Sunt gravidă, ce să fac?
4 days ago
Showing posts with label societatea civila. Show all posts
Showing posts with label societatea civila. Show all posts
Tuesday, April 10, 2012
Monday, April 9, 2012
NU MAI VREAU CÂINI PE STRĂZI
Au trecut 22 de ani de la revoluție și problema câinilor fără stăpân nu s-a rezolvat. În București sunt, la ora actuală, în jur de 100.000 de câini, conform autorităților, și 40.000, conform ONG-urilor care militează anti-euthanasiere. În realitate, firește, nu știe nimeni câți sunt.
Numărul bucureștenilor mușcați, care au apelat la servicii medicale, în perioada 2009 – 2011 este de 31.278. Nu mai vorbim de faptul că au murit atât adulți cât și copii și că România este, în momentul de față, un câmp de luptă pe care se bat iubitorii fanatici ai cățeilor fără stăpân, susținuți de ONG-uri, cu cei care pur și simplu nu mai suportă să trăiască în teroare și să-și vadă copiii încolțiți de câte-o haită de 20 de câini furioși.
În același timp, pentru că urmează niște alegeri, politicienii exploatează din plin problema, fiind împărțiți în două tabere care vizează cele două mari categorii de alegători: PDL-ul, care susține euthanasierea, și USL-ul, care se opune.
În ce privește așa numita “lege a maidanezilor” (dacă nu vi se deschide din prima, dați reload), adoptată în noiembrie, care punea euthanasierea (după “consultarea populației”) în sarcina autorităților locale, ea a fost declarată neconstituțională în ianuarie 2012 și urmează să reintre curând în discuția Parlamentului.
Tocmai de aceea, vă propun să nu stăm cu mâinile-n sân. Găsiți AICI toate contactele parlamentarilor români (adrese de mail, de Facebook, de Twitter, de bloguri, chiar și adrese poștale). Ca să vă fie mai ușor, puteți downloada lista din josul paginii și apoi puteți s-o importați în Excel.
Haideți să-i bombardăm pe aleșii noștri parlamentari, pe toate canalele, cu scrisori și mesaje în care să le cerem SĂ NU MAI FIE CÂINI FĂRĂ STĂPÂN PE STRĂZI.
Eu o să le scriu, chiar astăzi, scrisoarea următoare (o puteți prelua și voi).
Stimate Domnule/Doamnă Parlamentar,
V-am ales în Parlamentul României ca să-mi reprezentați interesele și, în numele acestui principiu, îmi permit să vă aduc la cunoștință care este interesul meu în privința “legii câinilor fără stăpân”, care urmează să reintre curând în dezbatere.
Interesul meu este să pot circula în siguranță pe străzile orașului în care locuiesc, fără teama că o haită de câni m-ar putea încolți, mușca, mutila sau chiar omorî. Interesul meu este ca și copiii mei să poată circula liber, fără a fi expuși acestor riscuri.
Vă cer explicit să rezolvați această problemă definitiv și pentru totdeauna. NU MAI VREAU CÂINI FĂRĂ STĂPÂN PE STRĂZI și cred că, după 22 de ani în care această problemă a rămas nerezolvată, soluțiile de mijloc (adăposturi, încurajarea adopțiilor, descurajarea abandonului) s-au dovedit nefuncționale și sunt deja tardive.
SUNT DE ACORD CU EUTHANASIEREA și vă rog ca, în calitate de reprezentant al meu în Parlamentul României, să țineți cont de solicitarea mea. Îmi doresc o viață civilizată și depinde de dumneavoatră dacă o voi avea sau nu.
Sper că nu mă veți dezamăgi și că veți emite, în sfârșit, o lege funcțională și eficientă. Și mai sper că veți ține cont în primul rând de interesele mele de cetățean și de-abia apoi de interesele dumneavostră electorale imediate.
Vă mulțumesc,
Simona Tache
Asta e, eu o s-o fac și vă invit s-o faceți și voi, în număr cât mai mare. Nu mă bucură faptul că am ajuns la concluzia că niște animale nevinovate trebuie euthanasiate, dar nici nu mai suport să moară copii și oameni la fel de nevinovați.
Dacă trebuie să alegem între câinii fără stăpân și oameni (și se pare că așa trebuie, din moment ce 22 de ani nu au fost de-ajuns pentru rezolvarea acestei probleme prin soluții mai umane), eu aleg oamenii.
SURSA SIMONA TACHE
Sunday, February 5, 2012
CE FACEM CIND INTILNIM UN HOMELESS
.....CONTINUARE LA OAMENI, ANIMALE, DRACI de AICI si AICI
Continuarea povestii..in acea seara am vorbit cu omul respectiv care era in durere, avea o criza de ulcer si mi-a povestit(tremurind din cauza degeraturilor) ca fusese la spitalul de urgenta(eu insistam sa sun la 112) si cei de acolo l-au tratat cu curul, vorbindu-i urit si abuzindu-l...pina la urma a venit un doctor si i-a dat niste medicamente de ulcer si l-au dat afara....
Omul era roman din Rnepublica Moldova, ii era teama ca eu sa chem salvarea ca sa nu vina politia si sa-l ia la bataie ca nu avea actele in regula, NU era homeless NU era beat si era vizibil intelectual...cum am rezolvat in seara aceea problema cumparindu-i inca citeva zile de caldura nu e important, ce este important este:
1-scirnavia autoritatilor romane care NU au organizat un sistem medical in care si cei fara asigurare sociala sa fie tratati(eu in Germania fara acte sau cetatenie sau uateva in momentul in care m-am imbolnavit am fost indrumata la o clinica(erau in fiecare cartier) pentru cei fara acte unde nu te intreaba nimeni nimic, este FOARTE luxoasa si esti tratat exceptional de politicos si bine, si ti se mai si da eventual o reteta ca sa poti cumpara medicamente la juma de pret)
2-nesimtirea oamenilor ce treceau pe linga el ca pe linga o piatra
3-inutilitatea mea din cauza lipsei de informatii-efectiv nu stiam in 5 minute ce sa fac
Intre timp am cautat pe net informatii, asa ca vi le prezint si voua pentru ca informatia poate salva o viata.
Deci ce sa facem daca intr-o noapte in care gerul ne taie respiratia, dam peste cineva care are nevoie de ajutor? (I-am contactat pe cei de la samusocial care mi-au pus la dispozitie infrmatia)
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Continuarea povestii..in acea seara am vorbit cu omul respectiv care era in durere, avea o criza de ulcer si mi-a povestit(tremurind din cauza degeraturilor) ca fusese la spitalul de urgenta(eu insistam sa sun la 112) si cei de acolo l-au tratat cu curul, vorbindu-i urit si abuzindu-l...pina la urma a venit un doctor si i-a dat niste medicamente de ulcer si l-au dat afara....
Omul era roman din Rnepublica Moldova, ii era teama ca eu sa chem salvarea ca sa nu vina politia si sa-l ia la bataie ca nu avea actele in regula, NU era homeless NU era beat si era vizibil intelectual...cum am rezolvat in seara aceea problema cumparindu-i inca citeva zile de caldura nu e important, ce este important este:
1-scirnavia autoritatilor romane care NU au organizat un sistem medical in care si cei fara asigurare sociala sa fie tratati(eu in Germania fara acte sau cetatenie sau uateva in momentul in care m-am imbolnavit am fost indrumata la o clinica(erau in fiecare cartier) pentru cei fara acte unde nu te intreaba nimeni nimic, este FOARTE luxoasa si esti tratat exceptional de politicos si bine, si ti se mai si da eventual o reteta ca sa poti cumpara medicamente la juma de pret)
2-nesimtirea oamenilor ce treceau pe linga el ca pe linga o piatra
3-inutilitatea mea din cauza lipsei de informatii-efectiv nu stiam in 5 minute ce sa fac
Intre timp am cautat pe net informatii, asa ca vi le prezint si voua pentru ca informatia poate salva o viata.
Deci ce sa facem daca intr-o noapte in care gerul ne taie respiratia, dam peste cineva care are nevoie de ajutor? (I-am contactat pe cei de la samusocial care mi-au pus la dispozitie infrmatia)
1. daca gasiti o persoana fara adapost si doriti s-o referiti Echipei mobile de Noapte puteti suna la coordonatorul de proiecte al Samusocial - Elena Adam - 0751.276.067. Sau puteti s-o directionati spre adapostul Municipal din strada Theodor Pallady, nr 64. Este un nou adapost deschis din ultima saptamana a lunii Ianuarie si are capacitate de 600 de locuri.
2. colegii mei il pot prelua si-l pot duce la adapostul mai sus mentionat unde beneficiaza de igienizare, mancare si poate sa stea acolo pe perioada acestei ierni geroase.
3. din pacate, resursele financiare ale Samusocial limiteaza colaborarea cu voluntarii, deoarece dispunem de o singura masina care nu poate acoperi tot Bucurestiul intr-o singura seara. De aceea ne bazam pe sustinerea si ajutorul diverselor persoane, care in nume propriu, pot insoti adultii strazii pe care ii intalnesc pe strada, la unul dintre adaposturile disponibile in regim permanant. a se vedea: http://www.samusocial.ro/contact/contacte-utile/ .
