|  |
Domnul Dumnezeu lucrează şi în aceste vremuri tulburi, vremuri în care răcirea inimilor a cuprins întregul neam ortodox. Prin arătări şi vedenii minunate Hristos Mîntuitorul, capul Bisericii Ortodoxe, ne însufleţeşte necontenit cu netrecătoarele sale cuvinte: „[...] voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18).
Întrucît lumina nu se aprinde ca să fie pusă sub obroc, credem că este de datoria noastră să scoatem la lumină un eveniment ieşit din comun care s-a petrecut ieri, 7 ianuarie, la Colindul de Naşterea Domnului, astfel ca toţi fraţii şi surorile întru Hristos să afle despre aceasta. Începem cu lămurirea aspectului tehnic al întîmplării:
Ca în fiecare an, procesiunea praznicală a fost imortalizată de situl ortodox „Moldova Noastră” cu un aparat de fotografiat Canon S5 IS. S-au făcut peste o sută de fotografii dintre care o parte au fost publicate pe sit pentru ca cititorii noştri să poată vedea cum a avut loc Colindul despre care am anunţat din timp.
Ziua de 7 ianuarie (25 decembrie după calendarul bisericesc) a fost o zi destul de rece, dar cu mult soare, ceea ce i-a bucurat pe creştinii participanţi la Colind. Chiar de la începutul procesiunii am sperat că şi de această dată Domnul se va milostivi de turma sa şi ne va trimite zăpadă din cer, aşa cum minunat s-a întîmplat anul trecut. Odată ajunşi la capătul manifestaţiei creştineşti am constatat, ce-i drept, cu regret, că Dumnezeu nu ne-a încîntat cu ninsoarea mult aşteptată, bineînţeles, nevrednicia şi căldicia noastră fiind principala cauză. Totuşi noi, creştinii, am rămas adînc împliniţi duhovniceşte de săvîrşirea Colindului de Crăciun, întru slava şi mărturisirea lui Dumnezeu.
Tainice sînt însă căile Domnului! Trecînd în revistă, spre publicare pe sit, fotografiile făcute la Colind, am descoperit, la început cu nedumerire, apoi cu bucurie lină şi lacrimi pentru nevrednicia noastră, că toate fotografiile în care apare soarele de pe cer, acesta are o formă neobişnuită şi anume: exact forma Stelei cu opt colţuri - "steaua Maicii Domnului" - (care se prelungesc în opt raze, după cum se poate vedea mai jos), la fel ca Steaua care a fost purtată de creştini pe parcursul Colindului!
Muşcaţi însă fiind de scepticismul care ne caracterizează, am făcut un experiment simplu pentru a ne convinge de autenticitatea semnului arătat pe cer: în aceleaşi ore ale zilei următoare, înarmaţi cu acelaşi aparat de fotografiat, fără a ajusta în vreun fel parametrii săi folosiţi în ziua precedentă, am imortalizat soarele care atîrna pe cer. Ei bine, de data aceasta, soarele apărea în poze avînd forma sa obşinuită – rotundă. Este de menţionat şi faptul că la fotografierea din timpul Colindului nu s-au folosit nici un fel de efecte speciale cu care aparatul de fotografiat este înzestrat.
Nu putem înţelege fenomenul înregistrat decît ca un semn suprafiresc, inexplicabil nici prin „întîmplare” (fotografiile s-au făcut pe parcursul tuturor celor trei ore cît a durat colindul şi fotografiile care surprind semnul sînt făcute la diferite momente şi din diferite racursiuri de către neprofesionişti care, bineînţeles, nu erau conştienţi de semnul acesta), nici prin diferite efecte ale obiectivului aparatului (deoarece a doua zi fenomenul nu s-a repetat la aceiaşi parametri ai aparatului).
ASTFEL, FRAŢILOR, PUTEM CONSTATA URMĂTOARELE:
- Acest semn s-a arătat în ziua sărbătoririi Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos (după calendarul ortodox, fireşte, adică pe data de 7 ianuarie a calendarului apusean, ceea ce corespunde zilei de 25 decembrie a calendarului ortodox).
