ROMANIA ALB-NEGRU - VRAJITORIA DIN POLITICA - Emil Strainu, Lucian Iorda...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Surprize de partid! Sotia parapsihologului Aliodor Manolea este membru PD-L

Parapsihologia si politica par sa mearga mana-n mana. Sotia lui Aliodor Manolea, cel care a stat in preajma lui Traian Basescu pe parcursul campaniei electorale este si ea specialista in domeniu si, nu in ultimul rand, membru al PD-L.

by INTERNET PROTV

Doamna este vicepresedintele organizatiei de femei sector 6. Doina Manolea a fost pana de curand si director al Inspectoratului Teritorial de Munca. A plecat insa de acolo, in urma cu doua zile, cand a reizbucnit scandalul atacurilor energetice.

Doina Manolea face oficial si politica la PD-L. Nu se stie insa daca ea era in acest partid si acum doi ani, cand sotul sau il consilia pe liderul PSD, Mircea Geoana.

Cert este ca sotii Manolea au locuit pana acum cativa ani intr-un aparatament din sectorul 4 al Capitalei. Acum au trei terenuri si doua case de vacanta. Nu au conturi, dar au in schimb doua credite ipotecare de aproximativ 300.000 de franci elvetieni.

Prezenta lui Manolea la dezbaterea dintre cei doi candidati a fost una cel putin misterioasa, din moment ce organizatorii evenimentului spun ca numele lui nu a aparut pe niciuna dintre listele trimise de partide sau de staff-urile de campanie.

A intrat insa in centrul atentiei dupa ce Viorel Hrebenciu si sotia lui Mircea Geoana au declarat ca presedintele PSD a fost atacat energetic si ca cineva a invocat flacara violeta. Ce inseamna asta si cat adevar sta in spatele acestor vorbe?

"Este o meditatie cu rol terapeutic. Nu poti sa faci rau unui om cu flacara... Importanta nu este culoarea pe care o porti, ci vibratia pe care o ai. Eu cred ca nu exista nicio tara in aceasta lume, ma refer la tarile dezvoltate, in care institutia prezidentiala sa nu aiba si un consilier psihologic sau un consilier in sistemul energetic", este de parere doctorul Theodor Vasile, parapsiholog.

Nimeni din PD-L nu comenteaza rolul sotilor Manolea in cadrul partidului si nici ultimele acuzatii facute de o parte dintre reprezentantii PSD.

In alta ordine de idei, legaturile dintre lumea politica si parapsihologie nu sunt putine in lume. Potrivit presei, fostul presedinte american George W. Bush Senior ar fi avut incredere intr-un maestru chinez. Fostul conducator al Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev ar fi apelat si el la parapsihologie, ca si fosta prima doamna Hilary Clinton. Nancy Reagan, in schimb, ar fi cochetat cu astrologia.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Ce se ascunde în spatele căderii lui Gaddafi şi a crizei din lumea arabă

de Alexis Sophronias

De la preluarea conducerii Libiei printr-o lovitură de stat militară, pe când avea numai 28 de ani şi era deja colonel, Gaddafi a revoluţionat toate domeniile vieţii din Libia.

Putem aprecia că nu a fost nici pe departe un sfânt, recunoaştem mari greşeli pe care le-a făcut (de exemplu, atentatul cu bombă din 1988 asupra unui avion american, soldat cu 270 de victime, cunoscut ca atentatul de la Lockerbie)... dar să parcurgem în continuare câteva aspecte interesante şi abia la sfârşit să tragem toate concluziile.

Să începem cu esenţialul: Gaddafi nu mai voia să-şi vândă petrolul pe dolari. Văzând zelul cu care „elita” masonică de la Federal Reserve (o asociaţie care este la fel de „federală” pe cât este de federal şi Federal Express :) ) dau drumul la tiparniţe să producă baloţi după baloţi de maculatură verde, a decis că este o cacealma să vândă resursele patriei lui pe plastic fără valoare.

Aşa că a vrut să organizeze o uniune islamică, ce ar fi putut să folosească o nouă monedă (dinarul de aur) aceasta urmând să fie singura valută pentru care ar fi permis să-şi vânda hidrocarburile. Gaddafi a avut în vedere şi ceea ce a păţit Saddham Hussein când nu a mai vrut să vândă petrol contra dolari ci contra unor alte valute (yuan, rublă).

Pentru cei care cred că nu este nicio problemă că vroia să vândă contra aur, întrucât SUA are cele mai mari rezerve de aur de pe planetă, stocate la Fort Knox, ar fi momentul să-şi amintească scandalul sexual din pricina căruia a fost „debarcat” Dominic Strauss-Khan de la şefia FMI (care, după ce a fost discreditat, a fost găsit nevinovat!).

Unul dintre motivele principale (dar ascunse) pentru această mascaradă a fost şi faptul că Strauss-Khan a dat în vileag faptul că SUA nu şi-au onorat datoria de 100 şi ceva de tone de aur către fondul monetar.

În plus, există şi păţania chinezilor care au cumpărat mai multe sute de tone de aur de la americani şi au avut neplăcuta surpriză să constate că lingourile erau din tungsten (wolfram) şi doar acoperite cu câţiva microni de aur.

Există un procedeu numit PVD (physical vapor deposition) care constă în introducerea lingourilor sau a oricărui alt metal de nu contează ce formă, într-o autoclavă vidată, apoi are loc vaporizarea aurului (sau a oricărui alt metal) la temperaturi extrem de ridicate, astfel că acesta se transformă într-un gen de „abur” care se aşează pe metalul ce se vrea acoperit.

Acoperirea (coating) prin acest procedeu este extraordinar de rezistentă, practic face corp comun cu metalul acoperit; nu este o poleială sau o vopsea simplă. De exemplu, chiar la o folosire intensă, manuală, se pierde prin frecare cam 1 micron pe an, deci o acoperire de 10 microni, care de altfel este o bagatelă, a suta parte dintr-un milimetru, nu este îndepărtată chiar dacă lingourile ar fi manipulate şi mutate non-stop timp de 10 ani, şi nu ar lăsa să se vadă metalul ce este de fapt dedesubt.

Aurul este aproape imposibil de contrafăcut din pricina densităţii lui deosebite. Chiar şi plumbul este mai uşor cu 1/3 raportat la volume identice. Singurele metale care se apropie de aur ca şi densitate sunt wolframul şi uraniul.

Uraniul este mai scump şi este şi radioactiv, deci pas, wolframul este de 30 de ori mai ieftin, aşa că se pretează la acest gen de contrafacere.

Este uluitor nivelul şi amploarea excrocheriilor pe care SUA le face peste tot pe planetă, nu contează cum se numeşte ţara (victima), şi apoi îi râd în nas, iar dacă se revoltă, trimit rapid flotele de submarine şi portavioane ca să instaureze „democraţia” (Libia) sau ca să întrerupă „proliferarea armamentului chimic de ucidere în masă” (Irak).

După acest lung intermezzo tehnic din care reiese că SUA nu mai are nici aur şi nici morală, conchidem că această uniune a dinarului din aur, (au avut un audit chiar şi de la Rusia) ce s-ar fi întins din Africa până în Indonezia (ţara cu cel mai mare număr de credincioşi musulmani de pe planetă) ar fi zdruncinat teribil planurile de control a energiei pe care SUA le urzeşte de zeci de ani. Aşa că Unchiul Sam a procedat după cum urmează.

O analiză a generalului (r) Aurel Rogojan:

Noua ordine mondială nu a început pentru întreaga lume arabă sub cele mai bune auspicii. Pentru unele state arabe, aşa numite din „axa răului” şi devenite ţinte ale „războiului mondial antiterorist”, a început chiar foarte prost.

Unica superputere mondială, pe o parte, ofensată de atacurile grupărilor extremiste fundamentalist – islamice, iar, pe de altă parte, confruntată cu ameninţarea de a nu (mai) putea controla rezervele mondiale de petrol deţinute ori controlate de regimuri politice islamice, nesigure din punctul de vedere al intereselor şi obiectivelor securitaţii sale nationale, Statele Unite ale Americii, şi-a reconsiderat strategia politică faţă de lumea islamică, în general şi faţă de cea arabă, în special.

În contextul creat după evenimentele din septembrie 2001, „Alianţa mondială antiteroristă”, condusă de Statele Unite, secondată de unii dintre principalii si tradiţionalii săi aliaţi, a mobilizat aproape întreaga planetă împotriva unui inamic invizibil, dar neechivoc, etichetat ca fiind motivat de o ideologie religioasă fundamentalist –islamică.

De ce a fost posibilă o asemenea eroare istorică la scară planetară şi unde va ajunge lumea în urma consecinţelor? Între urmările unei asemenea împărţirii a lumii şi al unui astfel de debut al noii ordini mondiale, ţările arabe au avut mult prea puţine opţiuni în ceea ce priveşte participarea şi manifestarea lor în viaţa politică internaţională.

Am să exemplific cu cazul Libiei.

Care au fost forţele dezlănţuite asupra lui Gaddafi şi a poporului libian?

Mereu şi mereu am auzit de poporul inocent în lupta cu tiranul cel rău.
Cine este acest popor „nevinovat”, cine sunt aceşti „rebeli”, aşa cum au fost numiţi ei în mass-media internaţională?
Este vorba de patru forţe interne principale, toate infiltrate şi împuternicite de mandatari externi:

1. Triburile monarhiste Harabi şi Obeidat din coridorul Benghazi – Darna – Tobruk. În timpul luptei împotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit în zonă interesele britanice. Drept recompensă, unul din liderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost îndepărtat de Gaddafi în anul 1969!

2. Al Qaeda. Organizaţia Al Qaeda a fost înfiinţată în anii 1981-1982, în timpul războiului din Afganistan, de către Robert Gates, Secretarul de Stat al Apărării american de până în iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al şefului CIA. Scopul a fost acela de a crea o armă în lupta cu URSS.

De atunci, Al Qaeda a fost folosită pentru a declanşa războaie în diferite ţări, sub pretextul de a lupta împotriva Al Qaeda (Serbia, Afganistan) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizată acum sub numele de „rebeli” în Libia).

Desi înfiinţată de CIA în Afganistan, Al Qaeda care a luptat în Libia este de origine locală, pentru că regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare număr de membri din istoria acestei organizatii. Astfel, putem chiar spune că Al Qaeda este libiană.

3. Frontul Naţional de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent CIA.

4. Mişcarea rebelilor conduşi de Nuri Mesmari, aflat cândva în anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit în octombrie 2010 din Libia la Paris, fiind urmărit în ţară pentru deturnare de fonduri. În Franta, a primit consultanţa serviciilor speciale de acţiune externă ale Frantei.

Forţele externe:

1. Este cunoscut ce a făcut NATO. Bilanţul: cca. 60.000 de victime, majoritatea din rândul civililor.

2. Cel mai mare duşman al poporului libian, care a lovit în lumea întreagă, mai periculos şi mai distructiv decât bombele, a fost atacul prin agresiunile psihologice de imagine. Prin intermediul caselor de presstituţie (presă+prostituţie), războiul psihologic a fost câştigat din start. Poporul libian nu a avut nicio şansă în faţa opiniei publice internaţionale manipulate.

Despre Ceauşescu s-a spus cândva că avea toaleta cu accesorii de aur, iar în decembrie 1989 că otrăvise fântânile. Despre Sadham Hussein s-a zis că oamenii lui scoteau copiii kuwaitieni din incubatoare şi îi lăsau să moară.

Despre Gaddafi s-a spus că a dat viagra soldaţilor şi că îi îndemna să violeze sau că îşi omora proprii supuşi (pe care, de altfel, i-a făcut anterior cei mai educaţi şi mai bogaţi oameni din Africa).

Jurnalişti, oameni politici, istorici şi alţii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuială proprie şi riscând totul, au călătorit în această perioadă în zona conflictului ca să afle adevărul, ca să aibă ce spune celorlalţi şi ca să scrie istoria.

Au trebuit să intre în Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, căci căile aeriene şi navale fuseseră blocate. Acolo au găsit o lume cu totul diferită de ceea ce portretizase mass-media. În pofida a ceea ce stiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era în teroare, majoritatea covârşitoare îl susţinea pe Gaddafi, nu aveau loc violuri în masă, copiii mergeau liniştiţi la scoală…

Dimpotrivă, au văzut şi au filmat, de exemplu, demonstraţia de la 1 iulie din Piaţa Verde din Tripoli (a auzit cineva de această demonstraţie?), unde în jur de 1 milion de oameni, în niciun caz câteva mii, aşa cum s-a spus – adică aproape toată populaţia oraşului Tripoli – au ieşit în stradă pentru a-şi arăta susţinerea faţă de Gaddafi şi opoziţia faţă de intervenţia străină, în scop umanitar şi în numele poporului libian.

Asemenea demonstraţii au avut loc aproape săptămânal în toată ţara. Deşi ştiau că moartea avea să vină asupra multora dintre ei în zilele următoare. Un alt lucru pe care mass-media nu l-a spus este, de exemplu, uciderea în masă a negrilor de către rebeli, deghizată de occidentali în omorârea unor mercenari.

Un alt exemplu de presă alternativă (reală) este reprezentat de imagini ale victimelor bombardamentelor. Peste tot în lume asemenea materiale au fost cenzurate, pentru a nu se afla ce s-a întâmplat de fapt. Gaddafi o fi păcătuit, inclusiv prin faptul că a încercat să-şi apere ţara.

În ziua de astăzi, cine ţine cu tara lui şi încearcă să o apere nu se cuvine să fie etichetat decât prost, extremist, terorist, criminal de război. În alte asemenea precedente, istoria ne-a demonstrat că, cel mai adesea, de ambele parţi ale baricadelor s-au aflat oameni care au crezut sincer în măreţia şi gloria neamului, pentru care şi-au pus ofrandă pe altarul patriei vieţile lor.

Să reluăm: situaţia a fost de la început o nebuloasă; de ce ar avea loc o revoluţie într-o ţară a cărei conducere putem considera că avea o grijă exemplară pentru propriul popor? Cu un produs intern brut (PIB) de 14 884$ pe cap de locuitor şi cu cea mai mare speranţă de viaţă (74 de ani) de pe continentul african, oare ce îi nemulţumea aşa de tare pe rebeli?

Ştirile „pentru mulţime” l-au prezentat pe Gaddafi ca fiind un tiran nemilos şi un dictator însetat de bani, de putere şi de sânge (aici a pus şi el paie pe foc, cu declaraţiile de la începutul războiului, cum că va trece prin foc şi pară pe opozanţi şi pe străinii care se vor încumeta să îl ameninţe în vreun fel).

Apoi au început să apară ştiri şi pentru cei care îşi fac timp să citească printre rânduri; vă mai amintiţi primele „realizări” ale rebelilor, după ce au „eliberat” primul oraş: au format un guvern democratic provizoriu, au fiinţat un cap de pod aerian, prin care Crucea Roşie (sau Semiluna Roşie) să aducă alimente şi medicamente celor oprimaţi şi oropsiţi? NU.

Au înfiinţat o bancă. Şi au dat liber la consumul de alcool, interzis cu desăvârşire de dictatorul Gaddafi. Şi războiul a continuat. La un moment dat, ştire: un F-16 american a căzut din cer pe teritoriul Libiei; era în misiune, fireşte. Nu a fost atacat, nu a luat foc, a cazut de vechi ce era.

Daca tot plăteşte NATO facturile, ce a zis pragmatismul american? Aşa cum în războiul din Coreea au scăpat de muniţiile şi tehnica rămasă din al doilea război mondial (Vietnamul a fost poligonul pentru testarea armelor de generaţie următoare), la fel au scăpat şi de munţii de muniţii în prag de expirare şi de tehnică militară învechită, şi în Irak şi în Afghanistan şi în Libia.

Este singurul mod de a subzista a unei ţări care în afară de armament şi filme proaste nu mai produce mare lucru. A, ba da, datorii... nu cine ştie ce... doar de asta îşi spun The Greatest Nation (Cea mai mare naţiune), doar le are pe cele mai mari din lume - 17 000$ de miliarde (în mare parte la chinezi ).

Ar fi un război de cascadorii râsului, cu rebeli care au bocanci a la Legione Etrangere (Legiunea Străină), cu rafinării şi porturi care funcţionează la capacitate maximă în timp ce şcolile, spitalele şi moscheile sunt facute una cu pământul, cu avioane F-16 care cad din cer de obosite ce sunt, dar şi cu B2-uri de peste 2 miliarde de dolari bucata, care decolează de peste Atlantic, pentru a bombarda oaze şi caravane de nefericiţi.

Am fost uimit să pot să văd pentru prima dată un om care manufacturează un dispozitiv exploziv improvizat. Am citit şi am tot citit despre exploziile şi victimele unor asemenea dispozitive, am văzut multe producţii cinematografice de la Holly-woo-doo în care erau arătate acest gen de dispozitive.

Dar acum, presstituţia duplicitară a avut prostia să-şi dovedească încă o dată dublul standard ce-l practică publicând o fotografie cu un mujahedin prin formaţie, care pregătea unul sau mai multe astfel de „bombe” ce sunt aşezate pe marginea drumurilor, iar acest „luptător” era prezentat drept un patriot care acţionează împotriva regimului opresiv din Libia!

Păi să şedem oleacă să ne lămurim. Majoritatea militarilor din forţele coaliţiei aşa zis anti-teroriste care au fost schilodiţi sau cad victime în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, sunt răniţi de către acest gen de dispozitive.

Cei mai mulţi militari americani, englezi, italieni, francezi şi chiar români au fost ucişi cu acest gen de explozibili, cu bombe produse de nişte oameni foarte răi, care sunt fundamentalişti religioşi, terorişti care deturnează avioane şi dărâmă clădiri cu birouri.