Incurajam concetatenii nostri sa faca astfel de activitati de salvare a adultilor strazii, pentru ca acest lucru nu trebuie facut neaparat sub titulatura Samusocial. Este pur si simplu ajutor pentru semenii
2. colegii mei il pot prelua si-l pot duce la adapostul mai sus mentionat unde beneficiaza de igienizare, mancare si poate sa stea acolo pe perioada acestei ierni geroase.
3. din pacate, resursele financiare ale Samusocial limiteaza colaborarea cu voluntarii, deoarece dispunem de o singura masina care nu poate acoperi tot Bucurestiul intr-o singura seara. De aceea ne bazam pe sustinerea si ajutorul diverselor persoane, care in nume propriu, pot insoti adultii strazii pe care ii intalnesc pe strada, la unul dintre adaposturile disponibile in regim permanant. a se vedea: http://www.samusocial.ro/
Incurajam concetatenii nostri sa faca astfel de activitati de salvare a adultilor strazii, pentru ca acest lucru nu trebuie facut neaparat sub titulatura Samusocial. Este pur si simplu ajutor pentru semenii
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Friday, February 3, 2012
Mafia guvernamentala se preface doar – ce noi crime comite aceasta chiar acum!
Măsurile populiste cu care mafia PDL-USL-UDMR speră să ne amorțească temporar, astfel încât să îi permitem să mai trădeze, jefuiască și paraziteze România încă câțiva ani, continuă firește, după cum am prezis recent:
Sorin Ovidiu-Vântu va petrece 6 luni în pușcarie pentru șantaj. Asta e ca și cum ai condamna un ucigaș nu pentru omorul săvârșit, ci pentru că a …buzunărit victima!
Cu toate acestea, netrebnicii continuă să își dea arama pe față printr-o serie de lovituri aplicate sub centura unei populații împuținate (suntem sub 19 milioane rămași în țară, auziți, auziți!) și vlăguite care nu își permite să mai rabde încă un cincinal de “binefaceri” ca acestea:
1. Departe de a anunța anularea permiselor de mediu și a oricărui contract semnat de către guvern cu hoții cu hârtii în regulă care junduiesc bogățiile Munților noștri Apuseni, lichelele intenționează să permită gigantului Chevron să extragă gaze de șist de lângă Bârlad, utilizând metoda extrem de nocivă a fracționării hidraulice, care provoacă cutremure, precum și poluarea pânzei freatice din care oamenii și animalele beau apă.
Concomitent, Exxon Mobil forează în Marea Neagră “împreună” cu Petrom: adică primii vor împărții profiturile după metode numai de ei știute cu OMV, numele Petrom fiind acolo doar pentru derutarea publicului. Evident, statului român îi vor reveni cheltuielile enorme de ecologizare, căci foratul petrolului în larg nu-i tocmai o operațiune curată.
Idem cu fracționarea hidraulică, sau cu cianurile – nici nu contează pentru ei magnitudinea dezastrelor produse de metodele folosite pentru a ne jupui de bogățiile noastre naturale și nici redevențele ridicole care vor fi încasate de către statul român (știați că Libia răposatului Gaddafi obținea 50% din partea celor care îi exploatau câmpurile petrolifere ?).
De ce să nu ne mulțumim noi cu un mizer 5%, câtă vreme niște conturi numerotate, fără nume, aflate în bănci străine, se vor umfla în mod spectaculos? Între timp, românii plătesc jumătate din slariul mediu pentru ca să nu moară de frig în casele lor.
2. Guvernul a semnat infama ACTA prin care internetul va fi cenzurat sub masca protejării proprietății intelectuale, fără a ne sesiza măcar, ‘necum să mai ceară părerea noastră, a celor afectați! Raportorul european ACTA Kader Arif a declarat că “nu a mai văzut niciodată pAnă acum asemenea manevre” din partea oficialilor care pregătesc tratatul, apoi și-a dat demisia.
Ai “noștri” însă nu pregetă să ne bage cu capul în lațul globaliștilor puși pe cenzura unui mijloc de comunicare a cărui utilitate și amploare îi sperie. Mult mai greu va ieși adevărul din gura oamenilor, când masca anonimatului va cădea.
3. Sub pretextul primirii de apeluri nefondate de către serviciul de urgență 112, SRI propune și legislativul aprobă, ca de la primăvară toți utilizatorii de cartele preplătite să furnizeze datele lor personale companiei de telefonie, altfel cartelele lor vor fi dezactivate.
Nu e mulțumit sistemul cu faptul că oricine poate fi urmărit după timbrul vocal la nevoie, ci vrea ca supravegherea să fie în masă, după șablonul american Echelon, al NSA, la care serviciile române au acces limitat, în schimbul predării totale și complete a informațiilor și a secretelor de stat, către stăpânii momentului. Evident, nouă nu ne rămâne decât să ne bucurăm de faptul că asupritorii noștri sunt locali și au acelaș accent cu noi.
4. Înrobirea noastră către bănci continuă neabătută. Ca și cum împrumuturile devastatoare către FMI nu au fost îndeajuns, Ministerul Finanțelor a imprumutat 1,5 miliarde USD de pe piața americană (4,9 miliarde lei) și 9,93 miliarde lei de pe piața internă pentru a acoperi deficitul nominal estimat pentru acest an, de 11,2 miliarde lei.
Unde ajunge o familie care împrumută pentru a-și acoperi deficitul lunar, știm cu toții: la executarea silită a casei și a bunurilor sale.
Unde va fi România ăstora nu le mai pasă, căci ei vor fi plecați din funcții, consumându-și rodul călduț al trădării și al incompetenței lor în pace.
Sau poate că nu? Când un guvern naționalist cu adevărat reprezentativ va scoate România din lațurile cu care este împiedicată acum, gândesc eu că ‘alde Itzăresku nu-și va mai bea vinurile podgoriei proprii decât în amintirile din care va trăi vreme îndelungată într-o celulă răcoroasă, împărțită cu alții ca el.
De ce să mai răbdăm noi greul și împilarea, când pe fruntea javrelor ăstora e scris cu litere de-o șchioapă “PUȘCĂRIAȘ” ?
sursa eufrosin
Thursday, February 2, 2012
ȚINUTUL GAZULUI
Ieşirea Din MATRIX: ȚINUTUL GAZULUI (2.02.2011)
ROMANI TREZITI-VA!!!!! VI SE FURA TOT..TREBUIE SA VEDETI ACEST DOCUMENTAR!!!
ROMANI TREZITI-VA!!!!! VI SE FURA TOT..TREBUIE SA VEDETI ACEST DOCUMENTAR!!!
Wednesday, February 1, 2012
OAMENI,ANIMALE.DRACI-continuare-part2
Continuarea postului de ieri..daca gasiti un om cazut la pamint, nu va sfiiti, intrebati-l ce are-chiar daca e beat poate muri.
Nu va faceti de ris intrebind, ajutind, comportindu-va normal ca un om. Daca nu are nimic, e OK, nu va socializati.Nu stiti ce sa faceti, nu vreti sa-l luati acasa, nu vreti sa-i dati bani? SUNATI 112 SI ANUNTATI CA UN OM ARE NEVOIE DE AJUTOR DEOARECE ESTE CAZUT IN ZAPADA.
NU COSTA NIMIC DAR POATE SALVA O VIATA!!!
Contacte utile
Adaposturi de Noapte pentru adulti (barbati/femei)
Primaria sectorului 1 – prin Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sector 1 (DGASPC sector 1) – Bd. Maresal Averescu nr. 17, sector 1, Telefon / Fax – 222 42 73
Primaria sectorului 2 – prin DGASPC Bucuresti Sector 2 – Str. Olari, Nr. 11-13, Telefon 021.252.22.02, 021.252.22.10, Fax 021.252.22.17, 021.252.22
Primaria sectorului 3 – prin DGASPC Bucuresti Sector 3 – B-dul 1 Decembrie 1918, Nr. 12-14, Telefon 021.340.15.95, 021.340.15.15, 021.340.98.63, Fax 021.341.07.12, 0725.126.101
Asociatia Casa Ioana – Soseaua Oltenitei 39-41, Sector 4, Bucuresti, 041294, Telefon +40 21 332 63 90
Telefon/Fax +40 21 332 13 94 – www.casaioana.org
Cantine sociale
Cantinele Sociale ale Primariei
Sediul Central – Cantina de Ajutor Social Sector 6 (Str. Sf. Constantin nr. 9)
Echipe mobile
Ambulanta Sociala sector 2 – Primaria sectorului 2 prin DGASPC Bucuresti Sector 2 – Str. Olari, Nr. 11-13, Telefon 021.252.22.02, 021.252.22.10, Fax 021.252.22.17, 021.252.22
Centre Maternale pentru femei cu copii
Primaria sectorului 1 – prin Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sector 1 (DGASPC sector 1) – Bd. Maresal Averescu nr. 17, sector 1, Telefon / Fax – 222 42 73
Primaria sectorului 2 – prin DGASPC Bucuresti Sector 2 – Str. Olari, Nr. 11-13, Telefon 021.252.22.02, 021.252.22.10, Fax 021.252.22.17, 021.252.22
Primaria sectorului 3 – prin DGASPC Bucuresti Sector 3 – B-dul 1 Decembrie 1918, Nr. 12-14, Telefon 021.340.15.95, 021.340.15.15, 021.340.98.63, Fax 021.341.07.12, 0725.126.101
Primaria sectorului 4 – prin DGASPC Bucuresti Sector 4 – Str. Enache Ion, Nr. 1A, Bucuresti, Telefon 021.334.47.70, 021.334.86.18, Fax 021.334.41.18
Primaria sectorului 5 – prin DGASPC Bucuresti Sector 5 – B-dul Regina Elisabeta, Nr. 29-31, Bucuresti, Telefon 021.310.17.30 Fax 021.310.17.31
Primaria sectorului 6 – prin DGASPC Bucuresti Sector 6 – Drumul Taberei, Nr. 18 Sos. Orhideelor, Nr. 2D – copii, Bucuresti, Telefon 021.317.63.11, 021.317.63.12, Fax 745.62.29, 021.317.63.14
Tuesday, January 31, 2012
OAMENI.ANIMALE.DRACI.GER.spiritualitate?