- Acest semn s-a arătat tocmai pe parcursul orelor în care s-a desfăşurat Colindul de Crăciun care a fost săvîrşit de creştinii adunaţi cu scopul de a sărbători Naşterea (Întruparea) Dumnezeu-Fiului şi de a mărturisi în acest fel lucrarea neîncetată a Bisericii Ortodoxe în lume – în cazul nostru – în Moldova. După cum este statornicit aici, prăznuirile de obşte (în văzul lumii profane) – Drumurile Crucii, procesiunile de sărbătoare – de Paşti şi de Crăciun – se fac exclusiv de creştinii din Mitropolia Chişinăului şi Moldovei, Patriarhia Moscovei.
- Anul trecut, după un decembrie fără zăpadă, în ziua din ajunul Naşterii Domnului (6 ianuarie) a început să ningă pentru prima dată în acel an. Ninsoarea a devenit mult mai abundentă a doua zi, exact în momentul începerii Colindului, astfel arătîndu-se tuturor voia lui Dumnezeu. În acest an însă voia Domnului (care s-a arătat prin semnul Stelei) nu s-a arătat tuturor – creştinilor şi necreştinilor. Spre deosebire de anul trecut, acest semn îl vor afla în special doar creştinii, deoarece acest semn se difuzează exclusiv prin mijloacele de informare creştineşti, iar necreştinii nu sînt deloc interesaţi în difuzarea acestui fapt.
După părerea noastră, iată care sînt cele cîteva concluzii asupra celor întîmplate:
1. Dumnezeu, în marea Sa milă, nu ne-a părăsit. El rămîne, aşa după cum ne-a încredinţat, cu Biserica Sa, adică cu neamul creştinesc - poporul şi ierarhii binecredincioşi - pînă la sfîrşitul veacurilor.
2. Dumnezeu Mîntuitorul ne arată vădit că nevoinţa mică de tot pe care o facem noi, creştinii, întru mărturisirea şi cinstirea numelui Său îi este bineplăcut.
3. Sărbătorirea Naşterii Mîntuitorului anume după calendarul ortodox – aşa cum au statornicit Sfinţii Părinţi călăuziţi de El în Persoana Duhului Sfînt - îi este bineplăcută lui Dumnezeu. Aceasta, însă, nicidecum nu înseamnă că Dumnezeul cel Atotmilostiv respinge sărbătorirea pe care o fac credincioşii sinceri din Bisericile canonice care urmează calendarul apusean, necreştin. Dumnezeu, în nemărginita Sa dragoste pentru omul neputincios, dă dovadă de pogorămînt, prin Iconomia Mîntuirii. Bineînţeles, aceasta nu se referă la aşa-numiţii „clerici” ai organizaţiei antiortodoxe autodenumită „mitropolia Basarabiei”, deoarece ei ştiu cu toţii că fac lucrarea dezbinării Bisericii lui Hristos, lucrare de care vor da răspuns la înfricoşătoarea Judecată.
4. Calea pe care ne îndreptăm aşa cum putem, cu căderi şi ispite, este calea Ortodoxiei nemincinoase şi Dumnezeu ne întăreşte în lucrarea pe care o facem noi, poporul Său.
În final, aducem în atenţia dvs. un cuvînt de întărire şi luminare duhovnicească din partea părintelui Serafim Rose:
„Durerea inimii este condiţia creşterii duhovniceşti şi a arătării puterii lui Dumnezeu. Tămăduirile şi celelalte minuni se întîmplă celor deznădăjduiţi, inimilor îndurerate, dar care totuşi continuă să se încreadă şi să nădăjduiască în ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucrează Dumnezeu. Lipsa (parţială) a minunilor din ziua de azi arată lipsa durerii inimii din oameni şi chiar din mulţi creştini ortodocşi – prinşi de răcirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urmă”. (extras din minunata carte „Viaţa şi lucrările părintelui Serafim Rose”, de ierom. Damaschin).
După cum spune Sfîntul Apostol Ioan în întîia sa epistolă sobornicească, aşa spunem şi noi: "Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină. (1Ioan 1:3-4)"
+ + +
Iată fotografiile originale, neprelucrate:
Iată fotografiile făcute a doua zi, în aceleaşi ore, cu acelaşi aparat (cu aceiaşi parametri):
HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU !
