus calamus).

La 85 de ani, in plina vigoare

Ca sa fiu sincer, este o adevarata minune ca planta aceasta, specifica Banatului si Deltei Dunarii, poate creste in climatul acesta atat de aspru, de munte, din nordul Moldovei. Primesc explicatia pe loc.

"Cu ierburile de leac este ca si cu oamenii. Daca ai drag de ele, te ingrijesti de ele, le culegi cu socoteala si numai cand ai nevoie, atunci ele te rasplatesc. Asa se face ca vara gasim prin smarcuri Puterea-mlastinii, iar toamna Puterea-dumbravii; ca sus, in munti, mai gasim... Iarba-talharului. Iarba asta a talharului este tot mai greu de gasit. Strabat oamenii muntii cu piciorul, ca sa ne-o aduca in fiecare vara.

Iarba talharului creste prin parchetele de taiere, care-s greu de trecut, din cauza puzderiei de tufaris si a serpilor veninosi, care se aduna printre cioate. Putini stiu iarba asta si se incumeta sa o culeaga, dar ea se ascunde parca de oameni. Ca sa aducem toate ierburile acestea, muncim toata vara, pentru ca daca ne vin bolnavii si ne cer, iar daca noi nu avem, atunci e greu tare. Numai Dumnezeu stie ce si cum lucreaza plantele de leac.

Acum cateva luni, a trecut un baiat din Galati pe aicea si ne-o cerut sa-i dam ceva pentru mama lui, care este bolnava in ultimul stadiu, cu cancer la intestin, iar doctorii ii mai dadusera cateva zile de trait. D-apoi, daca nu putea nici macar sa fie adusa pana aici si abia mai putea inghiti, atunci ce puteam eu sa-i mai fac? Dar nici nu ma tragea inima sa-l las pe om sa plece cu mana goala, asa ca i-am dat o punga cu ceaiul meu.

Ia, la vreo luna jumatate, ma suna femeia aceea sa-i mai trimit repede niste ceai, ca-i pe terminate cel ce i-l trimisesem prima data. Nu doar ca era in viata, dar se simtea din ce in ce mai bine. Dar nu era asta lucrarea mea si poate nici a ierburilor, ci mai degraba lucrarea bunului Dumnezeu.

Noi aicea avem si plante, si unsoare de post pentru cancere, si unsoare de frupt pentru reumatisme, si prapuri, si impachetari cu ierburi de leac. Dar asta-i numai jumatate si poate nici atat din vindecare. Restul tamaduirii vine din faptele omului, din felul in care isi indreapta viata, din harul pe care il pune Dumnezeu in tratament".

Brumele toamnei coboara peste ultimele ierburi si flori

Mama Ana se scufunda in tacere. A obosit. O sfarseala vizibila a cuprins-o pe batrana aceasta de 85 de ani, care vorbeste cu zeci de oameni in fiecare zi, le tine minte pasurile si necazurile, le alina bolile si ii ajuta cu ierburile ei. Ma uit la trupul sau incredibil de subtiat si fragil, din care pare ca s-a scurs toata vlaga, si imi este cumva jena sa mai tulbur linistea asternuta in camera "de consultatie". As vrea, totusi, sa stiu cum este cu unsoarea de post si de frupt, cum e cu prapurii si cu impachetarile de plante.

Asa ca cer ajutorul nepotului, pe care il cheama Stefan, este trecut binisor de patruzeci de ani, si este absolvent a doua facultati: de Silvicultura si de Kinetoterapie. Cunoaste ierburile dupa denumirea si traditia populara, dar si dupa denumirea latina. Intelege si din punct de vedere "stiintific" tratamentele Mamei Ana, pe care le cunoaste in amanunt.

Nu e prea vorbaret, dar faptul ca are in fata un "confrate" (suntem amandoi absolventi de Silvicultura la Brasov) il face mai deschis si putem comunica. In ultima parte a convorbirii, Mama Ana ia parte iarasi la dialog, desi pare tot mai absenta din universul care o inconjoara.

Unsoarea de post si unsoarea de frupt

- La ce folosesc unguentele pe care le dati pacientilor?

- Pai, la una dintre unsori ii zice "de post", pentru ca-i facuta fara grasime de animal, numai cu ulei, cu ceara de albine si cu ierburi. Unsoarea asta de post ii buna mai ales in cancer. E un mestesug pe care il stie putina lume: se pune strat gros din unsoarea asta de post pe locul unde-i boala, apoi se inveleste cu un prapur de vita si se tine vreme de mai multe ore.

Prapurii astia de vita sunt tinuti inainte in fiertura de buruieni, ca sa nu sa desfaca si ca sa traga apoi, impreuna cu unsoarea, cancerul din trup afara. Unsoarea de frupt e facuta cu fel si fel de ierburi, dar si cu untura de porc, de vita, de oaie, de pasare, de urs si, cand gasim, de capra, care-i printre cele mai bune. Cu unsoarea de frupt se vindeca reumatismul, bolile de piele, ranile mai vechi si tot felul de bube care apar pe piele.

Mai e o unsoare, dar asta o facem mai rar, care-i buna la bataturi si la bolile de plamani. Mai demult, cand se murea pe capete de TBC, multi oameni or scapat de la moarte cu alifia asta.

- Am aflat ca medicii de la Iasi au inclus in tratamentele lor pentru paralizie, nevralgii si infertilitate, impachetarile de plante pe care le faceti aici. Imi puteti spune si mie macar o parte din secretul lor?