Am fost in seara asta la megaimage in bucuresti sa-mi iau niste lamii. Nu mai aveam bani asa ca m-am imprumutat de 500 de mii de la un prieten.
Afara, cancer, m-am infofolit ca o babuta cu batic de lina si jacheta cu gluga.
In fata magazinului un om chircit de durere, sprijinit de geamul magazinului pe vine, gemea. Miinile ii tremurau. Miinile erau goale fara manusi.
Barbatul cu chipul emaciat era imbracat bine, nu duhnea a bautura, in mod clar nu era vreun drogat nici tigan, spun asta pentru ca in primul rind tiganii, drogatii, curvele, aurolacii, oamenii strazii, cei ce put a bautura sau pisat sint ocoliti....(ei nu sint oameni? ei ar trebui sa moara de friga sau foame pe strada? intreb numa')
Omul asta nu era nici una nici alta.
NIMENI si cind spun nimeni inseamna NICI MACAR O PERSOANA dintre cei ce intrau si ieseau in frumosul supermarket nu s-a oprit macar sa-l intrebe 'frate ce ai'.
NIMENI.
Acum sa-i fac pe aia animale ar insemna sa jignesc regnul animal caci se stie animalele in haite, sau in familii se ajuta pina la moarte si dupa.
Sa-i faci draci, jignim iadul caci se stie ca demonii sint organizati in clanuri si clanurile se respecta si ajuta pina la moarte si dupa.
Si atunci stau si va intreb din ce regn sub infernal a ajuns sa faca parte rasa umana, oamenirea din rromania, poporul din bucuresti, care pe un ger de minus 15 grade isi lasa un semen de al lor sa moara de frig FARA MACAR SA DEA UN TELEFON GRATUIT LA 112?
Astept opiniile voastre.
TU CE AI FI FACUT????
poza
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Afara, cancer, m-am infofolit ca o babuta cu batic de lina si jacheta cu gluga.
In fata magazinului un om chircit de durere, sprijinit de geamul magazinului pe vine, gemea. Miinile ii tremurau. Miinile erau goale fara manusi.
Barbatul cu chipul emaciat era imbracat bine, nu duhnea a bautura, in mod clar nu era vreun drogat nici tigan, spun asta pentru ca in primul rind tiganii, drogatii, curvele, aurolacii, oamenii strazii, cei ce put a bautura sau pisat sint ocoliti....(ei nu sint oameni? ei ar trebui sa moara de friga sau foame pe strada? intreb numa')
Omul asta nu era nici una nici alta.
NIMENI si cind spun nimeni inseamna NICI MACAR O PERSOANA dintre cei ce intrau si ieseau in frumosul supermarket nu s-a oprit macar sa-l intrebe 'frate ce ai'.
NIMENI.
Acum sa-i fac pe aia animale ar insemna sa jignesc regnul animal caci se stie animalele in haite, sau in familii se ajuta pina la moarte si dupa.
Sa-i faci draci, jignim iadul caci se stie ca demonii sint organizati in clanuri si clanurile se respecta si ajuta pina la moarte si dupa.
Si atunci stau si va intreb din ce regn sub infernal a ajuns sa faca parte rasa umana, oamenirea din rromania, poporul din bucuresti, care pe un ger de minus 15 grade isi lasa un semen de al lor sa moara de frig FARA MACAR SA DEA UN TELEFON GRATUIT LA 112?
Astept opiniile voastre.
TU CE AI FI FACUT????
poza
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Friday, October 7, 2011
Caror servicii secrete apartin televiziunile din Romania?
......... de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV
sursa roncea
Este vorba de o “trupa”, “de multe ori de nevazut”, “in care sunt implicati si oameni care au legatura cu serviciile secrete si cu politicieni din toate partidele”, dezvaluie Radu Moraru.
Problema este, mai spune Moraru, ca “noi avem servicii secrete si avem oameni care actioneaza in numele serviciilor secrete, dar care n-au nici o legatura nici cu serviciile secrete nici cu Romania”.
Chestiunea cu serviciile secrete si presa e de cand s-a inventat cea de a doua. Penetrarea, controlul, apararea sau, dupa caz, manipularea – in functie de originea serviciului care actioneaza – sunt printre prioritatile oricarui serviciu secret in relatia cu mass media.
Dar, pentru a usura aceasta activitate si pentru a reusi sa arunce o tara in directia dorita la momentul potrivit, anumite servicii secrete, predominant straine, s-au gandit sa infiinteze chiar ele, prin intermediari, adevarate edificii ale manipularii opiniei publice, atrofierii simturilor si lobotomizarii natiunii.
Cui apartin, de fapt, televiziunile din Romania?, este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna fiecare telespectator inainte de a apasa pe butonul telecomenzii care il teleghideaza pe el si mintea sa.
Pentru a da cat de cat raspunsul la aceasta intrebare o sa ne folosim doar de logica, luand la ochi principalale televiziuni, in special de stiri, din Romania. Asadar:
Despre postul care tocmai l-a mazilit pe Radu Moraru nu e foarte greu sa-ti dai cu presupusul. Patronul 10 TV se numeste Zoltan Teszari iar grupul RCS-RDS – care intentioneaza sa lanseze o noua televiziune de stiri – are sediul central la Budapesta.
Despre Realitatea TV, televiziune care tocmai a ramas fara 600 de angajati, la fel, raspunsul e destul de cunoscut. Personajul Sorin Ovidiu Vintu apare in rapoarte ale ofiterilor de informatii romani ca o interfata a intereselor rusesti in Romania si Republica Moldova. Deci, sa spunem, generic, Realitatea a apartinut ex-KGB-ului, fie ca e vorba de FSB, SVR sau GRU.
Pentru a sparge aceasta unitate masiva antiromaneasca a intrat in scena, dupa cum stiti, Sebastian Ghita cu Asesoft. Acum, tinand cont ca Asesoft este o companie strict romaneasca nu putem, tot asa, decat sa presupunem ca are o oarecare tangenta cu SRI.
Penalul Vintu, ca sa abureasca serviciile romanesti, l-a bagat in scena insa pe Elan Schwartzenberg. In aceasta formula, cuplul Vîntu-Schwartzenberg vrea sa-si pacaleasca partenerii si creditorii prin metoda FNI, afirma managerul Asesoft, Sebastian Ghita.
Elan (Emilian cum figureaza in actele oficiale, sau Mimi cum era alintat de prieteni) este originar din Harlau iar familia sa a emigrat in Israel in anul 1980. Parintii sai ar rezilia in prezent in statiunea balneara Netanya.
Bazandu-ne tot pe logica, nu putem crede ca Schwartzenberg ar fi afiliat in vreun fel serviciilor secrete arabe… Sa spunem, deci: MOSSAD.
Asa ajungem la principala televiziune de stiri a Romaniei, practic formatoarea celorlalte: Pro Tv, cu satelitii aferenti – posturile de televiziune Acasa, Pro TV International, Pro Cinema, Sport.ro si MTV Romania. Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME).
CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc.
(Totusi din cite stiu eu Sirbu e cu C.I.A-nota mea-karmapolice)
Ce a mai ramas? Ah, Antenele si B1 TV. Aici avem de a face cu ceea ce Radu Moraru numea “trupa invizibila” – personaje corupte din politica si economie cu relatii in serviciile secrete romanesti dar fara a reprezenta de fapt nici serviciile nici Romania. Le iau la pachet pentru ca sunt la pachet.
Despre Antenele turnarromului Voiculescu nu este cazul, cred, sa intru in vreun amanunt. Dar cazul noului B1 Tv, preluat de la familia Paunescu, altfel iubitoare a “stransei prietenii” romano-ruse (sau ruso-romane?), si aflat in prezent sub manageriatul fostului administrator al televiziunilor lui Voiculescu si sefulet la Grivco, Sorin Oancea, este mai interesant.
Curatat de niste licheni aparuti prin coabitarea cu EvZ, ca Ioana Lupea si Mircea Marian, postul s-a pricopsit rapid cu personaje oarecum asemanatoare. Un Robert Turcescu, facut scapat de la Realitatea cu doar o zi inainte de arestarea lui Sorin Ovidiu Vintu – binefacatorul sau cu ceva milioane de euro – sau un Andrei Badin – alintat de presedintele Romaniei cu “Bai, caraghiosule!” -, o fosta portavoce anti-Basescu cu spume, pe cand era la Antena lui Voiculescu. Azi, cuminte, in bancuta lui.
Despre acesta din urma, Ioan T. Morar afirma ca are legaturi cu SIE, care l-ar fi insarcinat cu misiuni pe langa Casa Regala si legionarii din exil, in timp ce altii amintesc relatia lui de subordonare cu Uly Valureanu alias Ulrich Friedberg Valureanu, redactor sef la ISRO-PRESS, “revista dedicata exclusiv universului evreilor nascuti in Romania si relatiilor de prietenie dintre Israel si Romania”.
Luand acest caz aparent paradoxal – un element vehement anti-Basescu la un post presupus pro-Basescu -, drept referential in ce priveste B1 TV, intrebarea este: SIE sau MOSSAD?
Daca mai observam si ca pe la EvZ – ziarul condus, se spune, de Dan Andronic si prietenii – unii cam intra in priza la stirile despre “poporul ales”, raspunsul e, asadar, undeva pe la mijloc 
Era sa uit tocmai de TVR! Postul national de televiziune nu mai apartine Romaniei de cand la conducerea lui s-a instalat o “gasca” nu transpartinica ci de-a dreptul neo-kominternista.
Conducerea TVR este acaparata in totalitate de oamenii GDS-ului, organizatie infiintata in paralel cu FSN de Silviu Brucan, cu sprijinul financiar al condamnatului penal George Soros.
Alexandru “Andi” Lazescu, fost vicepresedinte UASCR-Iasi, apoi sef al GDS-Iasi si asociat al unui alt renumit infractor penal, Sorin Ovidiu Vintu, a fost obligat in trecut sa demisioneze de la TVR, chiar in timpul scandalului FNI.
Ulterior, a revenit in Consiliul de Administratie TVR pe baza sprijinului fostului presedinte Emil Constantinescu ot Tighina, la recomandarea consilierilor prezidentiali Zoe Petre si Dorin Marian, afiliati centralei GDS si, respectiv, serviciului de informatii al lui Dinu Patriciu, deservitor la randul lui al intereselor rusesti.
Despre Rodica Culcer, sefa pensionara a stirilor TVR, nu cred ca mai este cazul sa amintesc ca, dupa o perioada de acomodare cu limbile straine la “Era Socialista” si pe langa CC al PCR, a lucrat ca secretara la Ambasada SUA pe vremea Raposatului, cand orice cetatean roman care statea mai mult de o ora in incinta statului american era automat cadru al fostei Securitati.
Ulterior, “tovarasa colonel” a urmat mai multe stagii de pregatire pe meleaguri straine, in institutii unde se calca pe bombeu atat agentii ex-KGB cat si cei ai MOSSAD.
Viitorul acestei “trupe invizibile” a fost de altfel descris de insusi “Andi” Lazescu, in arzatoarea “Flacara Iasului”: “Suntem comunisti, sau viitori comunisti, si in orice moment trebuie sa ne comportam ca atare, sa privim spre viitor, care este al nostru”.
Sfatul meu: alegeti-va surse de informare din mediul online, dar si aici cu foarte mare atentie, militati pentru anularea abuzivei taxe Radio/TV si scoateti televizoarele din presa.
Nu pierdeti nimic.
In schimb, va recastigati pe dvs si, mai ales, va salvati copiii de la o moarte inceata a mintii umane si sufletului dumnezeiesc.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Tuesday, October 4, 2011
Thursday, September 29, 2011
O viata poate depinde de tine
Totul a pornit de la o cifra reala.....
3 din 4 apeluri la Serviciul de Urgente 112 sunt false urgente: 73% din totalul apelurilor inregistrate in perioada ianuarie-august 2011 sunt, practic, apeluri facute in joaca sau accidental de catre cei care suna, doar 27% sunt apeluri reale.
Este incredibil cum unii oameni, in special tineri, isi bat joc de singura cale de a cere ajutor specializat in cazul unui accident, de pilda.
Un om moare in 3 minute din momentul in care a intrat in stop respirator. Cum e sa piarda ruda acestuia sansa de a-l salva pentru ca cineva abuzeaza de 112. Si gandeste-te ca in fiecare zi peste 20 de oameni sunt raniti grav.
Te rog sa sustii campania care lupta impotriva abuzurilor. Cred sincer ca daca multi bloggeri preiau campania, avem sansa sa atingem cu mesajul cat mai multi oameni si chiar sa schimbam ceva. A fost anuntata astazi dimineata de cel care ne-a dat SMURD, Raed Arafat, un om care merita - cred eu - tot respectul si admiratia.
Poti pune pe Facebook, Twitter, Google Plus, dar mai ales pe blog clipul care promoveaza Salvez.ro, site-ul campaniei.
O initiativa Manafu
Campania “O viata poate depinde de tine”, realizata Asociatia React, a pornit de la o serie de statistici alarmante cum ar fi:O initiativa Manafu
- 3 din 4 apeluri la 112 sunt false urgente: 73% din totalul apelurilor inregistrate in perioada ianuarie-august 2011 sunt, practic, apeluri facute in joaca sau accidental de catre cei care suna, doar 27% sunt apeluri reale;
- La nivel national, judetul Covasna este judetul care a inregistrat cel mai mare numarul de apeluri false (in aceeasi perioada monitorizata de catre Serviciul de Telecomunicatii Speciale) - 86,86% apeluri abuzive. In Bucuresti, 1 din 2 apeluri sunt false (procentul apelurilor abuzive se ridica la 55,6%);
- La serviciul de urgenta 112, se inregistreaza peste 2000 apeluri/ ora; 60% din totalul apelurilor reale solicita interventia echipajelor medicale de urgenta;
- Orice apel fals inregistrat la 112 poate intarzia sau chiar determina moartea unei persoane care are nevoie reala de ajutor: in 2010, s-au inregistrat 8477 de victime grav ranite in accidente de masina (23 de oameni raniti grav/ zi)
- In ceea ce priveste masurile de prim ajutor, acestea “pot face diferenta intre viata si moarte”: dureaza 3 minute ca o persoana aflata in stop respirator sa moara, 5 minute pana la sosirea ambulantei si mai putin de 1 minut pana la deschiderea cailor aeriene printr-o manevra de prim ajutor.
MADE IN ROMANIA-FEMEIE BATUTA AMENDATA PENTRU CA TIPA PREA TARE
AMENDATA CA URLA PREA TARE DIN CAUZA CA ERA BATUTA
A primit o bătaie soră cu moartea de la soţ, de care intenţiona să divorţeze. În loc să sară în ajutorul femeii agresate, oamenii legii au amendat-o pentru tulburarea liniştii publice: femeia ţipa prea tare din cauza loviturilor primite.
Mai mult aici
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
A primit o bătaie soră cu moartea de la soţ, de care intenţiona să divorţeze. În loc să sară în ajutorul femeii agresate, oamenii legii au amendat-o pentru tulburarea liniştii publice: femeia ţipa prea tare din cauza loviturilor primite.
Mai mult aici
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Friday, September 2, 2011
Tudor Gheorghe: Voi canta cantece legionare!
Un interviu extraordinar realizat de George Radulescu
Maestrul Tudor Gheorghe spune că, de frică şi din graba de a cataloga, unii dintre români se grăbesc să condamne orice demers de asumare a istoriei naţionale si in primul rand nationalismul
Demnitate. Aceasta ar putea fi cea mai scurtă caracterizare a maestrului Tudor Gheorghe.
Privindu-l, mulţi dintre noi intuiesc că românii pot avea şi alt profil social. Spectacolele semnate de către Tudor Gheorghe depăşesc cadrul artistic, punând în mişcare, simultan, mintea şi sufletul spectatorului.
De aceea, poate, biletele se vând ca pâinea caldă şi oamenii pleacă acasă mulţumiţi, cu un zâmbet discret sau cu o lacrimă în colţul inimii. L-am invitat din nou pe Tudor Gheorghe „La masa Adevărului” pentru a ne reaminti de „România veche”, de valorile pe care a fost construită.
Aşadar, am trecut „România nouă” prin filtrele celei „vechi”, într-un exerciţiu menit să dea un impuls, simultan, minţii şi sufletului, ca şi în spectacolele lui Tudor Gheorghe. Ce-am izbutit veţi vedea în rândurile de mai jos şi în forma video a dialogului.
CARTE DE VIZITĂ
- Tudor Gheorghe s-a născut la 1 august 1945, la Podari, judeţul Dolj.
- A urmat Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi cursurile Institutului de Teatru din Bucureşti, absolvind în 1966.
- În acelaşi an a fost angajat la Teatrul Naţional din Craiova.
- Tatăl său, Ilie Tudor, cântăreţ la strană si legionar – supranumit “copilul Capitanului”, dupa obiceiul lui Corneliu Codreanu de a se ingriji de educatia mai multor copii -, a fost deţinut politic în temniţa de la Aiud, unde regimul era extrem de dur. Vezi Un om cat un veac. De vorba cu luptatorul anticomunist nea Tudor Ilie, tatal lui Tudor Gheorghe. VIDEO – Reportajul integral al scriitorului Liviu Andrei
- În 1969 a oferit primul său recital, „Menestrel la curţile dorului”, cu poezia poeţilor Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Ion Barbu.