Dar dacă aceiaşi terorişti fără scrupule fac ceea ce ştiu ei cel mai bine, împotriva „tiranului” Gaddafi, devin brusc patrioţi şi eroi. În continuare, oferim câteva fotografii cu rezultatele „muncii” acestor băieţi răi / băieţi buni (după cum sună telefonul roşu la agenţiile mass-media).

O deflagraţie pe marginea unui drum în Afganistan, produsă la trecerea unui autovehicul de luptă aparţinând forţelor germane. Doi militari foarte grav răniţi.

Un militar american este transportat de către camarazii lui către un elicopter medical (Medevac) după ce a fost surprins de explozia unui dispozitiv improvizat. Acest militar şi-a pierdut ambele picioare şi se chinuie să rămână în viaţă.

„Our Boys” se întorc acasă, unde nu se mai întorc...

Tineri militari întorşi acasă în sicrie sudate de zinc, întrucât de cele mai multe ori nu mai rămâne decât nişte praf şi pulbere în urma acestor explozii, iar familiile nu mai au ce să vadă sau ce să recunoască.

În continuare, radiografia războiului din Libia.

Trupe de comando aparţinând diverselor state şi diverselor arme se infiltrează în Libia şi încep să antreneze şi să coalizeze triburile ce sunt potrivnice regimului. Sunt aduse şi cantităţi mari de muniţii şi armament, condiţie fără de care nu se poate face o rebeliune armată.

Se începe ofensiva sub conducerea unui fost acolit al regimului de la Tripoli, ce ulterior va fi executat chiar de către rebeli sub acuzaţia de trădare (dublă trădare). Este ocupat primul oraş, apar primele victime din rândul populaţiei civile, media occidentală aservită se sesizează cu isterie - exact aşa cum scrie în fişa postului - ba despre drepturile omului, ba despre regimul dictatorial, genocid şi, nici una nici două, îi sugerează NATO să pună mână de la mână şi să rezolve aşa cum ştie cel mai bine!

ONU semnează pe genunchi, într-o pauză de cafea, rezoluţia şi armata particulară NATO care, aşa dintr-o întâmplare, tocmai era masată în sudul meditaranei se grăbeşte să o pună în operă. Aceste ordine sunt de excludere aeriană, cu alte cuvinte din Libia nimic nu mai decolează, ceea ce decolează va cădea, ceea ce trece pe deasupra va cădea.

Plini de o colegială compasiune vis-a-vis de omologii lor libieni, piloţii coaliţiei i-au absolvit pe aceştia de corvoada decolărilor şi au făcut zob flotila de război libiană în hangare. Pierderea nu e mare, vreo sută de Mig-uri bătrâne şi obosite.

O primă încălcare a rezoluţiei au fost atacurile aeriene la sol împotriva armatei libiene. Dar apoi au considerat că acolo unde a intrat mia mai intră şi suta, de ce să nu continuie şi cu infrastructura?

A venit marea surpriză, în faţa minusculei armate formată din triburi, mercenari, beretele verzi, trupe SAS, legiunea străină şi alţii, clădirile se ruinau, armata libiană loialistă era îngenunchiată şi lovită de moarte din senin; drumuri, poduri, în general aproape totul era transformat în moloz.

Probabil aşa cum au fost obişnuiţi în Irak, gura lui Haliburton şi gura lui Bechtel trebuie să mănânce o pâine la sfârşitul războiului. Ca informaţie seacă, numai forţele aeriene norvegiene au executat peste 300 de misiuni; Norvegia - ţara aceea cu câteva milioane de locuitori, unde dacă te duci pe o insulă rişti să mori împuşcat de un nebun francmason.

Ce înseamnă 300 de misiuni? În limbajul frust şi cazon al militarilor, se obişnuiesc cuvintele: ţintă, raid, ordin, misiune. Probabil că cineva care are o viziune romantică asupra piloţilor militari, îşi imaginează că aceştia sunt nişte post-adolescenţi imberbi, plini de şarm, care sucesc privirile tinerelor domnişoare la cafenelele de pe marile bulevarde.

Iar în timpul „misiunilor”, piloţii fac chilabale cu starlete nude, navete de whisky scoţian şi havane cubaneze în timp ce joacă partide de poker pe dezbrăcatelea. Dar, de fapt, în timpul acestor misiuni s-au petrecut trei lucruri: moarte, moarte, şi iar moarte. Teribil pentru cei de jos, moartea a venit zi şi noapte de deasupra, din senin.

Iar Norvegia este una dintre ţările cu cel mai mic aport. Câte misiuni au avut SUA sau Marea Britanie? Franţa plus Italia? Probabil mii. Ei bine, în acest moment Libia este în epoca de piatră la nivel de infrastructură. A fost bombardată zi şi noapte cu o ferocitate ce i-a uimit şi pe cei mai versaţi observatori.

Dar Libia a fost bombardată totuşi cu discernământ. Este lesne de ghicit ce anume au ratat constant la bombardamente. Câmpurile petroliere, conductele de ţiţei, rafinăriile şi porturile au rămas neatinse. Sunt foarte bine păzite şi lucrează non stop la capacitate optimă. Statele „eliberatoare” drenează cu frenezie, la presiune maximă.

În continuare, o serie de 6 fotografii cu rezultatul vizitelor aviaţiei coaliţiei NATO în Libia:

Şi chiar dacă ar fi un război de cascadorii râsului, nu e nimic vesel în oraşele făcute una cu pământul, cu mii de civili morţi, schilodiţi sau, în cel mai bun caz, ruinaţi. Cu facturi decontate de ţările membre NATO, adică şi contribuabilul român plăteşte bombele expirate ale Unchiului Sam sau solda legionarilor lui Napoleon-cu-şerveţele-în-pantofi.

Suntem o generaţie care pur şi simplu nu vrea să ţină minte. Chiar mai deunăzi am citit că televiziunile nu au o memorie mai mare de trei zile, şi aşa vor să ne formeze şi pe noi toţi. Parcă mai ieri o bestie de dictator cu mustăţi îşi chinuia poporul şi ameninţa cu Garda Republicană.

Noroc cu vajnica coaliţie care a intervenit prompt, a tras cu uraniu sărăcit în stânga şi în dreapta (se zice că dacă o femeie irakiană naşte, nu e intrebată dacă e băiat sau fată, ci dacă e normal copilul) şi a instaurat democraţia. Adică le-a luat ţiţeiul şi le-a dat în schimb alcool, liber la gheială şi concerte rock.

Nu mai aduc aminte de plata despăgubirilor, doar vorbim de o ţară care a pierdut războiul, nu? Sau, ca să folosesc trei cuvinte, Irakul e terminat. E uluitor cum scenariul s-a repetat în Libia, tras aproape la indigo, doar că sosia lui Saddam a avut parte şi de un surogat de judecată.

Gaddafi şi familia lui, fugăriţi şi hăituiţi dintr-un oraş într-altul, au ajuns la un moment dat în Niger, la o celebră ghicitoare de prin părţile locului, care se pare că de zeci de ani îi ghida paşii cârmaciului.

Este un mister cum a putut să traverseze Sahara până în Niger, fără să fie localizat, cu o coloană de 40 de vehicule blindate, pline cu trupe loiale, valută forte si aur, ca apoi să se întoarcă în nord, să facă un tur al oraşelor principale şi să îşi dea obştescul sfârşit în timp ce încerca să scape din oraşul Sirt. În fine, despre morţi numai de bine, chiar şi dacă e vorba de o sosie.

Acum, că am atins un punct sensibil, voi îndrăzni să-l dezvolt. Se remarcă un pattern, un model, în care dictatorii sau în general „băieţii răi” o sfârşesc.
Ceauşescu Nicolae are parte de un simulacru de proces, în care sentinţa era dată dinainte şi moare împănat cu gloanţe de 7,62mm.

Nu mai apucă şi nu i se mai permite să spună de-a fir a păr tot ce ştia despre conturile din Elveţia, despre eşalonul secund care tocmai luase frâiele, despre generalii de securitate din fruntea firmelor securităţii care imediat după revoluţie cumpărau şi câte un hotel pe zi (vezi Lido şi Intercontinental).

Judecătorul procesului o mai duce un an, după care îşi zboară creierii cu pistolul din dotare. „Arhitectul” procesului este numit ambasador într-o ţară caldă, iar acum este dat în vileag ca securist, conform cu arhivele CNSAS.

Slobodan Miloşevici se străduieşte pe cât poate şi pe cât ştie să nu permită crearea unei entităţi statale musulmane în inima Europei şi în inima Serbiei.

SUA se străduie mai mult şi, cu ajutorul unei flote aeronavale, este mai convingătoare: o mare ţară este distrusă şi fărâmiţată, se naşte Kosovo, o aberaţie ce nu este nici acum recunoscută ca ţară decât de SUA şi de lacheii ei ce fac sluj pentru un cubuleţ de zahăr.

Miloşevici este trădat de conaţionalii săi, este târât la Haga, unde mai nou se împarte dreptatea şi justiţia, moare în temniţă înainte să spună toate dedesubturile acestei afaceri murdare. Trupul este adus la Belgrad unde este primit de către clasa politică actuală ipocrită şi de către populaţie ca un erou naţional.