Foto: Victor Mercea (3)

- Si asta-i mestesug vechi, pe care l-am deprins de la femeile din Ardeal, trecute incoace, peste munti, si pe care nu l-am mai intalnit la altcineva. Noi avem aici cateva camere, unde-i impachetam pe cei bolnavi, cu mai multe frunze culese proaspete, iar cand nu-i anotimpul, merge foarte bine si cu frunzele uscate, numai sa fi fost tinute cu grija.

In functie de bolnav, se face impachetarea cu mai multe frunze, dar de baza sunt lipanul, brusturele si slabanogul (Impatiens noli-tangere). Nu e usor nici pentru vraci, nici pentru bolnav tratamentul asta. Pentru ca mai intai se unge corpul cu untura si se pun frunzele calde, schimbandu-se - daca-i nevoie - la cateva ore. Asta se face vreme de doua zile, adica 48 de ceasuri, atata trebuie sa stea neintrerupt pacientul invelit in aceste frunze.

D-apoi oamenii din ziua de astazi se grabesc si ar vrea, daca se poate, sa ia cu ochii inchisi cate o pastila pe zi si sa se faca bine. Dar bunul Dumnezeu nu asa o oranduit lucrurile cu vindecarea. Daca vrei sa te tamaduiesti, trebuie sa dai dovada ca meriti, ca te ingrijesti, ca te infranezi, ca te cauti, ca te rogi. Au venit la noi doi soti care nu puteau sa aiba copii si care erau grabiti sa ia tratamentul si sa plece. Le-am spus ce si cum sa faca, si-au scris, le-am dat frunze pentru impachetari si s-au dus acasa.

Apoi, ei ziceau ca au facut intocmai tot ce trebuia, dar ca nu au obtinut nici un efect. I-am chemat atunci sa stea la mine cateva zile, i-am pus intr-o camera si i-am tinut eu impachetati doua zile, masurate pana la ultimul ceas. Au mai repetat tratamentul, au mai luat ce le-am spus si acum m-a sunat doamna ca este insarcinata...

- Mai am o singura intrebare: de ce spuneti ca nepotul dvs. este nascut a doua oara?

Privirea Mamei Ana i se imblanzeste si chipul i se destinde intr-un zambet larg:
- Cand era mititel, o fost tare grav bolnav, si tot numai in doctori mergea, la Piatra Neamt, la Iasi, la profesori universitari vestiti. Ajunsese deja de varsta scolii si era slab, ca un copil de cativa anisori, si ii mergea din rau in mai rau. D-apoi tatal nostru il intreaba, o data, pe fratele meu: "Ma, tu mai ai nevoie de Stefan, baiatul asta al tau?". Si se vedea ca-l intreba serios, nu era nici un fel de gluma.

Frate-miu, mai sa-i dea lacrimile: "Pai cum sa n-am nevoie de el, ca-i baiatul meu si nu mai stiu cum sa-l ingrijesc si la ce doctori sa-l mai duc?!". Atunci zice tata: "Pai daca vrei sa-l ai, atunci nu-l mai du prin doctori si nu-l mai otravi cu pastile, ca nu mai are multe zile. Ia si du-l repede la sora-ta, Ana, sa-l faca ea bine cu ierburile si cu rugaciunea ei!".

Si-o venit la mine cu el, mititel cum era, si i-am dat eu ce stiam si l-am ingrijit, de s-o inzdravenit de nu-l mai recunosteai dupa cateva luni. Ei, apai o devenit un copil voinic si nazdravan, de taica-su se minuna, facea cruci si nu-si mai incapea in piele de bucuros ce era. Si atunci mi-o spus: "Ana, de-acuma, copilul asta-i si-al tau, ca aici la tine s-o nascut a doua oara". Si asa era!


(Pe Mama Ana si pe Stefan Lupescu ii gasiti in satul Sabasa, comuna Borca, judetul Neamt sau ii puteti suna la telefonul: 0233/26.96.00.)

• Ilie Tudor

Read More

Noua medicina. Legatura creier-boala

Doctorul german Ryke HAMER(foto) a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei. Nu facea nimic magic, decat ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. Adica fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional.

El a numit acest soc dupa numele fiului sau : Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).

Povestea doctorului Ryke Hamer

Dr. Hamer era in anii '70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.
Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui

Aceste socuri l-au ranit la nivel un profund, insa ,ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.
Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.

Ce-a descoperit de fapt ?
Povestind zilnic cu pacientii pe care ii trata de cancer, a constatat ca fiecare dintre ei a suferit un soc emotional puternic cu mai putin de un an sau maximum 2 in urma.
A realizat ca acelasi tip soc puternic, care-l descriau multi pacienti, l-a avut si sotia lui in momentul in care a murit copilul, si acelasi l-a avut si dr. Hamer insusi cand a ramas fara familie.

In urma acestor constatari a intuit o posibila legatura intre socurile emotionale si cancer.. Pentru a verfica aceasta ipoteza, i-a rugat pe pacientii sa-si sa faca o tomografie(film al creier), pe care dr. Hamer le-a studiat in amanunt in incercarea de a gasi ceva revelator. Si a gasit!
In urma studiului a sesizat o LEGATURA intre diferitele zone creiereului si anumite organe.

Mai exact,a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense in EXACT aceleasi zone ale creierului.
Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.

Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA(pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa, pentru ca strica afacerile marilor companii farmaceutice)

Dr. Hamer si-a dedicat urmatorii ani exclusiv studiului in acest sens, reusind sa faca cunoscut in intreaga lume conceptul de NOUA MEDICINA, prin care vindecase dupa primii ani in jur de 6000 de pacienti cu o rata de succes de 97%.

Noua medicina porneste de la 'Regula de Fier a Cancerului'.

Regula de Fier a Cancerului:

a. Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.

b. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier . Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.

c. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.

Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale.
A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

A aratat cum o caprioara care isi pierde puiul, si nu face in scurt timp altul, dezvolota in perioada imediat urmatoare o forma de CANCER LA SAN. In schimb, daca dupa ce a pierdut puiul se imperecheaza din nou, cancerul nu mai apare sau chiar daca a aparut, SE VINDECA (in general se calcifeaza, devenind inofensiv).

De ce se intampla asta?
Pentru ca, prin nasterea altui pui, ea rezolva conflicul emotional aparut la nivel incostient, cand a pierdut primul pui.
De ce cancer la san?E o lege a naturii!

Pe fondul conflictului, se porenste automat un program natural si inconstient care intensifica activitatea glandelor mamare, pregatindu-si corpul pentru a face un pui nou si a-l alapta. Insa daca nu are posibilitatea de a face alt pui, se produc dereglari la nivelul glandelor mamare care duc spre cancer. E modul prin care natura o determina instinctiv sa mai faca pui.

De aceea 90% din tomorile descoperite la animale sunt calcifiate, deoarece ele rezolva instinctiv si natural conflictul.

Studiile dr.-ului Hamer au mers mai departe demonstrand ca EXACT acelasi principiu functionaza pentru oameni.

O femeie care pierde un copil este predispusa in urmatorul an la cancer de san. Pentru a scapa, ea trebuie sa rezolve acest conflict emotional facand ALT copil, adoptand unul sau atasandu-se de un animal sau om cu aceleasi sentimente pe care le avea pentru primul copil.

Partea si mai REA este ca o femeie care are copilul sanatos, insa traieste mereu cu frica ca-l va pierde, se expune unui risc urias de cancer la san, exact pe acelasi mecanism.
Pe acest sistem actioneaza TOATE conflictele emotionale.

Adica: o femeie care afla ca sotul o inseala cu o femeie mai tanara, va avea parte de un conflict de inferioritate generat de o stare de inutilitate sexuala.
Acest tip de sentiment duce intotdeuna la cancer de uter. Aceasta femeie poate scapa de cancer daca sa impaca cu sotul sau isi gaseste alt barbat cu care sa faca sex.

In caz ca nu reuseste, aceasta framantare interioara o va imbolnavi.
SAU un barbat care a fost parasit de sotie va putea trece în faza de autovindecare(explic imediat ce e), numai după ce se va împăca cu aceasta sau va avea alta femeie cu care sa faca sex.

SAU o persoana care a iesit la pensie si se simte INUTIL se va imbolnavi mai mult ca sigur.
El va putea trece în faza de vindecare a bolii DOAR după ce se va inscrie la un club sau să isi va gasii o noua pasiune sau o noua ocupaţie.

SAU oamenii cu stima de sine scazuta, se expun mai devreme sau mai tarziu la bolile de oase (decalcifiere, osteoporoza etc.), pana in momentul cand constientizeaza si rezolva aceasta nemultumire care genereaza un coflict emotional de tip DHS.

Acelasi sistem, ca mai sus, functioneaza pentru TOATE BOLILE(nu numai cancerul), insa fiecare tip de conflict emotional afecteaza alt organ.

Un alt principiu esential in NOUA MEDCINA este ca toate bolile se desfasoara in 2 FAZE:

Faza de imbonavire(de conflict) si Faza de vindecare(post conflict)
Conform dr. Hamer, fiecare boala are:

a. Faza de Conflict Activ (de Îmbolnăvire) în care se instalează o stare de tensiune şi nelinişte, lipsa poftei de mancare însoţită cu pierderi în greutate, si lipsa somnului(insomniile) .
Mainile si picioare devin mereu RECI, pielea devine sensibila sau iritata iar starea generala e una de tensiune continua - semne care indica faptul ca tumoarea/boala este in plina devoltare si contiuna sa creasca.

Insa, odata ce omul constentizeaza si rezolva conflicutul emotional corpul intra in:

b. Faza Conflict Rezolvat (de Autovindecare) In aceasta faza corpul se VINDECA.
Primul semn e ca mainile si picioarele devin din nou CALDE !
Insa, vindecarea poate manifesta si prin diferite BOLI si STARI de OBOSEALA prelungite(asemenea conceputului de criza de vindecare din homeopatie).

Cand una din aceste probleme apar, ele sunt intotdeauna boli "calduroase", gen febra sau hipertensiune, si nicodata nu vei avea mainile si picioarele reci daca esti in faza de vindecare, decat daca te afli in faza de imbolnavire(de conflict emotional).

Asadar cand incepe faza vindecarii apare cel putin o starea de de epuizare si oboseala excesiva cu o nevoie puternica de a dormi MULT, deoarece corpul face eforturi imense pentru a se regenarea si reechilibra.

În această fază PROCESELE apărute pe timpul fazei de imbolnăvire sunt REVERSATE: Tumorile sunt eliminate sau capsulate(calcifiate), iar leziunile de tip necroză sau ulcer sunt inlăturate prin regenerarea naturala a tesuturilor. La sfarsitul fazei de AUTOVINDECARE, tesuturile şi organele afectate sunt refacute complet, şi deseori devin mult mai rezistente decât au fost înainte de aparitia SOCULUI deoarece organismul si-a format anumite mecanisme de aparere si preventie.