- Autorităţile comuniste i-au interzis să concerteze în 1987, însă după Revoluţie a revenit pe scenă.
„Au venit dansatoarele la ţăranii mei”
„Adevărul”: La ultima noastră întâlnire, acum doi ani, v-aţi exprimat mâhnirea în legătură cu ceea ce se întâmplă în România. S-a schimbat ceva de atunci?
Tudor Gheorghe: Da. Dar nu în bine. În mai rău. Din rău în mai rău. La mine, la Podari, să nu zici că nu s-au întâmplat lucruri deosebite!
La mine, la Podari, pe dealul de deasupra casei mele, cât am fost eu plecat să-mi văd de sănătate la Techirghiol, a apărut… bă, nene ca la Hollywood, înţelegi, scrie mare: PODARI. La Craiova nu scrie. Prin Craiova când treci nici nu-ţi dai seama, nici nu există Craiova.
Dar când ai trecut de Craiova şi ai plecat spre Calafat, pe deal, sus, exact ca la Hollywood scrie PODARI. Şi noaptea e luminată reclama… Este tot ce-mi trebuie! Acum Craiova este ceva pe lângă Podari. S-au făcut lucruri importante la mine în sat: s-a băgat apă curentă, tata are acum apă în curte.
Se pune gaz, probabil că mai e puţin până la alegeri şi în preajma alegerilor se fac lucrurile astea bune. Mie mi-ar fi drag să fie tot timpul alegeri pentru că mereu s-ar face câte ceva prin comune.
S-a schimbat profilul omului pe care l-aţi cunoscut, în copilăria dumneavoastră, la Podari în raport cu profilul celui de acum?
Da. Şi s-a schimbat esenţial! La mine în sat, tata e încă bolnav de credulitate, ca să zic aşa. El nu încuie poarta, nu încuie uşile la casă. Şi-i mai spun: „Tată!…”. „Aş, cin’ să fure?” Deci, tata are mentalitatea că la noi în sat nu se fură.
La noi în sat nu se fura! În anii ’50 nu exista ideea de furt – oamenii îşi lăsau butiile cu vin, acolo unde culegeau, grămezile cu porumb la capul locului, nu-şi luau nimic unul altuia. N-avea niciun sens, aveau toţi.
Odată cu colectivizarea, odată cu instaurarea comunismului şi cu pecinginea asta pe sufletul ţăranului român, pur altădată, a intervenit boala asta. Au început să fure, au început să mintă, au început să se înşele între ei, ceea ce este un lucru extraordinar.
Toate li s-au tras de la colectivizare?
Nu numai de la colectivizare, dar şi de la ea. În primul rând de la lipsa credinţei, de la interzicerea religiei în şcoli, de la felul de a se preda în şcoală. Religia poate fi un reper. Ei bine, ţăranii mei, care aveau un bun-simţ nativ, dacă te vedeau trecând prin sat, te salutau înainte să-i saluţi tu pe ei.
Acum mă duc în sat şi văd generaţia asta tânără de copii rămaşi fără părinţi, care sunt fie în Spania, fie în Italia. Copiii sunt cu motoscutere, cu manele date la maximum…
A dispărut hora din sat. E un bar unde au pus şi o bară şi au venit dansatoarele la ţăranii mei. Deci, nu mai e nimic din ce-a fost. Generaţia celor bătrâni se duce şi vine o generaţie bătrână şi ea, adică generaţia mea.
Mă uit la foştii mei colegi cu care păşteam vacile, prietenii mei din copilărie. Ei da, se uită la mine cu un fel de admiraţie şi nu mai îmi spun pe nume şi îmi vorbesc cu „dumneavoastră”. La ei mai e respectul faţă de cel care s-a ajuns într-un fel.
Tudor Gheorghe constată că tinerii români talentaţi sunt victimele mediocrităţilor
Nu neapărat material…
Nu, nu, nu la un nivel material, ci la un nivel intelectual. Ei bine, există respectul ăsta. Ei au case mai mari şi mai frumoase decât am eu în Podari, dar asta este altceva. Noi încă am avut profesori şcoliţi înainte. De şcoală veche, care ştiau carte. Ăştia de acum nu mai au profesori şcoliţi. Mă rog, i-au făcut ăştia la facultăţile particulare…
Deşi nu e neapărat rea ideea de învăţământ privat…
Nu, nu, Doamne fereşte! Dar nu să faci totul, în aceste facultăţi particulare, pe ideea de profit. Să bagi aşa, cu furca, copiii la şcoală. Şi asta e o mentalitate care s-a pierdut în sat.
Vezi, copilul de ţăran a rămas în mine, există. Înainte, aveai trei-patru copii, să zicem, şi unul, pe care-l alegea domnul învăţător sau popa, mergea la studii, mergea la şcoală. Ăilalţi rămâneau acasă.
Nu erau obligatoriu ca toţi să facă liceul, să facă facultatea. Era nevoie de meseriaşi. Marea prostie a fost desfiinţarea şcolilor profesionale. Am avut colegi ai căror părinţi nu au avut bani să-i dea la liceu. Îţi trebuiau bani ca să-ţi ţii copilul la studii.
Erau costuri mari cu şcolarizarea şi înainte de comunişti…
Era uniforma, îţi trebuia gazdă… La şcoala profesională îţi dădea uniformă şi cămin. După ce o terminai, nu te oprea nimeni să-ţi termini liceul la seral, să-ţi continui studiile. Am colegi care au făcut aşa: şcoala profesională, liceul, apoi Agronomia şi au ajuns ingineri agronomi şi chiar profesori.
”Ţăranii mei, care aveau un bun-simţ nativ, dacă te vedeau trecând prin sat, te salutau înainte să-i saluţi tu pe ei.”
„Căutăm modele printre ţepuitori”
Mai există România dumneavoastră, aşa cum aţi văzut-o când aţi „deschis ochii”?
Nu… Nu mai există, din păcate.
Ar putea fi recuperată?
Nu mai poate fi recuperată pentru că trăim altceva. Obsedat fiind că trebuie să las ceva serios în urmă în plan cultural, spiritual, educaţional, tot ce-am construit se va vedea că e construit foarte bine, foarte deştept. Viaţa mea, parcursul vieţii mele culturale n-a fost făcut pe zigzaguri, pe „modă”. N-am avut habar, n-am ţinut cont de curente, de modă, nu m-am luat după nimeni, doar după mine însumi. Eu m-am născut să fiu eu.
Mai avem modele?
Nu. Aici e problema! Vezi tu, toată generaţia asta de vine acum îşi caută modele realizate scurt, repede – ţepuitori. Sunt oamenii care s-au pomenit cu bani, care au avut bani şi care au făcut afaceri după 1989. E nedrept. Startul e total nedrept. Pentru că, vezi, după Al Doilea Război Mondial, nemţilor li s-a dat câte o sută de mărci.
Cei care au avut talent în a-i înmulţi au avut succes, ceilalţi nu. Ei bine, e nedrept faptul că noi, după ’89, ne-am aşezat la masa democraţiei, unii cu saci de bani, pe care-i aveau dinainte, şi alţii care n-au avut nimic. Deci, noi n-am pornit la drumul ăsta de la zero, cu toţii.
Oameni care ar fi fost capabili să investească şi să ştie să gândească n-au avut bani. Alţii au avut. Se laudă şi acum: „Domnule, păi m-a prins Revoluţia cu saci de bani!”
Oamenii sub un anumit nivel au avut, în general, bani înainte de Revoluţie…
Categoric!
Intelectualitatea, clasa de mijloc, n-a fost favorizată…
Vezi tu, de asta spuneam despre obsesia mea pentru perioada interbelică. În acea perioadă, România a fost binecuvântată de Dumnezeu de o manieră absolut incredibilă. O parte din spectacolele pe care le fac eu sunt gândite special pentru ca generaţia de astăzi, scârbită de România, să vadă că a fost şi altfel pe aici. Tinerii care se duc în străinătate spun:
„Mi-e ruşine că sunt român”. Şi sunt băieţi deştepţi, copii deştepţi, nu gargaragii. „Mi-e ruşine că sunt român”… Ei nu mai au cu ce să se mândrească. Ca ei să aibă motive de mândrie, eu a trebuit să fac acest efort, nobil de altfel, de a le demonstra că odată am fost cineva.
Două perioade au fost extraordinare în istoria acestui popor: perioada prepaşoptistă, pe care o intuiesc acum, dintr-un anumit punct de vedere, şi perioada interbelică. Atunci, o suită de tineri, o echipă de tineri şcoliţi afară s-au întors şi au făcut România Mare.
Atunci era şi alt context istoric…
Nu mă interesează. Ăştia au făcut România, au făcut ţara. Asta a fost o perioadă extraordinară care s-ar putea să se repete. Fac o mică paranteză: am avut o întâlnire cu nişte tineri la Seattle. Acolo e fieful domnului Bill Gates. Şi, după spectacol, m-am întâlnit cu mulţi dintre ei şi am stat de vorbă. Unii voiau să se întoarcă, alţii nu mai voiau.
Unii nu mai voiau să stea acolo pentru că îi trimiteau în India, ca formatori. Investeşte Bill Gates în India foarte mult. Mă rog, nu intru în amănuntele lor. „Nu mă duc domnule în India, mai bine mă-ntorc acasă!”, îmi spunea unul. „Ce să faci acasă?”, l-am întrebat.
Are vreo şansă aici?
Aici e problema. Dacă vă întoarceţi cinci, n-aveţi nicio şansă, vă mănâncă mediocritatea. Dacă vă întoarceţi 400 o dată, s-ar putea deja să fie importantă forţa voastră. Numai că îi mănâncă de vii, adică mediocritatea îi haleşte, îi distruge.
Avem vreo şansă de a scăpa de mediocritatea aceasta încuscrită cu impostura?
Da. Atragerea acestor copii şi „desţelenirea”. Adică să faci terenul. Cineva trebuie să pregătească terenul pentru ei.
Dumneavoastră puteţi să lucraţi pe terenul sufletului, dar alţii ce pot face?
Am lucrat şi lucrez. Ei mă consideră un fel de lider din punctul ăsta de vedere, pentru că nu i-am trădat niciodată. Tot ce le-am spus a fost adevărat şi a pornit din interior.
Dacă ar fi scutiţi de taxe zece ani, de pildă, s-ar întoarce?
Vai de mine!
N-ar fi o posibilă soluţie?
Sigur că da! Dar atunci, zece ani de zile n-ar trebui să mai avem alegeri. Pentru că n-ar mai avea ăştia de unde să strângă bani pentru campaniile electorale, să dea punguţe, ca acum. Că au început deja. Am crezut că mor de „drag” când au început cu punguliţe… Acum sunt albastre, am văzut. Punguliţe, le dau punguliţe…
Asta mă doare, că se cumpără meschin. Discutam cu un prieten bun de-al meu, din Basarabia, din Chişinău, înainte de alegerile lor şi spunea: „Dar, frate Tudore, ce să facem, noi ne-am dus la ţară şi am dat la ţăranii noştri seminţe de morcov, de roşii, să pună în grădină. Le-am adus seminţe şi le-am adus răsad. Şi comuniştii au venit cu tranzistoare.”
”Două perioade au fost extraordinare în istoria acestui popor: perioada prepaşoptistă, pe care o intuiesc acum, dintr-un anumit punct de vedere, şi perioada interbelică.”
„Numai noi n-avem voie să fim naţionalişti”
Se mai justifică, astăzi, disputa „comunişti/anticomunişti” în mediul politic?
Dragul meu, chestia asta cu comunismul e o vorbă. Comunismul n-a existat niciodată. A existat o formă exagerată, să zicem, a capitalismului, a înflorit fascismul din chestia aia, deşi toată treaba era plecată din social-democraţie. Mie mi se pare că nu e un lucru benefic faptul că ne uităm tot timpul înapoi.
Este contraproductiv?
Da, absolut contraproductiv. Asta a fost! Lăsaţi-mă acum să mă uit încolo, în faţă. Asta a fost istoria mea. Eu am mari probleme pentru că pregătesc un spectacol de o anume factură şi probabil că vor fi mulţi şocaţi.
Cu mai multe cântece din istoria românilor?
Da, chiar asta vreau să şi fac. Adică un spectacol de imnuri naţionale, pornind de la cântecele naţionale din perioada paşoptistă la cântecele mobilizatoare din preajma Războiului de Independenţă, apoi de la momentul 1916, din perioada interbelică şi până în epoca comunistă.
Vor fi toate acolo. N-o să renunţ nici la „Lumina-i steagul nostru-n zare”. Sunt cântece foarte frumoase, sunt ale istoriei mele. Dar o să cânt şi două cântece legionare foarte frumoase, de altfel.
De ce se crispează unii când se fac demersuri de asumare a istoriei naţionale?
N-am înţeles nici eu de ce. De frică şi din nevoia de a cataloga. Eu am fost întotdeauna un personaj foarte ciudat şi n-au ştiut niciodată unde să mă pună. Când m-au pomenit întâi au spus: „Domnule, e cu chitara, e folk!”. Aşteptau să mă vadă ca pe Onofrei la Braşov, cu trei fete lângă mine şi cu încă două chitare.
N-am ieşit. Am coborât către folclor adevărat. M-am apucat de cobză. Au spus „Băi, uite, băiatul e lăutar!”, pe urmă, iată-mă brusc cu o orchestră simfonică, total debusolant, n-a mai ştiut nimeni ce e cu mine.
Iată-mă cu taraf tradiţional, iată-mă pe urmă cu muzica uşoară interbelică, iată-mă cu muzica pentru copii, iată-mă cu poezia închisorilor comuniste, cântând cu un cor de călugări.
Acum pregătesc spectacolul cu corul şi fanfara reprezentativă a Armatei. Asta aş vrea. Aceste imnuri naţionale, cântate de o forţă naţionalistă în cel mai frumos sens al cuvântului.
Şi francezii sunt naţionalişti…
Toţi sunt naţionalişti mai rău decât noi, numai noi n-avem voie.
Se şi cultivă parcă această reţinere în „lumea bună”…
Intelectualii rasaţi nu mă mai interesează de mult.
Aveam aşa ceva?
Tocmai aia e, că mi se pare că n-avem… Vă amintesc poate una dintre cele mai frumoase replici pe care le-am auzit, dată de un prieten bun de-al meu, un personaj fabulos, unul dintre ultimele mari spirite ale acestei ţări, Romulus Vulpescu, despre care a zis o jurnalistă că e „fost intelectual”. Ce părere ai?! Şi lui i-a plăcut şi de câte ori se prezenta spunea:
„Romulus Vulpescu, fost intelectual”. Vezi, asta mi se pare fantastic! Cu cât scrii mai complicat, cu cât eşti mai aşa şi cu cât îţi pute ce-i aici, şi cu cât eşti mai dincolo, cu cât închizi ochii şi te-ai văzut dincolo spre graniţele Ungariei, spre Austria, cu cât uiţi de bălegarul de aici, eşti „ales”, eşti „rafinat”.
Dar, culmea, mulţi vor să se distanţeze de aceia de la care aşteaptă ovaţii…
N-aş avea nimic împotrivă acestor oameni – şi nici n-am ce să am, suntem pe alte tărâmuri – dacă ar fi fost veniţi din spaţiu, dacă ar fi fost extratereştri, înţelegi. Atunci ar avea voie, dar ei au fost şcoliţi aici, unii dintre ei sunt filosofi… Se spune că au făcut filosofia.
Domnule, ai făcut socialism ştiinţific! Ce, ai uitat?! Aia era filosofie?! Aţi făcut socialism ştiinţific! Dacă spuneai că faci filosofia se uitau chiorâş la tine, aşa că nu puteai. Acum, toţi au terminat facultăţi din astea. Profesori de socialism ştiinţific…
”Cu cât îţi pute ce-i aici, cu cât închizi ochii şi te-ai văzut dincolo spre graniţele Ungariei, spre Austria, cu cât uiţi de bălegarul de aici, eşti „ales”, eşti „rafinat”.”
„M-aş întoarce mâine la Spiru Haret”
Dacă aţi fi ministrul Învăţământului, care ar fi prima măsură pe care aţi dispune-o?
M-aş întoarce mâine la Spiru Haret, aş lua şi aş vede ce-a făcut, de ce a fost genial Spiru Haret. Înţelegi?
Pe vremea lui aveam unul dintre cele mai moderne sisteme de învăţământ din Europa…
Ştii de ce? Pentru că pornise de la – ştii foarte bine! – învăţământul modern din ţările civilizate şi l-a adaptat la capacitatea românului de a recepta. Du-i unui copil de american un program de-ăsta multicultural deschis şi l-ai tâmpit. Copilul român este capabil din punct de vedere intelectual să acumuleze. Tu, dintr-o dată, îmi ei copilul meu de la ţară – mă rog, acum de la ţară mai puţin, că nu mai au posibilitatea să vină…
Mulţi sunt plecaţi cu părinţii în Spania sau în Italia…
Aici e tragedia! Pepiniera inteligenţei şi a culturii noastre e călcată în picioare de sistem. Cine îmi garantează mie că, la ora actuală, nu se întâmplă ca 60% din viitorii copii geniali ai acestei ţări să nu aibă posibilitatea de a ajunge la liceu şi de a evolua!?
Numai 2% din tinerii din mediul rural intră la facultate…
Câţi dintre marii intelectuali ai acestei ţări au plecat de la ţară? Majoritatea. Eu am prins ultima generaţie de copii de ţărani. Ăştia de vin acum sunt copii de fermieri. Nu mă deranjează.
Vreau să mă duc prin satele patriei şi să-i văd, cum mă duc eu din când în când şi să mă opresc din curiozitate. Mai fac exerciţiul ăsta şi acuma, chiar dacă nu apar la televizor să spun asta. Eu sunt individul care apare o dată pe an sau de două ori la televizor.
Refuzaţi apariţiile în emisiuni televizate?