Saddham Hussein este omul americanilor încă de la preluarea puterii în Irak, primeşte sprijin logistic „fără număr” de la Unchiul Sam pe perioada mai multor decade de beligeranţă cu vecinul Iran (care primea sprijin de la „prietenul tuturor popoarelor” din nord).

La un moment dat (1990) gândeşte mai profund şi ajunge la concluzia că statul Kuweit de fapt nu există, fiindcă a fost creat după ce nişte englezi deştepţi prin anul 1956 au tras pe o hartă cu ajutorul unui stilou o linie în partea sudică a Irakului şi au decretat că acolo este ţara şeicior kuweitieni.

Ocupă în câteva zile ceea ce aparţine de fapt Irakului, iar SUA şi Marea Britanie simt că încep să se deshidrateze dacă nu mai curge nimic ud prin conductele ce le aveau în Kuweit, se sesizează rapid şi eliberează emirii înapoi pe yachturile lor de lux din Monaco.

Apoi când Saddham decide să nu-şi mai ofere serviciile şi produsele contra dolarilor, Bush crede ca această atitudine inacceptabilă a depăşit orice măsură şi începe să caute prin facturi şi chitanţe. Astfel găseşte că i-a mai vândut lui Hussein şi niscaiva armament bacteriologic/chimic atunci când erau în antantă şi prietenii.

Declară sus şi tare că teroristul arab Saddham vrea să omoare pe toată lumea şi se necesită ca pe dată să se deplaseze toţi militarii, ai lui şi ai vecinilor şi ai vecinilor vecinilor de pe toată planeta, să bombardeze, să distrugă, să omoare, să mutileze, să fure, să jefuiască şi să găsescă armamentul chimic pe care îl are dictatorul.

Le-au făcut pe toate, mai puţin ultimul punct, nu era niciun gram de arme chimice pe nicăieri. Ei şi, dacă tot au mers până în Mesopotamia, atunci măcar să-l ridice în ştreang pe tizul viitorului preşedinte american, aşa ca să fie învăţătură de minte, data viitoare să nu mai distrugă armele chimice.

După un simulacru de proces de toată jena, în care nu s-au pus întrebări esenţiale, sentinţa este dictată prin sms de la cartierul general aka White House. I-au făcut capătul lui Saddham înainte să apuce să spună ceea ce nu voia Bush ca să se spună.

Osama bin Laden. Ca să nu ne lungim inutil, pe scurt – agent CIA, a făcut toată treaba de „false flag” pe unde a fost nevoie.

Atunci când administraţia Obama era cu ratingul sub zero din pricina crizei economice, au decis că este cazul să mai dea nişte chewing-gum pentru ochii americanului de rând, aşa că după zece de ani de mimat că l-au căutat şi-au dat seama că l-au găsit.

Chiar dacă l-au prins neînarmat, nu s-au dezminţit şi i-au servit „două în piept şi una în frunte” ceea ce în jargonul trupelor speciale înseamnă că a fost executat, acest gen de împuşcături se realizează numai atunci când se urmăreşte lichidarea sigură a ţintei.

Întrebări de genul: de ce nu l-au imobilizat dacă era neînarmat, iar apoi să-l aducă să-l judece la Guantanamo sau la Hollywood sau în Las Vegas sau... unde este spectacolul în vogă - nu-şi mai au rostul, întrucât întrezărim un anumit model de a definitiva acest gen de probleme.

Concluzie: s-au străduit ani de zile să-l arunce în aer, iar apoi l-au aruncat în apă... Iar în final, s-au ocupat de ştergerea tuturor urmelor: cei care au luat parte la asasinat sunt ulterior invitaţi la o petrecere cu barbeque unde amfitrionul este Chinook - cel puţin 20 de soldaţi din unitatea de elită Navy SEAL care l-a ucis pe Osama bin Laden au murit în Afghanistan, după ce elicopterul în care se aflau a fost doborât cu o rachetă de către talibani.

Colonelul Moamar Gaddafi. Şefii de Stat irakian şi libian au fost dictatori. Dar nu e de preferat o dictatură în locul unei democraţii neputincioase şi limbute, dacă aceasta asigură ordinea, echilibrul şi prosperitatea, mai ales într-o regiune a lumii unde se confruntă diferite etnii şi triburi şi unde forţele centrifuge sunt ameninţătoare?

Ceea ce nu îi putea fi iertat lui Gaddafi şi nici lui Saddam Hussein deunăzi, este faptul de a fi putut să-şi transforme în câteva decenii ţara într-un stat modern, bogat, independent, mândru. Era greu de suportat că, în realitate, colonelul a reuşit să pună în aplicare o finanţare independentă şi originală în Africa.

Graţie fondurilor obţinute din vânzările de petrol, acesta a creat o Bancă centrală africană, o Bancă pentru dezvoltare - reuşite care displăceau în totalitate bancherilor new-yorkezi.

Acum în Libia „democratizată”, nemaiexistând o mână forte care să ţină unite triburile, familiile, etniile diverse, aceştia se vor deda la ceea ce cunosc ei bine şi ceea ce recunoaştem că au întrucâtva în zestrea genetică, şi vorbim despre duhul blândeţii şi întoarcerea celuilalt obraz.

Ranchiuni istorice, poliţe neplătite, revanşe sângeroase vor găsi momentul pentru a se transforma în practica zilei, pentru că acum au cu ce şi au şi „libertăţi”. Toate depozitele de muniţii şi armament au fost lăsate în regim de autoservire unde casele de marcat au fost desfiinţate.

S-au furat atât de multe arme şi muniţii, încât ceea ce au tot obosit să care, au abandonat pe drumuri. Au material de folosit pentru mai multe generaţii (dacă vor mai fi generaţii)...

În fotografia de mai sus vedem un drum în actuala Libie care este presărat cu muniţii abandonate întrucât nu au putut să mai transporte atât de mult cât au furat.

Populaţia civilă adună „suveniruri” pentru că nu se ştie când ai nevoie în gospodărie de ceva lansatoare de rachete. Iar mai jos este un domn civil care vrea să se simtă pregătit pentru absolut toate surprizele ce i le poate rezerva viitorul.

Cine îi va mai ţine vreodată în frâu pe aceştia? Nici nu se doreşte aceasta, scopul este să se omoare până la unul, după cum vom demonstra până la final. Dar, să revenim la Colonel.

Gaddafi, prins după ce un convoi este bombardat, este apoi batjocorit şi executat de la mică distanţă cu un 9mm în cap. Unul dintre fii lui este zdrobit de dărâmături după un raid... NATO, evident! Un alt fiu al acestuia este mutilat după un alt raid al aceleiaşi coaliţii.

Fapt deosebit de important: nu se permite autopsierea cadavrelor, autopsie care împreună cu un banal test ADN ce costă sub 100 de euro ar fi revelat răspunsul la multe întrebări ulterioare. Sunt şi opinii care consideră că cel prins şi executat nu era colonelul, ci o sosie de-a lui, analizele datelor, felul în care se comporta era al unui om drogat.

A fost găsit ascuns singur într-o canalizare, cu toate că se ştia că Gaddafi avea o obsesie cu securitatea personală. În acest scop antrenase până la fanatism brigăzi de femei virgine (fecioare, neatinse de parte bărbătească) care îl păzeau zi şi noapte.

Şi realitatea acestor brigăzi de haremuri nu este ficţiune. Poate Gaddafi a reuşit să scape şi se va distra copios la citirea acestui articol.

Dar pe noi ne interesază cântecul de final al acestor rebeliuni armate, în care deznodământul este tras la copiatorul „xerox” şi anume „dictatorul” este prins în viaţă, dar înainte de a putea să deschidă gura şi să dea în vileag adevărurile esenţiale, este executat.

La final, întrebarea cea mai importantă este: cui folosesc toate aceste răzmeriţe din lumea arabă?

Pe lângă avantajele explicite de a sta pe chez-long lângă ştuţul cu ţiţei de unde te serveşti gratis (sau nu chiar gratis - ai dat nişte bombe vechi), se mai bucură cineva şi îşi freacă mâinile cu satisfacţie atunci când Libia cade în epoca de piatră, Egiptul o duce din răscoală în răscoală, Tunisia şi Algeria sunt cutremurate de mişcări populare, Siria este pe punctul de a începe un război civil, Irakul este terminat definitiv, Iranului îi sar în aer bazele militare şi instalaţiile nucleare?

...........

În sfârşit, lichidarea numărului unu libian, cum s-a petrecut mai ieri şi cu cel irakian, face în mod obiectiv jocul celor mai radicali islamişti. Aceasta este o dovadă că America, la fel cum a procedat în Kosovo, instalând în inima Europei un Stat islamic şi mafiot, nu acţionează decât pentru a diviza şi pentru a distruge şi că este, în mod paradoxal, parte dintr-o strategie diabolică, principalul vector al islamizării, totul fiind subordonat Israelului, până la fund.