Ca exemplu pentru fazele de imbolnavire-vindecare dat de dr. Hamer e o mama care-si vede copilul lovit de o masina. In drum spre spital mainile si picioarele ii devin reci ca gheata, ii dispare complet pofta de mancare si in acea noapte are insomnie. Toate acestea pana cand doctorul anunta a doua zi ca totul este in regula si nimic rau nu se poate intampla.

Atunci mainile si picoarele femeii redevin calde, ii revine pofta de mancare si poate dormi profund noaptea.Totusi, este foarte posibil sa faca febra usoara sau diferite 'bube' sa-i apara pe corp in perioada urmatoare, deoarece corpul face eforturi imense pentru a regenera tesuturile stricate.

Eu chiar am o prietena care, dupa un accident teribil de masina, s-a umplut de bubite mici pe corp, care au disparut singure in 2-3 saptamani. Atat a durat pentru ea faza de autovindecare dupa acel soc emotional.

Atentie!

* Conflictul emotional NU este determinat direct de eveniment ,ci de modul în care persoana resimte la nivel psihic evenimentul declansator. In functie de această dimensiune interioara a evenimentului poate sa apara sau nu, un conflict emotional, iar intensitatea şi localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea şi tipul trăirii interioare.

Legatura dintre organ si conflictele emotionale:

Boli la:

Colon - Conflict peste care nu poti trece nicicum
Oase -Lipsa stimei de sine, inferioritate
Intestinul subtire - Ura care nu poate fi ' digerata'
Uter - Sentiment de inferioritate sexuala
Prostata - Conflict/cearta pe latura sexualitatii
Tiroida - Te simti neputincios, fara control
Plamani - Frica puternica fata de alta persoana
Piele - Lipsa integritatii, om coruptibil 'fara coloana vertebrala'
Testicule, Ovare - Pierdere valoroasa ce nu poate fi recuperata
Pancreas - Conflict cu membrii familiei
Urechea interna - Sentimentul de imposibilitate de a afla ce vrei 'adevarul'
Sanul stang - Conflict care pun in pericol copilul,casa,familia
Sanul drept - Conflic cu partenerul sau cu persoanle rivale
Rectul - Frica de a fi nefolositor
Gura - Nu poti 'mesteca'(suporta) o problema/situatie
Caile respiratoprii - Conflict teritorial(nesigur in privinta casei)
Laringe - Frica Frica si ingrijorare pentu un anumit eveniment
Stomacul - Ai inghitit prea multe impotriva vointei tale
Esofag - Dorinta acuta de a refuza,de a nu 'inghiti'
Inima - Frustrare legata de copii
Cervixul - Frustrare adanca si persistenta
Glandele suprarenale - Te indrepti intr-o directie in care refuzi sa mergi
Ficat - Frica(stress) inconstienta de a ramane fara manacre(bani pt a procura mancare) sau iti simti viata in pericol.

Principiile pentru VINDECARE !

A. In primul rand: Pacientul devine 'stapanul absolut' al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.

B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.

C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.

*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.

Alte reguli de viata

* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA(practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.

* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.

* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.

* Persoanele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)

* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

Asadar, indiferent ce boala ai avea, intreaba-te intai DE CE TE-AI IMBOLNAVIT, si doar apoi gandeste-te ce medicamente ai nevoie sau daca ai nevoie de vreun medicament.

P.S. : Dupa descoperirile revolutionare pe care le-a facut, dr. Hamer nu numai ca NU a fost apreciat de catre Colegiul Medicilor, ci i-a fost retrasa licenta iar apoi a fost bagat in puscarie pentru cativa ani! Dupa eliberare, in majoritatea tarilor din Europa a fost pus sub urmarire, mai putin in Spania, tara care i-a oferit sprijin, si in care locuieste si in ziua de astazi. El a scris o carte despre NOUA MEDICINA care este vanduta in toata lumea ,insa care nu este inca disponibila in limba romana.

Probabil sunteti uimiti de ce i s-a intamplat, insa la acest fel se pune problema cand incurci marile companii farmaceutice care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta si masti de protectie(o absurditate sa crezi ca o esarfa mica la gura te apara de bacteriile microscopice)

Read More

Doi români au găsit tratamentul pentru cancer

E-mail expeditor

E-mail destinatar

Comentariu

6 Noiembrie 2010 | Articol semnat de Ana Haţeg

| | | | |

Doi cercetători romani au făcut o descoperire senzaţională. Nicolae Ghinea şi Aurelian Radu au reuşit, după ani de studiu, să desluşească modul in care poate fi depistat şi tratat cancerul incă din stadiile precoce ale apariţiei lui in corpul uman.

Două echipe de cercetare medicală, una din Paris, condusă de romanul Nicolae Ghinea, şi cealaltă din New York, având în frunte un alt compatriot de-al nostru, Aurelian Radu, au descoperit cum poate fi învins cancerul, a scris ziarul Gândul.

Cei doi, alături de colectivele pe care le-au coordonat, au studiat timp de mai mulţi ani 1.336 de tumori canceroase, reprezentând 11 tipuri ale maladiei: la prostată, mamar, la colon, pancreas, vezica urinară, rinichi, plămâni, ficat, stomac, testicule, ovare, descoperind în toate un marker universal al cancerului (n.r. - o genă). Ei şi-au împărţit părerile şi rezultate cercetărilor vorbind mai mult pe Skype (n.r. - un soft de pe internet care permite realizarea convorbirilor internaţionale gratuit).

Antidotul va fi gata anul viitor

Acum, pe baza acestei descoperiri făcute de Nicolae Ghinea şi Aurelian Radu, maladia va putea fi uşor depistată şi chiar tratată încă din stadiile precoce ale ei, cei doi cercetători vorbind inclusiv de apariţia, în câteva luni, a unui medicament salvator pentru bolnavii de cancer.

Cercetările celor doi oameni de ştiinţă care au dublă cetăţenie, unul fiind român- francez, iar celălalt român-american, au fost finanţate în totalitate de instituţii din Franţa şi din SUA.

foto: Gândul.info

Read More

VASCUL - invingator in lupta cu cancerul

Dr. EDUARD TOGOREANU medic primar chirurg, specialist in terapii complementare si psiho-oncologie

"Extractul de vasc este benefic in orice tip de cancer"

- Stimate domnule doctor, sunteti unul dintre initiatorii tratamentului cu ISOREL - un extract de vasc cu puternice proprietati antitumorale. Pentru un medic chirurg, pare o alegere "excentrica". Ce v-a determinat sa porniti in aceasta "aventura" terapeutica?

- Totul a inceput prin 1988, cand am descoperit conceptul de medicina antroposofica al lui Rudolf Steiner, care mi-a starnit interesul si am inceput sa aprofundez cu seriozitate domeniul. Mie mi s-a parut interesant de aplicat in oncologie, fiindca aveam dej

a o practica chirurgicala in urma careia mi-am dat seama ca bisturiul, chimioterapia si radioterapia nu prea dau rezultate. Astfel ca am acceptat oferta si am plecat la o bursa in Elvetia, la "Lukas Clinic", o institutie medicala impresionanta, finantata partial de statul elvetian, partial din donatii, unde bolnavii de cancer se trateaza intr-un mod mai putin conventional.

Acolo am invatat, pas cu pas, alte abordari ale terapiei oncologice: terapia cu vasc, terapia prin modelaj, terapia cu muzica, terapia prin desen, terapia cu bai si turnari de apa, masajul ritmic, terapia prin euritmie (un fel de dans, dar mult mai complex) etc.

Practic, dupa ce bolnavii erau tratati in sistemul medical alopat, veneau la acest sanatoriu si-si completau tratamentul. Iar rezultatele erau pur si simplu fantastice, bolnavii avand o rata de vindecare impresionanta!... Marea calitate a medicinei antroposofice este personalizarea stricta a tratamentului in functie de o serie intreaga de parametri fizici si psihici, care orienteaza medicul spre cea mai eficienta terapie, compatibila cu particularitatile bolnavului.

Tot acolo am inteles si formidabila oferta terapeutica a vascului, motivata de studii stiintifice foarte laborioase. Am facut un curs suplimentar, unde am invatat cum sa-l administrez, in functie de particularitatile bolnavului. Prin 1998, am adus ISOREL-ul in Romania, l-am omologat si chiar am organizat o serie de congrese, prin care am dorit sa instruim cat mai multi medici cum sa-l utilizeze in tratament, dar interesul a fost destul de slab, costurile prea mari, asa ca am renuntat.

- In ce consta succesul terapiei cu vasc?

- Vascul a fost obiect de studii aprofundate pentru cercetatorii din Elvetia, in baza indicatiilor lui Rudolf Steiner. Rezultatele acestor cercetari au fost preluate si de alte centre medicale din Germania, Austria si Franta, demonstrandu-se foarte clar doua aspecte:

efectul anticancerigen este dat de actiunea directa asupra celulelor canceroase, indiferent de natura cancerului; imbunatatirea starii generale, prin stimularea metabolismului normal (dereglat in cancer atat din cauza bolii in sine, cat si a tratamentelor conventionale invazive), stimularea imunitatii prin cresterea producerii de limfocite T, normalizarea numarului de leucocite, trombocite si hematii, stimularea regenerarii tesuturilor (utila in refacerile distrugerilor tisulare produse de radioterapie si chimioterapie), normalizarea metabolismului sistemului nervos si diminuarea durerilor.

- ISOREL poate fi utilizat ca terapie unica, ori se recomanda asocierea lui cu tratamentul antitumoral clasic?

- Este timpul sa terminam cu legendele monoterapiei cu vasc, spanz, marul-lupului, regimuri alimentare restrictive etc. Tratamentul bolii canceroase este foarte complex si trebuie sa includa atat tratamentele antitumorale clasice, cat si pe cele naturale. Si noi recomandam extractul de vasc in asociere cu terapia clasica, dar (atentie!), in functie de starea generala a pacientului, fiecare bolnav fiind considerat un caz special!

- Cum se administreaza ISOREL si pentru cat timp?

- Administrarea extractului de vasc este particularizata la fiecare pacient in functie de starea generala de sanatate, de parametrii biochimici si de stadiul afectiunii, durata unui tratament fiind in general de un an si jumatate.

Sperante de viata

- In ce tipuri de cancer s-au observat cele mai bune rezultate ale terapiei cu ISOREL?

- Practic, extractul de vasc este benefic in orice tip de cancer. Prin aceasta terapie, eu nu sunt preocupat sa ajung la organul atins de cancer, ci vizez boala manifestata in intregul organism.

Nu atacam efectiv cancerul, ci ridicam gradul de rezistenta al organismului, pentru a-si gasi singur calea de vindecare. Cancerul este o boala a intregului organism, iar ISOREL - prin distrugerea selectiva a celulelor canceroase, prin stimularea metabolismului si a sistemului imunitar - este util in sustinerea functiilor vitale ale organismului si diminuarea efectelor secundare ale tratamentelor oncologice clasice.

- Ce doze de medicament foloseste un bolnav in tratamentul lunar si cat costa acestea?

- Dozele sunt diferite de la un pacient la altul, iar costurile sunt mai mici decat fumatul a doua pachete de tigari pe zi. Singurul impediment este ca se administreaza injectabil.

- In ce forme de cancer nu are efect tratamentul cu Isorel?

- Extractul de vasc nu are efecte terapeutice in cancerele depasite clinic, in care tumora-mama, primara, nu s-a extirpat si exista deja metastaze generalizate, in starea finala. In aceste cazuri, se poate obtine doar prelungirea vietii pacientului, concomitent cu o calitate mai buna a ei - doar atat, din pacate, dar pentru un bolnav acestea inseamna foarte mult!...

- Recomandati bolnavilor si alte produse naturale destinate "imblanzirii" acestei boli groaznice?

- In primul rand, punem accent pe componenta psihica a bolnavului de cancer. Intotdeauna, bolile canceroase au o puternica determinare psihica, deci modificarea sufleteasca este fundamentul pe care se adauga, una peste alta, caramizile celorlalte terapii. Orice pacient, pentru a putea lupta eficient cu boala, trebuie sa beneficieze de o atmosfera plina de iubire in mediul familial si sa-si reevalueze conceptiile despre viata.

Psiho-oncologia se ocupa de acest aspect important in procesul de vindecare, ajuta pacientul sa-si constientizeze starea si prioritatile, sa dea valoare fiecarei clipe, ceea ce face ca bolnavul sa se implice efectiv in tratament, sa lupte in mod real cu afectiunea, sa nu capituleze...

Apoi, sustinem tratamentul cu o serie intreaga de suplimente alimentare: vitamine, oligoelemente (seleniu, zinc, cupru, fier, mangan, magneziu, argint, aur, nichel etc.) - prezente in doze scazute in boala canceroasa, antiinflamatoare naturale, de tipul resveratrolului, antioxidanti, enzime si fermenti digestivi etc.

De asemenea, recomandam praf de coral, care este un produs foarte usor asimilabil si alcalinizeaza intens organismul, ceea ce reduce efectul nociv al aciditatii (aceleasi efecte se obtin prin utilizarea sucului de sfecla rosie, morcov si varza, dar acest praf de coral este mai usor de administrat). Folosim si anumite tincturi din plante medicinale, dar diluate in doze homeopatice, pentru ca efectul lor sa fie cu adevarat benefic. Atentie, nici o tinctura de baza nu se consuma nediluata!

"Am depistat peste 100 de probleme de ordin psihic si afectiv care pot duce la declansarea bolii canceroase!"

- Dupa atatia ani de experienta in acest domeniu, priviti cancerul cu mai multa detasare? Credeti ca bolnavii au sanse mai mari de vindecare?

- Nu pot privi cancerul cu detasare, ci mai degraba cu intelegere. In conditiile actuale, de nesiguranta sociala si economica, de modificare si subminare a va

lorilor sociale clasice, de abordare artificiala a modului de trai, personalitatea individului se dizolva in norme sociale, pe care nu mai are cum sa le inteleaga.

Ca sa fiu mai explicit, consider ca boala canceroasa este declansata in special de marile conflicte interioare ale unui individ cu o personalitate slaba, neproductiva, la introvertitul cu nesfarsit dialog interior.

Toti mancam prost, toti traim intr-o atmosfera poluata, toti suntem stresati, supusi noxelor si iradierilor, dar numai o parte din noi vor face cancer. Oare de ce?

- Cat de importanta este psiho-oncologia in tratamentul bolnavului de cancer?

- As putea spune ca este esentiala, atat timp cat depisteaza marile frustrari sau nelinisti ale pacientului, care pot fi chiar cauzele declansarii bolii canceroase! Intotdeauna, vindecarea este posibila numai daca relatiile sufletesti ale bolnavului cu lumea s-au schimbat in bine.

Psiho-oncologia este strict necesara, pentru ca bolnavul de cancer trebuie sustinut si psihic, nu numai fizic. Dar, pentru a face acest lucru, medicul trebuie sa stie foarte bine cine este acest om, ce asteptari are el de la viata, ce s-a intamplat cu el pana sa se imbolnaveasca. Exista ideea gresita ca boala se declanseaza peste noapte.

"Pana acum ma simteam bine" - spun unii. "Dintr-o data, m-am imbolnavit!". Aceasta este o idee falsa! Intotdeauna, o boala fizica isi are radacinile intr-o suferinta a sufletului! Toti acesti bolnavi au avut evenimente psihice majore in viata, care de alfel nu le sunt straine nimanui... Toti avem decese in familie, toti am avut pierderi financiare sau am suferit schimbari in viata profesionala. Multi dintre noi divortam sau suferim sentimental pe parcursul vietii, ori ne insusim vina unui esec de orice natura. Insa nu toti reactionam in acelasi mod!...

Asta-i marea problema! Inventariind toate aceste cazuri, am depistat peste 100 de probleme de ordin psihic si afectiv care pot duce la declansarea bolii canceroase! Insa acelasi eveniment poate avea impact diferit asupra mai multor persoane. Psiho-oncologia inventariaza si analizeaza starile sufletesti si psihice ale pacientului inainte sa faca boala si dupa aceea, pentru a gasi calea optima de tratament. Dar unii pacienti incearca sa isi ingroape atat de adanc suferinta, incat este dificil sa o mai descoperi.

In acest sens, va pot povesti un caz interesant. O femeie necasatorita, mama unei adolescente de liceu, vine cu metastaze vertebrale dupa o operatie pentru o tumora de san. A urmat tratamentul oncologic clasic. Incepem tratamentul cu ISOREL, care nu da rezultate spectaculoase, dar de bine, de rau, boala nu se agraveaza. Oare unde este problema?... O rog sa-mi modeleze, din plastilina, un subiect la alegere.

Vine cu un cos format din doua conuri unite la varf, unul mai mare si celalalt mai mic, care continea mai multe figuri similare, mai mici. Este greu sa va explic ce insemnatate au aceste detalii, insa mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu personalitatea ei.

Descopar din discutii ca la intrarea in facultate s-a aflat ca parintii ei au facut parte dintr-un anume partid politic, condamnat de comunisti. A fost obligata sa-si schimbe identitatea, fiind adoptata de un unchi, viata ei suferind o torsiune dramatica. Tehnic, aceasta metoda a devenit un obicei de viata, pe care l-a adoptat ulterior in relatiile cu cei din jur. In tot ceea ce facea isi ascundea identitatea, modelandu-se dupa cerinte.

Din momentul in care a devenit constienta de comportamentul ei, tratamentul a inceput sa dea rezultate. Dupa ce a invatat sa "puna piciorul in prag", traieste linistita, complet vindecata!

Unii pacienti sunt atat de reticenti la acest tip de "destainuire", incat nu poti sa scoti la suprafata nimic din trecutul lor. Refuza, pur si simplu, sa vorbeasca, fara sa-si dea seama ca acest lucru le poate aduce vindecarea. Spun ca evenimentele din viata lor nu sunt importante, chiar daca eu incerc sa-i conving de contrariu! Alti bolnavi nu vor sa se stie ca sufera de cancer, considerandu-l o boala rusinoasa...

Este cu atat mai complicat atunci cand ai de lucrat cu familia pacientului, care nu constientizeaza ce importanta are un mediu in care bolnavul sa aiba parte de intelegere, de dragoste, sa simta efectiv ca se poate bizui pe sprijinul celor dragi. De multe ori, atunci cand boala devine chinuitoare si invalidanta, bolnavul simte ca este o povara pentru familie.

Stiu destule cazuri care s-au sfarsit dramatic, pentru ca bolnavii nu au simtit nici un sprijin din partea celor dragi. Mai mult, pacientii au nevoie de medicamente si de suplimente alimentare care sa le sustina activitatea organismului, iar costurile acestora nu sunt deloc de neglijat. Insa nu de putine ori, bolnavii isi pierd serviciul, pentru ca sefii sau patronii lor considera ca sunt irecuperabili si se grabesc sa angajeze pe altcineva in loc, temandu-se ca ei nu ar mai putea face fata cerintelor postului.

Si atitudinea unor medici este condamnabila: se uita compatimitor la bolnavul de cancer si ii spun ca, din pacate, nu mai au ce-i face, ca mai are de trait nu stiu cate luni... Nu se poate asa ceva! Pentru ca, uneori, suferinta si lipsa sperantei pot impinge un om la gesturi necugetate...

Psiho-oncologia se bazeaza pe principalul suport din familie, cel care sustine bolnavul in lupta cu boala, pe care-l invata noile nevoi si asteptari ale pacientului, astfel incat acesta sa se simta inteles, iubit, implinit si ingrijit. Un lucru e sigur: nici pentru apropiatii bolnavului nu este usor sa-i accepte nelinistea continua, frustrarile si starile depresive.

Marea arta este sa gasesti acea cale de mijloc, de armonie intre bolnav si familia sa, intre tratamentul alopat si cel natural. In succesul tratamentului, conteaza enorm componenta psihica a bolnavului! Cu cat este mai optimist, mai jovial, mai increzator in viata, cu atat tratamentul are mai multe sanse de reusita!

D-l dr. EDUARD TOGOREANU poate fi contactat la tel. 0722/70.73.06 sau la e-mail: togoreanu_eduard@yahoo.com
Detalii despre tratamentele cu extract de vasc puteti gasi pe site-ul www.togoreanu.ro

• Florentin Popa

Read More

Alchimia albinelor

"Lector al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din România şi profesor de istorie la Târgu Jiu, Vasile Andriţoiu a descoperit proprietăţile miraculoase ale mierii, căutând leacuri pentru a se trata pe sine şi pe cei apropiaţi lui.

Astăzi este unul dintre cei mai vestiţi apiterapeuţi din România, cu participări constante la conferinţele internaţionale de apiterapie şi cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cărora medicina alopată le oferă de obicei speranţe minime.

Domnule Andriţoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de lăudat?

Să facem mai întâi puţină istorie...E bine să ştiţi că albina a apărut pe pământ înaintea omului. Arăta ca o larvă şi se hrănea cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi şi a început să zboare pe flori, să adune nectar.

Dar ea a funcţionat dintotdeauna ca un adevărat laborator zburător, care adună acest nectar şi polenul pentru a-şi hrăni urmaşii. Noi oamenii, o jefuim.

S-au găsit desene pe pereţii peşterilor din Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol.

Când simt fum, albinele îşi umplu guşile cu miere de rezervă şi pleacă. Când guşile sunt pline, nu-şi mai pot îndoi abdomenul să înţepe. De aceea, unii apicultori, mai puţin experimentaţi, afumă când umblă în stup.

În Egipt şi în India antică mierea era considerată un dar al zeilor. Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Ţara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în deşert cu miere.

Soldaţii din India antică primeau înainte de luptă o punguţă de piele plină cu miere care se lega la brâu. S-au găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere pentru că «este bună».

Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raţia lor miere, erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi. Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor şi energizant, ci şi un antiseptic şi un conservant de excepţie.

Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile aveau stupine, iar ţăranii ce aveau casă pe pământul mănăstiresc erau obligaţi să plătească o danie în miere şi mai ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor. Documentele amintesc existenţa unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor din Veneţia . Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce toată această faimă ?