Nu refuz. N-am unde să mă duc. N-am la ce emisiune. Nu există emisiuni pentru mine. Dă-mi tu o emisiune! Unde să mă duc? Ar trebui, de pildă, televiziunea culturală să se preocupe. Avem un TVR Cultural… Ăia nu m-au sunat în viaţa lor, nici nu ştiu că exist.
Sunteţi un om „greu încadrabil”, aşa cum v-aţi autodefinit…
Nu numai eu. Pot să enumăr acum zeci de personalităţi care ar putea să-ţi facă spectacole extraordinare, show-uri.
Mai e şi altceva: de pildă, dacă eu sunt capabil să fac o emisiune trăsnet, cu un spectacol absolut, cu rating de neimaginat, cu un bun marketing de promovare al acestei emisiuni, cine îmi garantează că o gaşcă de mediocri din „partea ailaltă” n-or să spună: „Băi, suntem nebuni la cap, deci se poate şi aşa! Păi, îi învăţăm pe ăştia la lucruri de calitate?
Nu. Noi trebuie să-i ţinem pe ăştia la ce suntem noi capabili.” Dacă oamenii prind gustul lucrurilor rafinate, îi huiduie, îi dau afară, le închid televizorul. De ce la mine, în orice perioadă, sălile sunt pline?
Jucaţi cu casa închisă întotdeauna.
Vin în Bucureşti, fac un spectacol, două, la Sala Palatului, nu se găsesc bilete cu două săptămâni înainte. Este un public al meu, un public creat de mine. Ăştia nu pot fi păcăliţi, ăştia nu se uită la kitschuri. Spectacolele mele sunt şi de umor. Adică la mine se râde în spectacole şi se râde copios.
”Pepiniera inteligenţei şi a culturii noastre e călcată în picioare de sistem.”
„«Dacă eu sunt mârlan, toţi trebuie să fiţi!»”
Prin dispariţia umorului din societate şi prin înlocuirea lui cu băşcălia, pare-se că am asistat la o mare conspiraţie împotriva românilor…
Uite, vezi tu, îţi dau un exemplu absolut admirabil de decădere, dacă vrei, a spiritului acesta românesc. Pe un bucureştean de acum 40, 50 de ani îl calcă un domn pe bombeu, în tramvai, şi ăsta se uită şi spune: „Dacă-mi bagi o fisă în gură îţi spun câte kile ai!” Înţelegi?
Nu zice: „Bă, fiţi-ar mă-ta…! Bă, boule! Uită-te pe unde calci, în mă-ta!” Vezi, asta e diferenţa! Acum, pentru chestia asta te înjură şi te scuipă. Ăsta era umorul, ăsta era bucureşteanul, ăsta era Mitică, în sensul frumos.
Ce a determinat dispariţia lui Mitică?
Lipsa de credinţă, lipsa de educaţie, faptul că s-au populat artificial oraşele, că s-au industrializat. S-a construit enorm de mult, s-a adus forţă de muncă de la ţară.
Şi pe ţăran, când l-ai rupt de glia lui şi l-ai băgat în mahala, a luat ce e mai rău. Şi a devenit mârlan. Nu mai este orăşeanul care ştia că nu trebuie să scuipe pe jos, că nu trebuie să arunce seminţe pe jos. Aşa era educat de mic, de când îl ducea bona la grădiniţă.
Nu mai este nici ţăranul plin de respect, din sat, căruia îi era ruşine să facă astfel de lucruri pentru că se uitau vecinii la el. Aşa a înflorit în român, dintr-o dată, mârlănia. Şi a înflorit mârlănia până în sferele înalte ale politicului. Ăsta e rezultatul mârlăniei din sferele politice – lipsa totală de educaţie primară.
De acolo se propagă mârlănia la nivelul întregii societăţii…
Pe principiul „dacă eu sunt mârlan, toţi trebuie să fiţi!” Dacă vrei să ajungi ceva, asta e ideea. „Fiţi, tată, ca mine că uite ce bine îmi merge!”
”Ăsta e rezultatul mârlăniei din sferele politice – lipsa totală de educaţie primară.”
„Caşaloţii din politică trebuie fugăriţi”
Se poate reforma actuala clasă politică sau e doar o iluzie?
Eu cred că se poate reforma dar… vezi tu, după 1989 n-am avut jurnalism. Erau nişte profesionişti care terminau „Ştefan Gheorghiu”, secţia jurnalistică, care ştiau despre ce e vorba cu jurnalismul, dar care trebuiau să facă un jurnalism dirijat de partid.
Ştiau să scrie un reportaj, fără doar şi poate, îi învăţau să facă treburile astea. După ’89 au apărut două mii de ziare şi orice copil care scrisese un articol la gazeta de perete în şcoală a zis că e ziarist. Şi au început să publice toţi, să scrie toţi, care mai de care. Nenorocirea de pe lume…
Au fost şi sunt mulţi care au eşuat în profesiile pe care şi le-au ales iniţial…
Ei bine, au trecut 20 de ani şi s-a făcut deja jurnalism în România. Există, la ora actuală, jurnalişti din generaţia asta a voastră, profesionişti, care ştiu totul, pe care i-a învăţat viaţa. Ei bine, politicul n-a ajuns aşa de repede la maturitate. Ei sunt încă amatori.
Pentru că, dacă în jurnalism a funcţionat foarte bine concurenţa, şi a trebuit să se şcolească băieţii prin scriitură, să devină acizi în verb şi să aibă logică în ceea ce scriu, în politică s-au aşezat câţiva indivizi care n-au mai vrut să plece.
Le-a căzut bine, au ştiut şmecheriile şi n-au lăsat să urce tineretul care chiar voia să facă politică. Îţi dau exemplu de câţiva tineri politicieni foarte buni, foarte buni… Îi urmăresc la televizor, îi văd, le merge mintea, sunt copii prezentabili.
La cine vă referiţi?
Nu vreau să spun. Sunt destui, de la toate partidele. Nu vreau să spun…
Tinerii aceştia chiar vă dau speranţa că se poate şi altfel în politica românească sau e doar o impresie?
Nu, nu. Eu cred că ei ar putea să facă schimbarea, dacă ar avea în spatele lor generaţia ailaltă de tineri, care să-i „fugărească”.
Tinerii la care vă gândiţi sunt plecaţi acum în străinătate.
Da, da, da. Pentru că ăştia care sunt acum sus, caşaloţii, n-au treabă cu generaţia asta de tineri, nu se simt fugăriţi. „Sunt la mâna noastră!”, îşi zic ei. „Băi, copile, tu nu ştii cum este, hai că-ţi spune tata…”, înţelegi? Ăsta este punctul meu de vedere. Asta este cea mai mare tragedie a acestui popor.
”Ăştia care sunt acum sus, caşaloţii, n-au treabă cu generaţia asta de tineri, nu se simt fugăriţi. „Sunt la mâna noastră!”, îşi zic ei.”
„Băsescu nu mă reprezintă”
Cum aţi judeca primul mandat al preşedintelui Băsescu, în raport cu cel de-al doilea?
Nu ştiu dacă sunt măsură să-l judec pentru că eu nu l-am votat. Adică eu n-am agreat genul…
Dar totuşi vă reprezintă.
Nu pe mine.
Pe noi toţi, ca popor, ne reprezintă.
Eu mă delimitez de chestia asta. Sigur, mă supun că n-am încotro. Sunt într-o ţară democratică şi trebuie să respect legile pe care preşedintele le semnează. N-am ce să fac. Iar recurg la pilde, ca să zic aşa. În primul său mandat, a venit la un spectacol de-al meu. Ca ministru, a venit la mai multe, dar apoi n-a mai venit.
E pilduitor?
Poate, cine ştie…
L-am şi jignit într-un spectacol, dar spuneam o poezie de-a lui Sorescu. Asta când era primar general al Capitalei. A venit, din nefericire – n-a fost inspirat! -, la acel spectacol, şi spuneam un poem a lui Sorescu – „Măciuchiţa”. Începea foarte rău:
„Unul, Gagea a lui Spartu’” – spunea Sorescu – cu cap mare şi cutare...”, „a fost ales de Comitetul” nu-ştiu-cum „să lichideze câinii“. Băsescu tocmai luase hotărârea să lichideze câinii. Şi de aici încolo, poemul era o „nenorocire”. „Băi, zice, eu am făcut o şcoală şi am învăţat că nu-ţi dă dreptul nimeni să omori câinele. Dar tu ce-ai învăţat? Să omori câini?”.
Adică era treaba „legată” şi de atunci n-am mai avut o relaţie cu el. M-am mai întâlnit cu Domnia Sa o dată, când făcea o baie de mulţime, a doua zi de Paşti, la primarul oraşului Craiova, pe care, după aia, l-au închis… Dar, mă rog, cu entuziasm m-a îmbrăţişat, să vadă lumea. S-au făcut şi fotografii…
Aţi realizat un transfer de popularitate…
Sigur că da. Am stat de vorbă cu Domnia Sa, am băut un pahar de vin. Era Radu Berceanu acolo, care m-a prezentat plin de drăgăleşenie.
Radu Berceanu v-a prezentat pe dumneavoastră?