Citiţi şi:
Cazul Dominique Strauss-Kahn
Războiul din Libia face parte din scenariul instaurării Noii Ordini Mondiale

yogaesoteric
28 martie 2012

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Ce lipsește din biografia oficială a mirobolantului MIHAI…RAZVAN…UNGUREANU

Posted on 11 februarie, 2012 by eufrosin

i

2 Votes

1)In decembrie 1989 cand la Iasi in Universitate s-au semnalat primele proteste-miscari anticomuniste, membrul CC al UTC Mihaita Ungureanu proaspat sosit ca delegat-aplaudac de la maretul Congres PCR prezidat de tov. Ceausescu, de data asta pe post de “ochiul si timpanul”, mai multe surse confirma ca acesta observa atent tot ce misca contra si intocmea liste negre cu studentii protestatari.

2)Printre limbile straine cunoscute de MRU este si limba ebraica, evident avand in vederea originea etnica evreiasca si studiile sale. Interesant e ca evita mereu sa mentioneze acest lucru !

3)MRU are initieri grele intr-ale masoneriei si a altor activitati ezoterico-oculte specifice societatilor secrete, fiind mason de vre-o 20 de ani, ajuns azi la un gran inalt.

4)O parte din studiile-activitatile de la inceputul carierei sale fulminante au fost finatate si de un celebru infractor international, evreul Mark Rich, unul dintre jolly-jokerii marilor “magnati”evrei ai lumii, anume Rotschilzii, si ai diverselor servicii secrete israeliene, coinitiator in Romania anilor 90 a mai multor tunuri financiare precum si al TUNULUI TUNURILOR de la ROSIA MONTANA.

Mark Rich a fost condamnat pana la urma in SUA si dat in urmarire internationala de catre FBI, dar s-a refugiat in Israel, apoi Elvetia pt a nu fi extradat. La presiunea finantei evreiesti mondiale in sprijinul careia a dat megatepe internationale, a fost gratiat personal de fostul Presedinte al SUA Bill Clinton.

5)O alta parte dintre studii i-a fost finantata de Dinu Patriciu caruia i-a si multumit public pentru asta in 2004.

6)Odata cu investirea ca ministru de externe in 2004 si-a declarat sustinerea pentru montarea portretului distrugatoarei Romaniei postbelice Ana Pauker, chiar in sediul ministerului de externe roman.

Reprezentantii AAAPE i-au cerut in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat, recunoscand insa ca initiativa afisarii tabloului ii apartine !!! Pt. cei ce nu stiu tov. Ana Pauker a fost nr. 1 in Romania sovietizata, cetatean sovietic si agent NKVD, cu titlul de inalta consideratie, Stalin i-a conferit gradul de colonel.

Aveți chef să vizionați o paradă de tristă amintire la care a participat și infama Ana Pauker din balcon?

7)Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu : “La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă 2004 reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei TEZAURULUI ROMÂNIEI(confiscat de bolsevici in 1918).

Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl Leuştean(servantul si subordonatul lui MRU) în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu,să nu mai abordez în nici un fel şi sub nici o formă problema Tezaurului”!!!

8)Octombrie 2005 acordul dintre guvernele Romaniei si Ungariei, conceput de Ungureanu si plasat “pe sub masa” la semnat in cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucuresti-Budapesta, o parte din averea Fundatiei private Gojdu ramase in Ungaria a fost trasferata ilegal statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu.

Guvernul român ar fi trebuit să achiziţioneze contra cost o parte din “Curţile Gojdu” din Budapesta si a oferit părţii maghiare posibilitatea constituirii unei fundaţii comune care să continue munca filantropică initiata de Gojdu, pana cand in 2004, cand brusc partea ungară a vandut Curţile Gojdu din Budapesta unei firme off-shore din Cipru, al carei proprietar este o companie israeliană, “Autoker Holding Rt”, reprezentanţii ei afirmând că vor transforma Curtile Gojdu într-un centru comercial şi de agrement.

9) MRU viziteaza Federatia Rusa si sustine ca dupa suspecte discutii intre patru ochi cu Patriarhului Intregii Rusii Alexei II-lea(in realitate ofiter acoperit cu grad de general in serviciile secrete sovietice) a transmis acestuia un mesaj din partea Patriarhului Teoctist – afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana.

Patriarhia Romana a fost de-a dreptul enervata de o asemenea intruziune abuziva si mincinoasa in relatiile externe ale Bisericii, intr-un moment in care relatiile dintre cele doua Biserici erau la fel de incordate ca intodeauna, din cauza pretentiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.

10) In mai 2006, MRU a declarat public ca cetatenii din asa numita Rep Moldova vorbesc “o varianta a limbii romane”, un fel de “light Romanian” dand din nou apa la moara celor ce sustin ca acolo nu traiesc romani ci moldoveni.

11) MRU a primit de 2 ori premiul “Felix Posen” in 1997si1998, acordat de Universitatea Ebraica din Ierusalim, Israel.

12) In toamna anului 2009 MRU a fost acuzat de fostul purtător de cuvânt al SRI –Nicolae Ulieru ca ar fi agent al unei puteri straine. “Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Mi-am spus : oare preşedintele chiar nu stie cine e omul asta, sau SRI nu l-a informat?” .

13)Bombonica de pe tortul faptelor eroice ale patriotului MIHAI RAZVAN UNGUREANU a fost asezata cu ocazia “incheierii”(??!!) relatiilor vesnic tensionate romano-ruse, cand, ca ministru de externe al Romaniei, a semnat in 2005 cu ministru de externe rus Lavrov, cel mai pagubos act de politica externa postdecembrist pt Romania “Legea pentru ratificarea Protocolului dintre Romania si Rusia privind inventarierea relatiilor bilaterale”.

MRU a declarat ulterior ca : “NU EXISTA PROBLEME INTRE ROMANIA SI FEDERATIA RUSA”!!!??? : Astfel Romania, prin UITARE(?!) isi ia ADIO OFICIAL, de buna voie, prin tradare, de la Romania de Est(Basarabia), Tezaurul Romaniei sechestrat la Moscova de Lenin in 1918 si “uitat/pierdut” de sovietici/rusi, etc, etc. Adica tot ce a fost s-a cam ….sters/uitat dintr-o semnatura, binenteles in favoarea Rusiei si spre enorma paguba a Romaniei !!! Adio Basarabia, adio Tezaur !

sursa comentarii EVZ

…și ce mai zice lumea:

Apropierea de Bodo Hombach, membru marcant al Partidului Social Democrat german, l-a propulsat pe Ungureanu pe scara ierarhică, dar i-a adus şi un dosărel la SIE. Şi cum un şef al celui mai important serviciu secret românesc nu-şi ţine departe “prietenii”, Răzvănel şi-a adus de curând în SIE un “apropiat” pe nume Cătălin. Mult mai tinerel decât Bodo.

El ar avea o bila alba , de exemplu, daca imi explica plauzibil cum de nevasta dumnealui are un venit de 500.000 RON din partea OMV si cum de dunmneai isi poate imparti timpul si la spitalul public si lucrand in branci pentru austrieci !!!

Ungureanu a fost beneficiar al unei burse IREX al Departamentului de Stat al SUA, asa cum se vede in articolul de mai sus. IREX-ul se afla, in mod curios, in parteneriat cu Agentia de plati si Interventie pentru Agricultura, pe un program denumit Biblionet. Adica, bibliotecile din Romania au o retea de calculatoare furnizata de IREX, pe care fermierii romani o pot accesa pentru a-si depune cererile de subventii comunitare in 2012.

Cu ajutorul bibliotecarilor instruiti de APIA, of course. Nimic nou sub soare, dar de cand Departamentul de Stat are acces la o asemenea baza de date facuta pe bani comunitari, baza de date alfanumerice si geospatiale?

Valeriu Tabara, a sustinut joi, 2 februarie, 2012, o conferinta de presa la sediul MADR cu tema Sinteza rezultatelor din agricultura 2011-perspective 2012 in care amintea ca la APIA internalizarea integrala a procesului de actualizare LPIS (aerofotografiere + digitizare) s-a facut prin contractare cu MApN. Hopa!

Pentru idealisti, in Romania, nimic nu-i intamplare, totu-i joc a serviciilor subordonate finantei mondiale. Nici “marele” hahait national – jucator fiind, nu-i de capul lui, joaca cum i se canta, chiar daca se da zmeu la romanii timorati si saraciti.

“Supermenul” MRU (cel care era in acelasi timp in cate cinci institutii de invatamant diferite si primea decoratii si onoruri de parca finalizase victorios cel de Al Treilea Razboi Mondial), este o piesa intr-un puzzle in care Romania (cetatenii sai) sunt condamnati la sclavie si indobitocire (resursele tarii fac obiectul trocului intre marii jucatori internationali iar cetatenii sunt catalogati doar la forta de munca si consumatori). Iar toate astea se intampla prin vointa tradatorilor de neam si tara.

Romani, Promovarea lui Razvan Ungureanu vine din afara. Utc-istul care a declara ca a dat mana cu Ceausescu si apoi nu s-a mai spalat, (a fost membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anul 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași.

Conform agenției de presă Amosnews, în timpul evenimentelor de la Iași, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studenții care aruncau manifeste în încercarea declanșării unei revolte anticomuniste în cămine.] omul devenit secretar de stat la Externe care a executat la propriu sperantele bucovinenilor, de apropiere de Patria Mumă, reprosindu-le ca deranjeaza Kievul, omul care a avut o legatura necuvenita cu un functionar european, cel care afland ca nu va mai fi ministru de externe si-a asigurat o sinecura bine remunerata la Viena, stratagema dejucata de Parlament, numit apoi seful SRI, este impins la putere, pas cu pas, in ultimii ani! O sluga pioasa a securismului!

M.R. Ungureanu a fost membru CC al UTC al Universitatii din Iasi in anul 1989. Deci turnator la organele de securitate, recitator de lozinci marxst-lenininste si acuzator cu manie proletara al capitalismului. Azi e cel mai vasnic aparator al capitalismului aflat in criza si prim-ministru al unui guvern dintr-un partid de “dreapta” PDL (provenit din FSN) cu sarcina clara de la partid de a scote Romania din criza…Va rezista maxim 2-3 luni cu toti ministrii lui, niste pusti cu cas la gura si bube pe koor, dar de bani gata (din ce au furat babacii lor)

UN GUVERN ARANJAT PENTRU DISTANTA SCURTA ! Chestia asta,cu schimbarea tuturor ministrilor pedelisti,dintr-o data,intreaga lor lista,ca o pocnitura de bici,cu occazia nominalizari,asa zisului nou guvernu,a fost clocita si gandita,sa asigure un cliseu de imagine,cat mai putin zgomotos si cu vizibilitate cat mai ferita de aprecieri negative,pentru a inchide gura mai tuturor comentatorilor din media,dar mai ales frictiunilor,acuzatiilor si discutiilor din interiorul partidului.

Toata tarasenie asta,nu ne poate duce in eroare,este cusuta cu ata alba,iar la cea mai usoara analiza,se destrama se face praf…destul de usor.Din capul locului,s-a incalcat flargant legea,in ce priveste nominalizarea premierului,deoarece in legea securitatii nationale,se mentioneaza expres ca,persoanele din serviciile secrete nu mai pot activa in politica un numar de ani.

Apare,total,ne la locul ei imprejurarea potrivit careia,fostul prim ministru debarcat, dupa atatea proteste si decrebilizat total,prin simpla schimarea halatului dintr-o functie (de stat), in alta (de presedinte de partid),se face ca, stabileste in numele partidului retragerea in bloc a tuturor ministrilor din pdl.

Culmea,tot el se face ca,promoveaza o lista de tineri tinuti ascunsi,nemediatizati,pentru noul guvern,clamnad ca promoveaza tinerii in activitatea guvernamentala,ca o noua formula inedita,binefacatoare !Am auzit ca,multi dintre acestia,asa zisi,ncunoscuti,ar fi in majoritatea lor,fostii consilieri ai vechilor ministrii,obisnuiti cu vechile metehne de protejare a clanurilor si de sifonarea fondurilor bugetare.

Mai mult ca sigur,unii din acesti tineri, intre 30-40 de ani,au deja unele pete destul de negative pe biagrafia lor,unii sunt sustinuti de parinti de calibru,renumiti pentru tot felul de combinatii,s-au depind direct de cei ce i-au impins in fata !.Se intelege ca, primul ministru debarcat,n-a facut nimic altceva,decat sa execute,in continuare,orbeste,sup aparenta activitatii de partid,punerea in practica a intregul…

Vai de capul lor ce aratare de guvern.

Un alde Berca care pana mai ieri critica de zor Puterea si acum linge unde a scuipat. UDMRistii-vechii prieteni ai romanilor si care stau cu ochii pe integritatea teritoriala a Romaniei mai ceva decat SRI si cand si cand mai darama cate un zid de pe la Sarmizegetusa, mai desfiinteaza niste spitale, mai se fac ca uita de Cioran sau Brancusi sau ca avem poluare enorma si zac otravuri la indemana copiilor

Cine dracu-l sa-l ia mai crede in curvenul asta clonat?

Circul de Stat din Bucuresti, Romania prezinta ultimul sau numar de acrobatie pe muchie de cutit… Sa vezi spectacole anul acesta cand se incalzeste vremea si incepe lumea sa se mai dezmorteasca dupa iarna plina de anunturi portocalii… Romanii nu sunt usor de convins sa participe la spectacole de circ…

sursa comentarii Gandul

SURSA LUMEADUPAEUFROSIN

Citeva precizari personale-pe mine nu ma puteti acuza de antisemitism prietenii stiu de ce. Cetatenii obisnuiti din Israel o duc foarte greu. Prietenii mei TOTI veniti din familii foarte bune si cu bani o duc foarte si din ce in ce mai greu.
Am ramas complet shocata de cresterea nejustificata a chiriilor si costurilor apartamentelor in Israel, ca si de cresterea pretului mincarii-de 4 ori fata de cit era ultima oara cind am fost.

Ierusalimul a devenit nelocuibil-nu te poti atinge de case, Tel Aviv ul e deja numai pt bogatasi, asta daca nu vrei sa stai ca rusii sau falashmora cite 10 intr-un apartament de 3 camere si atunci iti permiti. Numai la Haifa se mai poate respira, daca ai chef/curaj sa stai vizavi de mafia rusa si sa mori de cald vara.

Oamenii de rind o duc din ce in ce mai prost, asta in contextul in care Germania a pompat milioane si milioane de euro in Israel.
Unde sint banii astia? De ce nu se reflecta in viata cetateanului de rind?(Blablabla inarmare-tot nu se justifica)

Oamenii nu vor decit pace si in nici un caz intruziune in viata altor tari..si acolo ca si aici jocurile sint facut de o mica elita ce crede ca ii va merge la nesfirsit in pofida intereselor oamenilor de rind de peste tot.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Miliţia online a PDL, prinsă în flagrant delict.

Vezi cine umple netul cu "Băsescu e un om bun" şi "Udrea e cel mai capabil ministru"

Crezul OTPDL: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”

Autor: CRISTIAN IONESCU

9 februarie 2012

Twitter

Facebook

Email

Imprimă

Foto: Marin Raica / Intact Images

Log-urile firmei de hosting, care a înregistrat IP-ul, confirmă site-urile web ca aparţinând OTPDL. Infor­ma­ţi­i­le sunt publice, disponibile oricui

Verificările asupra dome­niului de internet al OTPDL relevă faptul că acesta a fost înregistrat de compania Claus Web SRL. Firma şi-a început activitatea în anul 2005 şi oferă servicii de găzduire web

S-au postat peste trei mii de comentarii, unele chiar la câteva secunde diferenţa între ele. Numitorul comun este IP-ul serverului Organizaţiei de Tineret a PDL. Propaganda portocaliilor se extinde pe pagini întregi

Comentariile se extind la toate mate­ri­a­­lele în care apare numele Elenei Udrea, lui Emil Boc sau Traian Băsescu. Subiectul şi formularea arată intenţia clară de denigrare a unor oa­meni politici din Opoziţie, cu orice preţ

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Ascunde explicaţia

Jurnalul Naţional a atras atenţia de mai multe ori asupra modului abuziv, propagandist, cu care reprezentanţii puterii îşi impun convingerile în mediul virtual. Şi nu am invocat degea­ba faptul că şi le impun. Având în vedere că nu-i mai suportă nimeni, nici măcar pe Internet, celula de criză din cadrul aparatului propagandistic al PDL-ului a luat taurul de coarne. Şi, ca să nu se compromită în nici un fel, şefii portocalii au convenit să pună la treaba Organizaţia de Tineret a Partidului Democrat Liberal (OTPDL). În acest sens s-au organizat evenimente, tabere, aşa-zisele „şcoli de vară”, în care tineretului pedelist i s-a spălat creierul şi a devenit o simplă unealtă. Un „tool”, cum se spune în mediul virtual, că tot suntem pe subiect.

Instrucţie ca la Serviciile Secrete
Un factor hotărâtor şi vital în instruirea tineretului pedelist a fost şi este „Social Media School”. Adică nişte cursuri privind rolul reţelelor sociale în politică, predate tinerilor PDL-işti de specialişti în comunicare şi relaţii publice, sociologi experimentaţi sau experţi în comunicare politică. Doamna Diana-Maria Cismaru este doctor în sociologie la Universitatea Bucureşti, conferenţiar universitar SNSPA, având un CV de-a dreptul impresionant. Cismaru a fost doar unul dintre specialiştii care le-a dezvăluit secretele comunicării. Recent, instructorul tinerilor pedelişti şi-a declarat mâhnirea faţă de modul cum se pun în practică metodele predate de dânsa, ca urmare a articolului aparut în Jurnalul Naţional.

Doamna Cismaru precizează pe blogul personal: „Scriu acest articol cu mâhnire, în urma articolului «Elena Udrea şi-a pus sclavii la treabă. Netul e plin de comentarii pozitive la adresa liderului PDL», apărut în Jurnalul Naţional, 24 ia­nuarie 2012, autor Cristian Ionescu, şi al celorlalte la care se manifestă fenomenul semnalat”, precizând că tinerii pedelişti „nu sunt plătiţi, o fac din «convingere» pentru organiza­ţie”. Mai mult, doamna Cismaru spune că nu poate să fie de acord cu ce a văzut în spaţiile de comentarii ale Jurnalului Naţional, precizând că dânsa i-a învăţat să facă faţă la crize cu inteligenţă, exprimându-şi poziţia proprie, nu să arunce orbeşte invective spre alte partide şi jurnalişti şi să îşi piardă timpul în mod patologic, cu identitaţi virtuale multiple.

„Dacă există un coordonator, a gândit prost modul de exprimare şi de acţiune. Reţelele de sprijin, în modelul gândit de mine pentru gestionarea crizelor, sunt formate din personaje care susţin cu moderaţie şi subtilitate o organizaţie supusă la atacuri exage­rate şi nedrepte, nu sunt hoarde iraţionale care se năpustesc în spaţii virtuale nelocuite şi fac propagandă sau cultul personalităţii. Deci, cine a preluat modelul reţelelor de sprijin l-a înţeles şi l-a aplicat greşit, fără li­mite şi pierzând din vedere scopul final (care este persuasiunea, nu agresiunea)”, spune doamna Cismaru.

Ca să întărească cele spuse de specialistul în comunicare, Jurnalul Naţional pune la dispoziţia cititorilor noi informaţii despre activitatea Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat Liberal în mediul virtual. De asemenea, în tot acest proiect ambiţios al mezinilor portocalii apare şi ISP-ul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, al cărui IP este înre­gistrat în zona de comentarii Jurnalul.ro cu ameninţări la adresa redactorului-şef Victor Ciutacu. Totuşi, din câte ştim, STS-ul (stsisp.ro) se ocupă cu furnizarea de internet pentru instituţiile statului: Guvern, Parlament, ministere şi alte structuri de stat, aşa că oricare dintre angajaţii instituţiilor mai sus amintite s-ar putea regăsi în comentariile de pe site-ul jurnalul.ro, însă pare un efort de grup. Mai multe informaţii despre instituţiile găzduite de ISP-ul STS-ului găsiţi pe internet.

Comentarii injurioase
Revenind la OTPDL, s-au înre­gistrat de la un singur ip (89.149.9.14) 3.068 comentarii, majoritatea injurioase la adresa jurnaliştilor sau pro­pa­gând informaţii false, la articole re­fe­ritoare la Elena Udrea, Traian Bă­sescu sau Emil Boc, în ordinea men­ţio­nată. Deloc surprinzator, IP-ul menţionat aparţine chiar site-ului Orga­nizaţiei de Tineret a Partidului De­mocrat Liberal, iar acest lucru se poate verifica aici (http://www.claus.­ro/whois/logs/02-2009.txt), executând căutare după IP. Aceeaşi problemă o întâmpină mai multe publicaţii online, cum ar fi ZiuaVeche.ro http://www.ziua­ve­che.ro/exclusiv-zv/dezbateri/cine-ar-trebui-sa-dea-banii-pentru-distrugerile-din-bucuresti-69710.html). De asemenea, IP-ul OTPDL este marcat pe site-urile de profil (blacklist) cu grad maxim de periculozitate, fiind în­cadrat în categoria „spam bot” (robot care trimite mesaje nesolicitate).

Oricat de mult ne-ar bucura interesul tinerelor instrumente de propagandă portocalie privind articolele din Jurnalul Naţional, îi informăm pe această cale că am iniţiat toate demersurile legale în ceea ce priveşte stoparea activităţii dubioase pe care o desfăşoară cu atâta abnegaţie şi devotament. Secţiunea de comentarii este liberă şi necenzurată, dar abuzul se pedepseşte conform legii

sursa jurnalul.ro

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Romania, diagnosticata de acad. Dinu C Giurescu.

Roadele politicii antiromanesti la comanda FMI si UE

• Baza industriala existenta in 1989 a disparut. Numeric, cel putin 80% din capacitatile de productie au fost date la fier vechi. In Bucuresti existau in decembrie 1989 cel putin 47 mari intreprinderi. Au disparut complet 34
• Tot efortul de industrializare al Romaniei din secolul XX a fost in cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, dupa toate probabilitatile, unica in Europa daca nu si in lume. Romania nu mai are in proprietate nici o unitate industriala, cele in functie apartin firmelor straine
• Cooperatia mestesugareasca de productie a disparut si ea in cea mai mare parte. Daca vrei sa-ti repari un pantof, gasirea unui atelier seamana cu un joc la loterie.
• Agricultura prin masurile luate in anii ’90, a revenit la o faramitare care o fac neproductiva. Romania nu mai produce hrana de care are nevoie si importa nu numai grau, dar si legume, fructe din tari europene, africane si chiar din America de Sud
• Comertul se desfasoara in mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea in megamagazine a marfurilor produse in Romania? Imaginile cu inghesuiala cumparatorilor de sarbatori la casele de marcat nu inseamna bunastare
• Comertul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezista, altele s-au inchis, iar ponderea lor este prea putin semnificativa.
• Sistemul bancar-financiar apartine, in proportie de cel putin 90% – bancilor straine
• De ce pana in 2009 inclusiv, au fost bani si dintr-odata nu mai sunt? Opinia publica nu a primit o explicatie rationala si nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde
• Urmarile imprumutului: a) reducerea cu 25% a salariilor si cu 15% a pensiilor

b) disponibilizari repetate in 2010, 2011 si 2012 c) reducerea in continuare a salariilor intrucat noua grila de salarizare a pornit de la un prag mai jos decat acela anterior d) inghetarea salariilor si pensiilor pe 2012 e) hotarari judecatoresti definitive pentru plata unor drepturi banesti nu sunt respectate si amanate cu motivarea ca nu sunt bani f) investitiile sunt indreptate spre firmele clientelare ale regimului

• FMI executa un control direct asupra bugetului si administratiei tarii. Acest for „recomanda“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Intr-un fel, situatia se aseamana cu aceea a Romaniei din anii 1948-1958 cand hotararile conducerii de atunci erau supuse aprobarii prealabile a Moscovei
• Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unitati care mai sunt proprietatea statului
• Vanzarea in continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea padurilor virgine. Veniturile ce vor reveni statului roman din vanzarea unor asemenea resurse sunt minimale

Conducerea politica, degradare fara precedent

• Viata politica cunoaste, in ultimii 6-7 ani, manifestari aparte, care incalca atat Constitutia tarii, cat si regulile UE
• Formarea unei majoritati parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat in alegeri si voteaza automat cu partidul principal de guvernamant
• Metode speciale de votare : asumarea raspunderii de catre guvern; aprobarea tacita ; numaratoare in viteza (numaratoarea expres) ; ordonantele de urgenta aprobate in bloc
• Politizarea aparatului de stat pana la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent in 1989
• Transformarea guvernului intr-un simplu instrument de executie, de aplicare a dispozitiilor Presedintiei
• Eliminarea completa a dialogului dintre partide pentru obtinerea unei solutii negociate; compromisul politic nu exista in mentalul si practica partidului principal de guvernamant; exista numai dorinta de eliminare cu orice pret si prin orice mijloace a adversarilor
• Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenta, tinerea concomitenta a viitoarelor alegeri, locale si parlamentare, contrar prevederilor constitutionale, cat si a practicii UE
• Prin mai multe initiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se indreapta spre destramarea teritoriala si juridica a statului roman.
• Atacarea teritoriului. Impartirea Transilvaniei in doua regiuni de dezvoltare pe linia despartitoare trasata de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizari de facto – economice si etnice – a Transilvaniei. Ce mai ramane din definitia Romania stat national unitar si indivizibil?
• Integritatea teritoriala este pusa direct sub semnul intrebarii si prin: proiectul de desfiintare a judetelor existente
• Politica oficiala (guvernamentala) fata de comunele romanesti din judetul Covasna este si ea graitoare: aceste localitati – prin reprezentantii lor – nu au primit nici un fel de sprijin banesc de la guvern pentru activitatile lor culturale.
• Alcatuirea statala este pusa la indoiala prin criticarea si blamarea repetata a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecatori, profesori, politisti; prin referiri negative privind institutii ale statului.
• Legea arhivelor acum in faza de promulgare reprezinta inca o lovitura data statului roman. Legea ingaduie scoaterea unor arhive originale si restituirea lor catre emitenti. Aplicarea unei asemenea legi inseamna aprobarea legala pentru destramarea arhivelor nationale cu toate consecintele previzibile
• Reforma sanatatii a dus la inchiderea a zeci de unitati, tot in numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizeaza acum limitarea asistentei medicale la un pachet-tip
• Codul muncii votat nu demult este net in defavoarea salariatilor si acorda angajatorilor mai multe inlesniri in desfacerea contractelor de munca
• Prin desfiintarea industriei existente in 1989 in proportie de cel putin 80%, prin inchiderea atelierelor mestesugaresti si prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din Romania s-a redus considerabil si numeric dar si ca forta de actiune
• Siguranta personala a cetateanului si a bunurilor sale este amenintata de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie
• Inghetarea salariilor si a pensiilor pe de o parte si cresterea preturilor pe de alta parte, ingradesc si chiar opresc reactiile corpului social preocupat zilnic de cum sa faca fata cheltuielilor de supravietuire.
• Masurile luate sub lozinca „reformei institutionale“ erodeaza pas cu pas statul roman, slabesc autoritatea institutiilor sale. Cetateanul se simte astazi mai expus presiunilor de tot felul si mai nesigur de viitorul sau si al copiilor sai decat cu 6-7 ani in urma
• Atitudinea indiferenta a oficialitatilor fata de tot ce aminteste identitatea romaneasca, traditiile, personalitatile reprezentative, istoria, limba vorbita astazi tot mai stalcita
• Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala

Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

La un ceai cu ULTRAȘII care au scris manifestul unei generații

January 19th, 2012

Într-o ceainărie, doi jurnaliști și trei ultrași sorb din ceșcuțe de lut, stau pe băncuțe vintage și discută despre revoluție. E o atmosferă ireală, ca mai tot ce se petrece în vremurile astea. Ca să înțelegem ce se întâmplă, trebuie să dăm timpul cu câteva zile înapoi.