Ei bine, pentru că mierea conţine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni.

Sunt foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi în corpul uman.

Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţie sau efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist.

În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică şi un antibiotic de excepţie.

Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis. În miere, bineînţeles într-una de calitate, nu rezistă nici un microb.

Ştim că petreceţi nenumărate ceasuri în stupină, pentru a studia viaţa albinelor. Povestiţi-ne şi nouă câte ceva din ceea ce aţi observat mai interesant la ele.

După ce a ieşit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină tânără, ca mamoş, adică doică pentru larve, pe care le hrăneşte cu lăptişor de matcă secretat de nişte glande din cap.

În primele trei zile hrăneşte toate larvele, apoi lăptişor de matcă, care este hiperestrogenic şi dezvoltă caracterele feminine, primeşte numai regina , iar albinele şi trântorii primesc altfel de hrană care duce la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine.

Este o «castrare» determinată de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei.

Albinele obişnuite trebuie să producă miere. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km, apoi se întorc şi execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi alte repere.

Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a primit premiul Nobel. Apoi pleacă celelalte albine, adună cu limba nectarul de pe flori şi când umplu guşile cu nectar se întorc spre casă.

Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretă nişte enzime care dau valoare mierii şi care o deosebesc de zahăr.

În stup, depune în ramă acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopţii albinele lucrătoare se aşază într-o anumită ordine şi încep să bată din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulă şi-l mută în alta şi iar şi iar, până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniş. Se numeşte vânturare.

Mierea vânturată natural de albine este densă, ajunge la o consistenţă de maximum 18% apă şi conţine foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai bogată în enzime.

La final, albinuţele tinere depun pe fiecare celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc. Atunci când fagurele este căpăcit 2/3 din suprafaţă, mierea e bună de recoltat.

Ca să închei răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.


Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de calitate?

Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere.

Cam asta e densitatea mierii faţă de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul.

Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi, important de ştiut, mierea cristalizează.

Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime.

Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare.

Aceea are cu 40%mai puţine calităţi. Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii şi la o temperatură constantă, ce nu depăşeşte sub nici o formă 40 de grade.

Unii stupari ştiu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals.

Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte.

Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită.

O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus.

Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient.

Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi.

Uneori, stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzime.

Ce alte produse ale stupului folosiţi în cadrul tratamentelor pe care le recomandaţi ?

O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere.

Lăptişorul de matcă este un fel de vitamină naturală, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoată de lumea vie. Nu există ceva mai energizant. Se administrează cu prudenţă, în functie de afecţiune şi niciodată la voia întâmplării.

Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo şi dezoxiribonucleici.

Are o valoare colosală în alimentaţia şi medicaţia umană. Este un aliment impresionant de complet, conţine toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali, care îl transformă într-o hrană proteică absolut completă.

Polenul este adus pe picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în celulă cu capul, cu mişcările berbecului.

Masa proteică ce se creează se numeşte păstură. Viitorii trântori primesc ca hrană şi păstură. Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime. Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros.

Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează.

Păstura este un polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil.

Căpăceala de pe faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu pereti opaci.

Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori. O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine.

Uneori procesul durează şi două zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei.

Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur.

Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune.

Mai există ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe aplicaţii industriale.

Dar şi veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor autoimune.

Câtă miere avem voie să mâncăm?

Ar trebui consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnă cam 120 de grame la o persoană de 60 de kg. O linguriţă de miere aşa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. În timpul copilăriei este însă indicată o doză mai mare.

Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din păcate, deseori medicii spun că consumul de miere de către copii produce botulism.

În România sunt mii şi mii de stupari, n-am văzut niciodată copilul unui stupar bolnav de botulism. Neînţelegerea provine din faptul că produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animală pot provoca botulism copiilor.

Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole?

Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativaţi prin apiterapie. Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie şi, în anumite dozări, ajută imens în leucemii.
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita virală C a fost negativată.

Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferinţă internaţională de apiterapie. Efecte foarte importante au şi în tratarea bolilor autoimune.

Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi conţine, înlocuieşte perfect corticoterapia de sinteză, însă fără dezavantajele şi efectele secundare ale acesteia.

Produsele apicole ajută la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încă 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime şi hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice.

Multe mămici hipocalcemice dau naştere unor copii ce fac bronşite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindecă până ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sinteză spală calciul.

Apiterapia vindecă infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar şi endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fără operaţie).

Unde puteţi fi găsit de cei care vor să încerce produsele dvs?

Mă găsesc în comuna Bălăneşti nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numeşte Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care creăm produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare.

În curând vom avea şi laborator propriu de analize medicale, căci nu oferim nici un tratament până nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastră se află pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisăcii. Este un deal cu o floră spontană completă.

De primăvara, de când înfloreşte alunul, salcia, cornul, până toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei creşte o orhidee foarte rară, care seamănă perfect cu o tijă pe care s-a aşezat o albină. Oamenii din zonă îi spun albinuţă."

RETETA PARINTELUI ELEFTERIE:

4 GRAME LAPTISOR DE MATCA

1500 GRAME MIERE DE SALCAM

300 GRAME POLEN MACINAT

200 ML SER FIZIOLOGIC

150 GRAME TINCTURA DE PROPOLIS

SE AMESTECA PANA SE FACE PASTA SI SE IA DE 3 ORI PE ZI INAINTE CU JUMATATE DE ORA DE FIECARE MASA-cunoscuta a fi anticancerigena

Read More