Da, m-a prezentat şi i-a spus domnului Băsescu foarte frumos: „Vă prezint pe «naşul» meu politic. Dacă Tudor Gheorghe n-ar fi fost, eu n-aş fi intrat în politică”. Am făcut şi greşeli, domnul meu…
”Pe Traian Băsescu l-am şi jignit într-un spectacol, dar spuneam o poezie de-a lui Sorescu.”
„Mă adresez tinerilor care pot discerne”
De ce vă iubesc tinerii de azi atât de mult?
Pentru că, deocamdată, nu i-am dezamăgit cu nimic. Toate programele mele, toate gândurile mele le-am spus pe faţă. Ei sunt debusolaţi. Eu cred foarte tare în capacitatea lor de a discerne. Mă adresez unei categorii de tineri capabili să facă această deosebire. Eu ştiu că oamenii care mă apreciază şi care vin la spectacolele mele plătesc şi bani. Nu sunt deloc ieftine biletele la mine.
Calitatea costă…
Mi s-a şi reproşat, la un moment dat, dar n-am ce să fac. Nu pot să fac un spectacol ieftin având în spate 80 de instrumentişti şi un cor. Astea costă. Nu mă ajută Ministerul Culturii să subvenţioneze actele de cultură.
Ministerul Culturii are alte preocupări…
Probabil.
Acum este preocupat, se pare, şi de „proiectul Roşia Montană”…
Nu ştiu nimic despre Roşia Montană. Am fost pe acolo, în zona aceea mirifică, în istoria aceea senzaţională. Am şi jucat într-un spectacol foarte frumos în care era vorba exact despre lumea căutătorilor de aur, a minerilor din băile de aur ale ţării. E o istorie şi acolo. Dăm, încet, încet, cu piciorul la fiecare zonă care înseamnă istorie.
Niciodată după 1989 nu vi s-a propus să coordonaţi vreun proiect naţional de promovare a culturii române?
Nu. Eu am făcut nenumărate turnee în străinătate şi înainte de ’89 şi după ’89. Dar niciodată trimis de statul român. Pe mine niciodată Ministerul Culturii nu m-a trimis să reprezint cultura română. Eu am fost invitat să reprezint cultura română. Eu am fost chemat de dor, n-am fost mânat de interese.
”Eu am fost chemat de dor, n-am fost mânat de interese.”
„În 50 de ani de acum încolo ne vom curăţi”
V-a fost vreodată ruşine de faptul că sunteţi român?
Niciodată!
Dar aţi avut motive să vă fie ruşine?
Ar fi fost. Ar fi fost când eram cu o delegaţie de francezi în zona Lyonului. Eram la un nivel foarte mare, cu doi profesori universitari – dintre care unul era Michel Noir, fost ministru al Finanţelor, primar al Lyonului şi posibil candidat la preşedinţie.
La o masă, lângă noi, erau nişte români care înjurau şi vorbeau atât de tare încât mi-a venit să intru în pământ. Şi ăla m-a întrebat: „Nu vorbesc română?”
Bine, eu am fost delicat şi am spus: „Un dialect…” Dar nu mi-e ruşine nici acum dacă mă duc în străinătate şi mă întreabă ăştia de economia noastră. Eu spun că trecem printr-o perioadă mai dificilă, ca în orice tranziţie. Şi mi se pare normal să spun aşa.
Ce dreptate a avut Brucan şi cum l-am înjurat atunci când a zis că ne trebuie 20 de ani să se schimbe generaţiile astea. Dar mie mi-e teamă foarte tare de alt lucru – ca aceia care vin din urmă să nu fie foarte taraţi.
Riscul e mare.
În 50 de ani de acum încolo ne vom curăţi. Cred că ăsta e şi termenul istoric.
Ca o pribegie prin deşert…
Sigur că da.
Va începe România, după 2012, să se schimbe în bine?
Pe termen scurt, după 2012, va fi foarte rău.
Deci, nu vom începe să creştem…
Nu, că n-avem cum. „S-a dus dracului rapiţa”, ştii, cum zice Caragiale. S-a dus dracului cultul muncii la români. Prea am vrut toţi să fim „biznizmeni”.
Cu „z”…
Da. Neapărat! Adică, noi am vrut repede să păcălim. Acum, încet, încet, apare câte unul care face câte ceva şi noi alergăm repede să-l filmăm şi să arătăm „Uite că se poate!”. Dar nu, aici, până nu se va… Cred în întoarcerea românilor din Spania, din Italia, a românilor care au învăţat şi au văzut cum e dincolo.
Sunteţi printre puţini care mai crede asta.
Eu cred pentru că am văzut ce se poate face. Du-te în zona Satu Mare să vezi ce au făcut acolo. Au învăţat cum e cu căpşunile. Şi s-a umplut zona aia, a Maramureşului, de căpşuni. I-am văzut şi la Galaţi şi erau fericiţi. Scria mare: „Căpşuni de Satu Mare”.
Deci ei au învăţat să facă asta. Dacă acestor oameni care ar veni, guvernanţii de astăzi, legislaţia de astăzi le-ar spune: „Domnule, puneţi o afacere pe picioare şi cinci ani de zile nu vă luăm nicio taxă!”, s-ar întoarce mai mulţi. Ei, atunci ţara asta s-ar face cum trebuie.
”Cred în întoarcerea românilor din Spania, din Italia, a românilor care au învăţat şi au văzut cum e dincolo.”
Fragmente din precedentul dialog „La masa Adevărului” (mai 2009)
„Mă supără mârlănia din jur”
George Rădulescu: Mai avem motive să fim mândri că suntem români?
Tudor Gheorghe: E greu, dar pentru asta lupt eu. Asta încerc să demonstrez acestei generaţii debusolate şi debusolante. Motivele care ar putea să-i facă să fie mândri că sunt români trebuie căutate în trecut, nicidecum în contemporaneitate.
Am obsesia limpede a două perioade din istoria României: paşoptismul şi perioada interbelică. Acelea au fost perioade extraordinare în istoria poporul român. Atunci s-a înfiinţat România.
Tânăr fiind, mai poţi spune astăzi că eşti mândru că eşti român fără a atrage priviri ironice, fără a fi luat în batjocură?
A fost şi cred că mai e un vânticel niţel ciudat. O anume categorie de intelectuali români susţin ideea – nu pe faţă, ci discret, parşiv! – că cu cât îţi înjuri mai mult ţara, cu atât eşti mai european. Mie îmi dispace genul ăsta.
Ce vă supără cel mai mult în societatea românească?
Mârlănia din jur! Ies pe strada Unirii din Craiova şi mă salută vecinii mei care îmi spun cu eleganţă: „Salut vecine!”. Adică ne tragem de şireturi. Iar e vorba despre lipsa criteriilor… Mă deranjează ce văd în Bucureşti, unde nu îmi place să stau. Merg cu taxiul şi mă uit la lumea din autobuz, pe fereastră. E de o tristeţe cumplită… Nu mai e niciun zâmbet. Femeile, înainte, când fugeau după autobuz râdeau. Acum fug disperate. Dacă nu prind autobuzul e o disperare îngrozitoare.
Care ar fi soluţia?
Educaţia! Am avut un prieten care fusese dat afară din televiziunea română pentru că îl invitase pe consulul britanic acreditat la Bucureşti, care vorbea bine limba română. L-a întrebat: „Este proverbială disciplina britanică. Cum aţi reuşit?” Iar consulul britanic a răspuns privind fix spre cameră: „I-am băut 400 de ani!”.
La noi ar funcţiona acelaşi „sistem”?
Aici nu trebuie să existe democraţie pentru că nu e construit sistemul. Întâi disciplinează-i, apoi dă-le libertate! Când ai dat libertatea fără disciplină, iată ce se întâmplă! Văd că deţinuţii se vaită acum în închisori că nu au televizor cu nu ştiu ce diagonală. Şi l-am întrebat pe tata ce televizor avea în puşcărie. Să-i scoată la muncă, că n-au cu cine face autostrăzile! Eu, care umblu în toată ţara, observ că nimeni nu munceşte pe drumurile patriei. Se fac poduri, se fac şanţuri şi trec pe lângă ei. Sunt câte 10 inşi, iar trei stau în lopeţi. Ce-ar fi să nu le mai dea lopeţi cu cozi din astea? Să le dea lopeţi cu cozi mai lungi ca să nu mai poată sta în ele! Sau să le dea lopeţi cu cozi mai mici. Dar nici aşa nu e bine, că fantezia îl determină să pună basca în coadă şi să stea în fund.
E vorba de mentalitate…
Le dau formula cum să facă autostrăzi. Să aducă 3.000 de chinezi şi să le spună de unde până unde trebuie făcut, fără să se mai bage în rest, că-i strică! Să vezi ce autostradă se face, ca vântul şi ca gândul.
De unde pleacă problema aceasta, a modului în care ne raportăm la muncă?
Din comunism! Nu era sloganul genial: „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”? Exista un folclor ilegal, pe care îl cântau lăutarii în perioada comunismului. Era atunci cu acordul global: „Fir-ai al dracu` de global, mi-ai făcut muierea cal!” sau „Fir-ai a dracu` tarla lungă!” sau „Dacă ai şurub isteţ, ajungi mare la judeţ!”.
”Întâi disciplinează-i, apoi dă-le libertate! Când ai dat libertatea fără disciplină, iată ce se întâmplă!”
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