După protestele violente de duminică seara am povestit la prima mână cum cei care aruncă pietre nu sunt doar suporteri, ci tineri din diverse subculturi în care clocotește o ură mocnită, care a izbucnit când au văzut cum jandarmii invadează Centrul Istoric, bat tot ce mișcă și fac manevre inspirate din “Gladiatorul”.

Cu timpul, a devenit clar că nici ultrașii nu sunt niște brute manipulate, ci au ieșit pe bune să protesteze. Chiar și așa, lumea a strâmbat din nas, iar televiziunile au continuat isteria. Ăștia vor doar să bată, n-au nimic în cap.

Și apoi a apărut Manifestul.

Manifestul Ultrașilor a picat ca un OZN pe pajiștea mediatică. E cea mai lucidă și coerentă chestie pe care am citit-o de mult timp. În câteva cuvinte simple, strânge la un loc societatea și o focalizează ca pe un laser spre nedreptățile care au scos lumea în stradă. Încheie astfel: “Orice pas mic prin care se fură drepturi e un pas mare către dictatură și lanțuri!”

Atât de puternic a fost manifestul, încât nimeni nu a crezut că a fost scris de ultrași. Sigur e vreun jurnalist, un agitator, ceva! Așa că am căutat autorul, să mă conving că există, că e ultras, că e pe bune. L-am găsit. Sau, mai bine zis, i-am găsit, pentru că la text au contribuit mulți oameni. Trei dintre cei mai implicați au acceptat să vină la un interviu. Locul ales de ei: Ceainăria Cotroceni.

E prima oară când vin aici fără vreo gagică intelectuală. În lumina abia pâlpâindă, ultrașii se fâstâcesc cu meniurile meșteșugite, până când ceainăreasa zice “Nu vreți să vă aduc o infuzie de plante? E bună pentru răceală…” Dau din cap. După ultimele zile de scandări focoase în vremea înghețată, orice te salvează de pneumonie e bine-venit.

Până să ne aducă ceaiul, până să ne uităm bine unul la altul, intrăm în pâine. Violențele de duminică, 15 ianuarie. Cele mai mari din ultimii 20 de ani. Zeci de răniți, centrul devastat și o țară întreagă care privea fără să-și creadă ochilor.

“Noi condamnăm violențele, dar le înțelegem.”

Cei trei sunt suporteri ai lui Dinamo, din Peluza Sud. Cu totul, doar 15 oameni din galeria asta vin la prosteste. Ei nu au participat la luptele de stradă de duminică, dar ce s-a întâmplat nu i-a surprins deloc.

- Cum s-a ajuns la violența asta?

- De ce au pus oamenii mâna pe pietre? Păi n-aveau cărți în jur! E trist că tineri ca noi simt atâta ură cât să ia o bucată de pavaj și s-o arunce în capul unui jandarm. Dar sentimentul e cât se poate de real și traseul lui până a se concretiza duminică a fost larg urmărit, încurajat de mass-media și autorități.

Pe mine m-au bătut jandarmii prima oară acum 15 ani. Suporterii tineri știu foarte bine cu cine au de a face. Nu poți să ridici mâinile și să crezi că nu dă în tine. Te va îndepărta de camerele de luat vederi și te va călca în picioare. Te va bate și până la dubă, și în dubă, și după dubă.

- Cine a fost duminică la Unirii?

- Tinerii pe care voi i-ați dat uitării. Tinerii pe care voi nu-i mai cunoașteți. Nici părinții parcă nu ne mai cunosc. Când îl târau pe unul la dubă, a venit un reporter să-l întrebe “Pentru ce protestezi?”. A răspuns “Pentru toți cei care suferă”.

“Are cine să dea cu Molotoave, mai greu e să vii cu idei”

După întâmplările de duminică, și-au dat seama că va urma o represiune dură din partea jandarmilor și o un val de vrăjeli din partea presei, așa că au hotărât să se alăture protestului ca să-i dea ceva consistență, nu doar bătaie și steaguri agitate. “Are cine să dea cu Molotoave, mai greu e să vii cu idei”, zice Mircea. El e motorul ideologic al grupului, e și mai firav, blond, cu o privire visătoare și o helancă numai bună pentru un poet al revoluției.

Luni seara, Mircea se agita cu niște bannere pe la fântâna de la Universitate când au venit unii de la Realitatea și i-au spus că vor să facă un interviu. Emoționat, a început să caute o bucată de hârtie, ceva pe care să-și scrie câteva idei. N-a găsit decât niște pungi de fornetti, bune și alea, și s-a apucat să mâzgâlească pe ele.

Primul lucru care i-a trecut prin cap suna așa: “Suntem conștienți că, la un moment dat, bunicile noastre înarmate cu flori în mână o să înfrunte tancuri.” De aici ideile au început să curgă, veneau și alții cu propuneri, îi suna și pe cei de-acasă, până când s-au umplut pungile cu revoltă. “O să rămână-n istorie fornetti-u’ ăsta“, a zis cineva la mișto, una dintre replicile alea magice care urcă la cer.

Ăia de la Realitatea nu l-au mai sunat, dar deja nu mai conta, Mircea avea în buzunar două pungi de revendicări perfecte pentru un manifest. Nu l-a scris imediat, că la miezu’ nopții a trebuit să meargă la serviciu, lucrează în tura de noapte la customer service pentru o firmă străină. A doua zi, însă, s-a pus la calculator, l-a tastat rapid, a primit ceva păreri pe messenger și l-a trimis la Realitatea și la alte site-uri, pe unde mai știa jurnaliști.

Restul e istorie, o istorie mai mică, dar fierbinte. Manifestul a prins extraordinar de bine mulțumită stilului sincer și ideilor sărite la cald din mintea fiecăruia. “Vrem să închideţi mall-uri şi să deschideţi fabrici” a dat multora fiori pe șira spinării. A rămas și semnătura lor, “PAȘNICI și APOLITICI“, cu care vor defila și în seara asta, când opoziția a organizat mitinguri prin care încearcă să muște din plăcinta protestului.

Dar stai, ceva nu se potrivește. Ultrașii nu erau huliganii ăia, vandalii, nenorociții, spărgătorii de semințe și de capete? Oamenii din fața mea beau ceai, se poartă galant, sunt bine îmbrăcați, îmi vorbesc despre sociologie, revoluția lui Tudor Vladimirescu și alfabetizarea informatică. Parcă ar fi suporterii lui Vintilă Mihăilescu, nu ai lui Dinamo.

De fapt, o galerie de fotbal e la fel de diversă ca o societate. Are intelectualii ei, extremiștii, nebunii, poeții. Toți s-au strâns în jurul pasiunii pentru o echipă, dar solidaritatea e atât de mare încât depășește cu mult fotbalul.

“Oamenii se stâng să se ducă la meci. Cand se strâng așa se creează o piață publică în care începi să-ți spui de la problemele zilnice până la probleme sportive. Sunt copii săraci, copii de bani gata, dar nu mai contează câți bani ai când ești între ultrași.

E o societate mai mică, dar fidelă, care simte să apere idealul mai mult decât alții mai pasivi. O societate cu adevărat democratică, schimburile de opinii așa sunt, e o democrație pură, grecească.”

De aproape o săptămână, toată țara fierbe de furie la adresa ultrașilor. Ion Țiriac a cerut chiar să fie “stârpiți”. Protestatarii se delimitează de ei. Poliția le-a făcut vizite acasă. Încă puțin și-i trimitem în Transnistria.

După două ore cu ultrașii, am plecat cu aroma de ceai încă puternică pe cerul gurii și cu senzația că societatea românească ar avea ceva de învățat de la solidaritatea acestor huligani.

———————–

Citiți și a doua parte a experimentului nostru jurnalistic: aceeași întâlnire, povestită din altă perspectivă de Ionuț Dulămiță.

sursa vladursulean

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More